Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 178 din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL din 30 iulie 1934 -
LEGE nr. 178 din 30 iulie 1934pentru reglementarea contractului de consignaţie Publicat în  MONITORUL OFICIAL din 30 iulie 1934

Articolul 1Contractul de consignaţie este convenţiunea prin care una din părţi, numita consignant, încredinţează celeilalte părţi, numita consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului.Bunurile ce se încredinţează consignatarului se pot preda acestuia, toate deodată sau treptat, prin note sau facturi succesive, emise pe temeiul contractului. Articolul 2Contractul de consignaţie, cum şi orice convenţiune privitoare la modificarea, transformarea sau desfiinţarea lui, se pot dovedi numai prin proba scrisă. Articolul 3Contractul de consignaţie nu transmite consignatarului proprietatea bunurilor ce i-au fost încredinţate.El este revocabil de către consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe o durată determinata, afară de stipulaţiune contrară în act.Consignantul păstrează toate drepturile asupra bunurilor încredinţate şi continua a putea dispune oricînd de ele, afară de stipulaţiune contrară în contract. Articolul 4Consignantul poate relua şi ridica, oricînd, chiar dacă contractul a fost încheiat pe o durată determinata, toate sau parte din bunurile încredinţate consignatarului, fără necesitatea unui preaviz.Reluarea bunurilor se va putea face de consignant pe cale de ordonanţa prezidentiala, în conformitate cu art. 66 bis al codului de procedura civilă din Vechiul Regat.Ordonanţa prezidentiala se va da fără citarea părţilor, dacă contractul de consignaţie este autentic; cu citarea părţilor dacă contractul este sub semnatura privată. În acest ultim caz termenul pentru citarea părţilor se va fixa pentru a doua zi de la primirea cererii.Consignantul are dreptul de a ridica oricînd bunurile, pe aceasta cale, chiar dacă în contract s-ar fi stipulat o clauza de preaviz. Articolul 5Consignatarul este obligat a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea în buna stare a bunurilor ce i-au fost încredinţate.El răspunde de orice lipsa, pierdere sau deteriorare, provenită din culpa sa sau a agenţilor şi prepuşilor săi. Articolul 6Consignatarul este obligat a asigura bunurile ce i-au fost încredinţate, la o societate acceptată de consignant.Asigurarea se va face de consignatar pentru o valoare cel puţin egala cu preţul bunurilor, prevăzut în contract sau în notele şi facturile respective şi astfel ca toate riscurile să fie acoperite, începînd din momentul expedierii bunurilor de către consignant.Consignatarul este, de asemenea, obligat a plati cu regularitate primele de asigurare.În caz de neasigurare sau de anulare a asigurării din cauza neplatii la termen a primelor, consignatarul se considera, de drept, în culpa şi va răspunde de orice lipsuri sau pagube produse prin caz fortuit sau forta majoră.Asigurările de orice fel, contractate de consignatar, cu privire la bunurile predate în consignaţie, se considera de plin drept ca încheiate în favoarea consignantului, cu condiţiunea ca acesta sa notifice asiguratorului existenta consignatiei, înainte de plată despăgubirilor. Articolul 7În vederea identificarii bunurilor date în consignaţie, consignatarul este obligat a păstra mărfurile primite în ambalajele lor originale şi a conserva intacte etichetele, mărcile şi orice alte semne exterioare, astfel cum au fost aplicate de consignant.În cazul cînd contractul de consignaţie prevede un anumit loc de depozitare sau inmagazinare a bunurilor încredinţate, consignatarul este oprit a muta sau a depozita în alt loc acele bunuri.Cînd convenţia nu prevede un anumit loc de depozitare, consignatarul poate inmagazina sau depozita mărfurile încredinţate lui, numai în localuri a căror folosinţă o are pe bază de acte scrise cu data certa sau vizate de Administraţia financiară, fiind obligat a face cunoscut de îndată consignantului, locul de depozitare a mărfurilor şi orice mutare a lor. Articolul 8Consignantul este în drept a controla şi verifica, oricînd, mărfurile încredinţate consignatarului şi a proceda la inventarierea lor. Pentru exercitarea acestui drept, consignatarul va obţine, oricînd, la cerere, ordonanţa prezidentiala, potrivit dispoziţiunilor art. 4 din prezenta lege. Articolul 9Consignatarul este obligat a comunică în scris consignantului vitiile aparente sau ascunse ale bunurilor încredinţate.