Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 754 din 9 noiembrie 2012 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012 (*actualizată*)privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale(actualizată la data de 5 aprilie 2015*)

----------Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale. (2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum şi furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi, care funcţionează pe teritoriul României, denumiţi în continuare furnizori. (3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului naţional de asistenţă socială şi au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a acestora. (4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, precum şi de realizarea controlului în domeniu. Articolul 2 (1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerinţe şi condiţii ce sunt îndeplinite de furnizori şi de serviciile sociale acordate de aceştia pentru a răspunde nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor. (2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum şi pentru autorităţile publice. Articolul 3 (1) Evaluarea şi monitorizarea calităţii în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii şi indicatori. (2) La elaborarea standardelor, criteriilor şi indicatorilor prevăzuţi la alin. (1) se au în vedere principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la: a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului; b) relaţia dintre furnizori şi beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare şi comunicare corecte, transparente şi accesibile, asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor şi informaţiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenţie şi combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului; c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor şi a familiilor acestora în planificarea, acordarea şi evaluarea serviciilor sociale; d) relaţia dintre furnizori şi autorităţile administraţiei publice, partenerii sociali şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile de la nivelul comunităţii: coordonarea eficientă dintre sectorul public şi privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilităţii şi continuităţii serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare şi a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educaţie şi alte servicii de interes general; e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă: recrutarea de personal calificat şi asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condiţiilor de lucru adecvate şi a echipamentelor specifice activităţilor derulate, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. (3) Standardele, criteriile şi indicatorii, elaboraţi cu respectarea prevederilor alin. (2), conţin elemente cu caracter general, precum şi elemente specifice, în funcţie de tipul serviciilor sociale şi de categoriile de beneficiari. Articolul 4 (1) Asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluţionarea nevoilor şi respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. (2) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) asigurarea calităţii cuprinde totalitatea activităţilor de dezvoltare, planificare, implementare şi îmbunătăţire permanentă a activităţilor aferente serviciilor sociale şi presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare şi control din partea autorităţilor statului şi a furnizorilor de servicii sociale; b) evaluarea calităţii constă în analiza modului în care furnizorii şi serviciile sociale îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, precum şi cerinţele specifice de calitate, evidenţiate printr-un set de standarde, criterii şi indicatori; c) monitorizarea calităţii cuprinde activităţile de colectare şi înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menţinerii nivelului de calitate constatat şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor, precum şi pentru întreprinderea acţiunilor de îmbunătăţire continuă a serviciilor sociale; d) controlul asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale cuprinde activităţi şi tehnici operaţionale, planificate şi derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor şi indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a recunoaşterii nivelelor de calitate; e) acreditarea, ca parte a asigurării calităţii, reprezintă totalitatea activităţilor de evaluare şi certificare a respectării criteriilor şi standardelor reglementate; f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, căruia i se recunoaşte dreptul de a acorda servicii sociale; g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, căruia i se conferă dreptul de a funcţiona; h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conţin criterii măsurabile de structură, de proces şi de rezultate, în baza cărora se stabileşte nivelul de calitate a serviciului social. Articolul 5 (1) În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât şi serviciile sociale, în condiţiile prezentei legi. (2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerinţele de bază prin care se evidenţiază capacitatea acestora de a înfiinţa, a administra şi a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare. (3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare. Articolul 6 (1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanţă, pornind de la nivelul de referinţă, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate şi se evidenţiază prin încadrarea în clase de calitate. (2) Nivelele de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1). (3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelenţă a serviciului social şi este opţională. Articolul 