Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (*republicată*) pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar*)
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 24 martie 2014 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (**republicată**)(*actualizată*)pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar(actualizată până la data de 1 februarie 2014*)

---------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 1 februarie 2014 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 49 din 28 iunie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 26 martie 2008; LEGE nr. 213 din 11 noiembrie 2010; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor**) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 160/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998, şi a mai fost modificată prin:- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/1999 pentru completarea art. 25 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 8 noiembrie 2001. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari. (2) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România este forul ştiinţific şi profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde şi coordonează activitatea asociaţiilor, societăţilor şi ligilor de profil membre. (3) Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului. Articolul 2 (1) Profesiunea de medic veterinar se exercită în România de către orice persoană, cetăţean român, care posedă diplomă de medic veterinar echivalată potrivit legii, precum şi de cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atestă această calificare prevăzută de lege, eliberate de o instituţie de învăţământ din aceste state. (2) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente ce atestă calificarea de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior veterinar din ţări terţe, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor terţe, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente eliberate de instituţii de învăţământ veterinar din state terţe, care atestă această calificare, echivalate potrivit legii. (4) Recunoaşterea profesională a diplomelor, certificatelor sau a altor documente, care atestă calitatea de medic veterinar, se realizează de către Colegiul Medicilor Veterinari. (5) Medicii veterinari, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, precum şi medicii veterinari cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari. Articolul 3 (1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securităţii alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic. (2) Prin natura liberală a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcţionar public. Articolul 4Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de competenţă: a) sănătatea animalelor; b) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală; c) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră; d) supravegherea şi diagnosticul de laborator veterinar; e) controlul igienei furajelor; f) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor, cu excepţia ecvinelor;-----------Litera f) a art. 4 a fost modificată de art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 49 din 28 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 30 iunie 2006. g) instruirea şi educaţia veterinară continuă; h) testarea, înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor de uz veterinar şi ale altor materii care pot influenţa starea de sănătate a animalelor; i) comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar; j) consultanţă şi audit veterinar. Articolul 5Medicul veterinar îşi exercită profesiunea în colaborare cu alte profesiuni, în următoarele domenii: a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului; b) creşterea şi furajarea animalelor; c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor; d) realizarea produselor de uz veterinar şi a altor materii care influenţează starea de sănătate a animalelor; e) cercetări de genetică animală fundamentală şi aplicativă; f) protecţia animalelor domestice şi a celor sălbatice; g) industrializarea şi valorificarea produselor animaliere şi de origine animală; h) protecţia mediului şi controlul poluării; i) statistica medical-veterinară; j) comercializarea produselor de uz veterinar, cu excepţia celor prevăzute la art. 4 lit. i); k) controlul mişcării animalelor, al produselor animaliere şi de origine animală; l) cercetarea medical-veterinară; m) nutriţia animalelor; n) biotehnologii medical-veterinare; o) învăţământul medical-veterinar. Articolul 6În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de legile statului, precum şi de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinară aprobate de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, cu respectarea legii. Articolul 7Profesiunea de medic veterinar se exercită în cadrul următoarelor structuri profesionale: a) reţeaua veterinară de stat; b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal; c) instituţiile de învăţământ veterinar autorizate şi acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu; d) alte instituţii publice şi private. Capitolul II Organizarea profesiunii de medic veterinar Secţiunea 1 Colegiul Medicilor Veterinari Articolul 8 (1) Se înfiinţează Colegiul Medicilor Veterinari, ca formă de organizare profesională autonomă, neguvernamentală, apolitică şi nonprofit. Colegiul are personalitate juridică. (2) Colegiul Medicilor Veterinari reprezintă interesele şi apără drepturile profesionale ale membrilor săi. (3) Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari se realizează pe principiul teritorial, al eligibilităţii şi ierarhiei. (4) Organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt: a) Congresul naţional; b) Consiliul naţional; c) consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti. Articolul 9 (1) Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii: a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare; b) elaborează Codul de deontologie medical-veterinară, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, Statutul medicului veterinar, ale căror prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar; c) acordă medicilor veterinari atestatul de liberă practică; d) aplică sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul său de organizare şi funcţionare, suspendă sau retrage atestatul de liberă practică; e) reprezintă profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private; f) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare; g) ţine evidenţa membrilor săi şi actualizează permanent tabloul general al acestora; h) propune anual