În caz de necomunicare, se considera ca bunurile au fost primite de consignatar în buna stare.Comunicarea vitiilor aparente se va face în termen de doua zile, ori de cîte ori un timp mai lung n-ar fi necesar, din cauza condiţiunilor în care se afla bunurile trimise.Comunicarea vitiilor ascunse se va face în termen de doua zile de la descoperirea lor.Odată termenele de mai sus expirate, consignatarul nu mai poate fi primit sa invoce exonerarea sa, pe temeiul acestor vitii. Articolul 10Toate cheltuielile de conservare şi desfacere a bunurilor predate, în consignaţie, privesc pe consignatar, afară de stipulatiunile contrare. Articolul 11Consignatarul nu poate vinde sau instraina bunurile ce i-au fost încredinţate în consignaţie decît în condiţiunile prevăzute în contract.Consignantul poate modifica oricînd, în mod unilateral, condiţiunile de vînzare, dacă contractul nu prevede altfel. Modificările sînt obligatorii pentru consignatar, din momentul în care îi vor fi aduse la cunoştinţa în scris.În tacerea contractului asupra condiţiunilor de vînzare şi în lipsa de dispoziţiune scrisă din partea consignantului, consignatarul nu poate vinde bunurile ce i-au fost încredinţate, decît contra numerar şi la preţurile curente ale pieţei. Articolul 12În cazul cînd prin contract nu s-a prevăzut retributia sau beneficiul consignatarului, acesta va avea dreptul numai la suprapreturile ce va obţine din vinzari, adică la diferenţa între preţurile efectiv realizate din vînzările făcute şi preţurile prevăzute în contractul de consignaţie sau notele, facturile, şi dispoziţiile consignantului.În cazul în care nici prin contract, nici prin notele, facturile sau dispoziţiile consignantului nu s-a prevăzut nici un preţ, iar vînzarea se va face de către consignatar la preţul curent, conform art. 11, alin. 3, consignatarul se va putea adresa justiţiei pentru fixarea retributiei sale. Articolul 13În caz de vînzare pe credit a bunurilor date în consignaţie, creanta pentru preţul datorat aparţine consignantului.Faţa de debitori şi de terţi, consignatarul va putea face, în mod valabil, orice acte asupra creanţei şi în special va putea primi plata, urmări încasarea ei şi lua orice măsuri de asigurare.La prima cerere a consignantului, consignatarul este obligat a notifica debitorului originea şi natura creanţei. Din momentul comunicării acestei notificări consignatarul nu va mai putea face nici un act valabil cu privire la creanta respectiva, acest drept aparţinînd numai consignantului.Înainte de notificare sau în caz de refuz din partea consignatarului de a notifica, consignantul va putea popri oricînd sumele datorate în miinile debitorilor, fără dare de cauţiune. Articolul 14Dacă prin contract se acordă consignatarului dreptul de a face vinzari pe credit, fără a se preciza condiţiunile, consignatarul va putea acorda credite numai către comercianţii din bransa respectiva pe termene de maximum 90 zile, pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin. Articolul 15Consignantul este oricînd în drept a interzice consignatarului vînzările pe credit către anumite firme sau persoane anume determinate, chiar dacă prin contract consignatarul a fost împuternicit a face vinzari pe credit, cu sau fără restrictii. Oprirea este obligatorie pentru consignatar din momentul în care îi va fi adusă la cunoştinţa în scris. Articolul 16În lipsa de stipulaţiune contrarie, consignatarul este solidar răspunzător faţă de consignant, de plată la termen a preţului mărfurilor vîndute de el pe credit. Articolul 17Consignatarul este obligat a contabiliza toate operaţiunile referitoare la bunurile încredinţate lui în consignaţie, în asa mod încît controlul şi verificarea lor să se poată face cu usurinta.Prin contractul de consignaţie se poate stipula obligaţiunea pentru consignatar de a tine unul sau mai multe registre speciale pentru trecerea operaţiunilor referitoare la bunurile încredinţate în consignaţie. Registrele speciale pentru operaţiunile de consignaţie vizate de tribunal, vor fi ţinute după normele prevăzute de codul de comerţ al vechiului Regat.În cazul cînd contractul prevede obligaţiunea pentru consignant de a tine registre speciale, el este obligat a prezenta, oricînd aceste registre la prima cerere a consignantului. Pentru a proceda la examinarea şi verificarea registrelor speciale de consignaţie, consignantul este în drept a obţine ordonanţa prezidentiala în modul prevăzut la art. 4 din prezenta lege. Articolul 18Consignatarul este obligat a înştiinţa pe consignant, la epocile prevăzute în contract, de toate vînzările făcute de el din bunurile ce i-au fost încredinţate în consignaţie, înştiinţarea va trebui sa arate, în mod precis, bunurile vîndute contra numerar şi cele vîndute pe credit, indicindu-se pentru aceasta din urma numele şi adresa exactă a fiecărui debitor, suma datorată, termenul de plată acordat şi cambiile sau garanţiile primite.