7Scopul prezentei legi este de a contribui la: a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale; b) asigurarea, menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor sociale; c) promovarea celor mai bune practici, a performanţei, precum şi a concurenţei dintre furnizori; d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate; e) asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu al beneficiarilor; f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum şi a resurselor umane şi materiale; g) respectarea principiului transparenţei privind calitatea serviciilor sociale. Capitolul II Acreditarea furnizorilor de servicii sociale Articolul 8 (1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă deţin certificat de acreditare. (2) Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă deţin licenţă de funcţionare. (3) Furnizorii şi serviciile sociale, acreditaţi în condiţiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidenţă a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 9 (1) Criteriile şi standardele minime care stau la baza acreditării furnizorilor şi a serviciilor sociale acordate de aceştia se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi, după caz, al conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale care au atribuţii de reglementare şi/sau de organizare a unor anumite tipuri de servicii sociale. (2) Criteriile utilizate în vederea acreditării furnizorilor privesc, în principal, următoarele: a) date de identificare privind furnizorul; b) informaţii privind cunoştinţele în managementul serviciilor sociale; c) condiţii prevăzute de Legea nr. 292/2011, obligatorii pentru înfiinţarea, administrarea, funcţionarea şi finanţarea serviciilor sociale. (3) Standardele minime utilizate pentru acreditarea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte: a) scopul serviciilor sociale şi specificul activităţilor derulate; b) nevoile de bază ale beneficiarilor; c) calitatea vieţii şi siguranţa beneficiarilor; d) calitatea managementului şi competenţa personalului de specialitate; e) respectarea disciplinei economico-financiare. (4) Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului şi a serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fişă de autoevaluare şi se realizează vizite de evaluare în teren. (5) Fişa de autoevaluare prevăzută la alin. (4) reprezintă un formular standard în care se înscriu de către solicitantul acreditării datele şi punctajul estimat de acesta cu privire la gradul de îndeplinire a standardelor minime. Articolul 10 (1) Acreditarea furnizorului presupune următoarele etape: a) evaluarea furnizorului în baza criteriilor definite la art. 5 alin. (2); b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a furnizorului; c) eliberarea certificatului de acreditare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare; d) înregistrarea furnizorului acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, constituit şi administrat, conform legii, de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (2) Evaluarea furnizorului constă în verificarea îndeplinirii criteriilor, pe baza documentelor justificative. (3) Acreditarea furnizorului se realizează la cererea acestuia şi numai dacă, la data depunerii cererii, are înfiinţate servicii sociale sau se angajează că, în termen de maximum 3 ani de la data obţinerii certificatului de acreditare, va înfiinţa şi acorda servicii sociale. (4) Furnizorul acreditat are obligaţia de a informa Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice asupra oricăror schimbări privind datele înscrise în documentele justificative prevăzute la alin. (2). Neîndeplinirea acestei obligaţii poate conduce la retragerea acreditării. (5) Certificatul de acreditare se acordă pe perioadă nedeterminată. (6) În situaţia în care, în primii 3 ani de la data eliberării certificatului de acreditare, furnizorul nu a înfiinţat servicii sociale sau niciunul dintre serviciile sociale înfiinţate de acesta nu a primit licenţă de funcţionare, acreditarea furnizorului este retrasă din oficiu şi acesta este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) De la data retragerii acreditării, furnizorul poate depune o nouă solicitare de acreditare numai după o perioadă de minimum 2 ani. Articolul 11 (1) Acreditarea serviciului social presupune următoarele etape: a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3); b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a serviciului social; c) eliberarea licenţei de funcţionare provizorie/licenţei de funcţionare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare; d) înscrierea serviciului social acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (2) Pentru a solicita acreditarea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să deţină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, acordat în condiţiile art. 10. (3) Acreditarea serviciilor sociale se defineşte şi se realizează în funcţie de următoarele situaţii: a) acreditarea iniţială, în cazul serviciilor sociale care solicită pentru prima oară acreditarea sau al celor care solicită acreditare după retragerea acesteia; b) reacreditarea, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de acreditare. (4) Acreditarea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligaţia de a solicita acreditarea/reacreditarea serviciului social respectiv cu 60 de zile înainte de darea în funcţiune a serviciului social/de expirarea licenţei de funcţionare. (5) Acreditarea iniţială a serviciului social presupune: a) verificarea documentelor justificative şi a fişei de autoevaluare depuse de furnizor şi acordarea licenţei de funcţionare provizorie pe o perioadă de maximum