Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 84 din 15 aprilie 1998 (*republicată*) privind mărcile şi indicaţiile geografice*)
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 8 mai 2014 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 84 din 15 aprilie 1998 (*actualizată)privind marcile şi indicatiile geografice(actualizată până la data de 28 decembrie 2005*)

-------------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 23 aprilie 1998. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 28 decembrie 2005, cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005.Parlamentul României adopta prezenta lege. Capitolul I Dispozitii generale Articolul 1Drepturile asupra marcilor şi indicatiilor geografice sunt recunoscute şi aparate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi. Articolul 2De dispozitiile prezentei legi beneficiaza şi persoanele fizice şi juridice straine cu domiciliul sau cu sediul în afara teritoriului României, în condiţiile convenţiilor internationale privind marcile şi indicatiile geografice la care România este parte. Articolul 3În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmeaza: a) marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane; pot constitui marci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinatii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne; b) marca anterioara este marca înregistrată, precum şi marca depusa pentru a fi înregistrată în Registrul Naţional al Marcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată; c) marca notorie este marca larg cunoscuta în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a marcii sau la data priorităţii revendicate în cerere; pentru a determina dacă o marca este larg cunoscuta se va avea în vedere notorietatea acestei marci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca respectiva se aplică, fără a fi necesară inregistrarea sau utilizarea marcii în România; d) marca colectiva este marca destinata a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane; e) marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii în ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici; f) indicatia geografica este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esential atribuite aceste origini geografice; g) solicitantul este persoana fizica sau juridica în numele careia este depusa o cerere de înregistrare a unei marci; h) titularul este persoana fizica sau juridica în numele careia marca este înregistrată în Registrul Naţional al Marcilor; i) mandatarul autorizat, denumit în prezenta lege mandatar, este consilierul în proprietate industriala, care poate avea şi calitatea de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci; j) Convenţia de la Paris este Convenţia pentru protectia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, asa cum a fost revizuita şi modificata; k) tarile Uniunii de la Paris sunt tarile cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protectia proprietăţii industriale; l) Aranjamentul de la Madrid este Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967; m) Protocolul referitor la Aranjament este Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor. Capitolul II Protectia marcilor Articolul 4Dreptul asupra marcii este dobândit şi protejat prin inregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci. Articolul 5Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: a) marcile care nu indeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 lit. a); b) marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi în comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora; e) marcile constituie exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesară obtinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului; f) marcile care sunt de natura sa induca publicul în eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g) marcile care conţin o indicatie geografica sau sunt constituite dintr-o astfel de indicatie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicatii este de natura sa induca publicul în eroare cu privire la locul adevarat de origine; h) marcile care sunt constituite sau conţin o indicatie geografica, identificand vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat; i) marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; j) marcile care conţin, fără consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume în România; k) marcile care cuprind, fără autorizatia organelor competente, reproducerii sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control şi garantie, blazoane, aparţinând tarilor Uniunii şi care intra sub incidenţa art. 6 ter ţin Convenţia de la Paris; l) marcile care cuprind, fără autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, initiale sau denumiri care intra sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care apartin organizaţiilor internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii.Dispozitiile alin. 1 lit. b), c) şi d) nu se aplică, dacă, înainte de data cererii de înregistrare a marcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv. Articolul 6În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marca este refuzata la înregistrare, dacă: a) este identica cu o marca anterioara, iar produsele sau serviciile pentru care inregistrarea marcii a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care marca anterioara este protejata; b) este identica cu o marca anterioara şi este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioara este protejata, dacă exista un risc de confuzie pentru public; c) este similara cu o marca anterioara şi este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, dacă exista un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioara; d) este identica sau similara cu o marca notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de înregistrare a marcii; e) este identica sau similara cu o marca notorie în România pentru produse sau servicii diferite de cele la care se referă marca a carei înregistrare este ceruta şi dacă, prin folosirea nejustificata a acesteia din urma, s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau de renumele marcii notorii ori aceasta folosire ar putea produce prejudicii titularului marcii notorii. Articolul 7Marcile ce cad sub incidenţa art. 6 pot fi totusi înregistrate cu consimtamantul expres al titularului marcii anterioare sau notorii. Articolul 8Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicita inregistrarea marcii nu constituie nici un obstacol la inregistrarea acesteia. Capitolul III Cererea de înregistrare a marcii Articolul 9Dreptul la marca aparţine persoanei fizice sau juridice care a depus prima, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a marcii. Articolul 10Cererea de înregistrare a unei marci conţinând datele de identificare a solicitantului, reproducerea marcii, precum şi indicarea produselor sau serviciilor pentru care inregistrarea este ceruta, redactata în limba română, se depune la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci şi constituie depozitul naţional reglementar al marcii. Cererea se va referi la o singura marca.Cererea va prezenta menţiuni exprese, atunci când marca: a) contine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al marcii; b) este tridimensionala.Cererea va contine şi datele privind calitatea solicitantului.Cererea va contine, dacă este cazul, şi o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii. Articolul 11Data depozitului naţional reglementar este data la care a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci cererea de înregistrare a