În caz de tăcere a contractului, consignatarul este obligat a face înştiinţarea vinzarilor cel mai tirziu la finele fiecărei saptamini pentru toate operaţiunile saptaminii respective. Articolul 19Consignatarul este obligat a remite şi preda consignantului, la epocile prevăzute în contract, preţul tuturor bunurilor vîndute de el contra numerar şi toate sumele rezultate din încasarea creanţelor provenite din vînzarea acestor bunuri, pînă la concurenta preţurilor lor, precum şi cambiile şi garanţiile primite de la cumpărător.În cazul cînd contractul nu prevede epoca remiterii, consignatarul este obligat a preda consignantului, cel mai tirziu la finele fiecărei saptamini, toate sumele de bani, cambiile şi garanţiile mai sus prevăzute.Pînă la remiterea lor, consignatarul nu poate face nici un act de dispoziţie asupra sumelor de bani sau a valorilor rezultate din vînzarea bunurilor deţinute de el în consignaţie, fiind simplu depozitar al lor. Articolul 20Consignatarul nu poate exercita faţă de consignant nici un drept de retenţie, nici asupra bunurilor încredinţate lui în consignaţie, nici asupra sumelor sau a valorilor rezultate din vînzarea acestor bunuri. Articolul 21În caz de faliment al consignatarului, consignantul va putea revendica bunurile încredinţate sau preţul lor care nu fusese plătit în bani, sau altfel. Articolul 22Părţile pot conveni ca consignatarul să fie obligat a preda consignantului cambii sau orice alte garanţii pentru asigurarea valorii bunurilor încredinţate şi a exactei indepliniri a îndatoririlor contractuale, fără ca prin aceasta să se schimbe caracterele şi efectele contractului de consignaţie.În caz de ridicare a bunurilor încredinţate, consignantul poate păstra cambiile şi celelalte garanţii ce i-au fost date, pentru asigurarea plăţii preţului mărfurilor ce se va constata ca au fost vîndute sau lipsesc, a sumelor încasate dar neremise de consignatar, cum şi a daunelor cauzate. Articolul 23Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni pînă la 2 ani şi cu amendă de la 10 000 - 100 000 lei, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:1. Care-şi va însuşi bunurile încredinţate în consignaţie, sau le va instraina în alt mod sau în alte condiţiuni decît acelea prevăzute în contract, sau nu le va restitui consignantului la cerere.2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vîndute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege.3. Care la cererea consignantului nu va face de îndată notificările prevăzute la art. 13, al. 3 din prezenta lege. Articolul 24Se va pedepsi cu închisoare de la o luna pînă la un an, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:1. Care, cu rea credinţa, nu va face consignantului înştiinţările prevăzute la art. 18 din prezenta lege.Se considera de rea credinţa consignatarul care, în termen de trei zile libere de la cererea scrisă a consignantului, nu i-a făcut înştiinţarea sus arătată.2. Care, cu buna ştiinţa, va face consignantului instiintari neexacte privitoare la situaţiunea vinzarilor şi încasărilor făcute de el3. Care nu va notifica consignantului orice urmărire îndreptată asupra bunurilor încredinţate lui în consignaţie sau asupra valorilor rezultate din vînzarea lor, de îndată ce va fi avut cunoştinţa de acele urmăriri.4. Care va inlatura, va distruge, va deteriora sau va face să se înlăture, distruga sau deterioreze ambalajele, etichetele, mărcile sau orice alte semne exterioare aplicate de consignant asupra mărfurilor încredinţate în consignaţie.5. Care va depozita sau muta mărfurile încredinţate lui în consignaţie în contra dispoziţiunilor contractului sau a art. 7 din prezenta lege.6. Care nu va pune la dispoziţia consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de consignaţie în cazul cînd contractul prevede ţinerea unor asemenea registre. Articolul 25În cazul în care delictele prevăzute de articolele precedente ar fi săvîrşite de o persoană juridică, pedepsele de mai sus se vor aplica reprezentanţilor legali şi prepuşilor vinovaţi.Deosebit de pedeapsa aplicată reprezentanţilor şi prepuşilor, persoana juridică este solidar responsabilă cu prepuşii sau reprezentanţii , pentru repararea daunelor cauzate consignantului şi se va pedepsi cu amendă civilă de 10 000 - 100 000 lei. Articolul 26Pasuirile şi toleranţele acordate consignatarului de către consignant, pentru predarea sumelor sau valorilor, sau pentru restituirea mărfurilor, precum şi primirea de cambii sau alte garanţii de către consignanti, nu inlatura aplicaţiunea art. 23 - 25 din prezenta lege. Articolul 27(Modificat la 1 Aprilie 1936). Contractul de consignaţie este supus unui impozit proporţional de 0,75 % asupra valorii creditului în mărfuri fixate de părţi în act