Ministerului Educaţiei şi Cercetării cifra de şcolarizare pentru învăţământul superior medical-veterinar; i) acordă sprijin informaţional, eliberează documente oficiale medicilor cetăţeni români care solicită aceasta oficial, pentru a exercita profesia în Uniunea Europeană sau în alte state, precum şi medicilor veterinari cetăţeni străini care solicită să profeseze în România, în condiţiile legii. (2) În materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi în materia exercitării profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate, Colegiul Medicilor Veterinari adoptă hotărâri cu efect juridic, armonizate cu reglementările comunitare. Articolul 10 (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior din domeniu, la propunerea Colegiului Medicilor Veterinari şi a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilesc profilurile profesionale de bază şi specializările medicilor veterinari. (2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari şi instituţiile de învăţământ superior organizează concursul şi eliberează certificate care atestă gradul profesional de medic primar veterinar. (3) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învăţământului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanţă cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României. Articolul 11Componenţa Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi competenţelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia. Articolul 12 (1) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari se constituie din: a) taxa de înscriere în colegiu, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale; b) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii; c) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale. (2) Consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti virează lunar Colegiului Medicilor Veterinari o cotă de 50% din cotizaţiile încasate. Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea de instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale colegiului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti şi pentru fondul de salarii pentru aparatul tehnico-administrativ propriu. Secţiunea a 2-a Congresul Naţional al Medicilor Veterinari Articolul 13 (1) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este forul reprezentativ suprem al profesiunii de medic veterinar şi se constituie din delegaţi aleşi în adunările generale ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari. (2) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari se întruneşte o dată la 3 ani. La cererea majorităţii consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, Consiliul naţional convoacă Congresul extraordinar. (3) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este legal constituit, dacă sunt prezente două treimi din numărul delegaţilor convocaţi, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple. Articolul 14Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii: a) adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari; b) adoptă Statutul medicului veterinar; c) adoptă propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aprobă Codul de deontologie medical-veterinară; d) adoptă hotărâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesională; e) adoptă rezoluţii şi recomandări privind programul său ştiinţific; f) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România sau alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţară şi din străinătate. Articolul 15Hotărârile Congresului Naţional al Medicilor Veterinari sunt definitive şi obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari. Capitolul III Membrii Colegiului Medicilor Veterinari Articolul 16 (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândeşte de orice medic veterinar, cetăţean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European ori cetăţean elveţian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnică, care îndeplineşte următoarele condiţii: a) exercită în mod legal profesiunea de medic veterinar în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 2; b) nu se află în cazurile de nedemnitate prevăzute de legislaţia în vigoare; c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. (2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. Articolul 17 (1) Prevederile art. 16 nu se aplică în cazul exercitării profesiei de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de către cetăţenii elveţieni sub formă de prestări de servicii. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), cetăţenii statelor menţionate se înregistrează în registrul ţinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fără a dobândi calitatea de membri. (3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile legii. (4) În exercitarea profesiei în forma prestării de servicii, aceste persoane se supun normelor de deontologie profesională. Articolul 18Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi membri activi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor în una dintre aceste categorii sunt prevăzute în Statutul medicului veterinar. Articolul 19La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ:"Jur să-mi exercit profesiunea cu competenţă şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, acţionând în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinară şi al respectării legilor ţării.Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apărarea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii omului şi a condiţiilor ecologice.Jur să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiunii de medic veterinar"" Articolul 20 (1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele drepturi: a) în exercitarea profesiunii sunt ocrotiţi de lege; b) să-şi exercite profesiunea medical-veterinară, în condiţiile legii; c) să-şi desfăşoare activitatea nestingherit şi fără vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale; d) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari despre orice încălcare a dreptului de exercitare a profesiei; e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari; f) să aleagă şi să fie aleşi; g) să participe la formele de perfecţionare profesională continuă; h) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice. (2) Abrogat.-----------Alin. (2) al art. 20 a fost abrogat de art. 68 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. (3) Abrogat.-----------Alin. (3) al art. 20 a fost abrogat de art. 68 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. (4) Abrogat.