marcii în condiţiile în care aceasta contine toate elementele prevăzute la art. 10 alin. 1.Când o cerere de înregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data intr-o alta tara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiasi marci, cu condiţia ca aceasta din urma cerere să fie depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit. Articolul 12Dacă solicitantul a prezentat anumite produse şi servicii în cadrul unei expozitii internationale oficiale sau oficial recunoscute, organizata pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacă o cerere de înregistrare a marcii sub care au fost prezentate aceste produse şi servicii a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci într-un termen de 6 luni de la data primei prezentari în expozitie, solicitantul va beneficia de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expozitie.Termenul de 6 luni prevăzut la alin. 1 nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut la art. 11 alin. 2. Articolul 13Drepturile de prioritate prevăzute la art. 11 şi 12 trebuie invocate o dată cu depunerea cererii de înregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate şi sunt supuse taxei legal stabilite.Actele de prioritate se depun şi taxa legala se plateste în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a marcii.Nerespectarea termenului prevăzut la alin. 2 atrage nerecunoasterea priorităţii invocate. Articolul 14Inregistrarea unei marci poate fi ceruta individual sau în comun de persoane fizice sau juridice, direct sau printr-un mandatar cu domiciliul, respectiv, cu sediul în România.Dacă inregistrarea marcii este ceruta prin mandatar, cererea va contine şi datele de identificare a acestuia. O dată cu cererea sau cel tarziu în termen de 3 luni de la depunerea cererii, mandatarul va prezenta procura, sub sancţiunea respingerii cererii. Articolul 15Solicitantul cererii de înregistrare a marcii va comunică, în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, dovada platii taxei de înregistrare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege. Articolul 16Solicitantul cererii de înregistrare a marcii care se referă la mai multe produse sau servicii poate solicita la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci divizarea cererii initiale în doua sau mai multe cereri, repartizand produsele sau serviciile în cadrul cererilor divizionare, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii initiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 11 alin. 2 sau art. 12 alin. 1.Solicitantul poate cere divizarea cererii initiale în cursul procedurii de examinare a marcii la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, până la luarea unei decizii privind inregistrarea acesteia, precum şi în cursul procedurii din cadrul comisiei de reexaminare a Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci sau în cursul oricarei proceduri de apel sau de recurs formulat împotriva deciziei de înregistrare a marcii.Solicitantul va depune documentele cerute de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci pentru divizarea cererii initiale şi va plati taxa legala în termen de 3 luni de la data solicitarii divizarii. În caz contrar, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci va lua act ca solicitantul a renuntat la divizarea cererii initiale. Capitolul IV Procedura de înregistrare a marcii Articolul 17În termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci examineaza dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1 şi, în caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.Dacă cererea nu indeplineste condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completarilor. În cazul în care solicitantul completeaza în termen lipsurile notificate de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a marcii a fost completata conform art. 10 alin. 1. În caz contrar, cererea se respinge.Dacă taxa de înregistrare şi examinare a cererii nu este plătită în termenul prevăzut la art. 15, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci poate acorda solicitantului, pentru motive intemeiate, inca un termen de 2 luni.În cazul neplatii taxelor în termen se considera ca solicitantul a renuntat la inregistrarea marcii şi cererea se respinge. Articolul 18Dacă solicitantul cererii de înregistrare a marcii nu a mentionat în cerere datele din care să rezulte calitatea acestuia de persoana fizica sau juridica, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci va notifica solicitantului lipsurile constatate şi îi va acorda un termen pentru completare. În cazul în care solicitantul nu o completeaza în termen, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci respinge cererea de înregistrare a marcii. Articolul 19Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci examineaza, în fond, cererea de înregistrare a marcii, în termen de 6 luni de la plata taxei de înregistrare şi examinare a cererii.Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci examineaza: a) calitatea solicitantului conform art. 3 lit. g); b) condiţiile prevăzute la art. 13 alin. 1 şi 2, dacă în cerere se invoca o prioritate; c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. 1 şi art. 6. Articolul 20Examinarea motivelor de refuz prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) se face potrivit unor criterii, cum ar fi: a) gradul de distinctivitate, initiala sau dobandita, a marcii notorii în România; b) durata şi intinderea utilizarii în România a marcii notorii în legătură cu produsele şi serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată; c) durata şi intinderea publicităţii marcii notorii în România; d) aria geografica de utilizare a marcii notorii în România; e) gradul de cunoastere a marcii notorii pe piaţa românească de către segmentul de public caruia i se adreseaza; f) existenta unor marci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparţinând altei persoane decat aceea care pretinde ca marca sa este notorie.Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci poate cere de la autorităţi publice, institutii publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România. Articolul 21Când un motiv de refuz, dintre cele prevăzute la art. 6, se aplică numai la anumite produse sau servicii pentru care inregistrarea marcii a fost solicitata, inregistrarea va fi refuzata numai pentru aceste produse sau servicii. Articolul 22Dacă în urma examinarii cererii, potrivit art. 19 şi 20, se constată că sunt indeplinite condiţiile pentru inregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci decide inregistrarea marcii şi publicarea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Marca se publică în termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare a marcii.Dacă cererea nu indeplineste condiţiile pentru inregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci notifica aceasta solicitantului, acordandu-i un termen de 3 luni în care acesta să-şi poata prezenta punctul de vedere ori să-şi retraga cererea. Termenul poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevăzute de lege.La expirarea termenului prevăzut la alin. 2, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci va decide, după caz, inregistrarea marcii, respingerea cererii de înregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii. Articolul 23În termen de 3 luni de la data publicarii marcii, titularul unei marci anterioare sau al unei marci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la numele patronimic, la indicatie geografica protejata, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industriala protejat sau la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesata pot face opozitie la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci cu privire la marca publicata.Opozitiile trebuie să fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege.În cazul neplatii taxelor legale pentru opozitie se considera ca opozitia nu a fost facuta. Articolul 24Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci notifica solicitantului opozitia formulata, conform art. 23, indicand numele persoanei care a formulat-o, precum şi motivele opozitiei privind inregistrarea marcii.În termen de 3 luni de la data notificarii opozitiei, solicitantul poate prezenta punctul sau de vedere; la cererea solicitantului, termenul poate fi prelungit de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci cu maximum 3 luni. Articolul 25Opozitiile formulate cu privire la marca publicata se vor solutiona de către o comisie de examinare din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci.Dacă opozitiile sunt intemeiate, comisia decide respingerea înregistrării marcii.Decizia de respingere a înregistrării marcii poate fi contestata de solicitantul marcii, în termenul şi cu procedura prevăzute la art. 80.Decizia de respingere a înregistrării marcii, rămasă definitivă, se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Articolul 26Solicitantul poate, în orice moment, să-şi retraga cererea de înregistrare a marcii sau să-şi limiteze lista de produse sau de servicii. Când marca a fost deja publicata, retragerea sau limitarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.Cererea de înregistrare a marcii poate fi modificata, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului ori pentru alte rectificari ce nu afectează esential marca sau nu extind lista de produse sau de servicii.Orice modificare ceruta de solicitant până la înregistrare, care afectează substantial marca ori lista de produse sau de servicii, trebuie să faca obiectul unei noi cereri de înregistrare a marcii. Articolul 27În cursul procedurii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci poate cere solicitantului lamuririle şi actele pe care le considera necesare, dacă exista o indoiala asupra exactitatii sau a continutului elementelor cererii de înregistrare a marcii. Articolul 28Când deciziile de înregistrare a marcilor au ramas definitive, marcile sunt înregistrate în Registrul Naţional al Marcilor, iar Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci elibereaza titularului certificatul de înregistrare a marcii, cu plata taxei prevăzute de lege. Capitolul V Durata, reinnoirea şi modificarea înregistrării marcii Articolul 29Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului naţional reglementar al marcii, pentru o perioadă de 10 ani.La cererea titularului, inregistrarea marcii poate fi reinnoita la implinirea fiecarui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererea de reinnoire a înregistrării marcii poate fi facuta înainte de expirarea duratei de protecţie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate.Reinnoirea înregistrării marcii opereaza începând cu ziua imediat urmatoare expirarii duratei de protecţie în curs.Taxa pentru cererea de reinnoire a înregistrării marcii este datorata la data înregistrării cererii, în cuantumul aplicabil la această dată; taxa poate fi plătită şi în urmatoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie în curs, dar cu majorarea prevăzută de lege.Neplata taxei în condiţiile prevăzute la alin. 5 este sanctionata cu decaderea titularului din dreptul la marca. Articolul 30Cererea de reinnoire a înregistrării marcii va contine: a) solicitarea expresa a reinnoirii înregistrării marcii; b) datele de identificare a titularului şi, dacă este cazul, numele şi domiciliul, respectiv sediul mandatarului; c) numărul de înregistrare a marcii în Registrul Naţional al Marcilor; d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a marcii.Când titularul solicita reinnoirea numai pentru o parte din produsele şi serviciile inscrise în Registrul Naţional al Marcilor, acesta va indica şi numele acelor produse sau servicii pentru care se solicita reinnoirea înregistrării marcii. Articolul 31Dacă Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci constata că nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reinnoirea înregistrării marcii, notifica aceasta titularului, care poate prezenta un răspuns în termen de 3 luni de la primirea notificarii; în lipsa unui răspuns în termen, cererea de reinnoire a înregistrării marcii se respinge.Solicitantul cererii de reinnoire poate contesta decizia de respingere a reinnoirii înregistrării, în termenul şi cu procedura prevăzute la art. 80. Articolul 32Reinnoirea înregistrării marcilor se inscrie în Registrul Naţional al Marcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 6 luni de la depunerea la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci a cererii de reinnoire. Articolul 33Pe durata protectiei marcii, titularul poate solicita la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificari neesentiale ale unor elemente ale marcii, sub condiţia ca asemenea modificari sa nu afecteze imaginea de ansamblu a marcii.Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci va inscrie în Registrul Naţional al Marcilor modificările introduse, conform alin. 1, şi va publică marca, astfel cum a fost modificata. Articolul 34În tot cursul perioadei de protecţie a marcii, titularul acesteia poate solicita Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea modificarilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului în Registrul Naţional al Marcilor. Modificările inscrise în registrul Naţional al Marcilor se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Capitolul VI Drepturi conferite de marca Articolul 35Inregistrarea marcii conferă titularului sau un drept exclusiv asupra marcii.Titularul marcii poate cere instanţei judecătorești competente sa interzica tertilor sa foloseasca, în activitatea lor comerciala, fără consimtamantul titularului: a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acela pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în perceptia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a marcii cu semnul; c) un semn identic sau asemanator cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urma a dobândit un renume în România şi dacă, din folosirea semnului, fără motive intemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.În aplicarea alin. 2, titularul marcii poate cere să fie interzise tertilor, în special, urmatoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Articolul 36Solicitantul cererii de înregistrare a marcii poate cere să se interzica tertilor să efectueze actele prevăzute la art. 35 alin. 2, numai după publicarea marcii.Pentru acte posterioare publicarii marcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării marcii.