un an; fişa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren; b) în cadrul perioadei prevăzute la lit. a) se realizează evaluarea în teren şi, dacă se constată că sunt respectate standardele minime, se eliberează licenţa de funcţionare; c) în situaţia în care, în urma realizării evaluării în teren, se constată că standardele minime sunt îndeplinite în proporţie de 75%, fără a se aduce atingere vieţii şi siguranţei beneficiarului, se propune menţinerea licenţei de funcţionare provizorie până la expirarea perioadei de un an, timp în care furnizorul are obligaţia de a realiza demersurile necesare pentru îndeplinirea în totalitate a standardelor minime; d) în situaţia în care, la evaluarea în teren, se constată că standardele minime nu sunt îndeplinite conform datelor înscrise în fişa de autoevaluare şi nu se respectă cel puţin procentul prevăzut la lit. c), se aplică sancţiuni contravenţionale, se retrage licenţa de funcţionare provizorie şi se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (6) Reacreditarea serviciilor sociale cărora le expiră licenţa de funcţionare presupune: a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor şi a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime; b) eliberarea licenţei de funcţionare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime; c) în situaţia în care în raportul de evaluare în teren sunt reţinute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcţionării serviciului social sau, după caz, retragerea licenţei de funcţionare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) Înscrierea serviciilor sociale acreditate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenţei de funcţionare provizorie şi se completează cu datele privind acordarea licenţei de funcţionare. (8) Licenţa de funcţionare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale. (9) Perioada de acordare a licenţei de funcţionare provizorie se include în perioada de acordare a licenţei de funcţionare a serviciului social respectiv. (10) În termen de 30 de zile de la închiderea sau desfiinţarea, prin decizia furnizorului, a unui serviciu social acreditat, acesta are obligaţia de a notifica Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice decizia luată, în vederea radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 12Certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi licenţa de funcţionare a serviciului social se tipăresc în formate tipizate, cu semne distinctive de identificare. Articolul 13Procedura de acreditare a furnizorilor şi serviciilor sociale, documentele justificative solicitate, etapele de evaluare şi termenele aferente, modelul fişei de autoevaluare, al raportului de evaluare în teren, al certificatului de acreditare şi al licenţei de funcţionare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Capitolul III Nivelele de calitate Articolul 14 (1) Furnizorii pot solicita evaluarea calităţii serviciilor sociale, în scopul încadrării în clasele de calitate prevăzute la art. 6 alin. (3). (2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelelor de calitate şi încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape: a) evaluarea serviciilor sociale pe baza indicatorilor de performanţă, denumiţi în continuare indicatori; b) stabilirea nivelelor de calitate pentru încadrarea în clasele de calitate corespunzătoare, în baza cărora a fost acreditat serviciul social respectiv; c) înscrierea claselor de calitate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (3) Evaluarea pentru încadrarea serviciilor sociale în clase de calitate se realizează la cererea furnizorului acreditat şi constă în verificarea documentelor justificative şi evaluare de teren. (4) Odată cu stabilirea nivelului de calitate se acordă dreptul furnizorului de a utiliza sigla, prevăzută la art. 6 alin. (2), corespunzătoare clasei de calitate, atât pe toate documentele de prezentare şi informare aferente serviciului social, cât şi pe clădirea în care funcţionează acesta. (5) Furnizorul are obligaţia de a notifica orice modificare care ar determina schimbarea clasei de calitate acordate într-o clasă inferioară şi de a solicita reevaluarea serviciului social. (6) În situaţia în care, în cadrul procesului de monitorizare sau, după caz, în urma acţiunilor de control, se constată că serviciul social nu mai îndeplineşte indicatorii care au stat la baza încadrării în una dintre cele două clase de calitate superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime, încadrarea în clasă se revizuieşte şi se înscrie în mod corespunzător în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. (7) Furnizorul are obligaţia de a face publică încadrarea în clasele de calitate, precum şi de a schimba sigla corespunzătoare clasei de încadrare, dacă aceasta s-a modificat. Articolul 15 (1) Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale are în vedere doar acele servicii sociale pentru care se pot elabora indicatori detaliaţi pentru stabilirea mai multor nivele de calitate. (2) La elaborarea indicatorilor se au în vedere prevederile art. 9 alin. (3), cu raportare la nivelul de referinţă reprezentat de standardul minim de calitate. (3) Categoriile de servicii sociale şi indicatorii în baza cărora se evaluează nivelele de calitate a acestora se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. Articolul 16Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (1) constituie un criteriu pentru calcularea cuantumului contribuţiei beneficiarului, prevăzută la art. 132 lit. f) din Legea nr. 292/2011, în funcţie de gradul de performanţă/excelenţă a serviciului social respectiv. Articolul 17Pentru evaluarea în teren a serviciilor sociale în scopul