indiferent de valoarea cantităţilor de mărfuri ce se predau în decursul exerciţiului, adică durata lui este de maximum un an.Impozitul proporţional este de 1,50 % pentru contractele încheiate pe un termen mai lung sau fără durata determinata.Cei ce nu vor plati impozitul la formarea actului se vor pedepsi pe lîngă plata impozitului şi la o amenda egala cu de trei ori impozitul datorat.Constatarea contravenţiilor şi căile de atac, sînt cele prevăzute în legea timbrului. Articolul 28Art. 66 bis din procedura civilă a vechiului Regat se extinde şi în provinciile unite, în ceea ce priveşte aplicaţiunea acestei legi. Articolul 29Această lege se aplică atît contractelor de consignaţie care se vor încheia după publicarea ei în Monitorul Oficial, cît şi a contractelor de consignaţie care la data publicării, se găsesc în curs de executare, pentru tot ce priveşte raporturile viitoare între consignant şi consignatar. Articolul 30Orice dispoziţiuni contrare prezentei legi, sînt şi rămîn abrogate.--------------------

Noutăți

  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 6 din 30 ianuarie 2002 pentru completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 141 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura penală
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 51 din 19 septembrie 2012 privind ratificarea Acordului de împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opţiune de amânare a tragerii) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 11 septembrie 2012
  • LEGE nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 200 din 18 decembrie 2002 privind societăţile de credit ipotecar
  • LEGE nr. 293 din 14 noiembrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii
  • LEGE nr. 290 din 20 noiembrie 2015 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Jersey privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal, semnat la Londra la 1 decembrie 2014
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 74 din 30 septembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 16 noiembrie 2004 pentru completarea Codului penal
  • LEGE nr. 10 din 3 februarie 1997 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/1996 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului
  • ORDONANŢA URG. nr. 56 din 29 aprilie 1999 privind modul de determinare a fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 1999 ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au înregistrat pierderi în anul 1998
  • LEGE nr. 534 din 12 iulie 1945 pentru suspendarea provizorie a pactelor comisorii din contractele de închiriere încheiate cu Statul şi celelalte instituţii de drept public
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 29 din 14 aprilie 2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti"
  • LEGE nr. 110 din 2 aprilie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 2/2003 pentru aprobarea amendării Protocolului referitor la definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte
  • LEGE nr. 221 din 20 noiembrie 2017 privind trecerea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" în domeniul public al comunelor Crişan şi Maliuc, judeţul Tulcea
  • LEGE nr. 126 din 16 octombrie 1996 privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bruxelles la 4 martie 1996
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat
  • LEGE nr. 251 din 28 octombrie 2015 pentru acceptarea Amendamentului de la Doha, adoptat la Doha la 8 decembrie 2012, la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997
  • LEGE nr. 30 din 2 martie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2009 privind gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 146 din 31 octombrie 2002 (*republicată*) privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului*)
  • LEGE nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea
  • LEGE nr. 33 din 25 februarie 1999 pentru ratificarea Acordului european privind persoanele participante la proceduri în fata Curţii Europene a Drepturilor Omului, adoptat la Strasbourg la 5 martie 1996
  • LEGE nr. 228 din 5 decembrie 2011 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
  • LEGE nr. 283 din 15 mai 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 148/2000 privind publicitatea
  • LEGE nr. 200 din 25 mai 2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România
  • LEGE nr. 85 din 13 septembrie 1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultura şi silvicultura
