Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*republicată*) privind reforma în domeniul sănătăţii
- Act publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 august 2015 -
Selectați versiunea
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*actualizata*)privind reforma în domeniul sănătăţii(actualizata până la data de 26 septembrie 2007*)

----------------*) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 28 aprilie 2006. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 26 septembrie 2007, cu modificările şi completările aduse de: RECTIFICAREA nr. 95 din 14 aprilie 2006; ORDONANTA nr. 35 din 26 iulie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006; RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 20 noiembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 104 din 13 decembrie 2006; LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007; LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007.NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:**) La data aderarii României la Uniunea Europeana, prin acest act se dispune abrogarea unor alineate şi a unor articole menţionate la art. 862, precum şi intrarea în vigoare a articolelor prevăzute la lit. d), e) ale art. 863.Parlamentul României adopta prezenta lege. Titlul I Sănătatea publică Capitolul I Dispozitii generale Articolul 1Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major. Articolul 2 (1) Asistenţa de sănătate publică reprezinta efortul organizat al societatii în vederea protejarii şi promovarii sănătăţii populatiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul masurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinantilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare. (2) Scopul asistentei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea imbolnavirilor şi îmbunătăţirea calităţii vietii. (3) Strategia sistemului sănătăţii publice urmareste asigurarea sănătăţii populatiei în cadrul unor comunitati sanatoase. (4) Asistenţa de sănătate publică este o componenta a sistemului de sănătate publică. (5) Ministerul Sănătăţii Publice reprezinta autoritatea centrala în domeniul sănătăţii publice. (6) În cuprinsul actelor normative în vigoare denumirea "Ministerul Sănătăţii" se inlocuieste cu denumirea "Ministerul Sănătăţii Publice", iar sintagma "ministrul sănătăţii", cu sintagma "ministrul sănătăţii publice". (7) Asistenţa de sănătate publică este coordonata de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii. (8) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, precum şi autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. (9) Asistenţa de sănătate publică este garantata de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii. Articolul 3Protectia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Articolul 4 (1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) sănătatea publică - starea de sănătate a populatiei în raport cu determinantii stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţa, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate; b) promovarea sănătăţii - procesul care ofera individului şi colectivitatilor posibilitatea de a-şi controla şi imbunatati sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechitatilor în sănătate; c) supravegherea - activitatea de colectare sistematica şi continua, analiza, interpretarea şi diseminarea datelor privind starea de sănătate a populatiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate prioritatile de sănătate publică şi sunt instituite masurile de prevenire şi control; d) evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţa şi de muncă şi la cei rezultati din stilul de viaţa individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populatiei; e) inspecţia sanitara - exercitarea controlului aplicarii prevederilor legale de sănătate publică; f) principiul precautiei - instrumentul prin care autoritatea de sănătate publică decide şi intervine în situaţii în care se apreciaza ca exista un potenţial risc pentru sănătatea populatiei, în condiţiile unei argumentatii stiintifice insuficiente. (2) În sensul prevederilor prezentului titlu, precum şi al prevederilor din cuprinsul prezentei legi, prin ministere şi institutii cu retele sanitare proprii se înţelege autorităţile şi instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decat Ministerul Sănătăţii Publice, respectiv Ministerul Apararii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale şi Academia Română. Articolul 5Functiile principale ale asistentei de sănătate publică vizeaza: a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizand asigurarea sănătăţii publice; b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populatiei; c) planificarea în sănătatea publică; d) supravegherea epidemiologica, prevenirea şi controlul bolilor; e) managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică; f) reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicarii acestei reglementari; g) asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică; h) cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de solutii inovatoare pentru sănătatea publică; i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alerta epidemiologica; j) protejarea populatiei împotriva riscurilor din mediu; k) informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii; l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate; m) evaluarea calităţii, eficacitatii, eficientei şi accesului la serviciile medicale; n) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică; o) integrarea prioritatilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabila; p) asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la amenintarile la adresa vietii şi sănătăţii populatiei, inclusiv prin introducerea de restrictii de circulatie a persoanelor şi bunurilor. Articolul 6Principalele domenii de interventie ale asistentei de sănătate publică sunt urmatoarele: a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:1. asigurarea imunizarilor;2. controlul epidemiilor;3. supravegherea bolilor;4. supravegherea factorilor de risc comportamentali;5. prevenirea accidentelor; b) monitorizarea stării de sănătate prin:1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;2. monitorizarea determinantilor stării de sănătate;3. monitorizarea eficacitatii şi eficientei activităţilor din domeniul sănătăţii publice;4. evaluarea nevoilor populatiei privind serviciile de sănătate publică; c) promovarea sănătăţii şi educatia pentru sănătate prin:1. campanii de informare-educare-comunicare;2. programe de educatie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunitati;3. dezvoltarea şi implicarea comunitatilor locale;4. pledoaria pentru sănătatea publică; d) sănătatea ocupationala prin:1. definirea standardelor de sănătate ocupationala;2. controlul aplicarii reglementarilor sănătăţii în munca; e) sănătatea în relaţie cu mediul prin:1. monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea;2. reglementarea calităţii principalilor factori de mediu;3. stabilirea normelor de igiena şi sănătate publică comunitare;4. controlul aplicarii reglementarilor referitoare la calitatea factorilor de mediu; f) reglementarea primara şi secundara în domeniul sănătăţii publice prin:1. elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice;2. reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii publice; g) managementul sănătăţii publice bazat pe:1. managementul politicilor, planificarii şi dezvoltării sistemului de sănătate publică;2. formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze stiintifice;3. cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate;4. colaborarea şi cooperarea internationala în domeniul sănătăţii publice; h) servicii de sănătate publică specifice:1. servicii de sănătate scolara;2. servicii de urgenta în caz de dezastre şi calamitati;3. servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice;4. servicii de planificare familiala;5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;6. servicii prenatale şi postnatale;7. servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice;8. servicii de sănătate publică în transporturi. Capitolul II Principiile asistentei de sănătate publică Articolul 7Principiile care stau la baza asistentei de sănătate publică sunt urmatoarele: a) responsabilitatea societatii pentru sănătatea publică; b) focalizarea pe grupurile populationale şi prevenirea primara; c) preocuparea pentru determinantii stării de sănătate: sociali, de mediu, comportamentali şi servicii de sănătate; d) abordarea multidisciplinara şi intersectoriala; e) parteneriat activ cu populatia şi cu autorităţile publice centrale şi locale; f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi stiintifice existente la momentul respectiv (sănătate publică bazata pe dovezi); g) în condiţii specifice, decizii fundamentate conform principiului precautiei; h) descentralizarea sistemului de sănătate publică; i) existenta unui sistem informational şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice. Articolul 8Modalitatile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt: a) activitatea de reglementare în domeniile sănătăţii publice; b) activitatea de inspecţie; c) activităţile desfăşurate în cadrul programelor de sănătate publică; d) avizarea/autorizarea/notificarea activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populatiei; e) evaluarea impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populatiei. Articolul 9 (1) Programele naţionale de sănătate reprezinta cadrul implementarii obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate centrala a domeniului de sănătate publică. (2) Programele naţionale de sănătate se adreseaza populatiei şi sunt orientate către promovarea sănătăţii, prevenirea imbolnavirilor şi prelungirea vietii de buna calitate. (3) Programele naţionale de sănătate publică se adreseaza domeniilor de interventie ale sănătăţii publice şi raspund prioritatilor naţionale identificate. (4) Programele naţionale de sănătate sunt finantate de la bugetul de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, din venituri proprii, donatii şi sponsorizari, precum şi din alte surse, potrivit legii. (5) Programele naţionale de sănătate sunt organizate, monitorizate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 10 (1) Autoritatea centrala în domeniul sănătăţii publice elaboreaza proiecte de acte normative în domeniul sănătăţii publice şi avizeaza reglementari ale altor ministere şi institutii referitoare la activităţi cu impact asupra sănătăţii publice. (2) Principalele domenii pentru care autoritatea centrala de sănătate publică elaboreaza sau participa la elaborarea, după caz, a unor proiecte de acte normative sunt: a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabila şi de imbaiere, aerul ambiant şi interior, zgomot, locuinta şi habitat, substante chimice, produse cosmetice, radiatii ionizante, vectori, deseuri etc.; b) monitorizarea stării de sănătate; c) promovarea sănătăţii; d) calitatea alimentului; e) calitatea unităţilor şi serviciilor turistice; f) calitatea mediului de muncă şi sănătatea în munca; g) colectivitatile de copii şi tineri; h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătăţii populatiei; i) asigurarea condiţiilor de igiena în unităţi sanitare; j) servicii de laborator; k) planificare familiala; l) siguranţa transfuziei sanguine; m) norme privind alte domenii ale sănătăţii publice; n) prevenirea consumului ilegal de droguri. (3) Ministerul Sănătăţii Publice, prin aparatul propriu şi prin autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti şi ale ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie, verifica respectarea reglementarilor în domeniul sănătăţii publice, iar în caz de nereguli sau neconformitate, aplica măsuri conform legii. Capitolul III Autorităţile sistemului de sănătate publică Articolul 11Ministerul Sănătăţii Publice este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Cristian Popisteanu nr. 1-3, sectorul 1. Articolul 12Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii Publice, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza autorităţi de sănătate publică în cadrul ministerelor care colaboreaza cu unitatile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 13 (1) Institutele sau centrele de sănătate publică sunt institutii publice regionale sau naţionale, cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, şi care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentarii, elaborarii şi implementarii strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice, la nivel naţional şi/sau regional. (2) Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt institutii publice cu personalitate juridica, în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 14Se infiinteaza Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informational şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, institutie publică de specialitate, cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin reorganizarea Centrului de Calcul şi Statistica Sanitara Bucureşti, care se desfiinteaza.--------------Art. 14 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 15 (1) Ministerul Sănătăţii Publice stabileste, prin ordine ale ministrului sănătăţii publice, şi alte institutii aflate în coordonarea sau în subordonarea sa pentru a desfăşura activităţi de sănătate publică la nivel regional şi local. (2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc şi alte institutii care să desfasoare activităţi de sănătate publică la nivel naţional. Articolul 16 (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate centrala în domeniul asistentei de sănătate publică, are urmatoarele atribuţii şi responsabilităţii: a) asigura fundamentarea, elaborarea şi implementarea politicii naţionale de sănătate publică; b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sănătăţii în relaţie cu mediul natural, alimentul, condiţiile de viaţa şi de muncă şi pentru promovarea sănătăţii publice; c) elaboreaza şi avizeaza reglementari privind organizarea şi functionarea serviciilor de asistenţa medicală şi de sănătate publică; d) autorizeaza şi controlează condiţiile de functionare a furnizorilor de servicii medicale prin autorităţile locale de sănătate publică; e) stabileste prioritatile naţionale de sănătate publică, elaboreaza programele naţionale de sănătate finantate de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;--------------Lit. e) a art. 16 a fost modificata de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. f) elaboreaza normele privind înfiinţarea, organizarea şi functionarea unităţilor de distribuţie a medicamentelor, autorizeaza şi controlează activitatea şi condiţiile de functionare a acestora; g) autorizeaza şi controlează condiţiile de functionare a farmaciilor de stat şi private şi, respectiv, avizeaza Nomenclatorul medicamentelor şi produselor biologice de uz uman, în condiţiile legii; h) elaboreaza împreună cu Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate, denumita în continuare CNAS, cu consultarea Colegiului Farmacistilor din România, lista medicamentelor de care beneficiaza asiguratii, cu sau fără contribuţie personala; i) elaboreaza normele de organizare şi functionare a unităţilor care asigura asistenţa de sănătate publică, autorizeaza şi controlează activitatea instituţiilor de sănătate publică şi asigura finantarea unităţilor din subordine; j) asigura controlul calităţii serviciilor medicale prin autorităţile locale de sănătate publică; k) evalueaza periodic indicatorii stării de sănătate a populatiei şi ai programelor de sănătate publică, indicatorii de performanţă ai unităţilor sanitare şi prezinta informari periodice Guvernului; l) stabileste care sunt instituţiile sau organismele care pot fi delegate pentru realizarea de atribuţii şi responsabilităţii specifice în domeniul sănătăţii publice, pe bază de selecţie de oferta şi recomandare profesionala; m) stabileste sau avizeaza liste de substante ori produse destinate sau folosite pentru uz uman şi controlează respectarea condiţiilor legale prin care produsele pot fi oferite spre consum sau folosinţă populatiei; n) avizeaza codurile deontologice profesionale şi ghidurile de practica în domeniul sănătăţii publice; o) reprezinta statul român în relatiile cu organismele internationale din domeniul sănătăţii publice; p) organizeaza şi coordonează sistemul naţional de supraveghere şi control al bolilor; q) organizeaza şi coordonează reteaua naţionala de promovare a sănătăţii, în scopul adoptarii de către populatie a comportamentelor favorabile sănătăţii; r) avizeaza şi controlează activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional; s) participa la activităţile de promovare şi protecţie a sănătăţii familiilor şi categoriilor de populatie defavorizate; t) participa la activităţile de protecţie familiala, planificare familiala şi protectia copilului; u) organizeaza şi coordonează activitatea de inspecţie sanitara de stat; v) organizeaza şi coordonează Sistemul naţional informational şi informatic privind sănătatea publică; w) organizeaza şi coordonează implementarea unor activităţi de protecţie a mediului, conform reglementarilor legale. x) coordonează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, prin comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii Publice, reteaua de asistenţa medicală.-----------------Lit. x) a art. 16 a fost introdusa de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (2) Membrii comisiilor de specialitate prevăzuţi la alin. (1) lit. x) beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din indemnizatia secretarului de stat, care se acordă proportional cu numărul de participari efective la şedinţe. Cheltuielile de deplasare ocazionate de participarea în comisiile de specialitate sunt suportate de instituţiile publice respective în care persoanele sunt incadrate sau unde acestea desfăşoară activitate prin integrare clinica. Cheltuielile de deplasare din alte localităţi, ocazionate de participarea în comisia de specialitate de medicina de familie, sunt suportate de Ministerul Sănătăţii Publice. Regulamentul de organizare şi functionare şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice.-----------------Alin. (2) al art. 16 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 17 (1) Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridica, subordonate Ministerului Sănătăţii Publice, care pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local, identifica problemele locale prioritare de sănătate publică, elaboreaza şi implementeaza acţiuni locale de sănătate publică. (2) În scopul indeplinirii acestor obiective, autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti au, în principal, urmatoarele atribuţii: a) controlează şi evalueaza modul de asigurare a asistentei medicale curative şi profilactice; b) controlează aplicarea normelor de functionare a unităţilor medicale şi farmaceutice, indiferent de forma de organizare, şi aplica măsuri în caz de neconformitate; c) urmaresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale; d) coordonează şi controlează asistenţa gravidei, lauzei şi nou-nascutului; e) evalueaza resursele umane de la nivelul asistentei medicale în relaţie cu nevoile comunitare identificate prin acţiuni specifice; f) participa activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică şi a populatiei; g) organizeaza acţiuni de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sănătăţii; h) organizeaza activităţile preventive în teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti; i) colecteaza şi înregistrează date privind sănătatea populatiei, utilizand informaţiile în scopul identificarii problemelor de sănătate ale acesteia; j) identifica posibilele probleme de sănătate publică sau amenintari la adresa sănătăţii unei comunitati; k) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică aparute în randul persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate; l) coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populatiei din teritoriul dat; m) stabilesc relatii de colaborare cu institutii şi organizaţii în vederea desfăşurării de acţiuni comune în domeniul sănătăţii publice; n) colecteaza şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de gestionare a deseurilor generate în unitatile medicale din zona de jurisdictie. o) în domeniul programelor naţionale de sănătate, autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti au atribuţii privind implementarea, coordonarea şi monitorizarea acestora la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucureşti, iar pentru realizarea atribuţiilor lor în acest domeniu pot incheia contracte cu furnizorii autorizati de servicii medicale.-------------Litera o) a alin. (2) al art. 17 a fost introdusa de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (3) Locuintele pentru medicii rezidenti construite de Agentia Naţionala pentru Locuinte pe terenurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Sănătăţii Publice sunt administrate direct de Ministerul Sănătăţii Publice sau de autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti în numele Ministerului Sănătăţii Publice. Activitatea extrabugetara ocazionata de administrare se reglementeaza prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.-------------Alin. (3) al art. 17 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 18 (1) În subordinea autorităţilor de sănătate publică funcţionează unităţi sanitare publice de pe raza teritoriului arondat, cu excepţia unităţilor sanitare publice de interes naţional sau a celor aparţinând ministerelor ori instituţiilor cu retele sanitare proprii. (2) Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti coordonează serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, organizeaza şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamitati, catastrofe şi situaţii deosebite. Articolul 19Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti colaboreaza cu autorităţile locale în asigurarea asistentei medicale. Articolul 20 (1) Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti organizeaza culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale primite de la unitatile sanitare publice sau private şi transmit rapoarte statistice lunare către instituţiile desemnate în acest scop. (2) Autorităţile de sănătate publică teritoriale intocmesc rapoarte privind starea de sănătate a comunităţii, care sunt inaintate Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi partenerilor institutionali la nivel local. Articolul 21Autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti coordonează la nivel local implementarea activităţilor care decurg din oblibaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii. Articolul 22Regulamentul de organizare şi functionare, precum şi structura organizatorica ale autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 23Institutele/centrele naţionale şi/sau regionale prevăzute la art. 13 şi 14, aflate în subordinea şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice, indeplinesc, în principal, urmatoarele atribuţii: a) asigura indrumarea tehnica şi metodologica a retelei de sănătate publică, în functie de domeniul lor de competenţa; b) participa la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul lor de competenţa; c) elaboreaza proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice; d) efectueaza expertize, ofera asistenţa tehnica şi realizează servicii de sănătate publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice; e) supraveghează starea de sănătate a populatiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitara; f) asigura sistemul de supraveghere epidemiologica, precum şi de alerta precoce şi răspuns rapid şi participa la schimbul de informaţii în cadrul retelei europene de supraveghere epidemiologica în domeniul bolilor transmisibile; g) participa la efectuarea de investigatii epidemiologice de teren, din proprie iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice sau a autorităţilor locale de sănătate publică; h) elaboreaza metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educatie pentru sănătate; i) participa la procesul de invatamant medical de specializare şi perfectionare în domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice; j) desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătăţii publice şi al managementului sanitar; k) colecteaza, analizeaza şi disemineaza date statistice privind sănătatea publică; l) asigura existenta unui sistem informational şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice. Articolul 24 (1) Instituţiile şi unitatile sanitare care asigura asistenţa de sănătate publică, în cazul aparitiei unui focar de boala transmisibila, precum şi în situaţia iminentei izbucnirii unei epidemii, au obligaţia sa dispună măsuri specifice. (2) Masurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenta generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Capitolul IV Inspecţia sanitara de stat Articolul 25 (1) Activitatea de inspecţie sanitara de stat se organizeaza pe domenii specifice de activitate coordonate de către directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi în cadrul structurilor de specialitate din serviciile publice deconcentrate de la nivel local şi din ministerele cu retea sanitara proprie, conform competentelor, după cum urmeaza: a) inspecţia farmaceutica; b) inspecţia dispozitivelor medicale; c) inspecţia pentru controlul calităţii serviciilor de asistenţa medicală; d) inspecţia de sănătate publică. (2) Activitatea de inspecţie sanitara de stat consta, în principal, în: a) verificarea conformitatii amplasamentelor, activităţilor, proceselor, serviciilor, produselor, factorilor de mediu; b) verificarea respectarii reglementarilor privind starea de sănătate a personalului, cunoştinţele, atitudinile şi practicile acestuia în raport cu normele igienico-sanitare; c) depistarea şi evaluarea riscurilor pentru sănătate şi impunerea masurilor de eliminare sau, după caz, de diminuare a acestora; d) comunicarea datelor despre existenta şi dimensiunea riscului identificat persoanelor responsabile cu managementul riscului, consumatorilor şi altor potentiali receptori interesati. Articolul 26 (1) Activitatea de inspecţie sanitara de stat se exercită de către personalul de specialitate imputernicit de către Ministerul Sănătăţii Publice, conform normelor stabilite de către acesta. (2) Pentru exercitarea activităţii de inspecţie, inspectorii sanitari de stat au drept de: a) acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii, conform competentelor; b) recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică; c) a constata şi a sanctiona contraventiile privind normele de igiena şi sănătate publică. (3) În situaţii de risc pentru sănătatea publică, inspectorii sanitari de stat pot interzice punerea în consum, pot decide retragerea produselor, suspendarea temporara sau definitivă a activităţilor, retragerea sau anularea autorizatiei sanitare de functionare. (4) În situaţii de risc epidemiologic, inspectorii sanitari de stat pot dispune măsuri speciale pentru bolnavii, suspectii şi contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor. (5) Concluziile activităţilor de inspecţie sanitara de stat, abaterile de la normele legale, recomandarile şi termenele de remediere a deficientelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se vor consemna în procese-verbale de constatare a condiţiilor igienico-sanitare, rapoarte de inspecţie sau procese-verbale de constatare a contraventiei. (6) În exercitarea activităţii inspectorii sanitari de stat vor asigura pastrarea confidentialitatii datelor, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică. Articolul 27Activitatea de avizare, autorizare şi notificare a activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populatiei are ca scop certificarea conformarii cu normele de sănătate publică a produselor, serviciilor şi activităţilor, în scopul protejarii sănătăţii populatiei. Articolul 28Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populatiei reprezinta instrumentul de integrare a prioritatilor de sănătate publică în dezvoltarea durabila a societatii. Capitolul V Asistenţa medicală Articolul 29Asistenţa medicală profilactica şi curativa se asigura prin: a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialitati, centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private; b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi. Articolul 30Activitatea medicală de recuperare se asigura prin unităţi medicale de specialitate cu personalitate juridica, sectii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum şi prin societăţi de turism balnear şi de recuperare, constituite conform legii. Articolul 31Asistenţa medicală de urgenta se asigura de unităţi specializate de urgenta şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgentelor, organizate în acest scop. Articolul 32Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguina sau alte servicii de asistenţa medicală şi prestatii autorizate se asigura prin unităţi specializate în acest scop. Articolul 33Asistenţa medicală preventiva din colectivitatile de copii prescolari, scolari şi studenti se asigura prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unitatile de invatamant prescolar, scolar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie, după caz. Articolul 34Activităţile de asistenţa de sănătate publică se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu tertii, precum şi din contribuţii personale şi plati directe, după caz, potrivit legii. Capitolul VI Asistenţa farmaceutica Articolul 35Asistenţa farmaceutica se asigura în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, suplimente alimentare şi alte asemenea produse. Articolul 36Punerea pe piaţa a medicamentelor, precum şi activitatea de farmacovigilenta se realizează conform legii. Capitolul VII Oblibaţiile persoanelor fizice şi juridice Articolul 37Orice persoană fizica sau juridica, având calitatea de angajator, este obligata să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru: a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în munca; b) aplicarea masurilor de igiena, dezinfectie, dezinsectie şi deratizare periodica; c) vaccinarea şi profilaxia specifică impusa de riscurile de la locul de muncă. Articolul 38Cetatenii români şi orice altă persoană aflata pe teritoriul României, precum şi unitatile şi agentii economici au obligaţia să se supuna masurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte intocmai normele de igiena şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice masurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea imbolnavirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populatiei. Articolul 39 (1) Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la autorităţile de sănătate publică teritoriale, la autorităţile de sănătate publică ale ministerelor cu retea sanitara proprie, precum şi la instituţiile desemnate şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populatiei. (2) Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este indeplinita una dintre urmatoarele condiţii: a) exista o dispoziţie legala în acest sens; b) exista acordul persoanei în cauza; c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunităţii, după caz; d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmaririi penale. (3) Pastrarea confidentialitatii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect. Articolul 40 (1) Pentru situaţii speciale cu implicatii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva Ministerului Sănătăţii Publice, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, iar la nivelul autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemica.(1^1) Medicamentele, serurile, vaccinurile, dezinfectantele, insecticidele, materialele sanitare, produsele tehnico-medicale, consumabilele şi alte materiale specifice cuprinse în rezerva pentru situaţii speciale, începând cu 1 septembrie 2007, constituie rezerva Ministerului Sănătăţii Publice.-------------Alin. (1^1) al art. 40 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (2) Normele metodologice de constituire, pastrare şi utilizare a rezervei Ministerului Sănătăţii Publice şi a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 41 (1) Pentru servicii de asistenţa de sănătate publică, efectuate de către autorităţile de sănătate publică la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit reglementarilor în vigoare. (2) Veniturile proprii obtinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii. Capitolul VIII Utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice Articolul 42 (1) Campaniile de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii Publice. (2) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe sa rezerve gratuit spatiul de emisie necesar promovarii campaniilor de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică. (3) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii Publice sau, după caz, ministerele cu retea sanitara proprie, împreună cu Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune vor stabili, în baza unui protocol, modalitatile şi spatiul acordat în grila de programe pentru promovarea campaniilor pe teme care privesc sănătatea publică. Capitolul IX Dispozitii tranzitorii şi finale Articolul 43 (1) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, ministrul sănătăţii publice va emite ordinul privind restructurarea actualelor direcţii de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, precum şi ordinul pentru aprobarea Normelor de organizare şi functionare a inspecţiei sanitare de stat. (2) În termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul Sănătăţii Publice va elabora reglementarile legale privind organizarea şi functionarea instituţiilor prevăzute la art. 13 şi 14, pe care le va supune Guvernului spre aprobare. Articolul 44 (1) Prevederile prezentului titlu se aplică şi ministerelor cu retea sanitara proprie. (2) La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populatiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, cu modificările ulterioare, Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 1 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispozitii contrare. Titlul II Programele naţionale de sănătate Capitolul I Dispozitii generale Articolul 45 (1) Programele naţionale de sănătate reprezinta un ansamblu de acţiuni organizate în scopul evaluării, prevenirii, tratamentului şi controlului bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populatiei.------------Alin. (1) al art. 45 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007.(1^1) Programele naţionale de sănătate cuprind programe naţionale de evaluare, profilactice şi cu scop curativ.