În cazul în care cererea de înregistrare a marcii a fost respinsa, solicitantul nu are dreptul la despăgubiri. Articolul 37Titularul unei marci înregistrate nu poate cere să se interzica altor persoane detinerea, oferirea spre vanzare sau comercializarea produselor care poarta aceasta marca, pentru produsele care au fost puse în comert de insusi titular sau cu consimtamantul acestuia.Dispozitiile alin. 1 nu sunt aplicabile, dacă titularul probeaza motive temeinice de a se opune la comercializarea produselor, în special când starea produselor este modificata sau alterata după punerea lor în comert. Articolul 38Titularul marcii nu poate cere să se interzica unui tert sa foloseasca în activitatea sa comerciala: a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; b) indicatii care se referă la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geografica, perioada de fabricatie a produsului sau perioada prestarii serviciului sub marca, precum şi la orice alte caracteristici ale acestora; c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinaţia produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detasabile.Dispozitiile alin. 1 sunt aplicabile, cu condiţia ca folosirea elementelor prevăzute la lit. a)-c) să fie conforma practicilor loiale. Capitolul VII Transmiterea drepturilor asupra marcii Articolul 39Drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenta, oricand în cursul duratei de protecţie a marcii.Drepturile asupra marcii se transmit şi în cazul urmaririi silite a debitorului titular al marcii, efectuata în condiţiile legii. Articolul 40Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comert în care aceasta este incorporată. Cesiunea trebuie facuta în scris şi semnata de părţile contractante, sub sancţiunea nulitatii.Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar parţială, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se referă.În cazul în care patrimoniul titularului marcii este transmis în totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marca.Marcile identice sau similare, aparţinând aceluiasi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decat în totalitate şi numai către o singura persoana, sub sancţiunea nulitatii actului de transmitere. Articolul 41Cererea de inscriere a cesiunii va fi însoţită de actul doveditor al schimbarii titularului marcii.La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci inscrie cesiunea în Registrul Naţional al Marcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesiunea devine opozabila tertilor, începând cu data inscrierii acesteia în Registrul Naţional al Marcilor. Articolul 42Titularul marcii poate, în baza unui contract de licenţă, sa autorizeze tertii sa foloseasca marca pe intreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca împotriva licentiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţă, în ceea ce priveste durata folosirii, aspectul marcii şi natura produselor sau a serviciilor pentru care licenta a fost acordată, teritoriul pe care marca poate fi folosita, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licentiat sub marca pentru care s-a acordat licenta.Pe durata contractului de licenţă de marca, licentiatul este obligat: a) sa foloseasca, pentru produsele cărora li se aplică marca, numai marca care face obiectul contractului de licenţă, având totusi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicand ca el este fabricantul acestora; b) sa puna menţiunea sub licenta alaturi de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.Licentele se inscriu în Registrul Naţional al Marcilor, cu plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Licenta este opozabila tertilor de la data inscrierii acesteia. Articolul 43Dacă în contractul de licenţă nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce în justiţie o actiune în contrafacere fără consimtamantul titularului marcii.Titularul unei licente exclusive poate introduce o actiune în contrafacere, dacă, după ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţa, acesta nu a actionat în termenul solicitat de licentiat.Când o actiune în contrafacere a fost pornita de către titular, oricare dintre licentiati poate să intervina în proces, solicitand repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii. Capitolul VIII Stingerea drepturilor asupra marcilor Articolul 44Titularul poate să renunte la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.Renuntarea la marca se declara în scris la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci de către titularul marcii sau de către persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele şi serviciile la care marca se referă, la data inscrierii renuntarii în Registrul Naţional al Marcilor.Dacă o licenta a fost înregistrată, renuntarea la marca este înscrisă numai dacă titularul marcii probeaza ca a notificat licentiatului despre intentia de a renunta la marca. Articolul 45Orice persoană interesata poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricand în cursul duratei de protecţie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de marca, dacă: a) fără motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului, uzuala în comertul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată; c) după data înregistrării şi ca urmare a folosirii marcii de către titular sau cu consimtamantul acestuia, marca a devenit susceptibila de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la provenienţă geografica a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată; d) marca a fost înregistrată de o persoană neavand calitatea prevăzută la art. 3 lit. g).Decaderea din drepturile conferite de marca produce efecte de la data ramanerii definitive a hotărârii judecătorești. Articolul 46Este asimilata folosirii efective a marcii: a) folosirea marcii de către un tert, cu consimtamantul titularului acesteia; b) folosirea marcii sub o formă care difera de aceea înregistrată prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia; c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) imposibilitatea folosirii marcii din circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi restrictia la import sau datorita altor dispozitii ale autorităţilor publice vizand produsele sau serviciile la care marca se referă.Titularul nu poate fi decazut din drepturile sale, dacă, în perioada de la expirarea duratei prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a) până la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, dacă începerea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decadere, folosirea marcii nu va fi luata în considerare, dacă pregatirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a cunoscut intentia de prezentare a unei cereri de decadere. Articolul 47Dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia şi poate fi facuta prin orice mijloc de proba. Articolul 48Orice persoană interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării marcii pentru oricare dintre motivele urmatoare: a) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1; b) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6; c) inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta; d) inregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patrimonic al unei persoane; e) inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor.Actiunea în anulare pentru motivul prevăzut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusa oricand în perioada de protecţie a marcii.Termenul în care poate fi ceruta anularea înregistrării marcii pentru motivele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrării marcii.Anularea înregistrării marcii nu poate fi ceruta pentru motivul existentei unui conflict cu o marca anterioara, dacă aceasta din urma nu indeplineste condiţiile prevăzute de art. 45 şi 46. Articolul 49Titularul unei marci anterioare, care cu stiinta a tolerat într-o perioadă neintrerupta de 5 ani folosirea unei marci posterior înregistrate, nu poate să ceara anularea şi nici să se opuna folosirii marcii posterioare pentru produsele şi serviciile pentru care acesta marca posterioara a fost folosita, în afară de cazul în care inregistrarea marcii posterioare a fost ceruta cu rea-credinta. Articolul 50Dacă un motiv de decadere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, decaderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.