  • LEGE nr. 131 din 3 aprilie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 100/1999 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1996 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a instituţiilor publice de cultura finanţate din venituri extrabugetare şi alocaţii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, a sistemului de salarizare a personalului din aceste instituţii, precum şi îmbunătăţirea salarizării personalului din instituţiile şi activităţile cu profil cultural
  • LEGE nr. 270 din 15 octombrie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice
  • LEGE nr. 449 din 12 noiembrie 2003 (*republicată*) privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 26 din 13 martie 2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare
  • LEGE nr. 174 din 9 octombrie 2012 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Arabe Egipt privind dobândirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2011
  • LEGE nr. 207 din 12 decembrie 1997 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome
  • LEGE nr. 10 din 8 februarie 2001 (*republicată*) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989*)
  • LEGE nr. 293 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor
  • LEGE nr. 472 din 12 decembrie 2006 pentru ratificarea Acordului privind finanţarea comună a Secretariatului permanent al Comisiei Interguvernamentale TRACECA (SP CIG TRACECA) între guvernele părţilor la Acordul multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului Europa-Caucaz-Asia, semnat la Baku la 21 aprilie 2005
  • LEGE nr. 259 din 7 decembrie 2011 privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a protocolului la convenţie, semnate la Riad la 26 aprilie 2011
  • LEGE nr. 145 din 12 iulie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2010 privind valorificarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite României prin Protocolul de la Kyoto
  • LEGE nr. 66 din 17 decembrie 1971 pentru aprobarea Decretului nr. 307/1971 privind stabilirea domiciliului în oraşele care, potrivit legii, sînt declarate oraşe mari
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 130 din 14 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României
  • LEGE nr. 184 din 12 aprilie 2001 (*republicată*) privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect*)
  • LEGE nr. 49 din 31 martie 1999 privind pensiile I.O.V.R.
  • LEGE nr. 64 din 1 aprilie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2008 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, judeţul Bihor, şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea
  • LEGE nr. 274 din 24 decembrie 2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 46 din 21 mai 2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale
  • LEGE nr. 204 din 27 iunie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome ”Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome ”Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum şi pentru modificarea unor acte normative
  • LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 (*republicată*) legea concurenţei*)
  • LEGE nr. 140 din 17 mai 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2001 privind asigurarea unor fonduri pentru finanţarea construcţiei de locuinţe pentru tineret şi săli de sport
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 102 din 29 iunie 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap
  • LEGE nr. 218 din 27 iulie 2018 pentru modificarea Legii nr. 56/2010 privind accesibilizarea fondului forestier naţional
  • LEGE nr. 79 din 6 iunie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2010 pentru modificarea alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice "Electrica Moldova" - S.A. şi "Electrica Oltenia" - S.A.
  • LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (*republicată*) privind responsabilitatea ministerială*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 118 din 30 iunie 1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate
  • LEGE nr. 766 din 26 august 1941 pentru colonizarea în Dobrogea a proprietarilor agricoli evacuaţi din Dobrogea-Nouă, în baza Tratatului Româno-Bulgar din 7 Septemvrie 1940
  • LEGE nr. 157 din 7 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1999 pentru completarea prevederilor alin. 1 al art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată
  • LEGE nr. 12 din 11 ianuarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 51 din 16 iunie 2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, precum şi alte măsuri financiare
  • LEGE nr. 54 din 21 aprilie 2011 pentru ratificarea Protocolului de amendare dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel, semnat la Bucureşti la 12 august 2010, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Ierusalim la 3 august 1998
  • COD DE PROCEDURA PENALĂ
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021