-------------Alin. (1^1) al art. 45 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (2) Ministerul Sănătăţii Publice asigura proiectarea şi coordonarea realizării programelor naţionale de sănătate, în acord cu politicile şi strategiile naţionale de sănătate. (3) Autorităţile de sănătate publică din ministerele cu retea sanitara proprie coordonează realizarea programelor de sănătate specifice ministerului, cu impact asupra sănătăţii, în concordanta cu strategia Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 46Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la baza urmatoarele obiective: a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate, în conformitate cu Strategia naţionala de sănătate a Ministerului Sănătăţii Publice; b) utilizarea eficienta a resurselor alocate pentru indeplinirea obiectivelor şi indicatorilor aprobati; c) fundamentarea programelor pe nevoile populatiei, evidentiate din date obiective; d) asigurarea concordantei cu politicile, strategiile şi recomandarile instituţiilor şi organizaţiilor internationale în domeniu. Articolul 47 (1) Pentru proiectarea şi realizarea programelor naţionale de sănătate se infiinteaza Agentia Naţionala pentru Programe de Sănătate, care funcţionează în structura Ministerului Sănătăţii Publice, cu rang de direcţie. (2) Pentru realizarea atribuţiilor, Agentia Naţionala pentru Programe de Sănătate colaboreaza cu Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, precum şi cu alte institutii şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale. Articolul 48 (1) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate şi derulate în mod distinct sau în comun de Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS, după caz, şi se finanţează fie de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, fie din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din transferuri de la bugetul de stat şi din venituri proprii prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Programele naţionale de sănătate se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii Publice, inclusiv programele preluate, respectiv transferate, de la Ministerul Sănătăţii Publice la CNAS.---------------Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007.(1^1) Se autorizeaza Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat, a bugetului Ministerului Sănătăţii Publice şi a bugetului activităţilor finantate integral din venituri proprii anexat la acesta şi în volumul şi structura bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate pe anul 2007, fără afectarea deficitului bugetului de stat şi a deficitului bugetului general consolidat pe anul 2007.---------------Alin. (1^1) al art. 48 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007.(1^2) Se autorizeaza ordonatorii principali de credite să introducă modificările corespunzătoare în anexele la bugetul Ministerului Sănătăţii Publice şi la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate aprobate pe anul 2007.---------------Alin. (1^2) al art. 48 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007. (2) Hotărârea Guvernului privind aprobarea programelor naţionale de sănătate cuprinde obiectivele anuale, structura acestora, necesarul de resurse, precum şi orice alte condiţii şi termene necesare derularii programelor.---------------Alin. (2) al art. 48 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007. (3) Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice, prin ordinul presedintelui CNAS sau, după caz, prin ordine comune. (4) Ministerul Sănătăţii Publice poate retine la dispoziţia sa, din veniturile proprii, o cota de rezerva calculată din totalul fondurilor aprobate pentru programele naţionale de sănătate, ale carei nivel şi mod de utilizare se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2).----------------Alin. (4) al art. 48 a fost introdus de pct. 4 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007.----------------Art. 48 [cu alineatele (1)-(3)] a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 49Programele naţionale de sănătate se deruleaza prin unităţi de specialitate selectate pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Capitolul II Atribuţii în realizarea programelor naţionale de sănătate Articolul 50Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate centrala în domeniul asistentei de sănătate, asigura coordonarea tuturor programelor naţionale de sănătate prin indeplinirea urmatoarelor atribuţii: a) aproba domeniile prioritare de actiune şi strategia programelor naţionale de sănătate pe termen scurt, mediu şi lung; b) propune obiectivele anuale ale programelor naţionale de sănătate şi ale subprogramelor de sănătate, structura programelor naţionale de sănătate şi a subprogramelor de sănătate, necesarul de resurse financiare pentru realizarea programelor naţionale de sănătate; c) aproba normele tehnice de implementare a programelor naţionale de sănătate, după caz, împreună cu CNAS; d) aproba programele naţionale de sănătate şi subprogramele de sănătate pentru care se organizeaza licitatii la nivel naţional şi raspunde de organizarea acestora.----------------Lit. d) a art. 50 a fost modificata de pct. 5 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007.----------------Art. 50 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 51Agentia Naţionala pentru Programe de Sănătate are urmatoarele atribuţii: a) propune spre aprobare ministrului sănătăţii publice domeniile prioritare de actiune în structurarea programelor naţionale de sănătate, pe baza evaluării nevoilor reale ale populatiei şi a problemelor de sănătate identificate; b) elaboreaza şi propune spre aprobare ministrului sănătăţii publice strategia programelor naţionale de sănătate, de organizare şi desfăşurare a acestora; c) elaboreaza structura programelor şi subprogramelor de sănătate, în colaborare cu directiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate; d) fundamentează necesarul de resurse financiare în raport cu obiectivele şi activităţile cuprinse în programele de sănătate; e) elaboreaza şi propune spre aprobare ministrului sănătăţii publice norme tehnice de implementare şi evaluare a programelor naţionale de sănătate; f) evalueaza trimestrial şi anual realizarea obiectivelor programelor naţionale de sănătate şi face propuneri pentru îmbunătăţirea acestora în scopul indeplinirii obiectivelor aprobate. Articolul 52CNAS asigura organizarea şi monitorizarea programelor naţionale de sănătate, aprobate prin hotărâre a Guvernului, având urmatoarele atribuţii: a) implementeaza şi deruleaza programele naţionale de sănătate, conform strategiei aprobate de Ministerul Sănătăţii Publice;---------------Lit. a) a art. 52 a fost modificata de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. b) raspunde de asigurarea, urmarirea, evidentierea şi controlul fondurilor alocate pentru derularea programelor naţionale de sănătate, precum şi de monitorizarea, controlul şi analiza indicatorilor fizici şi de eficienta, prin intermediul caselor de asigurări de sănătate, şi raporteaza Ministerului Sănătăţii Publice modul de utilizare a sumelor transferate din bugetul Ministerului Sănătăţii Publice; c) transmite Agentiei Naţionale pentru Programe de Sănătate, trimestrial, anual şi ori de cate ori este nevoie, analiza modului în care au fost derulate programele naţionale de sănătate.----------------Art. 52 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 53 (1) Programele naţionale de sănătate sunt implementate şi coordonate la nivel naţional de Agentia Naţionala pentru Programe de Sănătate. (2) Coordonatorii regionali şi locali din cadrul institutelor şi centrelor de sănătate publică, respectiv din cadrul autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, asigura implementarea şi monitorizarea programelor naţionale de sănătate la nivel regional, respectiv local. Capitolul III Finantarea programelor naţionale de sănătate Articolul 54 (1) Finantarea programelor naţionale de sănătate publică se realizează şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi din alte surse, inclusiv din donatii şi sponsorizari, în condiţiile legii.---------------Alin. (1) al art. 54 a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007.(1^1) Ministerul Sănătăţii Publice poate aloca, sub forma de transferuri, sume din bugetul propriu către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru realizarea unor programe naţionale de sănătate cu scop curativ.--------------Alin. (1^1) al art. 54 a fost introdus de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (2) Sumele alocate programelor naţionale de sănătate sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat. Articolul 55 (1) Sumele alocate pentru programele naţionale de sănătate, respectiv pentru subprograme, sunt cuprinse în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor sanitare prin care acestea se deruleaza şi se utilizeaza potrivit destinatiilor stabilite. (2) Sumele menţionate la alin. (1) vor fi publicate pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice împreună cu bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia. Articolul 56Unitatile care deruleaza programele naţionale de sănătate, respectiv subprograme, au obligaţia utilizarii fondurilor în limita bugetului alocat şi potrivit destinatiei specificate, cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi obligaţia gestionarii eficiente a mijloacelor materiale şi banesti şi a organizarii evidentei contabile a cheltuielilor pentru fiecare subprogram şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cat şi în execuţie. Articolul 57Ministerul Sănătăţii Publice, respectiv Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate, asigura fondurile pentru finantarea programelor naţionale de sănătate, respectiv a subprogramelor, pe baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari şi tertiari, care vor solicita finantarea în functie de realizarea indicatorilor. Capitolul IV Dispozitii finale Articolul 58În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, se aproba Regulamentul de organizare şi functionare a Agentiei Naţionale pentru Programe de Sănătate, prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Titlul III Asistenţa medicală primara Capitolul I Dispozitii generale Articolul 59 (1) Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului asistentei medicale primare, asigurata prin serviciile de medicina de familie. (2) Termenul asistenţa medicală primara defineste furnizarea ingrijirilor de sănătate cuprinzatoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relatii continue cu pacientii, în prezenta bolii sau în absenta acesteia. (3) Domeniul definit la alin. (2) face obiectul specialitatii medicina de familie. Articolul 60În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) asistenţa medicală primara - segmentul de asistenţa medicală care furnizeaza ingrijiri ce intrunesc toate caracteristicile menţionate la art. 59 alin. (2) şi având ca furnizor specializat şi de sine statator cabinetul de medicina de familie; b) medicina de familie - specialitatea medicală clinica, de practica publică autorizata, dobandita în condiţiile legii; c) medicul specialist de medicina de familie - medicul care a obţinut specialitatea medicina de familie, în condiţiile legii; d) medicul de medicina generală - absolventul de invatamant medical superior, cu diploma de licenţă obtinuta anterior promotiei 2005, care nu a urmat pregătirea intr-o specialitate şi care a dobândit drept de libera practica în baza reglementarilor anterioare prezentei legi; e) medic de familie - medicul specialist de medicina de familie şi, prin asimilare, medicul de medicina generală; acest termen nu constituie un titlu profesional; f) cabinetul de medicina de familie - cabinet specializat în furnizarea de servicii medicale în asistenţa medicală primara, organizat în condiţiile legii;--------------Lit. f) a art. 60 a fost modificata de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. g) grupul de practica - asocierea formala a doi sau mai mulţi medici de familie titulari de cabinete de medicina de familie, în vederea furnizarii de servicii şi/sau a utilizarii în comun a unor resurse; h) patrimoniul de afectatiune profesionala - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor medicului afectate scopului exercitarii profesiei sale, constituite ca o fractiune distincta a patrimoniului medicului, separata de gajul general al creditorilor acestuia; i) praxisul de medicina de familie - reuneste patrimoniul de afectatiune profesionala, infrastructura cabinetului, aflata în proprietatea sau în folosinţă medicului, şi clientela; j) episodul de ingrijire - totalitatea consultatiilor/ interventiilor determinate de o problemă de sănătate, din momentul aparitiei sale până la remisiunea completa; k) serviciile de medicina de familie - serviciile furnizate de un cabinet de medicina de familie unei populatii desemnate; l) cabinete santinela - cabinete de medicina de familie care utilizeaza sisteme speciale de înregistrare continua a episoadelor de ingrijire la nivelul asistentei medicale primare, pentru populatiile deservite. Capitolul II Medicul de familie Articolul 61 (1) Medicul de familie este furnizorul de ingrijiri de sănătate care coordonează şi integreaza serviciile medicale furnizate pacientilor de către el insusi sau de către alti furnizori de servicii de sănătate. (2) Medicul de familie asigura accesul în sistemul sanitar pentru pacientii săi, la nivelurile de competenţa cele mai adecvate nevoilor acestora. Articolul 62Medicul de familie acorda ingrijiri persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul comunităţii, fără discriminare. Articolul 63Caracteristicile asistentei acordate de medicul de familie sunt urmatoarele: a) constituie punctul de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacientilor şi ocupandu-se de toate problemele de sănătate ale acestora; b) foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate, coordonand asistenţa medicală acordată pacientilor; colaboreaza cu ceilalti furnizori de servicii din asistenţa medicală primara şi asigura legătură cu celelalte specialitati; c) este orientata către individ, familie şi comunitate; d) se bazeaza pe comunicarea directa medic-pacient, care conduce în timp la stabilirea unei relatii interumane de incredere, în care pacientul devine un partener responsabil al medicului pentru menţinerea/restabilirea propriei sănătăţi; e) asigura continuitatea actului medical şi a ingrijirilor determinate de nevoile pacientilor; f) rezolva problemele de sănătate acute şi cronice ale pacientilor; g) promovează sănătatea şi starea de bine a pacientilor prin interventii adecvate şi eficiente; h) urmareste rezolvarea problemelor de sănătate ale comunităţii. Articolul 64 (1) Medicul de familie este competent din punct de vedere profesional sa furnizeze ingrijirile cuprinzatoare de care are nevoie o persoană. (2) Începând cu promotia 2005 de absolventi licentiati ai instituţiilor de invatamant superior medical, competentele profesionale în specialitatea medicina de familie se dobândesc numai prin rezidentiat. (3) Medicii de medicina generală prevăzuţi la art. 60 lit. d), care la data aderarii României la Uniunea Europeana furnizeaza servicii de asistenţa medicală primara în sistemul asigurarilor sociale de sănătate, îşi pot continua activitatea în aceleasi condiţii şi după această dată. Articolul 65Pentru medicii de medicina generală cu drept de libera practica, care la data intrarii în vigoare a prezentei legi nu sunt confirmati rezidenti în specialitatea medicina de familie, dar furnizeaza în regim salarial sau independent servicii de medicina de familie în cabinete acreditate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, sau care au intrerupt temporar, în condiţiile legii, exercitarea profesiei, vor fi organizate modalităţi flexibile de formare în specialitatea medicina de familie. Capitolul III Cabinetul de medicina de familie Articolul 66Asistenţa medicală primara se desfăşoară în cabinete de medicina de familie înfiinţate în condiţiile legii. Articolul 67Asistenţa medicală primara se poate asigura prin practica individuala a medicilor de familie sau prin diferite forme de asociere a cabinetelor în grupuri de practica, în locatii comune sau prin integrarea functionala a unor cabinete cu locatii distincte. Articolul 68Activitatea cabinetelor de medicina de familie se desfăşoară prin medicii titulari, personalul angajat şi colaboratorii externi. Articolul 69 (1) Autorizarea infiintarii unui nou cabinet de medicina de familie intr-o localitate se realizează în conformitate cu prevederile legale. Începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana, autorizarea infiintarii unui nou cabinet de medicina de familie se va face numai pentru medicii specialisti de medicina de familie. Metodologia se stabileste prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Preluarea activităţii unui praxis existent de către un alt medic de familie, în condiţiile încetării activităţii medicului titular, se face prin vanzarea patrimoniului de afectatiune profesionala. Noul titular va aduce la cunoştinţa autorităţilor de sănătate publică teritoriale, caselor de asigurări de sănătate, respectiv pacientilor, preluarea praxisului. Criteriile şi metodologia de preluare se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 70 (1) Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet. (2) Cabinetele de medicina de familie acreditate pot deschide puncte de lucru. Criteriile şi metodologia vor fi precizate în normele prevăzute la art. 69 alin. (1). Capitolul IV Serviciile furnizate în cadrul asistentei medicale primare Articolul 71Cabinetul de medicina de familie furnizeaza servicii medicale către pacientii: a) asigurati, inscrisi pe lista proprie sau a altor cabinete; b) neasigurati. Articolul 72Cabinetul de medicina de familie poate desfăşura urmatoarele activităţi: a) interventii de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale; b) activităţi de medicina preventiva; c) activităţi medicale curative; d) activităţi de ingrijire la domiciliu; e) activităţi de ingrijiri paliative; f) activităţi de consiliere; g) alte activităţi medicale, în conformitate cu atestatele de studii complementare; h) activităţi de invatamant în specialitatea medicina de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori; i) activităţi de cercetare stiintifica; j) activităţi de suport. Articolul 73Activităţile medicale se pot desfăşura la sediul cabinetului, la domiciliul pacientilor, în centrele de permanenta, în alte locatii special amenajate şi autorizate sau la locul solicitarii, în cazul interventiilor de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale ori în caz de risc epidemiologic. Articolul 