-----------Alin. (4) al art. 20 a fost abrogat de art. 68 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Articolul 21Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele obligaţii: a) să respecte legile şi celelalte acte normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic veterinar şi să se supună hotărârii organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari; b) să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de etică şi deontologie medical-veterinară; c) să promoveze întregul ansamblu de măsuri menite să conducă la dezvoltarea creşterii animalelor şi a potenţialului lor productiv; d) să protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, să participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic; e) să urmărească şi să sprijine măsurile de protecţie a animalelor, în conformitate cu reglementările internaţionale; f) medicul veterinar care desfăşoară activitate medical-veterinară răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale. Articolul 22Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi exercitarea profesiunii de medic veterinar devin nedemne şi se suspendă pentru: a) desfăşurarea unor activităţi care contravin normelor Codului de deontologie medical-veterinară, constatate, sancţionate şi rămase definitive; b) interzicerea exercitării profesiunii pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară, rămasă definitivă; c) în caz de neplată a cotizaţiilor şi a contribuţiilor profesionale, timp de 6 luni neîntrerupt de la scadenţa acestora. Articolul 23Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari încetează: a) dacă împotriva medicului veterinar s-au luat măsuri de ridicare a dreptului de a profesa, ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a hotărârii Colegiului Medicilor Veterinari, pentru evidentă incapacitate profesională ori boală psihică, atestată de comisia medicală de expertiză; b) dacă medicul veterinar a fost condamnat definitiv pentru o faptă care constituie culpă profesională, prevăzută şi pedepsită de Codul penal, care îl face nedemn de a-şi exercita profesiunea. Capitolul IV Calificarea, specializarea şi promovarea în grade profesionale a medicilor veterinari Articolul 24Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari poate atesta, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale. Articolul 25Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în: a) asistenţă medical-veterinară; b) epidemiologie veterinară; c) supraveghere şi diagnostic de laborator; d) sănătate publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală; e) patologia reproducţiei. Capitolul V Libera practică medical-veterinară Articolul 26 (1) Activităţile efectuate prin liberă practică medical-veterinară sunt: asistenţa medical-veterinară, însămânţările artificiale, diferitele servicii de specialitate şi consultanţă tehnică şi legislativă sanitar-veterinară, producerea şi comercializarea medicamentelor antiparazitare şi de uz veterinar şi a aparaturii şi instrumentarului de uz veterinar. (2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar naţional. Articolul 27 (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice. (2) Pentru sprijinirea liberalizării profesiunii de medic veterinar, direcţiile sanitar-veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi regiile autonome sau alte instituţii de care aparţin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesionişti clădirile, spaţiile, dotările şi mijloacele existente în circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţă şi în clinicile veterinare de stat. Se exceptează de la vânzare locuinţele. (3) În scopul prevăzut la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot închiria, concesiona sau vinde, după caz, medicilor veterinari care devin liber-profesionişti, clădirile şi spaţiile, precum şi dotările şi mijloacele aferente acestora, în care se desfăşoară activitatea circumscripţiilor sanitar-veterinare şi care se află în proprietatea publică sau privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor. (4) Medicii veterinari care devin liber-profesionişti şi rămân în localitatea de domiciliu au drept de preemţiune la închirierea şi la concesionarea clădirilor şi amenajamentului respectiv în care se realizează activitatea specifică de medic veterinar, în cadrul circumscripţiei. (5) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul medicinei veterinare. Schimbarea destinaţiei se va putea realiza numai cu avizul autorităţilor administraţiei publice locale. Articolul 28 (1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează în cadrul: a) cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme:1. cabinet medical-veterinar;2. cabinete medical-veterinare asociate; b) societăţilor comerciale cu obiect principal de activitate activităţile veterinare. (2) În formele de organizare a profesiei prevăzute la alin. (1) îşi exercită profesia medicii veterinari titulari sau asociaţi, care pot avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. Articolul 29 (1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare. (2) În cabinetul medical-veterinar îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. (3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege. Articolul 30 (1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun. (2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înştiinţarea autorităţii care a aprobat înfiinţarea şi înregistrarea cabinetului medical-veterinar. Articolul 31Unităţile medical-veterinare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) au ca obiect de activitate principal activităţile veterinare; b) sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare. Articolul 32 (1) Actul de înfiinţare a cabinetelor medical-veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, ce se întocmeşte la consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după aprobarea sa de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânată titularului. (2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ţine de către Colegiul Medicilor Veterinari. Articolul 33 (1) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicării medicinii veterinare. (2) Schimbarea destinaţiei se poate realiza numai cu acordul proprietarului. Articolul 34 (1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului, utilizate în prezent pentru activităţi medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare. (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, după caz, unităţilor medical-veterinare cu personalitate juridică. (3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Articolul 35Limitele dotării cabinetelor medical-veterinare se stabilesc de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Articolul 36Tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară se stabilesc de către fiecare medic veterinar.