În cazul prevăzut la art. 49, titularul marcii posterior înregistrate nu poate să se opuna folosirii marcii anterioare, desi aceasta din urma nu mai poate fi invocata împotriva marcii posterioare. Capitolul IX Marci colective Articolul 51Asociaţiile de fabricanti, de producători, de comercianti, de prestatori de servicii pot solicita la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci inregistrarea de marci colective.Solicitantul înregistrării unei marci colective va depune, o dată cu cererea de înregistrare sau cel tarziu în termen de 3 luni de la data notificarii de către Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, un regulament de folosire a marcii colective. Cererea va fi supusă cerințelor prevăzute la art. 10.În regulamentul de folosire a marcii colective solicitantul cererii de înregistrare a marcii va indica persoanele autorizate sa foloseasca marca colectiva, condiţiile care trebuie indeplinite pentru a deveni membru al asociaţiei, condiţiile de folosire a marcii, motivele pentru care aceasta utilizare poate fi interzisa unui membru al asociaţiei, precum şi sanctiunile care pot fi aplicate de asociaţie.Regulamentul de folosire a marcii colective poate să prevada ca marca colectiva nu poate fi transmisa de către titular decat cu acordul tuturor membrilor asociaţiei. Articolul 52În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei marci individuale, o marca colectiva este respinsa la înregistrare, dacă: a) solicitantul nu are calitatea prevăzută la art. 51 alin. 1; b) nu sunt indeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 lit. d); c) regulamentul de folosire a marcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.După publicarea marcii şi a regulamentului de folosire a marcii colective, titularul unei marci anterioare sau al unei marci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea sau la numele patronimic al acestuia, la o indicatie geografica protejata, la un desen sau la un model industrial protejat sau la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesata pot formula la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, în termenul prevăzut la art. 23, opozitie la inregistrarea marcii colective. Articolul 53Titularul marcii colective trebuie să comunice la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci orice modificare a regulamentului de folosire a marcii.Modificarea regulamentului de folosire a marcii produce efecte numai de la data inscrierii modificarii în Registrul Naţional al Marcilor. Modificarea nu este mentionata în registru, dacă regulamentul de folosire a marcii, modificat, nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 51 alin. 3. Articolul 54Orice persoană interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti, oricand în perioada de protecţie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de o marca colectiva, când: a) fără motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată; b) titularul a folosit marca în alte condiţii decat cele prevăzute de regulament sau nu a luat măsuri pentru a preveni o astfel de folosire; c) prin folosire, marca a devenit susceptibila de a induce publicul în eroare. Articolul 55Oricare persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării unei marci colective, în termen de 5 ani de la inregistrarea acesteia, dacă exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e).Dacă inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 51 alin. 1-3, anularea acesteia poate fi solicitata Tribunalului Municipiului Bucureşti de către persoana interesata, oricand în perioada de protecţie a marcii. Articolul 56Marcile colective sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Capitolul X Marci de certificare Articolul 57Marcile de certificare pot fi înregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci de către persoane juridice legal abilitate sa exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinta elementelor prevăzute la art. 3 lit. e).Nu pot solicita inregistrarea unei marci de certificare persoanele juridice care fabrica, importa sau vand produse ori presteaza servicii, altele decat cele de control în domeniul calităţii. Articolul 58Solicitantul înregistrării unei marci de certificare va depune, o dată cu cererea de înregistrare, prezentată conform art. 10, ori cel mai tarziu în termen de 3 luni de la data notificarii de către Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci: a) regulamentul de folosire a marcii de certificare; b) autorizatia sau documentul din care să rezulte exercitarea legala a activităţii de certificare ori, dacă este cazul, dovada înregistrării marcii de certificare în tara de origine.Regulamentul va indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care trebuie să fie certificate prin marca, modul în care autoritatea competentă de certificare trebuie să verifice aceste caracteristici şi sa supravegheze folosirea marcii, taxele care trebuie platite pentru folosirea marcii, procedurile de reglementare a diferendelor.Orice persoană fizica sau juridica, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizata sa foloseasca marca de certificare sub condiţia respectarii prevederilor regulamentului de folosire a marcii de certificare.Titularul marcii de certificare va autoriza persoanele indreptatite sa foloseasca marca pentru produsele sau serviciile care prezinta caracteristicile comune, garantate prin regulamentul de folosire a marcii. Articolul 59În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei marci individuale, o marca de certificare este respinsa la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. e) şi ale art. 57 şi 58. Articolul 60După publicarea marcii şi a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei marci anterioare sau al unei marci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea sau la numele patronimic al acesteia, la o indicatie geografica protejata, la un desen sau la un model industrial protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoană interesata pot formula la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, în termenul prevăzut la art. 23, opozitie la inregistrarea marcii de certificare.Dispozitiile art. 53 se aplică, prin analogie, şi în cazul marcilor de certificare.Dacă utilizatorii unei marci de certificare nu respecta regulamentul, titularul poate să retraga autorizatia de a utiliza marca sau să aplice alte sancţiuni prevăzute în regulament. Articolul 61Oricare persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării marcii de certificare, în termen de 5 ani de la inregistrarea acesteia, dacă: a) exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e); b) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. e).Dacă inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 57 şi art. 58 alin. 1-3, persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea marcii, oricand în perioada de protecţie a acesteia. Articolul 62Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridica, titulara a marcii.Transmiterea dreptului asupra marcii de certificare se stabileste prin hotărâre a Guvernului. Articolul 63Când o marca de certificare a incetat sa mai fie protejata ea nu poate fi nici depusa, nici utilizata înainte de expirarea unui termen de 10 ani de la data încetării protectiei. Articolul 64Marcile de certificare sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.Taxele prevăzute de lege pentru marcile colective se aplică şi marcilor de certificare. Capitolul XI Inregistrarea internationala a marcilor Articolul 65Dispozitiile prezentei legi se aplică şi înregistrărilor internationale ale marcilor, efectuate conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care îşi extind efectele lor în România, afară de cazul în care prin aceste conventii nu se prevede altfel. Articolul 66Cererea de înregistrare internationala pentru o marca înscrisă în Registrul Naţional al Marcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum şi cererea de înregistrare internationala pentru o marca depusa sau scrisa în Registrul Naţional al Marcilor, conform Protocolului referitor la aranjament, va fi examinata de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, cu plata taxei prevăzute de lege. Capitolul XII Indicatii geografice Articolul 67Indicatiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin inregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, potrivit prezentei legi sau convenţiilor internationale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializeaza produsele pentru care aceste indicatii au fost înregistrate.Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilita de prezenta lege, indicatiile geografice care au dobândit sau vor dobandi protecţie pe calea unor conventii bilaterale sau multilaterale incheiate de România.Lista indicatiilor geografice a caror protecţie este recunoscută în România, pe baza convenţiilor prevăzute la alin. 2, va fi înscrisă la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci în Registrul Naţional al Indicatiilor Geografice şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Articolul 68Au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci inregistrarea unei indicatii geografice asociaţiile de producători care desfăşoară o activitate de productie în zona geografica, pentru produsele indicate în cerere.Inregistrarea unei indicatii geografice poate fi ceruta la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, direct sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul sau cu sediul în România, şi va fi supusă taxei prevăzute de lege. Articolul 69Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci înregistrează indicatiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei sau, după caz, autoritatea competentă din tara de origine a solicitantului certifica: a) indicatia geografica a produsului, care urmeaza a fi înregistrată; b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicatie; c) aria geografica de productie; d) caracteristicile şi condiţiile de obtinere pe care trebuie să le indeplineasca produsele pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicatie. Articolul 70Sunt excluse de la înregistrare indicatiile geografice care: a) nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit. f); b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obtinere şi calităţii produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice. Articolul 71Dacă cererea indeplineste condiţiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci decide inregistrarea indicatiei geografice în Registrul Naţional al Indicatiilor Geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobândit prin inregistrarea acesteia, aparţine membrilor asociaţiei inscrisi în lista comunicata la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci. Articolul 72În termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci publică indicatia geografica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala şi elibereaza solicitantului certificatul de înregistrare a indicatiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia, cu plata taxei prevăzute de lege. Articolul 73Inregistrarea unei indicatii geografice pe numele unei asociaţii de producători nu constituie obstacol la inregistrarea aceleiasi indicatii de către orice alta asociaţie având calitatea ceruta la art. 68. Articolul 74Durata de protecţie a indicatiilor geografice curge de la data depunerii cererii la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci şi este nelimitata.Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitata, dacă se mentin condiţiile în care acest drept a fost dobândit.Cererea de reinnoire este supusă taxei prevăzute de lege. Articolul 75Persoanele autorizate sa foloseasca o indicatie geografica pentru anumite produse au dreptul sa o foloseasca în circuitul comercial, aplicata numai pe aceste produse, în documente insotitoare, reclame, prospecte, şi pot să aplice menţiunea indicatie geografica înregistrată. Articolul 76Este interzisa folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indica originea reala a produselor ori dacă se adauga menţiuni ca: gen, tip, imitatie şi altele asemenea.Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot sa interzica folosirea acestei indicatii de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicatia geografica respectiva, chiar în cazurile în care originea adevarata a produsului este mentionata expres ori în cazurile în care indicatia geografica este utilizata în traducere sau este însoţită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul şi altele asemenea. Articolul 77Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulatie sub indicatia geografica înregistrată. Articolul 78Dreptul de folosire a unei indicatii geografice nu poate să faca obiectul nici unei transmiteri. Articolul 79Pe întreaga durata de protecţie a indicatiei geografice oricare persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării acesteia, dacă inregistrarea indicatiei geografice s-a facut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 69 şi 70.Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referă indicatia geografica, Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei sau oricare altă persoană interesata poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti decaderea din drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci sa foloseasca indicatia geografica înregistrată.Sentinta Tribunalului Municipiului Bucureşti rămasă definitivă se comunică Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci de către persoana interesata. Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci radiază indicatia geografica din Registrul Naţional al Indicatiilor Geografice şi publică radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 2 luni de la comunicare. Capitolul XIII Apararea drepturilor asupra marcilor şi indicatiilor geografice Articolul 80Deciziile Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci privind inregistrarea marcilor pot fi contestate la acest oficiu de către solicitantul înregistrării marcii sau, după caz, de către titularul marcii, în termen de 3 luni de la comunicare, cu plata taxei legale.Deciziile Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci privind înscrierea cesiunii sau a licentei în Registrul Naţional al Marcilor pot fi contestate la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, de către persoanele interesate, în termen de 3 luni de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.Contestaţiile formulate conform alin. 1 şi 2 vor fi solutionate de către o comisie de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci. Articolul 81Hotărârea comisiei de reexaminare, motivata, se comunică părţilor, în termen de 15 zile de la pronuntare şi poate fi atacata cu apel la Tribunalul Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Tribunalului Municipiului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti.Sentintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, pronuntate în cazurile prevăzute la art. 45, 48, 54, 55, 61 şi 79, pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Articolul 82La cererea instanţei judecătorești, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci este obligat sa inainteze acesteia actele, documentele şi informaţiile necesare judecarii cauzei cu care a fost investita. Articolul 83Constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 15 milioane lei: a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei marci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca; b) punerea în circulatie, fără drept, a unui produs purtând o marca identica sau similara cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciaza pe titularul marcii înregistrate; c) punerea în circulatie a produselor care poarta indicatii geografice care indica sau sugereaza ca produsul în cauza este originar dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografica a produsului.Savarsirea de către un tert a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. 