stabilirii nivelelor de calitate, furnizorii asigură din bugetul propriu cheltuielile de deplasare ale personalului prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b). Articolul 18Procedura de evaluare a nivelelor de calitate şi încadrarea în clasele corespunzătoare, documentele solicitate, etapele şi termenele de evaluare, modelul siglei aferente clasei de calitate se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Capitolul IV Certificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii Secţiunea 1 Certificarea calităţii în domeniul serviciilor sociale Articolul 19În cadrul procesului de certificare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are responsabilitatea organizării şi derulării activităţilor de standardizare şi de acreditare. Articolul 20 (1) Principalele activităţi în domeniul standardizării sunt următoarele: a) elaborarea şi publicarea procedurilor utilizate în cadrul procesului de acreditare, a instrucţiunilor şi ghidurilor metodologice, a materialelor informative; b) elaborarea/revizuirea criteriilor, indicatorilor şi standardelor minime care stau la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi pentru recunoaşterea nivelelor de calitate ale acestora; c) relaţionarea şi colaborarea permanentă cu furnizorii, publici şi privaţi, în scopul elaborării şi revizuirii criteriilor, standardelor minime şi indicatorilor, precum şi pentru facilitarea comunicării şi asigurarea transparenţei în domeniu. (2) Principalele activităţi în domeniul acreditării sunt următoarele: a) analizarea documentaţiei prevăzute de lege în vederea acreditării iniţiale/reacreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a stabilirii nivelelor de calitate; b) întocmirea dosarelor de acreditare/reacreditare, înaintarea spre aprobare conducerii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a propunerii de acordare a certificatului de acreditare pentru furnizori, a licenţei de funcţionare şi încadrarea în clasele de calitate pentru serviciile sociale; c) redactarea deciziilor, completarea şi eliberarea documentelor de certificare a calităţii; d) relaţionarea permanentă cu furnizorii în scopul eficientizării derulării procesului de acreditare, asigurarea de consiliere şi îndrumare metodologică; e) participarea la realizarea evaluării în teren pentru încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale; f) realizarea de activităţi de monitorizare a furnizorilor şi serviciilor sociale acreditate, precum şi a menţinerii nivelelor de calitate ale serviciilor sociale şi administrarea Registrului electronic unic al serviciilor sociale. Articolul 21 (1) Activitatea de evaluare în teren, prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. b) şi art. 14 alin. (3), se realizează după cum urmează: a) de inspectorii sociali, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită acreditarea/reacreditarea; b) de o echipă constituită din inspectori sociali şi personal cu experienţă în domeniu din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, nominalizat în acest scop prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită încadrarea în clase de calitate. (2) Responsabilitatea privind veridicitatea datelor din rapoartele de evaluare şi monitorizare privind respectarea condiţiilor de acreditare, precum şi a recomandărilor efectuate aparţine persoanelor care le-au întocmit şi semnat. Articolul 22Deciziile de acordare/respingere a acreditării, a celor de încadrare în clase de calitate, precum şi certificatul de acreditare şi licenţa de funcţionare se semnează de ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice sau de persoana desemnată de acesta. Secţiunea a 2-a Evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii în domeniul serviciilor sociale Articolul 23În cadrul procesului de asigurare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, inspectorii sociali au următoarele atribuţii: a) verificarea sistematică, în baza unor proceduri clare şi transparente de evaluare, monitorizare şi control, a respectării criteriilor şi standardelor minime care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a indicatorilor aferenţi nivelelor de calitate; b) realizarea propunerilor de suspendare sau de retragere a acreditării şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege; c) efectuarea de inspecţii tematice în cadrul procesului de monitorizare a asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale. Articolul 24 (1) Principalele activităţi derulate de inspectorii sociali pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 23 sunt următoarele: a) planificarea anuală a misiunilor de control şi monitorizare, în conformitate cu termenele prevăzute de prezenta lege; b) efectuarea, în termenele stabilite, a acţiunilor de monitorizare şi control, precum şi a celor de evaluare privind respectarea condiţiilor de acreditare şi de încadrare în clase de calitate; c) elaborarea rapoartelor de evaluare, monitorizare şi control; d) dispunerea măsurilor de remediere a neregulilor constatate, cu termene şi responsabilităţi precise; e) aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, în caz de nerespectare a prevederilor legale în domeniu; f) propunerea suspendării sau retragerii acreditării, a revizuirii încadrării în clasele de calitate; g) aplicarea măsurilor stabilite prin decizia de suspendare sau de retragere a acreditării. (2) Pentru fiecare serviciu social acreditat, pe perioada pentru care a fost acordată licenţa de funcţionare, sunt planificate obligatoriu cel puţin două misiuni de inspecţie, reacreditarea serviciului social realizându-se în baza raportului de monitorizare din cadrul celei mai recente misiuni de