------------Art. 36 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 213 din 11 noiembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 16 noiembrie 2010. Articolul 37 (1) Medicamentele şi produsele antiparazitare de uz veterinar se comercializează numai din depozite, puncte farmaceutice şi farmacii veterinare autorizate legal. (2) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează numai din depozite veterinare autorizate şi se folosesc numai de către medicii veterinari, persoane fizice sau juridice autorizate, în cadrul actului medical-veterinar. Articolul 38 (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică, pe bază de contract încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare, efectuează acţiunile prevăzute în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi alte activităţi care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. (2) Abrogat.-----------Alin. (2) al art. 38 a fost abrogat de litera a) a art. 28, Cap. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 26 martie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 8 aprilie 2008. Articolul 39Atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari liber-profesionişti, precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de Colegiul Medicilor Veterinari împreună cu Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară*).------------*) Conform art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 215/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, toate referirile la Agenţia Naţională Sanitară Veterinară din legislaţia în vigoare se consideră ca fiind făcute la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru. Capitolul VI Proceduri şi sancţiuni Articolul 40Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, judecă încălcarea şi nerespectarea legislaţiei şi a reglementărilor specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari. Articolul 41Membrii Colegiului Medicilor Veterinari care încalcă legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar şi nu respectă Codul de deontologie medical-veterinară răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: a) avertisment; b) mustrare; c) mustrare severă; d) suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinară pe o perioadă care nu poate depăşi un an de la data emiterii hotărârii comisiei; e) radierea din evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, ceea ce determină interzicerea definitivă de a exercita medicina veterinară pe teritoriul României, care se poate lua numai de către Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii la propunerea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Articolul 42Comisia judeţeană de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintă prima structură ce soluţionează aspectele menţionate la art. 40, iar Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii reprezintă forumul naţional şi structura de apel pentru orice încălcare, nerespectare sau abatere săvârşită de un medic veterinar şi nesoluţionată la nivel judeţean. Articolul 43Procedura privind soluţionarea litigiilor şi abaterilor săvârşite de către medicii veterinari este stabilită în regulamentul de ordine interioară pentru Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii şi, respectiv, a municipiului Bucureşti. Articolul 44Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale. Articolul 45Exercitarea fără drept a oricărei activităţi specifice profesiei de medic veterinar constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii. Capitolul VII Dispoziţii finale Articolul 46 (1) Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercită de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară*) şi de către Colegiul Medicilor Veterinari. (2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercită de către autoritatea sanitar-veterinară centrală şi teritorială, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii.-----------*) A se vedea nota de subsol de la pag. 15 Articolul 47Următoarele acte vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi constituie reglementări specifice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi: a) Statutul medicului veterinar; b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari; c) Codul de deontologie medical-veterinară; d) Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari cu drept de liberă practică în îndeplinirea unor îndatoriri publice. Articolul 48În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România va organiza adunări generale ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. După alegerea acestor organe, Adunarea Medicilor Veterinari din România îşi încetează activitatea.** * NOTĂ:Redăm mai jos art. II, III şi IV din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, care nu au fost cuprinse în prezenta republicare.Art. IIÎn termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se va realiza transpunerea reglementărilor comunitare în materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Elveţia, precum şi în exercitarea profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate.Art. IIIPrezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.Art. IVLa data intrării în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.------------

Noutăți

  • LEGE nr. 89 din 28 aprilie 1998 (*republicată*) a apiculturii*)
  • LEGE nr. 19 din 4 martie 2016 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2014 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme
  • LEGE nr. 93 din 10 aprilie 2006 pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 2005
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 47 din 8 iunie 2018 privind stabilirea unor măsuri de urgentare a absorbţiei fondurilor europene
  • LEGE nr. 119 din 7 iulie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1999 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor importate prin servicii poştale şi în regim de curierat rapid de către persoanele juridice
  • LEGEA nr. 16 din 2 aprilie 1996 (*republicată*) privind Arhivelor Naţionale
  • LEGE nr. 385 din 13 iunie 2002 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 164/2001 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman
  • LEGE nr. 94 din 10 mai 2000 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 175/1999 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Organizarea Centrului Regional pentru Prevenirea şi Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere (SECI)