74Cabinetul de medicina de familie poate oferi servicii medicale esentiale, servicii medicale extinse şi servicii medicale aditionale. Articolul 75 (1) Serviciile medicale esentiale sunt acele servicii, definitorii pentru domeniul de competenţa al asistentei medicale primare, care sunt oferite de toţi medicii de familie în cadrul consultatiei medicale. (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) sunt urmatoarele: a) interventii de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale; b) asistenţa curenta a solicitarilor acute; c) monitorizarea bolilor cronice, care cuprinde: supraveghere medicală activa pentru cele mai frecvente boli cronice, prescriptii de tratament medicamentos şi/sau igieno-dietetic, coordonarea evaluarilor periodice efectuate de către medici de alta specialitate decat cea de medicina de familie; d) servicii medicale preventive, precum: imunizari, monitorizarea evolutiei sarcinii şi lauziei, depistare activa a riscului de imbolnavire pentru afecţiuni selectionate conform dovezilor stiintifice, supraveghere medicală activa, la adulti şi copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat, pe grupe de vârsta şi sex. Articolul 76Serviciile medicale extinse sunt acele servicii care pot fi furnizate la nivelul asistentei medicale primare în mod optional şi/sau în anumite condiţii de organizare, precum: a) servicii speciale de consiliere; b) planificare familiala; c) unele proceduri de mica chirurgie; d) servicii medico-sociale: ingrijiri la domiciliu, ingrijiri terminale. Articolul 77Serviciile medicale aditionale reprezinta manopere şi tehnici insusite de medicii practicieni, certificate prin atestate de studii complementare şi/sau care necesita dotari speciale. Articolul 78 (1) Colectarea şi transmiterea de date pentru supravegherea bolilor comunicabile se realizează prin sisteme informationale de rutina, care cuprind un set minimal de date, într-un format unic, obligatoriu a fi transmise de către toţi furnizorii de servicii medicale şi al caror continut, metodologie de colectare şi raportare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (2) Supravegherea epidemiologica detaliata şi colectarea de date privind utilizarea serviciilor medicale de către pacienti reprezinta un serviciu distinct şi se realizează prin cabinetele santinela. Acestea pot contracta servicii cu instituţiile interesate. Articolul 79Cabinetele de medicina de familie în care îşi desfăşoară activitatea medici formatori de medicina de familie pot oferi prestatii de formare medicală, în cadrul colaborarii cu institutii de invatamant superior medical sau cu organizaţii acreditate ca furnizori de educatie medicală continua, precum şi activităţi de cercetare, conform dispoziţiilor legale în vigoare. Capitolul V Finantarea medicinei de familie Articolul 80Cabinetul de medicina de familie poate realiza venituri din: a) contracte incheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru;--------------Lit. a) a art. 80 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. b) contracte incheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare familiala, servicii speciale de consiliere, servicii de ingrijiri medicale la domiciliu în faza terminala şi postspitalicesti;--------------Lit. b) a art. 80 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. c) contracte incheiate cu societăţile de asigurări private de sănătate; d) contracte incheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică pentru servicii furnizate în cadrul unor programe naţionale de sănătate publică;--------------Lit. d) a art. 80 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. e) contracte incheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicina comunitara; f) contracte incheiate cu terti, pentru servicii aferente unor competente suplimentare; g) plata directa de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terti platitori; h) coplata aferenta unor activităţi medicale; i) contracte de cercetare; j) contracte pentru activitatea didactica în educatia universitara şi postuniversitara; k) donatii, sponsorizari; l) alte surse, conform dispoziţiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzata fizic sau moral. Articolul 81Sumele alocate pentru finantarea asistentei medicale primare se stabilesc pe baza obiectivelor politicii naţionale de sănătate publică.--------------Art. 81 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Capitolul VI Rolul şi oblibaţiile asistentei medicale primare în sistemul sanitar Articolul 82În procesul de furnizare de servicii cabinetele medicilor de familie colaboreaza cu toate celelalte specialitati medicale, cu respectarea specificului specialitatii şi asigurarea transmiterii reciproce a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului. Articolul 83Oblibaţiile personalului şi cabinetelor de medicina de familie se reglementeaza prin acte normative, după cum urmeaza: a) oblibaţiile de etica şi deontologie profesionala - prin legile şi codurile de deontologie profesionala care guverneaza exercitarea profesiilor reglementate în sistemul sanitar; b) oblibaţiile privind sănătatea publică - conform reglementarilor legale în vigoare şi dispoziţiilor autorităţilor de sănătate publică; c) oblibaţiile faţă de sistemul asigurarilor sociale de sănătate - prin contractul-cadru, normele anuale de aplicare şi contractele cu casele de asigurări; d) oblibaţiile privind relatiile de muncă - prin contractul de muncă anual la nivel de ramura sanitara şi contractele individuale/colective de muncă ale angajatilor, precum şi prin alte prevederi legale speciale; e) oblibaţiile faţă de pacienti - prin indeplinirea prevederilor specifice din actele normative prevăzute la lit. a) şi c), precum şi din legislatia privind drepturile pacientului; f) oblibaţiile privind managementul evidentei medicale primare şi a informatiei medicale gestionate - prin reglementarile legale în vigoare; g) oblibaţiile privind protectia mediului şi gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicală - prin reglementarile legale în vigoare; h) obligaţia de educatie/formare continua şi de dezvoltare profesionala a resursei umane din asistenţa medicală primara - prin reglementarile legale în vigoare. Capitolul VII Dispozitii finale Articolul 84În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sănătăţii Publice va elabora norme metodologice de aplicare a prezentului titlu, aprobate prin hotărâre a Guvernului. Articolul 85La data intrarii în vigoare a prezentului titlu, orice dispoziţie contrara prevederilor prezentei legi se abroga. Titlul IV Sistemul naţional de asistenţa medicală de urgenta şi de prim ajutor calificat Capitolul I Dispozitii generale Secţiunea 1 Definitii Articolul 86 (1) În înţelesul prezentului titlu, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenta şi de prim ajutor calificat, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) Sistemul naţional de servicii medicale de urgenta şi prim ajutor calificat - ansamblul de structuri, forte, mecanisme şi relatii, organizate după aceleasi principii şi reguli, care utilizeaza proceduri integrate de management specializat şi/sau calificat; b) asistenţa publică integrată de urgenta - asistenţa asigurata de instituţiile publice de stat aflate în structurile Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi/sau în structura autorităţilor publice locale, precum şi de Serviciul de Telecomunicatii Speciale prin Directia pentru apel unic de urgenta 1-1-2. Ea include ansamblul de măsuri şi activităţi cu caracter logistic, tehnic şi medical, destinate în principal salvarii şi pastrarii vietii; c) asistenţa medicală privată de urgenta - ansamblul de măsuri şi activităţi cu caracter logistic şi medical, având ca scop principal salvarea şi pastrarea vietii, asigurata de serviciile private de urgenta aparţinând unor organizaţii nonguvernamentale, care funcţionează în scop umanitar, nonprofit, sau unor firme, asociaţii ori persoane fizice, care funcţionează în scop comercial; d) asistenţa medicală de urgenta - ansamblul de măsuri diagnostice şi terapeutice intreprinse de către personal medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către medici şi asistenti medicali cu diferite grade de pregatire; e) urgenta medicală - accidentarea sau imbolnavirea acuta, care necesita acordarea primului ajutor calificat şi/sau a asistentei medicale de urgenta, la unul sau mai multe niveluri de competenţa, după caz. Ea poate fi urgenta cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de interventie în faza prespitaliceasca, continuand ingrijirile într-un spital local, judetean ori regional, sau urgenta fără pericol vital, unde ingrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicesti, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital; f) pacient critic - pacientul cu functiile vitale instabile sau cu afecţiuni care pot avea complicatii ireversibile şi care necesita interventie medicală de urgenta sau ingrijiri intr-o secţie de terapie intensiva generală sau specializata; g) primul ajutor de baza - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa unor persoane care au suferit o accidentare sau imbolnavire acuta, de către persoane fără pregatire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de baza se acordă de orice persoană instruita în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicatiile personalului din dispeceratele de urgenta; h) primul ajutor calificat - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa unor persoane care au suferit o accidentare sau imbolnavire acuta, de către personal paramedical care a urmat cursuri speciale de formare şi care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate, functionand sub forma de echipe de prim ajutor într-un cadru institutionalizat; i) defibrilator semiautomat - defibrilatorul care are drept caracteristici minime efectuarea analizei ritmului cardiac într-un mod automat sau în urma apasarii unui buton de către salvator, alegerea energiei socului în vederea defibrilarii în mod automat, încărcarea la nivelul energiei necesare pentru defibrilare în mod automat, urmand ca declanşarea socului să se efectueze de către salvator, la comanda verbala şi/sau scrisa a defibrilatorului; j) spital local/centru local de urgenta - spitalul la nivelul unui municipiu, al unui oras, respectiv centru de permanenta, cu competentele şi resursele umane şi materiale necesare rezolvarii unei părţi din urgentele locale, urmand ca urgentele ce nu pot fi rezolvate definitiv să fie stabilizate şi transferate către spitalul judetean sau direct către spitalul regional, după caz, în conformitate cu protocoalele în vigoare; k) spital judetean de urgenta - spitalul aflat în reşedinţa unui judet, care detine competentele şi resursele umane şi materiale în vederea asigurarii ingrijirilor medicale definitive de urgenta pentru majoritatea cazurilor care provin din judeţul respectiv şi care nu pot fi tratate definitiv la nivel local, în spitalele municipale sau orăşeneşti ori în centrele de permanenta, în conformitate cu protocoalele în vigoare; l) spital regional de urgenta - spitalul clinic judetean cu competente interjudetene, care detine competentele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare în vederea asigurarii ingrijirilor medicale definitive pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgentelor şi al pacientilor aflati în stare critica, pentru toate cazurile ce nu pot fi rezolvate local, în spitalele municipale şi orăşeneşti, la nivelul judeţului respectiv, precum şi pentru toate cazurile din judeţele arondate, ce nu pot fi rezolvate definitiv la nivelul spitalelor judetene din cauza lipsei de resurse materiale şi/sau umane ori din cauza complexităţii cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare. Spitalul regional de urgenta indeplineste rolul spitalului judetean de urgenta în judeţul în care se afla; m) serviciul de ambulanta judetean, respectiv al municipiului Bucureşti - unitatile sanitare publice de importanţa strategica, cu personalitate juridica, aflate în coordonarea departamentului de specialitate din Ministerul Sănătăţii Publice şi a autorităţilor de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucureşti, având în structura lor un compartiment pentru asistenţa medicală de urgenta şi transport medical asistat, cu echipaje medicale de urgenta, cu sau fără medic, şi un compartiment pentru consultaţii medicale de urgenta la domiciliu şi transport sanitar neasistat. Compartimentul pentru asistenţa medicală de urgenta funcţionează în regim de lucru continuu, în asteptarea solicitarilor de asistenţa medicală de urgenta; n) transport medical asistat - transportul de urgenta al pacientilor care necesita monitorizare şi ingrijiri medicale pe durata transportului, asigurate de medic sau asistent medical, utilizand ambulante tip B sau C; o) transport sanitar neasistat - transportul pacientilor care nu se afla în stare critica şi nu necesita monitorizare şi ingrijiri medicale speciale pe durata transportului. Transportul sanitar neasistat se efectueaza cu ambulante tip A1 sau A2, precum şi cu alte tipuri de autovehicule decat ambulantele tip B şi C, aflate în dotarea serviciilor de ambulanta; p) ambulanta tip C - ambulanta destinata interventiei medicale de urgenta la cel mai înalt nivel şi transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotata cu echipamente, materiale şi medicamente de terapie intensiva. Echipajul ambulantei tip C este condus obligatoriu de un medic special pregatit, iar vehiculul este astfel construit încât să permită accesul la pacientul aflat în vehicul din toate părţile, targa fiind amplasata în mijloc, cu posibilitatea mutarii acesteia la dreapta şi la stanga şi ridicarii ei la o înălţime care să permită acordarea asistentei medicale de urgenta în mod corespunzător. Ambulantele de transport al nou-nascutilor aflati în stare critica fac parte din categoria ambulantelor tip C; q) ambulanta tip B - ambulanta destinata interventiei de urgenta şi transportului medical asistat al pacientilor. Ea poate fi, după caz, utilizata în acordarea primului ajutor calificat sau în acordarea asistentei medicale de urgenta. Dotarea ambulantei tip B este formata din echipamente şi materiale sanitare care includ, după caz, un defibrilator semiautomat sau un defibrilator manual şi medicamentele necesare resuscitarii şi acordarii asistentei medicale de urgenta; r) ambulanta tip A1 - ambulanta destinata transportului sanitar neasistat al unui singur pacient, fiind dotata cu echipamentele şi materialele minime necesare acordarii primului ajutor în caz de nevoie; s) ambulanta tip A2 - ambulanta destinata transportului sanitar neasistat al unuia sau al mai multor pacienti pe targa şi/sau scaune, fiind dotata cu echipamentele şi materialele minime necesare acordarii primului ajutor în caz de nevoie; t) Serviciul mobil de urgenta, reanimare şi descarcerare (SMURD) - unitatea de interventie publică integrată, de importanţa strategica, fără personalitate juridica, având în structura sa echipe integrate de reanimare, specializate în acordarea asistentei medicale şi tehnice de urgenta, precum şi echipe cu personal paramedical, specializat în acordarea primului ajutor calificat. SMURD funcţionează în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, având ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în colaborare cu spitalele judetene, regionale şi cu autorităţile publice locale; u) unitate de primire a urgentelor (UPU) - sectia sau sectia clinica aflata în structura unui spital judetean, regional sau în structura spitalelor aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregatit, destinata triajului, evaluării şi tratamentului de urgenta al pacientilor cu afecţiuni acute, care se prezinta la spital spontan sau care sunt transportati de ambulante; v) compartiment de primire a urgentelor (CPU) - sectia aflata în structura unui spital orasenesc, municipal sau în structura spitalelor aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregatit, destinata triajului, evaluării şi tratamentului de urgenta al pacientilor cu afecţiuni acute, care se prezinta la spital spontan sau care sunt transportati de ambulante; w) Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenta - 1-1-2 ansamblul integrat de puncte publice de acces al cetateanului la sistemul public de urgenta prin care este activat răspunsul adecvat de urgenta. Punctul public de acces este realizat prin integrarea centrului unic de apel de urgenta şi a dispeceratelor serviciilor publice specializate de interventie; x) centrul unic de apel de urgenta - structura specializata de preluare şi transfer al apelurilor de urgenta primite la numărul unic de apel 1-1-2 şi la numărul de apel 961 redirectionat către 1-1-2 până la transformarea acestuia în numar comercial la dispoziţia serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti; y) dispecerat medical de urgenta - structura specializata de preluare şi tratare a apelurilor de urgenta cu caracter medical, primite prin centrul unic de apel de urgenta sau la un numar propriu, în cazul serviciilor private de ambulanta. Dispeceratele medicale de urgenta sunt coordonate de personal cu pregatire medicală superioara, în serviciu permanent; z) dispeceratul integrat de urgenta - structura specializata care, pe lângă preluarea apelului la numărul de urgenta, asigura alarmarea şi coordonarea echipajelor de interventie ale tuturor serviciilor specializate de interventie, cu caracter medical şi nemedical, din aceeasi locatie fizica. Coordonarea se face de către personal special pregatit, având un coordonator medical cu studii superioare din cadrul serviciului de ambulanta sau SMURD, în serviciu permanent. (2) În înţelesul prezentului titlu, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenta şi de prim ajutor calificat, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) centre