inspecţie. (3) Inspectorii sociali pot demara acţiuni de control în regim de urgenţă, la sesizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a beneficiarilor de servicii sociale sau a altor persoane fizice ori juridice interesate. Articolul 25După caz, pentru realizarea atribuţiilor de evaluare/monitorizare derulate de inspectorii sociali, echipele de inspecţie se completează cu personal de specialitate, cu atribuţii în realizarea activităţilor de standardizare şi acreditare, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Articolul 26Activităţile de evaluare, monitorizare şi control privind respectarea criteriilor de acreditare, standardelor minime de calitate şi indicatorilor se realizează în baza unor ghiduri standard, aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. Secţiunea a 3-a Suspendarea şi retragerea acreditării Articolul 27 (1) Suspendarea acreditării serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia pe o perioadă determinată de maximum 3 luni şi se dispune în următoarele situaţii: a) nerespectarea recomandărilor şi termenelor-limită stabilite pentru remedierea neregulilor constatate şi consemnate în rapoartele de evaluare, monitorizare şi control privind asigurarea calităţii serviciilor sociale; b) neacceptarea controlului sau refuzul colaborării cu organele de control în efectuarea acestuia; c) la recomandarea expresă a altor organisme cu atribuţii de control din domeniul sănătăţii publice, al pazei contra incendiilor, al sănătăţii şi securităţii în muncă. (2) Retragerea acreditării serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia şi se dispune în următoarele situaţii: a) dacă la expirarea termenului de suspendare nu au fost remediate neregulile constatate care au condus la măsura respectivă; b) în situaţia prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. d); c) dacă, din cauza gravităţii faptelor constatate, se apreciază că se încalcă drepturile fundamentale ale beneficiarilor. Articolul 28În cazul furnizorului se dispune retragerea acreditării, după cum urmează: a) în situaţia în care furnizorul nu mai îndeplineşte criteriile care au stat la baza acordării certificatului de acreditare; b) în situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (4) şi (6). Articolul 29Deciziile privind suspendarea sau retragerea acreditării se pot contesta potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul V Răspunderea juridică Articolul 30Acordarea serviciilor sociale, precum şi funcţionarea acestora în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege atrag răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz. Articolul 31Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei; b) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei; c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (5) lit. d), cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei; d) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (10) şi art. 14 alin. (5) şi (7), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei; e) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (4) şi art. 11 alin. (4), cu amendă de la 250 lei la 500 lei; f) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 alin. (1), cu amendă de la 200 lei la 400 lei. Articolul 32 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 31 se realizează astfel: a) pentru contravenţiile prevăzute la lit. a)-c), de către inspectorii sociali; b) pentru contravenţiile prevăzute la lit. d)-f), de către personalul responsabil cu activitatea de acreditare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (2) Sumele obţinute din aplicarea amenzilor se constituie venit la bugetul de stat. (3) Limitele amenzilor contravenţionale se pot actualiza cu rata inflaţiei prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Articolul 33Dispoziţiile art. 31 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 34Furnizorii au obligaţia de a elabora şi de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării interne a respectării prevederilor prezentei legi privind asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale aflate în administrare. Articolul 35 (1) Furnizorii acreditaţi conform Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, cu modificările ulterioare, au obligaţia de a depune cererile de acreditare în vederea eliberării certificatului de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi a licenţei de funcţionare a serviciilor acordate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*). (2) Pentru furnizorii care se încadrează în situaţia prevăzută la alin. (1), evaluarea în vederea acreditării furnizorului şi serviciilor sociale conform prevederilor prezentei legi se realizează până la data de 31 decembrie 2016**). (3) Până la data eliberării, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), a certificatului de acreditare şi a licenţei de funcţionare, perioada de valabilitate a certificatului de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, se prelungeşte de drept. (4) În situaţia în care, în perioada prevăzută la alin. (3), s-a constatat, de către inspectorii sociali, nerespectarea de către furnizorul de servicii sociale a standardelor de calitate existente pentru serviciile sociale pentru care deţine certificatul de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, sau acordarea serviciilor sociale în condiţii care ar putea conduce la încălcarea drepturilor persoanelor beneficiare, valabilitatea acestuia încetează de drept, în baza propunerii de retragere a acreditării întocmite de inspectorii sociali.