  • LEGE nr. 464 din 4 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2004 pentru completarea art. 38 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 50 din 15 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
  • LEGE nr. 9 din 8 ianuarie 1998*) (*republicată*) privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 3 din 24 ianuarie 2002 privind unele măsuri de ajutor pentru asigurarea condiţiilor minime de subzistenta a echipajelor ambarcate la bordul unor nave maritime de transport şi pentru menţinerea în siguranţa a unor nave aflate în patrimoniul Companiei de Navigaţie Maritima "Romline" - S.A. Constanţa, precum şi alocarea unui fond special pentru Şantierul Naval Constanţa în vederea achiziţionării de echipamente individuale de protecţia muncii
  • LEGE nr. 137 din 17 mai 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat
  • LEGE nr. 118 din 21 mai 2015 privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 185 din 3 noiembrie 2000 pentru modificarea anexei nr. IV/2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar
  • LEGE nr. 116 din 20 iunie 2019 pentru abrogarea art. II din Legea nr. 231/2018 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 54 din 14 septembrie 2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie
  • LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 (*republicată*) legea concurenţei*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 116 din 21 decembrie 2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale
  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 68 din 19 martie 2018 pentru ratificarea rezoluţiei Adunării Statelor Părţi (ASP) la Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (CPI), adoptată de cea de-a XIV-a sesiune a ASP la Statutul de la Roma al CPI (14/Res.2) la 26 noiembrie 2015, privind articolul 124 din Statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998
  • LEGE nr. 217 din 24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
  • LEGE nr. 206 din 29 iunie 2005 privind punerea în aplicare a unor sancţiuni internaţionale
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 198 din 22 decembrie 2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabila din partea Uniunii Europene
  • LEGE nr. 456 din 12 noiembrie 2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2003 pentru modificarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
  • LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*republicată*) privind reforma în domeniul sănătăţii
  • LEGE nr. 101 din 15 iunie 2011 (*republicată*) pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului*)
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 41 din 27 aprilie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 17 din 27 martie 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene
  • LEGE nr. 522 din 24 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
  • LEGE nr. 158 din 10 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, modificarea Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi modificarea şi completarea Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale
  • LEGE nr. 375 din 26 noiembrie 2009 pentru modificarea alin. (2) al art. 53 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
  • LEGE nr. 447 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 39/2001 privind garantarea de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a unui credit fără dobânda acordat Societăţii Comerciale "I.C.P.P.A.M." - S.A. Baloteşti
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
  • LEGE nr. 56 din 24 martie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul de cooperare transfrontalieră RO0002 dintre România şi Bulgaria, semnat la Bucureşti la 6 noiembrie 2000
  • LEGE nr. 61 din 24 aprilie 2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995
  • ORDONANŢA URG. nr. 45 din 2 decembrie 1998 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/1998 pentru aprobarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adăugată la unele produse şi echipamente importate pentru înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi industriei de apărare
  • LEGE nr. 78 din 6 iunie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2011 privind măsuri economice pe anul 2011 la nivelul unor operatori economici
  • LEGE nr. 57 din 21 martie 2013 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iaşi la 3 martie 2012
  • LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal
  • LEGE nr. 226 din 5 iunie 2009 organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România
  • LEGE nr. 268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 67 din 13 septembrie 2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat
  • LEGE nr. 78 din 5 aprilie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 61/2011 pentru reglementarea unor măsuri privind finanţarea regiilor autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes local
  • LEGE nr. 80 din 17 aprilie 2015 pentru modificarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961
  • LEGE nr. 39 din 11 aprilie 2014 pentru ratificarea Protocolului, semnat la 24 iunie 2010 la Luxemburg, de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, semnat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 şi la Washington la 30 aprilie 2007
  • LEGE nr. 579 din 23 octombrie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2002 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.
  • LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (*republicată*) privind responsabilitatea ministerială*)
  • LEGE nr. 290 din 27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
  • LEGE nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 40 din 23 septembrie 2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020
  • LEGE nr. 202 din 22 mai 2006 (*republicată*) privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 3 din 6 februarie 2008 privind transmiterea unei suprafeţe de teren, proprietate publică a statului, din administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pentru Universitatea "Transilvania" din Braşov, în scopul construirii unui campus universitar
  • LEGE nr. 129 din 30 iunie 2010 pentru completarea art. 32^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare
  • LEGE nr. 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii
  • LEGE nr. 191 din 2 noiembrie 2000 privind declararea oraşului Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, municipiu
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 14 iulie 2005 (*republicată*) privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români*)
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021