de expertiza şi coordonare medicală la distanta centrele aflate în structura unor dispecerate medicale sau în structura unor centre de apel unic 1-1-2, destinate furnizarii de informaţii de specialitate specifice necesare echipajelor de urgenta din teren şi/sau spitalelor de urgenta, precum şi coordonarii la distanta a echipajelor de prim ajutor calificat, pe baza informaţiilor primite telefonic de la membrii echipajelor sau pe baza informaţiilor şi a datelor primite prin sistemele telemedicale de transmisie de date; b) misiuni de salvare aeriana - interventii primare sau secundare ce se desfăşoară utilizand aeronave special dotate, respectand standardele în vigoare, în vederea salvarii unei/unor vieti aflate în pericol din cauza unei accidentari sau imbolnaviri acute ori care se afla într-un mediu ostil vietii; c) misiuni de ambulanta aeriana - transporturi sanitare, planificate în prealabil, în care starea pacientului sau a pacientilor nu impune efectuarea unei misiuni de salvare aeriana. Misiunile de ambulanta aeriana pot include şi cazurile critice transportate pe distante lungi, ce nu pot fi efectuate decat cu avionul sanitar; d) misiuni de salvare navala - misiuni primare sau secundare care se desfăşoară în zone accesibile mai rapid sau numai prin utilizarea de ambarcatiuni special dotate, respectand standardele în vigoare, în vederea salvarii persoanelor aflate în pericol din cauza unei accidentari sau imbolnaviri acute; e) consultatia de urgenta la domiciliu - asistenţa medicală de urgenta acordată de compartimentul de consultaţii şi transport sanitar neasistat al serviciilor de ambulanta, în colaborare cu medicii de familie, cazurilor medicale de urgenta care nu pun viaţa pacientului în pericol imediat şi care, cel mai probabil, nu necesita transportul la o unitate sanitara; f) personal paramedical - personalul fără pregatire medicală, instruit special la diferite niveluri în acordarea primului ajutor calificat, utilizand echipamente specifice, inclusiv defibrilatoarele semiautomate externe, activand în echipe, într-un cadru institutionalizat; g) ambulantierul - personal fără pregatire medicală care a absolvit cursurile de ambulantieri, autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice, pentru a activa în cadrul serviciilor de ambulanta; h) accident colectiv - evenimentul care implica un numar de victime, care necesita declanşarea unui plan special de interventie utilizand forte de interventie suplimentare faţă de cele aflate de garda la momentul respectiv. Numărul victimelor pentru care este necesară declanşarea unui plan special de interventie difera de la caz la caz, luandu-se în considerare resursele umane şi materiale de interventie disponibile în zona în care are loc accidentul. Secţiunea a 2-a Primul ajutor de baza şi primul ajutor calificat Articolul 87 (1) Acordarea primului ajutor de baza, fără echipamente specifice, se efectueaza de orice persoană instruita în acest sens sau de persoane fără instruire prealabila actionand la indicatiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgenta sau al serviciilor de urgenta prespitaliceasca de tip SMURD şi serviciului de ambulanta judetean sau al municipiului Bucureşti, având ca scop prevenirea complicatiilor şi salvarea vietii până la sosirea unui echipaj de interventie. (2) Fiecare cetatean are obligaţia sa anunte direct sau să se asigure ca un caz de urgenta a fost anuntat deja, la numărul 1-1-2, înainte sau concomitent cu acordarea primului ajutor, fiind obligat să respecte indicatiile specializate oferite de personalul dispeceratului de urgenta. (3) Acordarea primului ajutor calificat se efectueaza în regim public, este o datorie a statului şi un drept al cetateanului şi nu poate fi efectuata în scop comercial. (4) Primul ajutor calificat se acordă într-un cadru institutionalizat, de echipe aflate sub coordonarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, în colaborare cu autorităţile publice locale şi structurile Ministerului Sănătăţii Publice. (5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv pentru defibrilare semiautomata. (6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat şi ambulantierii vor fi formati şi autorizati în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate. (7) Echipele de prim ajutor pot opera utilizand ambulante tip B, conform normelor şi standardelor naţionale şi europene în vigoare, şi autospeciale de interventie fără capacitate de transport pacient, dotate cu echipamentele specifice, inclusiv defibrilatoare semiautomate. (8) Acordarea primului ajutor calificat este organizata astfel încât timpul maxim de sosire la locul interventiei de la apelul de urgenta sa nu depăşească: a) 8 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele urbane, la cel puţin 90% din cazurile de urgenta; b) 12 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele rurale, la cel puţin 75% din cazurile de urgenta. (9) Organizaţiile nonguvernamentale şi cele nonprofit pot participa în aceasta activitate, pe baza unor protocoale de colaborare cu inspectoratele pentru situaţii de urgenta şi cu autorităţile publice locale. (10) Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montana, Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta şi alte institutii publice similare pot avea personal instruit în primul ajutor calificat, care acţionează în cadrul misiunilor specifice de salvare asigurate de aceste institutii. Articolul 88 (1) Persoanele fără pregatire medicală care acorda primul ajutor de baza în mod voluntar, pe baza indicatiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoştinţe în domeniul primului ajutor de baza, actionand cu buna-credinta şi cu intentia de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane, nu raspund penal sau civil. (2) Personalul paramedical nu raspunde penal ori civil, după caz, dacă se constata, potrivit legii, indeplinirea de către acesta, cu buna-credinta, a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competentei acordate, protocoalelor şi procedurilor stabilite în condiţiile legii. Articolul 89 (1) Personalul paramedical care activeaza în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat este pregatit în instituţiile de invatamant şi în centrele de formare specializate aflate în structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta şi/sau în alte centre de formare autorizate şi acreditate aflate în structura instituţiilor publice care deţin echipaje de prim ajutor calificat conform prezentei legi. (2) Formarea personalului specializat în acordarea primului ajutor calificat se va efectua pe baza unui program aprobat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, acreditat şi autorizat de Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Educatiei şi Cercetarii. Acesta include condiţiile de certificare şi recertificare a personalului, precum şi necesitatile de formare continua. Articolul 90Finantarea activităţii echipajelor de prim ajutor calificat şi dotarea acestora se fac de la bugetul de stat, bugetul autorităţilor publice locale şi din alte resurse financiare prevăzute în lege, inclusiv sponsorizari şi donatii. Secţiunea a 3-a Asistenţa medicală publică de urgenta Articolul 91 (1) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile de ambulanta judetene şi de cel al municipiului Bucureşti, precum şi de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, a autorităţilor publice locale şi a spitalelor judetene şi regionale. (2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical ambulantieri, pompieri şi conducatori auto - din cadrul echipajelor care participa la acordarea asistentei medicale publice de urgenta în faza prespitaliceasca vor fi pregatite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Personalul din cadrul centrelor de apel unic de urgenta 1-1-2, precum şi din cadrul dispeceratelor medicale va fi special pregatit în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicatii Speciale. (4) Centrele de apel unic de urgenta 1-1-2 şi dispeceratele medicale pot avea în structura lor centre de expertiza regionale, în vederea furnizarii unor informaţii specifice, precum şi în vederea coordonarii la distanta a activităţii echipajelor de prim ajutor calificat aflate în misiune, pe baza informaţiilor obtinute telefonic sau prin sisteme de transmisie de date. (5) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca se va acorda utilizand ambulante tip B şi C, construite şi dotate conform standardelor şi normelor europene în vigoare. În acordarea asistentei medicale publice de urgenta se pot utiliza şi autospeciale de transport echipaj medical, fără capacitate de transport pacient, nave, aeronave, precum şi alte mijloace autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. (6) Asistenţii medicali din cadrul echipajelor de urgenta prespitaliceasca vor fi instruiti şi autorizati în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate, iar medicii vor fi unicii autorizati în utilizarea defibrilatoarelor manuale. (7) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orăşeneşti, municipale, judetene şi regionale aflate în structura Ministerului Sănătăţii Publice şi/sau a autorităţilor publice locale. Articolul 92 (1) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului şi un drept al cetateanului. Aceasta va include şi misiunile de salvare aeriana şi navala. (2) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta nu poate avea un scop comercial. (3) Asistenţa medicală de urgenta în prespital va fi organizata astfel încât timpul maxim de sosire la locul interventiei de la apelul de urgenta sa nu depăşească: a) 15 minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele urbane, la cel puţin 90% din cazurile de urgenta; b) 20 de minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele rurale, la cel puţin 75% din cazurile de urgenta. Articolul 93 (1) Finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice şi bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donatii şi sponsorizari. (2) Donatiile şi sponsorizarile către serviciile publice de urgenta nu pot fi efectuate în vederea obtinerii unor privilegii care duc la discriminare în acordarea asistentei de urgenta, cum ar fi: asigurarea asistentei medicale de urgenta sau a primului ajutor calificat în mod preferential donatorului, sponsorului sau altor persoane. (3) Serviciile medicale publice de urgenta pot achizitiona echipamente, autospeciale şi alte mijloace de interventie direct, în sistem leasing sau contractand credite având ca sursa de finanţare veniturile proprii şi/sau bugetul de stat, precum şi alte surse prevăzute de lege, inclusiv donatii şi sponsorizari. (4) În cadrul sumelor alocate de la bugetul de stat potrivit alin. (1), Ministerul Sănătăţii Publice va asigura în cadrul programelor de sănătate fonduri pentru spitalele regionale de urgenta şi spitalele judetene de urgenta de grad II, pentru ingrijirea cazurilor critice ale caror costuri nu pot fi acoperite din fondurile obtinute pe baza contractelor cu casele de asigurări de sănătate. (5) Unitatile şi compartimentele de primire a urgentelor din cadrul spitalelor de urgenta sunt finantate din bugetul de stat cu sumele aferente cheltuielilor de personal şi cheltuielilor cu medicamentele şi materialele sanitare. Sumele aferente acestor cheltuieli sunt prevăzute în mod distinct în bugetul spitalului.--------------Alin. (5) al art. 93 a fost modificat de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (6) Cheltuielile ocazionate de activităţile desfăşurate în camera de garda din cadrul spitalelor sunt cuprinse în structura tarifului pe caz rezolvat.----------------Alin. (6) al art. 93 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (7) Cheltuielile ocazionate de activitatea desfăşurată în camera de garda din cadrul spitalelor în trimestrul I al anului 2007 sunt cuprinse în structura tarifelor pe caz rezolvat. Cheltuielile înregistrate în trimestrul I al anului 2007 se regularizeaza pe parcursul anului 2007, în cadrul tarifului pe caz rezolvat.----------------Alin. (7) al art. 93 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Secţiunea a 4-a Asistenţa medicală privată de urgenta Articolul 94 (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile private de ambulanta, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a oricarei alte persoane, cu consimtamantul acestuia. (2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical care participa la acordarea asistentei medicale private de urgenta în faza prespitaliceasca sunt pregatite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Programele de formare prevad condiţiile de certificare a personalului medical, necesitatile de formare continua şi recertificarea acestuia. Articolul 95 (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a apartinatorilor acestuia. În cazul pacientilor cu functiile vitale în pericol, spitalele private au obligaţia de a acorda gratuit primul ajutor, până la transferul acestora în condiţii de siguranţă la un spital public. (2) Asistenţa medicală privată de urgenta este acordată de institutii private, cu respectarea standardelor minime de calitate şi de operare impuse serviciilor publice de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Asistenţa medicală privată de urgenta include şi misiuni de ambulanta aeriana asigurate în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asiguratorii privati ai acestora. Articolul 96Publicitatea şi reclama pentru asistenţa medicală privată de urgenta cu scop comercial vor specifică intotdeauna, în mod clar, ca numerele de apel nu sunt gratuite şi ca serviciile se presteaza contra cost. Capitolul II Acordarea asistentei publice medicale şi tehnice de urgenta şi a primului ajutor calificat Articolul 97Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca este coordonata la nivel judetean sau regional de dispeceratele medicale specializate, utilizand infrastructura Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenta, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu normele de aplicare a prezentei legi. În activitatea de dispecerizare se utilizeaza clasificarea unica a cazurilor de urgenta, denumita index medical, şi setul de indicatii şi planuri de actiune şi coordonare asociate indexului medical şi specificului local, care sunt aprobate de Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Articolul 98 (1) Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca se organizeaza la nivel rural, urban, judetean/al municipiului Bucureşti şi regional. (2) Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca se acordă la diferite niveluri de competenţa, începând cu primul ajutor calificat, asigurat de echipajele aflate la nivel rural, până la nivelul interventiei de salvare aeriana cu personal medical specializat, care opereaza la nivel regional. (3) Competentele şi atribuţiile echipajelor publice de interventie de diferite niveluri în faza prespitaliceasca se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului administraţiei şi internelor. (4) Ministerele şi instituţiile cu retele sanitare proprii pot avea în administrarea lor servicii proprii de ambulanta, sub forma de proprietate publică sau privată a statului. (5) La nivel spitalicesc, asistenţa medicală de urgenta se asigura în spitalele orăşeneşti, municipale, judetene şi regionale şi ale municipiului Bucureşti, precum şi ale ministerelor şi instituţiilor publice cu retele sanitare proprii. (6) În spitale pot opera unităţi proprii de transport sanitar medicalizat, pentru transportul interclinic al pacientilor proprii, precum şi al nou-nascutilor aflati în stare critica. Modul de organizare şi functionare a acestor unităţi se va stabili prin normele de aplicare a prezentului titlu. (7) Primul ajutor calificat şi asistenţa medicală de urgenta se acordă fără nici o discriminare legata de, dar nu limitata la, venituri, sex, vârsta, etnie, religie, cetatenie sau apartenenta politica, indiferent dacă pacientul are sau nu calitatea de asigurat medical. (8) Personalul medical şi cel paramedical instruit în primul ajutor calificat au obligaţia ca în afara programului, indiferent de loc, sa acorde primul ajutor, spontan sau la cerere, persoanelor aflate în pericol vital, până la preluarea acestora de către un echipaj de interventie specializat. (9) Echipajele medicale publice de urgenta, precum şi echipajele de prim ajutor calificat, în cazuri deosebite, pot acorda asistenţa de urgenta şi în afara zonelor de responsabilitate, la solicitarea dispeceratelor de urgenta. (10) Asistenţa medicală de urgenta la spectacole în aer liber, festivaluri şi manifestari sportive se solicita obligatoriu de către organizator, pe baza unor contracte incheiate cu serviciile private sau publice de urgenta prespitaliceasca. Autorităţile publice aproba desfăşurarea acestor evenimente numai în cazul în care asistenţa medicală de urgenta este asigurata în mod adecvat, conform normelor în vigoare. Articolul 99 (1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca nu pot fi subcontractate de serviciile private în vederea acoperirii lipsei de mijloace ale serviciilor private. Ele nu pot acordă prioritate clientilor serviciilor private sau unor clienti proprii şi nu pot rezerva echipaje de urgenta pentru inlocuirea unor echipaje ale unor servicii private. (2) Societăţile comerciale care au în proprietatea lor servicii private de ambulanta nu pot acorda donatii sau sponsorizari serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca. (3) Serviciile publice de urgenta pot presta servicii contra cost unor societăţi comerciale, altele decat serviciile de ambulanta private, cluburi sportive sau institutii, în vederea asigurarii asistentei de urgenta în cazul unor manifestari sportive sau de alta natura, pe durata limitata, cu condiţia ca personalul şi mijloacele folosite în asigurarea evenimentului sa nu fie retrase din resursele necesare asigurarii asistentei de urgenta a populatiei în intervalul respectiv. Articolul 100 (1) Pentru realizarea managementului integrat al urgentelor se creeaza o retea regionala de spitale, având un spital regional de urgenta de gradul I şi, în judeţele arondate acestuia, spitale de urgenta de gradul II sau III. În fiecare regiune va functiona minimum un spital de urgenta de gradul II, într-un alt judet din afara centrului regional de gradul I. (2) Criteriile de clasificare a spitalelor de urgenta locale şi judetene, din punct de vedere al competentelor şi resurselor materiale şi umane, se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 101 (1) Spitalele regionale de urgenta se infiinteaza în regiunile de dezvoltare socioeconomica, având la baza resursele umane şi materiale aflate în centrele universitare traditionale. (2) În structura spitalelor regionale de urgenta se afla toate specialitatile chirurgicale şi medicale din structura spitalului judetean din judeţul respectiv, precum şi infrastructura pentru investigatii clinice şi paraclinice şi orice alta specialitate unica, cu caracter de urgenta, aflata în afara structurii spitalului judetean din judeţul respectiv. (3) Spitalele regionale şi judetene de urgenta au în structura lor unităţi de primire a urgentelor. (4) Conducerea şi organizarea unităţilor de primire a urgentelor se vor face conform normelor de aplicare a prezentului titlu. (5) Medicii şi asistenţii-şefi ai unităţilor de primire a urgentelor nu pot fi sponsorizati şi/sau finantati, direct sau indirect, pentru participare la conferinte, congrese şi alte tipuri de manifestari, de către firmele care comercializeaza produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezinta interesele acestora şi nici de către firmele de aparatura medicală. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obtine excepţii doar cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice. (6) Spitalele municipale şi orăşeneşti pot avea compartimente de primire a urgentelor sau camere de reanimare în zonele de receptie a urgentelor, acestea urmand a fi deservite de personalul de garda din spital şi/sau de medici de urgenta special angajaţi. (7) Spitalele regionale de urgenta şi spitalele judetene de urgenta au în responsabilitate, prin unitatile de primire a urgentelor, echipaje integrate publice de interventie prespitaliceasca terestra (SMURD), în colaborare cu structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu autorităţile publice locale, care sunt coordonate de dispeceratele Sistemului naţional unic pentru apelul de urgenta. (8) Spitalele regionale de urgenta au în responsabilitate echipaje integrate publice de salvare aeriana, respectand prevederile legale în vigoare. (9) Implementarea prevederilor alin. (7) şi (8) se realizează gradual, conform unui plan aprobat prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului administraţiei şi internelor, având la baza resursele materiale şi umane disponibile. (10) Arondarea judetelor la centrele regionale se efectueaza pe baza ordinului ministrului sănătăţii publice, luandu-se în considerare regiunile de dezvoltare socio-economica din care fac parte, precum şi distantele aeriene şi terestre dintre un spital judetean şi un anumit centru regional. (11) În structura spitalelor regionale şi a spitalelor de urgenta de gradele II şi III funcţionează unităţi de primire a urgentelor, corespunzătoare nivelului centrului în care se afla şi numarului cazurilor de urgenta asistate anual. (12) Spitalele regionale de urgenta au obligaţia de a monitoriza şi de a îndrumă metodologic întreaga activitate de asistenţa medicală de urgenta din regiunile pe care le deservesc. (13) Modalitatile de monitorizare şi indrumare, precum şi modalitatile de colectare a datelor se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 102 (1) Spitalele judetene de urgenta, precum şi spitalele regionale de urgenta au obligaţia de a accepta transferul pacientilor aflati în stare critica, dacă spitalul sau centrul unde se afla pacientul respectiv nu are resursele umane şi/sau materiale necesare acordarii asistentei de urgenta în mod corespunzător şi definitiv şi dacă transferul este necesar în vederea salvarii vietii pacientului. (2) Centrele şi spitalele locale de urgenta, precum şi spitalele judetene de urgenta organizeaza transferul pacientilor critici, în mod corespunzător, evitand intarzierile nejustificate, către un centru superior, dacă rezolvarea definitivă a cazului depăşeşte competentele sau resursele spitalului în care se afla acestia. (3) Protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Spitalele regionale şi cele judetene de urgenta, precum şi spitalele de urgenta din municipiul Bucureşti vor furniza dispeceratului de urgenta, periodic sau la solicitare, datele necesare privind locurile şi resursele medicale disponibile pentru rezolvarea cazurilor de urgenta. (4) Criteriile de internare de urgenta a pacientilor care sunt consultati şi asistati în unitatile/compartimentele de primire a urgentelor, precum şi criteriile de transfer de urgenta către alte spitale vor fi stabilite prin normele de aplicare a prezentului titlu. Capitolul III Acordarea asistentei medicale private de urgenta Articolul 103 (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este coordonata la nivelul dispeceratului propriu al furnizorului de servicii de către personal medical cu studii superioare. (2) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca se organizeaza pe o zona stabilita de furnizorul de servicii, cu condiţia ca acesta să aibă mijloacele necesare acoperirii zonei respective în timpii prevăzuţi pentru serviciile publice pentru diferite categorii de urgenta. (3) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata cu ambulante şi echipamente care respecta normele şi standardele minime impuse serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca. Articolul 104 (1) Serviciile medicale private de urgenta prespitaliceasca nu pot contracta serviciile publice în vederea acoperirii unor zone sau activităţi care nu pot fi acoperite prin capacitatea proprie. (2) Serviciile medicale private spitalicesti de urgenta se organizeaza în structura spitalelor private, respectand standardele minime impuse de Ministerul Sănătăţii Publice pentru serviciile publice spitalicesti de urgenta. (3) Serviciile medicale private de urgenta spitaliceasca au obligaţia de a stabiliza orice pacient care soseste în serviciul respectiv în stare critica sau cu acuze ce ridica suspiciunea unei afecţiuni acute grave, indiferent de capacitatea financiară a acestuia de a achita costurile tratamentului şi de calitatea sa de asigurat, acesta putand fi transportat la un spital public, în condiţii corespunzătoare, numai după stabilizarea functiilor vitale şi acordarea tratamentului de urgenta. (4) În cazul în care nu au în structura servicii de garda, spitalele private au obligaţia sa acorde primul ajutor şi sa alerteze serviciile de urgenta publice prin numărul unic pentru apeluri de urgenta 1-1-2. Capitolul IV Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti Articolul 105 (1) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti sunt servicii publice cu personalitate juridica. (2) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au ca scop principal acordarea asistentei medicale de urgenta şi transportul medical asistat, utilizand, după caz, personal medical superior şi/sau mediu calificat la diferite niveluri, precum şi conducatori auto formati ca ambulantieri. (3) Personalul de interventie din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti va purta echipamente de protecţie distincte conform normelor şi reglementarilor în vigoare. Articolul 106 (1) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au în structura lor doua compartimente distincte: compartimentul de asistenţa medicală de urgenta şi transport medical asistat şi compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar neasistat. (2) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta are în dotare ambulante tip B şi C şi alte mijloace de interventie autorizate în vederea asigurarii asistentei medicale de urgenta cu sau fără medic. (3) În cazul în care echipajele de urgenta sunt fără medic, acestea vor functiona cu un asistent medical ca sef de echipaj. Echipajele pot include şi personal voluntar special pregatit. (4) Ambulantele tip B şi C şi celelalte mijloace de interventie specifice din cadrul compartimentului de asistenţa medicală de urgenta nu vor fi utilizate în scop de consultaţii de urgenta la domiciliu sau transport sanitar neasistat al pacientilor stabili, fără probleme medicale acute. Articolul 107 (1) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta efectueaza şi transporturi medicale asistate ale pacientilor critici şi ale celor cu accidentari sau imbolnaviri acute, care necesita supraveghere din partea unui asistent medical ori medic şi monitorizarea cu echipamentele medicale specifice. (2) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta funcţionează în regim de asteptare şi este finanţat din venituri proprii obtinute din contractele cu casele de asigurări de sănătate sau din alte surse în condiţiile legii, de la bugetul de stat pe bază de programe, din donatii şi sponsorizari. (3) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta poate avea în organigrama personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, ambulantieri, operatori registratori de urgenta şi dispeceri/radiotelefonisti, precum şi alte categorii de personal necesare funcţionarii compartimentului. Articolul 108 (1) Compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar funcţionează ca structura distincta în cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, având în organigrama sa personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, conducatori auto ambulantieri şi alte categorii de personal necesare funcţionarii acestuia. (2) În dotarea compartimentului de consultaţii de urgenta şi transport sanitar se afla ambulante tip A1 şi A2, precum şi alte mijloace de transport autorizate conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene, precum şi autoturisme de transport pentru medicii de garda în vederea efectuării consultatiilor la domiciliu. (3) În cadrul compartimentului de consultaţii de urgenta şi transport pot efectua garzi şi medici de familie din afara structurii serviciilor de ambulanta. (4) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenta se face prin dispeceratul medical de urgenta, aceasta putand fi realizata, unde este posibil, în colaborare cu medicii de familie. (5) Compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar neasistat funcţionează în regim de garda şi/sau ture de cel mult 12 ore. Articolul 109Activitatea de transport sanitar neasistat va fi efectuata de ambulantieri şi asistenti sau doar de ambulantieri, după caz. Articolul 110 (1) Activitatea de consultaţii de urgenta la domiciliu şi cea de transport sanitar neasistat sunt finantate din venituri proprii obtinute din contractele cu casele de asigurări de sănătate sau din alte surse în condiţiile legii, din donatii şi sponsorizari. (2) Activitatea de consultaţii de urgenta la domiciliu şi de transport sanitar neasistat poate fi realizata şi de furnizori privati prin relaţie contractuala directa cu casa de asigurări de sănătate.-------------Alin. (2) al art. 110 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (3) Serviciile de reparatii auto, aprovizionare, alimentare cu carburanti, alimentare cu oxigen medicinal, piese auto şi curăţenie pot fi externalizate prin contract de parteneriat public-privat, contract de asociere prin participatiune sau închirieri, sumele rezultate constituind venituri proprii ale serviciului de ambulanta contractant. Articolul 111 (1) Conducerea serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti este formata din: a) manager general, care poate fi medic, economist sau jurist cu studii în management; b) un comitet director format din managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul-sef. (2) Functiile specifice comitetului director se ocupa prin concurs, organizat de managerul general. (3) Până la ocuparea prin concurs a functiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimara a serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti se numeste prin act administrativ al autorităţii de sănătate publică. (4) Managerul general şi membrii comitetului director nu pot beneficia de sponsorizari şi/sau finanţări, direct ori indirect, pentru participare la conferinte, congrese şi alte tipuri de manifestari, de către firmele care comercializeaza produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezinta interesele acestora, firmele de aparatura medicală, precum şi firmele care comercializeaza ambulante şi alte vehicule de interventie sau reprezentantii acestora. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obtine excepţii doar cu aprobarea ministrului sănătăţii publice. (5) Coordonarea activităţii compartimentului de urgenta se realizează la nivel judetean şi al municipiului Bucureşti de un medic specialist sau primar în medicina de urgenta, anestezie-terapie intensiva ori cu atestat în domeniul asistentei medicale de urgenta prespitaliceasca. La nivelul substatiilor, în lipsa unui medic, compartimentul de urgenta poate fi coordonat de un asistent medical. (6) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenta la domiciliu se va efectua de către un medic specialist sau medic primar în medicina de familie, medicina generală, pediatrie ori medicina interna. (7) Coordonarea activităţii de transport sanitar neasistat se realizează de către un asistent medical. (8) Functia de manager general se va ocupa prin concurs, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Managerul general incheie cu autoritatea de sănătate publică un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, în conţinutul caruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cat şi clauzele contractuale care reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor. Contractul de management poate fi prelungit după încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, perioada în care se organizeaza concursul de ocupare a functiei. Contractul de management poate fi reziliat în cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta. (9) Contractul individual de muncă al persoanelor care ocupa functia de manager general în cadrul serviciului de ambulanta judetean, respectiv al municipiului Bucureşti, se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului. Pe perioada executarii contractului de management, managerul general beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege. (10) În termen de 30 de zile de la ocuparea postului prin concurs, membrii comitetului director vor incheia cu managerul general un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul caruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cat şi clauzele contractuale care reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor. Contractul de administrare poate fi prelungit după încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, perioada în care se organizeaza concursul de ocupare a functiei. Contractul de administrare poate fi reziliat în cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta. (11) Contractul individual de muncă al persoanelor care fac parte din comitetul director se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului. Pe perioada executarii contractului de administrare, membrii comitetului director beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege. (12) Personalul de specialitate medico-sanitar care ocupa functii de conducere specifice comitetului director şi are contractul individual de muncă suspendat poate desfăşura activitate medicală în cadrul serviciului de ambulanta respectiv. Activitatea medicală se desfăşoară în cadrul functiei de conducere ocupate, iar programul de lucru se stabileste de comun acord cu managerul general. (13) Conţinutul contractului de management şi al contractului de administrare, pentru managerul general şi, respectiv, pentru membrii comitetului director, vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (14) Salarizarea personalului de conducere şi a personalului de execuţie din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti se stabileste potrivit legii. (15) Functia de manager general este incompatibila cu: a) exercitarea unor functii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătorești, pe toata durata mandatului, precum şi cu detinerea de orice alte functii salarizate; b) detinerea mai multor functii de manager salarizate sau nesalarizate; c) detinerea unei functii de conducere salarizate în cadrul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentisti din România, Colegiului Farmacistilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din România sau al filialelor locale ale acestora ori al organizaţiilor sindicale de profil. (16) Constituie conflict de interese detinerea de părţi sociale sau de acţiuni de către membrii comitetului director personal ori de către rudele şi afinii lor până la gradul al IV-lea inclusiv la societăţi comerciale sau organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relatii comerciale cu serviciul de ambulanta respectiv. (17) Managerul general şi membrii comitetului director au obligaţia de a depune o declaratie de interese, precum şi de a semna o declaratie cu privire la incompatibilităţile prevăzute la alin. (15), în termen de 15 zile de la numirea în functie, la Ministerul Sănătăţii Publice. Aceste declaratii vor fi actualizate ori de cate ori intervin schimbari care trebuie inscrise în ele. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii modificarii sau încetării functiilor ori activităţilor. Declaratiile se vor afisa pe site-ul serviciului de ambulanta respectiv. Modelul declaraţiei de interese şi cel al declaraţiei referitoare la incompatibilităţi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice.----------------Art. 111 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Capitolul V Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare (SMURD) Articolul 112Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt structuri publice integrate de interventie, fără personalitate juridica, care funcţionează în organigrama inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, respectiv a Unităţii Speciale de Interventie în Situaţii de Urgenta, având ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi, concomitent, după caz, în structura autorităţilor publice locale şi/sau a unor spitale judetene şi regionale de urgenta. Articolul 113 (1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare au în structura lor, după caz, echipaje de interventie specializate în acordarea primului ajutor calificat, reanimarea, descarcerarea şi executarea operaţiunilor de salvare, inclusiv salvarea aeriana. (2) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt formate din cel puţin 4 persoane, dintre care un conducator auto pompier şi un medic special pregatit provenit dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor. Celelalte persoane din echipajele integrate de terapie intensiva mobila pot fi asigurate de inspectoratele pentru situaţii de urgenta, de autorităţile publice locale şi/sau de structurile spitalicesti. În cadrul acestor echipaje pot actiona şi voluntari special pregatiti. (3) Echipajele de prim ajutor sunt formate din cel puţin 3 persoane cu pregatire paramedicala din structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta şi/sau din structura autorităţilor publice locale. Echipajele pot include şi personal voluntar special pregatit. (4) Echipajele de salvare aeriana funcţionează conform reglementarilor specifice prevăzute de lege. (5) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila au în dotare ambulante tip C, conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene. (6) Echipajele de prim ajutor calificat au în dotare ambulante tip B, echipate conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene, inclusiv cu defibrilatoare semiautomate. (7) Echipajele de prim ajutor calificat pot actiona şi cu autospeciale de interventie din dotarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, respectiv ale Unităţii Speciale de Interventie în Situaţii de Urgenta, fără capacitate de transport pacient, cu condiţia de a fi dotate cu echipamentele specifice, inclusiv cu defibrilator semiautomat. Articolul 114 (1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, cu excepţia componentei de salvare aeriana, sunt coordonate operativ de inspectoratele pentru situaţii de urgenta, respectiv de Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta, având ca medic-sef un medic specialist sau primar în medicina de urgenta ori anestezie-terapie intensiva, provenind dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor dintr-un spital regional ori judetean de urgenta, după caz. (2) Personalul din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare îşi desfăşoară activitatea zilnica purtând uniformele şi gradele profesionale şi/sau ierarhice specifice aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Pentru interventie personalul va purta echipamente de protecţie distincte conform normelor şi reglementarilor în vigoare. (3) Coordonarea activităţii zilnice de interventie a echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare se face prin dispeceratele integrate judetene de urgenta sau, după caz, prin dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti. (4) Echipajele de prim ajutor calificat pot fi dispecerizate direct, după caz, inclusiv de centrele 1-1-2 şi/sau de dispeceratele inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, pe baza unor protocoale incheiate în prealabil cu dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti. (5) În situaţia în care un echipaj de prim ajutor este dispecerizat direct de un centru 1-1-2 sau de un dispecerat al unui inspectorat pentru situaţii de urgenta, dispeceratul medical va fi informat în momentul dispecerizarii echipajului de prim ajutor, iar echipajul de prim ajutor va menţine legătură cu dispeceratul medical în vederea raportarii şi coordonarii medicale a activităţii echipajului. (6) Echipajele de salvare aeriana vor fi alertate conform prevederilor legale în vigoare, ele putand fi alertate şi direct prin 1-1-2, urmand ca medicul de garda sa decida oportunitatea interventiei pe baza informaţiilor obtinute de la centrul 1-1-2 şi de la dispeceratele medicale şi ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, de la centrul operational/punctele operationale ale Unităţii Speciale de Aviatie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau direct de la locul incidentului. Articolul 115 (1) Activitatea Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor, de la bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute de lege, inclusiv din donatii şi sponsorizari. (2) Activitatea cu caracter medical a echipajelor de terapie intensiva mobila, de salvare aeriana, precum şi materialele consumabile pentru acordarea primului ajutor calificat utilizate de personalul paramedical al inspectoratelor pentru situaţii de urgenta şi al autorităţilor publice locale este finanţată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin spitalele care coordonează medical activitatea la nivel judetean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi de la bugetul de stat şi prin alte surse financiare prevăzute în lege. (3) Medicii-şefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare nu pot beneficia de sponsorizari şi/sau finanţări, direct ori indirect, pentru participare la conferinte, congrese şi alte tipuri de manifestari de către firmele care comercializeaza produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezinta interesele acestora, firmele de aparatura medicală şi nici de către firmele care comercializeaza ambulante şi alte vehicule de interventie sau reprezentantii acestora. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obtine excepţii doar cu aprobarea, după caz, a ministrului sănătăţii publice sau a ministrului administraţiei şi internelor. Articolul 116Dotarea cu echipamente şi mijloace de interventie a Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare va fi asigurata de Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de autorităţile publice locale. Achizitionarea acestora poate fi realizata inclusiv prin sistem leasing sau credit în condiţiile legii. Capitolul VI Asistenţa de urgenta în caz de accidente colective, calamitati şi dezastre în faza prespitaliceasca Articolul 117 (1) Asistenţa de urgenta în cazul accidentelor colective, calamitatilor şi dezastrelor va fi coordonata de inspectoratele judetene pentru situaţii de urgenta, respectiv al municipiului Bucureşti, sau direct de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta conform planurilor naţionale aprobate. (2) Pentru situaţii de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, se vor întocmi planuri de actiune comune şi cu celelalte institutii cu atribuţii în domeniu, care vor fi puse în aplicare la solicitarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta. (3) În situaţii de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, acordarea asistentei la nivel spitalicesc se va face şi în unitatile spitalicesti aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Articolul 118 (1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca intra cu toate fortele planificate sub comanda unica a inspectorului-sef pentru situaţii de urgenta din judeţul respectiv care se subordoneaza direct prefectului judeţului şi inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta. (2) Inspectorul general pentru situaţii de urgenta poate solicita serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, precum şi celorlalte ministere şi institutii cu retea sanitara proprie punerea la dispoziţie a mijloacelor şi a personalului necesar interventiilor în cazul unor accidente colective, calamitati sau dezastre, pe durata determinata. (3) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia organizarii sprijinului solicitat de inspectoratele pentru situaţii de urgenta. (4) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, precum şi medicii-şefi ai unităţilor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare fac parte din comitetele judetene şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenta. Articolul 119 (1) Din momentul directionarii echipajelor către un accident colectiv sau o zona calamitata, inceteaza toate activităţile din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti care nu au caracter de urgenta. Echipajele de transport sanitar neasistat şi de consultaţii de urgenta vor fi directionate către compartimentul de urgenta. (2) Directorul serviciului de ambulanta judetean, precum şi cel al municipiului Bucureşti au obligaţia de a dispune realizarea condiţiilor necesare pentru indeplinirea tuturor prevederilor planului de actiune în caz de necesitate. Pentru rezolvarea cazurilor curente dispeceratul judetean sau al municipiului Bucureşti păstrează un numar minim de echipaje de urgenta, iar dacă situaţia o impune, se alerteaza personalul din turele libere. (3) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti împreună cu inspectoratele pentru situaţii de urgenta intocmesc planul de actiune în situaţii de urgenta pe baza listelor cu mijloacele din dotare, precum şi cu personalul acestora transmise de toate instituţiile cu atribuţii în domeniu. (4) Echipajele din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt directionate cu prioritate către zona calamitata sau către accidentul colectiv ca echipaje de prim răspuns împreună cu echipajele de ambulanta disponibile. (5) Inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta poate dispune echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare dintr-un judet participarea la interventie la un accident colectiv sau o zona calamitata din alt judet. La nevoie, el poate dispune, cu acordul presedintelui Comitetului pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii Publice, participarea la interventii, în alt judet, a unor echipaje ale serviciilor publice sau private de ambulanta dintr-un judet sau din municipiul Bucureşti. (6) Inspectorii-şefi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, la nevoie, pot solicita sprijinul serviciilor private de ambulanta în condiţiile stabilite prin lege. (7) În cazul epidemiilor şi/sau pandemiilor, coordonarea activităţii de interventie se face de către comitetele judetene pentru situaţii de urgenta sau de Comitetul pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii Publice, după caz, potrivit legii. Articolul 120 (1) Serviciile private de ambulanta au obligaţia de a raspunde solicitarii comitetelor judetene/al municipiului Bucureşti, respectiv Comitetului pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii Publice ori Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenta, în caz de accident colectiv, calamitati naturale sau dezastre, contravaloarea cheltuielilor rezultate fiind decontata, la tarifele Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, din bugetul de stat ori din bugetul local. (2) Inspectoratele judetene pentru situaţii de urgenta şi cel al municipiului Bucureşti păstrează unitatile mobile de interventie la accidente colective şi dezastre, aflate în dotarea lor, în stare de functionare, prin Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, în colaborare cu serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, după caz. (3) Serviciile medicale publice de urgenta prespitaliceasca care raspund de unitatile mobile pentru accidente colective şi dezastre se asigura ca aparatura medicală este în stare de functionare şi ca unitatea este dotata cu medicamente şi materiale, aflate în termen de valabilitate, suficiente pentru ingrijirea unui numar de minimum 20 de persoane aflate în stare critica. (4) Managerii generali şi directorii medicali ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, medicii-şefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, precum şi medicii-şefi ai unităţilor de primire a urgentelor vor urma cursuri în managementul dezastrelor organizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi/sau de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Articolul 121Finantarea exercitiilor, a pregatirii şi a interventiilor în caz de accidente colective, calamitati sau dezastre se face de la bugetul de stat şi bugetul autorităţilor publice locale. Capitolul VII Dispozitii finale Articolul 122Normele de aplicare a prevederilor prezentului titlu se aproba prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului administraţiei şi internelor, în termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 123În scopul apararii dreptului cetatenilor la sănătate, securitate şi viaţa, precum şi în scopul prevenirii şi limitarii consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui dezastru, personalului din cadrul serviciilor publice de urgenta spitalicesti şi prespitalicesti i se interzice participarea la greve sau la alte acţiuni revendicative menite sa afecteze activitatea prin scaderea capacităţii de interventie sau a calităţii actului medical, organizate de sindicate sau de alte organizaţii, în timpul programului de lucru, normal sau prelungit. Articolul 124Prevederile art. 87 alin. (8) şi ale art. 92 alin. (3) vor fi implementate gradual, conform normelor de aplicare a prezentului titlu, luandu-se în considerare resursele şi planurile de dezvoltare astfel încât termenul final sa nu depăşească anul 2014. Articolul 125Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage raspunderea juridica a persoanelor vinovate, în condiţiile legii. Titlul V Asistenţa medicală comunitara Capitolul I Dispozitii generale Articolul 126 (1) Dispozitiile prezentului titlu reglementeaza serviciile şi activităţile din domeniul asistentei medicale comunitare. (2) Asistenţa medicală comunitara cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru solutionarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea mentinerii acestuia în propriul mediu de viaţa şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale. Articolul 127 (1) Asistenţa medicală comunitara presupune un ansamblu integrat de programe şi servicii de sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sanatos şi bolnav, acordate în sistem integrat cu serviciile sociale. (2) Programele şi serviciile de asistenţa medicală comunitara se realizează în concordanta cu politicile şi strategiile Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, Agentiei Naţionale pentru Protectia Familiei, ale altor institutii ale autorităţii locale cu responsabilităţii în domeniu, precum şi cu cele ale autorităţilor locale. Capitolul II Organizarea şi functionarea asistentei medicale comunitare Articolul 128 (1) Pentru coordonarea programelor naţionale de asistenţa medicală comunitara se infiinteaza Comisia Interdepartamentala pentru Asistenţa Medicală Comunitara aflata în subordinea primului-ministru, denumita în continuare Comisia. (2) Comisia se constituie dintr-un presedinte şi un numar impar de membri, reprezentanti ai Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, Agentiei Naţionale pentru Protectia Familiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi ai organizaţiilor sau asociaţiilor autorităţilor locale. (3) Atribuţiile, regulamentul de organizare şi functionare, precum şi componenta nominala a Comisiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 129 (1) Comisia se intruneste în şedinţe ordinare de doua ori pe an şi în şedinţe extraordinare ori de cate ori este nevoie. (2) Comisia primeste sinteza rapoartelor anuale privind problemele medico-sociale de la nivelul comunitatilor. Articolul 130Comisia are urmatoarele atribuţii: a) realizează Strategia naţionala în domeniul asistentei medicale comunitare; b) întocmeşte lista de prioritati care să răspundă nevoilor identificate la nivelul comunitatilor; c) propune ordonatorului de credite necesarul de fonduri pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul asistentei medicale comunitare. Articolul 131Comisia îşi realizează atribuţiile prevăzute la art. 130 cu suportul Unităţii de Management al Programelor de Asistenţa Medicală Comunitara. Articolul 132 (1) Pentru realizarea programelor naţionale de asistenţa medicală comunitara se infiinteaza Unitatea de Management al Programelor de Asistenţa Medicală Comunitara (UMPAMC) în cadrul Scolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar, denumita în continuare UMPAMC. (2) UMPAMC are drept atributie principala sprijinul tehnic şi metodologic pentru Comisia Interdepartamentala pentru Asistenţa Medicală Comunitara. Articolul 133Pentru realizarea atribuţiilor, UMPAMC poate solicita expertiza şi suportul tehnic al specialistilor din instituţiile aflate în subordinea şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, Autorităţii Naţionale pentru Protectia Drepturilor Copilului, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice şi a altor organe ale autorităţii centrale cu responsabilităţii în domeniu. Articolul 134Programele naţionale de asistenţa medicală comunitara se deruleaza prin instituţiile aflate în subordinea şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Capitolul III Beneficiarii, obiectivele şi acordarea serviciilor şi activităţilor de asistenţa medicală comunitara Articolul 135 (1) Beneficiarul serviciilor şi activităţilor de asistenţa medicală comunitara este comunitatea dintr-o arie geografica