----------Alin. (4) al art. 35 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 66 din 1 aprilie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 2 aprilie 2015, care completează cu art. 2 ORDONANŢA nr. 18 din 26 august 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 630 din 28 august 2014. Articolul 36Dispoziţiile art. 31, cu excepţia lit. e), se aplică furnizorilor prevăzuţi la art. 35 numai în cazul în care faptele contravenţionale sunt constatate ulterior datei la care aceştia au fost acreditaţi în condiţiile prezentei legi. Articolul 37Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice elaborează până la data de 1 noiembrie 2013: a) normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; b) proiectul de act normativ de completare a Hotărârii Guvernului nr. 10/2013privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu modificările ulterioare, cu atribuţiile referitoare la activităţile de standardizare şi acreditare prevăzute la art. 20.-----------Art. 37 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 49 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 mai 2013. Articolul 38Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iunie 2013*), cu excepţia dispoziţiilor art. 37, care intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.-----------Art. 38 a fost modificat de art. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 84 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 13 decembrie 2012. Articolul 39La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) art. 114-117 şi art. 148 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din23 iunie 2004, cu modificările ulterioare; b) art. 51 alin. (6) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare; c) art. 3 alin. (1) pct. 24^6 şi 24^11 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 23 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare; d) Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2004, cu modificările ulterioare; e) Hotărârea Guvernului nr. 1.440/2004 privind condiţiile şi procedura de licenţiere şi de inspecţie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare; f) art. 11 alin. (6) şi art. 47 alin. (1)-(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU
Bucureşti, 1 noiembrie 2012.Nr. 197.------

Noutăți

  • LEGE nr. 189 din 13 mai 2003 privind asistenţa judiciară internaţionala în materie civilă şi comercială
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 27 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 35 din Legea zootehniei nr. 72/2002
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 45 din 11 mai 2011 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului
  • LEGE nr. 22 din 2 martie 2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 340 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi
  • LEGE nr. 14 din 17 februarie 2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 decembrie 2007
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 133 din 19 noiembrie 2007 privind aprobarea unor măsuri financiare pe anul 2007
  • LEGE Nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie
  • LEGE nr. 9 din 22 noiembrie 1972 Legea finanţelor
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 29 din 14 aprilie 2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 17 din 10 iunie 2015 privind aprobarea plăţii contribuţiei României pentru construirea sediului permanent al Curţii Penale Internaţionale
  • LEGE nr. 54 din 19 aprilie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/1999 privind autorizarea Ministerului Finanţelor de a garanta un împrumut extern în valoare de 50 milioane mărci germane pentru Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A., acordat de către Kreditanstalt fur Wiederaufbau pentru realizarea programului de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital majoritar românesc
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 54 din 26 septembrie 2012 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a creanţelor asupra Societăţii Comerciale AVERSA - S.A. Bucureşti, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organul fiscal competent
  • LEGE nr. 372 din 13 decembrie 2005 (*republicată*) privind performanţa energetică a clădirilor*)
  • LEGE nr. 4 din 18 februarie 2004 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 26 august 2003, pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii
  • LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (*republicată*) Codul muncii*)
  • LEGE nr. 33 din 1 martie 2006 privind băncile de credit ipotecar
  • LEGE nr. 225 din 17 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006
  • LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal
  • LEGE nr. 356 din 11 iulie 2003 (*republicată*) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român*)
  • LEGE nr. 241 din 22 iunie 2006 (*republicată*) serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare*)
  • LEGE nr. 86 din 25 aprilie 2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2018 privind aprobarea Programului de investiţii în domeniul culturii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
  • LEGE nr. 22 din 13 ianuarie 1998 pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în instituţii universitare, adoptată la Paris la 11 decembrie 1953
  • LEGE nr. 144 din 14 aprilie 2003 pentru înfiinţarea comunei Traian, judeţul Ialomiţa, prin reorganizarea comunei Griviţa
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 83 din 30 iunie 2009 privind ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii referitor la Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul protecţiei mediului, faza B, semnat la Bucureşti la 30 octombrie 2008 şi la Luxemburg la 10 noiembrie 2008
  • LEGE nr. 362 din 20 noiembrie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă
  • LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (*republicată*) Codul muncii*)
  • LEGE nr. 30 din 31 martie 1992 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Naţionala a României şi A/S EKSPORTFINANS - Norvegia
  • LEGE nr. 265 din 15 mai 2002 pentru acceptarea amendamentelor la Convenţia de la Basel (1989) privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 112 din 10 octombrie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative
  • LEGE nr. 424 din 20 octombrie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 54/2003 privind acordarea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului către Societatea Comercială "ARO" - S.A. Câmpulung a unor sume de bani necesare finalizării unor contracte comerciale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 177 din 9 noiembrie 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 142/1999 privind instituirea sistemului de plată pentru motorina, pe bază de bonuri valorice, în vederea înfiinţării culturilor de cereale păioase şi efectuării arăturilor din toamna anului 1999
  • LEGE nr. 104 din 27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului
  • LEGE nr. 242 din 16 mai 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 176/2000 pentru modificarea art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2000 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult cu venituri mici sau fără venituri aparţinând cultelor religioase din România
  • LEGE nr. 336 din 8 iulie 2004 privind mandatarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" să exercite atribuţiile instituţiei publice implicate, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale
  • LEGE nr. 217 din 31 mai 2006 pentru ratificarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. privind finanţarea Proiectului de reabilitare a liniei de cale ferată Curtici-Şimeria, semnat la Bucureşti la 22 decembrie 2005 şi la Luxemburg la 27 decembrie 2005
  • LEGE nr. 69 din 16 aprilie 2010 (*republicată*) responsabilităţii fiscal-bugetare*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 49 din 7 iunie 2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de benzină, motorină şi petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi
  • LEGE nr. 198 din 13 mai 2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 39 din 4 iulie 2012 privind trecerea unor imobile în proprietatea publică a statului
  • LEGE nr. 303 din 4 iulie 2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2003 pentru ratificarea Acordului anual de finanţare 2002 dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene cu privire la Programul special de aderare pentru agricultura şi dezvoltare rurală, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 1 aprilie 2003
  • LEGE nr. 31 din 4 martie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2012 privind conversia în acţiuni a unor sume datorate statului de către Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române
  • LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (*republicată*) privind societăţile comerciale
  • LEGE nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
  • LEGE nr. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
  • LEGE nr. 328 din 22 noiembrie 2007 pentru ratificarea Acordului multilateral dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, Republica Albania, Bosnia şi Herţegovina, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda, Republica Muntenegru, Regatul Norvegiei, România, Republica Serbia şi Misiunea Administraţiei Interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo privind înfiinţarea unei zone europene comune de aviaţie, adoptat la Luxemburg la 9 iunie 2006
  • LEGE nr. 43 din 18 martie 1930 pentru acordarea unei pensiuni viagere D-nei Elena Gh. Coşbuc
  • LEGE nr. 380 din 10 decembrie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate
  • LEGE nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României
  • LEGE nr. 152 din 5 iulie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale
  • LEGE nr. 64 din 21 martie 2008 (*republicată*) privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil*)
  • LEGE nr. 168 din 29 iunie 2015 pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
  • LEGE nr. 162 din 11 iulie 2011 pentru completarea anexei nr. 2 la Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
  • LEGE nr. 63 din 24 aprilie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apărării naţionale a României
  • LEGE nr. 268 din 11 octombrie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2013 pentru finanţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" în vederea realizării Planului naţional de intervenţie pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populaţiei generate de epidemii şi pandemii
  • LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 (*republicată*) privind Statutul funcţionarilor publici*)
  • LEGE nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
  • LEGE nr. 411 din 18 octombrie 2004 (*republicată*) privind fondurile de pensii administrate privat
  • LEGE nr. 289 din 24 iunie 2004 (*republicată*) privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice*)
  • LEGE nr. 182 din 17 iulie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2018 pentru încredinţarea către Compania Naţională "Unifarm" - S.A. a serviciului de interes economic general în vederea realizării activităţii de aprovizionare cu medicamente necesare asigurării activităţii de prevenire a deceselor şi agravării bolilor generate de lipsa imunoglobulinei umane şi suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2018
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020