2, fără consimtamantul titularului marcii înregistrate, constituie infractiune de contrafacere.Nici un act din cele prevăzute la art. 35 alin. 2 nu constituie contrafacere, dacă a fost efectuat înainte de data publicarii marcii.O actiune în contrafacere poate fi pornita de titularul marcii numai după data înregistrării marcii în Registrul Naţional al Marcilor.--------------Alin. 5 al art. 83 a fost abrogat de art. XIII din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005. Articolul 84Titularul marcii sau, după caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei poate solicita instanţei judecătorești competente sa dispună măsura confiscarii şi, după caz, a distrugerii produselor care poarta marci sau indicatii geografice prevăzute la art. 83.Dispozitiile alin. 1 se aplică şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 83. Articolul 85Pentru prejudicii cauzate prin savarsirea faptelor prevăzute la art. 83, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun. Articolul 86Orice utilizare a marcilor sau indicatiilor geografice, contrara practicilor loiale în activitatea industriala sau comerciala, în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloiala şi se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă de 15 milioane lei.Actiunea penala se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Articolul 87Titularul marcii sau, după caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei poate solicita instanţei judecătorești sa dispună luarea unor măsuri asiguratorii, atunci când se considera ca exista un risc de încălcare de către terti a drepturilor cu privire la marca sau la indicatia geografica protejata şi dacă aceasta încălcare ameninta sa cauzeze un prejudiciu ireparabil ori dacă exista un risc de distrugere a elementelor de proba.Masurile asiguratorii se vor referi, în special, la încetarea actelor de încălcare a drepturilor prevăzute la alin. 1 şi la conservarea probelor pentru dovedirea provenientei produselor sau serviciilor purtând în mod ilicit o marca sau o indicatie geografica protejata.Dispozitiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurator vor fi aplicabile şi actelor care aduc atingere drepturilor cu privire la marca sau la indicatia geografica protejata. Articolul 88Pentru ordonarea masurilor prevăzute la art. 87 sunt aplicabile dispozitiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civila.Când ordona măsuri asiguratorii, instanţa poate obliga reclamantul la plata unei cautiuni în suma stabilita de aceasta. Articolul 89Instanţa va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi ca este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat, ori a cărui încălcare a fost inevitabila.În cazurile în care mijloacele de proba în susţinerea pretentiilor reclamantului se afla sub controlul paratului, instanţa va putea sa ordone ca probele să fie produse de către pârât, sub condiţia garantarii confidentialitatii informaţiilor, potrivit legii.Instanţa va putea ordona reclamantului sa plateasca toate daunele cauzate paratului, ca urmare a unei exercitari abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau la indicatia geografica protejata. Articolul 90Titularul marcii sau, după caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei poate solicita autorului încălcării dreptului informaţii imediate privind provenienţă şi circuitele de distribuire a marfurilor ilegal marcate, precum şi informaţii despre identitatea fabricantului sau a comerciantului, cantitatea de marfa fabricata, livrata, primita sau comandata. Articolul 91În situaţiile prevăzute la art. 83, autorităţile vamale pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularului dreptului, suspendarea activităţii vamale la importul sau la exportul produselor care poarta marci sau indicatii geografice.Competentele vamale cu privire la asigurarea respectarii drepturilor asupra marcilor şi indicatiilor geografice protejate apartin Directiei Generale a Vamilor, potrivit legii. Capitolul XIV Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci Articolul 92Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, unica autoritate care asigura pe teritoriul României protectia marcilor şi indicatiilor geografice, potrivit prezentei legi. Articolul 93În domeniul marcilor şi indicatiilor geografice, Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci are urmatoarele atribuţii: a) înregistrează, examineaza şi publică cererile de înregistrare a marcilor; b) examineaza marcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la organizaţia Mondiala a proprietăţii Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscand sau refuzand protectia acestora pe teritoriul României; c) înregistrează şi publică cererile de înregistrare a indicatiilor geografice şi acorda protecţie acestora pe teritoriul României; d) elibereaza certificate de înregistrare a marcilor; e) elibereaza certificate de înregistrare a indicatiilor geografice şi acorda dreptul de utilizare a acestora; f) organizeaza şi tine Registrul Naţional al Marcilor şi Registrul Naţional al Indicatiilor Geografice; g) elibereaza certificate de prioritate pentru marci; h) efectueaza cercetari prealabile înregistrării unei marci; i) administreaza, conserva şi dezvolta colectia naţionala de marci şi de indicatii geografice şi realizează baza de date informative în domeniu; j) intretine relatii cu organe guvernamentale similare şi organizaţii regionale de proprietate industriala; reprezinta România în organizaţii internationale de specialitate; k) editeaza publicatia oficiala privind marcile şi indicatiile geografice ale produselor şi asigura schimbul de publicatii cu administraţiile naţionale similare straine şi cu organismele şi organizaţiile internationale de profil; l) indeplineste şi alte atribuţii prevăzute de lege. Capitolul XV Dispozitii tranzitorii şi finale Articolul 94Cererile de înregistrare a marcilor pentru care nu s-a luat o decizie până la data intrarii în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia.Până la data intrarii în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba regulamentul de aplicare a acesteia. Articolul 95Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al României.Pe aceeasi data se abroga:- Legea nr. 28/1967 privind marcile de fabrica, de comert şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967;- Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 77/1968 privind aplicarea Legii nr. 28/1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 8 din 27 ianuarie 1968;- Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.057/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind compunerea, organizarea şi functionarea comisiei pentru solutionarea litigiilor privind marcile de fabrica, de comert şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 66 din 17 mai 1968;- Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 2.508/1969 pentru stabilirea şi sanctionarea contraventiilor la normele legale privind investiţiile, inovatiile şi rationalizarile, precum şi marcile de fabrica, de comert şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 159 din 31 decembrie 1969;- orice alte dispozitii contrare prezentei legi.Această lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 23 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.p. PRESEDINTELE CAMEREIDEPUTATILORVASILE LUPUAceastă lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.p. PRESEDINTELE SENATULUIRADU VASILE----------

Noutăți

  • CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135)
  • LEGE nr. 31 din 9 decembrie 1982 privind aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 408/1982 pentru modificarea anexei la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România
  • LEGE nr. 138 din 4 iulie 2008 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul de Miniştri din Bosnia şi Herţegovina privind cooperarea în combaterea terorismului şi a crimei organizate, semnat la Bucureşti la 4 iunie 2007
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 154 din 11 noiembrie 2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată
  • LEGE nr. 207 din 20 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
  • LEGE nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
  • LEGE nr. 84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor libere
  • LEGE nr. 7 din 13 martie 1996 (*republicată*) cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996*)
  • LEGE nr. 220 din 30 aprilie 2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2000 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/1994 privind actualizarea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice
  • LEGE nr. 3 din 24 ianuarie 1992 privind instituirea "Timbrului olimpic"
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 1 octombrie 2014 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului
  • LEGE nr. 284 din 26 noiembrie 2018 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor din transportul aerian pentru prevenirea, depistarea, investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de terorism şi a infracţiunilor grave, precum şi pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului
  • LEGE nr. 87 din 23 aprilie 2015 pentru completarea art. 84 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat
  • LEGE nr. 75 din 6 iulie 1995 privind producerea, controlul calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 292 din 29 decembrie 2000 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea şi funcţionarea Secretariatului General al Guvernului
  • LEGE nr. 263 din 28 martie 1941 pentru expropriere de proprietăţi imobiliare
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 30 octombrie 2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013
  • LEGE nr. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital
  • LEGE nr. 312 din 21 noiembrie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2013 pentru ratificarea amendamentelor convenite între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 1 martie 2012 şi la Paris la 1 august 2011 şi la 26 martie 2012, la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 27 decembrie 2005 şi la Paris la 10 ianuarie 2006, precum şi pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 301/2006 pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 27 decembrie 2005 şi la Paris la 10 ianuarie 2006
  • CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 (Ordonanţa nr. 92/2003)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 25 din 30 iunie 2015 pentru completarea art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
  • LEGE nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
  • LEGE nr. 192 din 14 octombrie 2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora
  • LEGE nr. 273 din 7 iulie 2009 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
  • LEGE nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
  • LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 12 din 7 iulie 1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române
  • LEGE nr. 323 din 22 noiembrie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007
  • LEGE nr. 15 din 9 ianuarie 2003 (*republicată*) privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală*)
  • LEGE nr. 121 din 15 iunie 2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român
  • LEGE nr. 44 din 13 martie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programării cheltuielilor publice
  • LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicată*) privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi*)
  • LEGE nr. 296 din 28 iunie 2004 (*republicată*) privind Codul consumului*)
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 90 din 6 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice
  • CONSTITUŢIE din 22 decembrie 1992 a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor*)
  • LEGE nr. 53 din 19 aprilie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 93/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind asistenţa judiciară în materie penală, semnat la Washington la 26 mai 1999
  • LEGE nr. 1 din 16 februarie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 9 din 24 februarie 2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale
  • LEGE nr. 227 din 23 mai 2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
  • LEGE nr. 109 din 3 iunie 2010 privind completarea art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului
  • LEGE nr. 52 din 19 martie 2012 pentru corelarea unor reglementări privind facilităţile de călătorie, corespunzător noilor categorii de trenuri
  • LEGE nr. 227 din 15 iulie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
  • LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (*republicată*) privind societăţile comerciale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 214 din 21 noiembrie 2000 privind unele măsuri pentru execuţia lucrărilor de reabilitare a Grupului nr. 1 din Centrala Termoelectrica Mintia-Deva
  • LEGE nr. 169 din 25 noiembrie 1999 pentru ratificarea Acordului comercial dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Bangladesh, semnat la Bucureşti la 15 septembrie 1997
  • LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 191 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995
  • LEGE nr. 179 din 16 mai 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 185/2005 pentru modificarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor
  • LEGE nr. 224 din 28 noiembrie 2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/1997 privind aprobarea Aranjamentului de credit stand-by şi a Memorandumului privind politica economică a Guvernului României pe perioada 1997-1998, convenit cu Fondul Monetar Internaţional
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 40 din 23 septembrie 2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020
  • LEGE nr. 476 din 4 noiembrie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 91/2004 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2004
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
  • ORDONANŢA DE URGENTA nr. 113 din 10 septembrie 2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România
  • LEGE nr. 99 din 15 iunie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009
  • LEGE nr. 187 din 21 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea şi finalizarea măsurilor ex-ISPA
  • ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2021