definita, precum: judeţul, orasul, comuna, satul, după caz, iar în cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane vulnerabile. (2) Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se gasesc în urmatoarele situaţii: a) nivel economic sub pragul saraciei; b) şomaj; c) nivel educational scăzut; d) diferite dizabilitati, boli cronice; e) boli aflate în faze terminale, care necesita tratamente paleative; f) graviditate; g) vârsta a treia; h) vârsta sub 5 ani; i) fac parte din familii monoparentale. Articolul 136 (1) Serviciile şi activităţile de asistenţa medicală comunitara sunt derulate de urmatoarele categorii profesionale: a) asistent social; b) asistent medical comunitar; c) mediator sanitar; d) asistent medical comunitar de psihiatrie; e) asistent medical de ingrijiri la domiciliu. (2) Categoriile profesionale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se încadrează cu contract individual de muncă pe perioada determinata la unitatile sanitare desemnate, iar cheltuielile de personal se suporta în cadrul programelor naţionale de sănătate. (3) Categoriile profesionale prevăzute la alin. (1) colaboreaza cu autorităţile locale şi cu serviciile de asistenţa medicală şi sociala. (4) Categoriile profesionale care activeaza în domeniul asistentei medicale comunitare se includ în Clasificarea Ocupatiilor din România (C.O.R.). Articolul 137Obiectivele generale ale serviciilor şi activităţilor de asistenţa medicală comunitara sunt: a) implicarea comunităţii în identificarea problemelor medico-sociale ale acesteia; b) definirea şi caracterizarea problemelor medico-sociale ale comunităţii; c) dezvoltarea programelor de interventie, privind asistenţa medicală comunitara, adaptate nevoilor comunităţii; d) monitorizarea şi evaluarea serviciilor şi activităţilor de asistenţa medicală comunitara; e) asigurarea eficacitatii acţiunilor şi a eficientei utilizarii resurselor. Articolul 138Obiectivele generale ale asistentei medicale comunitare sunt: a) educarea comunităţii pentru sănătate; b) promovarea sănătăţii reproducerii şi a planificarii familiale; c) promovarea unor atitudini şi comportamente favorabile unui stil de viaţa sanatos; d) educatie şi acţiuni directionate pentru asigurarea unui mediu de viaţa sanatos; e) activităţi de prevenire şi profilaxie primara, secundara şi tertiara; f) activităţi medicale curative, la domiciliu, complementare asistentei medicale primare, secundare şi tertiare; g) activităţi de consiliere medicală şi sociala; h) dezvoltarea serviciilor de ingrijire medicală la domiciliu a gravidei, nou-nascutului şi mamei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal şi a batranului; i) activităţi de recuperare medicală. Capitolul IV Finanţare Articolul 139Finantarea programelor de asistenţa comunitara se realizează cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităţilor locale, precum şi din alte surse, inclusiv din donatii şi sponsorizari, în condiţiile legii. Capitolul V Dispozitii finale Articolul 140Ministerul Sănătăţii Publice va elabora, în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, norme de aplicare a prezentului titlu, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a acestuia. Titlul VI Efectuarea prelevarii şi transplantului de organe, tesuturi şi celule de origine umana în scop terapeutic Capitolul I Dispozitii generale Articolul 141Prelevarea şi transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se fac în scop terapeutic, în condiţiile prezentului titlu. Articolul 142În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarele semnificatii: a) celula - unitatea elementara anatomica şi functionala a materiei vii. În sensul prezentei legi, termenul celula/celule se referă la celula umana individuala sau la o colectie de celule umane, care nu sunt unite prin nici o formă de substanţa intercelulara; b) tesut - gruparea de celule diferentiata, unite prin substanţa intercelulara amorfa, care formeaza împreună o asociere topografica şi functionala; c) organ - partea diferentiata în structura unui organism, adaptata la o functie definita, alcatuita din mai multe tesuturi sau tipuri celulare, prezentand vascularizatie şi inervatie proprii; d) prelevare - recoltarea de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana sanatoase morfologic şi functional, cu excepţia autotransplantului de celule stem hematopoietice când celulele sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant; e) transplant - acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, tesut ori celula. Reglementarile cuprinse în prezenta lege se adreseaza inclusiv tehnicilor de fertilizare în vitro; f) donator - subiectul în viaţa sau decedat, de la care se preleveaza organe, tesuturi şi/sau celule de origine umana pentru utilizare terapeutica; g) primitor - subiectul care beneficiaza de transplant de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule. Articolul 143Coordonarea, supravegherea, aprobarea şi implementarea oricăror dispozitii privind activitatea de transplant revin Agentiei Naţionale de Transplant. Capitolul II Donarea şi donatorul de organe, tesuturi şi celule de origine umana Articolul 144Prelevarea de organe, tesuturi şi celule de origine umana de la donatorul în viaţa se face în urmatoarele condiţii: a) prelevarea de organe, tesuturi şi celule de origine umana, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţa, având capacitate de exercitiu deplina, după obtinerea consimtamantului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exercitiu; b) consimtamantul se semneaza numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregatire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinte pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevarii; c) donatorul poate reveni asupra consimtamantului dat, până în momentul prelevarii; d) prelevarea şi transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana ca urmare a exercitarii unei constrangeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane sunt interzise; e) donarea şi transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice, în scopul obtinerii unui folos material sau de alta natură. f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declara ca donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Articolul 145 (1) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la potentiali donatori minori în viaţa, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege. (2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul în care donatorul este minor, prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice se face în urmatoarele condiţii: a) prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimtamantul minorului dacă acesta a implinit vârsta de 14 ani şi cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al parintilor, tutorelui sau al curatorului. Dacă minorul nu a implinit vârsta de 14 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal; b) în cazul donatorului care are cel puţin 14 ani, consimtamantul acestuia, scris sau verbal, se exprima în faţa presedintelui tribunalului în a cărui circumscriptie teritoriala se afla sediul centrului unde se efectueaza transplantul, după efectuarea obligatorie a unei anchete de către autoritatea tutelara competenţa, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2. (3) Refuzul scris sau verbal al minorului împiedica orice prelevare. Articolul 146 (1) Prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la donatorul viu se va efectua cu avizul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, constituita în cadrul spitalului în care se efectueaza transplantul; aceasta comisie va evalua motivatia donarii şi va controla respectarea drepturilor pacientilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. (2) Comisia de avizare a donarii de la donatorul viu va avea urmatoarea componenta: un medic cu pregatire în bioetica din partea colegiului medicilor judetean sau al municipiului Bucureşti, un psiholog sau un medic psihiatru şi un medic primar, angajat al spitalului şi având atribuţii de conducere în cadrul acestuia, neimplicat în echipa de transplant. (3) Aceasta comisie va functiona conform unui regulament emis de Agentia Naţionala de Transplant, cu consultarea Comisiei de bioetica a Ministerului Sănătăţii Publice. Regulamentul va fi aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (4) Comisia va evalua atât donatorul, cat şi primitorul care vor fi supuşi unui examen psihologic şi/sau psihiatric, având ca scop testarea capacităţii de exercitiu, precum şi stabilirea motivatiei donarii. (5) Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat de un specialist, psiholog sau psihiatru, independent atât de echipa care efectueaza transplantul, cat şi de familiile donatorului şi primitorului. (6) Prelevarea, de la donatori vii, de sange, piele, sperma, cap femural, placenta, sange din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic, se face cu respectarea regulilor de bioetica cuprinse în regulamentul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, fără a fi necesar avizul acestei comisii. (7) Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul sa nu poata fi identificati. (8) Dacă donatorul nu doreste să-şi divulge identitatea, se va respecta confidentialitatea donarii, cu excepţia cazurilor în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. Articolul 147Prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în urmatoarele condiţii:1. se defineste ca donator decedat fără activitate cardiaca persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabila şi ireversibila, confirmata în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiaca se face conform protocolului de resuscitare, prevăzut în anexa nr. 6, excepţie facand situaţiile fără echivoc;2. se defineste ca donator decedat cu activitate cardiaca persoana la care s-a constatat încetarea ireversibila a tuturor functiilor creierului, conform protocolului de declarare a mortii cerebrale prevăzut în anexa nr. 3;3. declararea mortii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, tesuturi şi celule de origine umana;4. prelevarea de organe, tesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimtamantul scris a cel puţin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate, sora. În absenta acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata, în mod legal, conform legislaţiei în domeniu, sa îl reprezinte pe defunct; în ambele situaţii se procedeaza conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;5. prelevarea se poate face fără consimtamantul membrilor familiei dacă, în timpul vietii, persoana decedata şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donarii, printr-un act notarial de consimtamant pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, tesuturi şi celule, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;6. prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vietii, persoana decedata şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donarii, prin act de refuz al donarii avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuza sa doneze organe, tesuturi şi celule. Actul de refuz al donarii, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către apartinatori coordonatorului de transplant. Articolul 148 (1) Prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la donatori decedati se efectueaza numai după un control clinic şi de laborator care să excluda orice boala infectioasa, o posibila contaminare sau alte afecţiuni care reprezinta un risc pentru primitor, conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ, tesut sau celula în parte. (2) Repartitia organelor, tesuturilor şi celulelor de origine umana prelevate la nivel naţional se efectueaza de către Agentia Naţionala de Transplant, în functie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, tesuturilor şi celulelor de origine umana în cadrul sistemului de transplant din România. (3) În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu exista nici un primitor compatibil cu organele, tesuturile şi celulele de origine umana disponibile, acestea pot fi alocate în reteaua internationala de transplant, pe baza unei autorizaţii speciale emise de Agentia Naţionala de Transplant, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7 (4) fiesuturile şi celulele de origine umana prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de tesuturi şi celule, acreditate sau agreate de Agentia Naţionala de Transplant. (5) Transplantul de tesuturi sau celule de origine umana se efectueaza numai din băncile acreditate sau agreate de Agentia Naţionala de Transplant. (6) Fiecare prelevare de organ, tesut sau celula de origine umana este anunţată imediat şi înregistrată în Registrul naţional de transplant, conform procedurilor stabilite de Agentia Naţionala de Transplant. (7) Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi tesuturi de la o persoană decedata vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin ingrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în scopul obtinerii unei infatisari demne a corpului defunctului. (8) Prelevarea de organe, tesuturi şi celule de origine umana, în cazuri medico-legale, se face numai cu consimtamantul medicului legist şi nu trebuie să compromita rezultatul autopsiei medico-legale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. (9) Introducerea sau scoaterea din tara de organe, tesuturi, celule de origine umana se face numai pe baza autorizatiei speciale emise de Agentia Naţionala de Transplant, după modelul prevăzut în anexa nr. 7, respectiv anexa nr. 9, conform legislaţiei vamale. (10) Se interzice divulgarea oricarei informaţii privind identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului, exceptand cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul sa nu poata fi identificati. (11) Agentia Naţionala de Transplant poate acorda servicii funerare şi/sau transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau tesuturi şi/sau celule. (12) După fiecare prelevare de organe, tesuturi şi/sau celule de la donatorii cadavru se vor completa, cu datele din momentul prelevarii, Fisa de declarare a donatorului şi Fisa de prelevare de organe şi tesuturi, prevăzute în anexa nr. 10. (13) Agentia Naţionala de Transplant stabileste un sistem de vigilenta pentru raportarea, investigarea, inregistrarea şi transmiterea informaţiilor despre incidentele grave şi reactiile adverse severe care pot influenţa calitatea şi siguranţa organelor, tesuturilor şi celulelor, ce pot fi datorate procurarii, testarii, procesarii, stocarii şi distributiei acestora, astfel încât orice reactie adversa severa observata în timpul sau după procedura de transplant ar putea fi legata de calitatea şi siguranţa organelor, tesuturilor şi celulelor. Capitolul III Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana Articolul 149Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se efectueaza numai în scop terapeutic. Articolul 150Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se efectueaza cu consimtamantul scris al primitorului, după ce acesta a fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor procedeului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11. Articolul 151 (1) În cazul în care primitorul este în imposibilitatea de a-şi exprima consimtamantul, acesta poate fi dat în scris de către unul din membrii familiei sau de către reprezentantul legal al acestuia, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11. (2) În cazul primitorului aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimtamantul, transplantul se poate efectua fără consimtamantul prevăzut anterior dacă, datorita unor împrejurări obiective, nu se poate lua legătură în timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar intarzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului. (3) Situaţia descrisa la alin. (2) va fi consemnata de medicul sef de secţie şi de medicul curant al pacientului, în formularul prevăzut în anexa nr. 12. Articolul 152În cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamantul va fi dat de parinti sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, după caz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13. Capitolul IV Finantarea activităţii de transplant Articolul 153Costul investigatiilor, spitalizarii, interventiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al ingrijirilor postoperatorii, costul medicamentelor şi serviciilor aferente stării posttransplant, precum şi cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta după cum urmeaza:--------------Partea introductiva a art. 153 a fost modificata de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:Prin RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006 s-a dispus rectificarea art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006, care prevedea initial ca art. I pct. 15, 24 şi 25 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. a) din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru pacientii inclusi în Programul naţional de transplant; b) de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, pentru pacientii inclusi în programul naţional de transplant;---------------Lit. b) a art. 153 a fost modificata de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. c) prin contribuţia personala a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate; d) donatii şi sponsorizari de la persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale ori alte organisme interesate. Capitolul V Sancţiuni Articolul 154Organizarea şi efectuarea prelevarii de organe, tesuturi şi/sau celule de origine umana, în scopul transplantului, în alte condiţii decat cele prevăzute de prezentul titlu, constituie infractiune şi se pedepseste conform legii penale. Articolul 155Prelevarea sau transplanul de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana fără consimtamant dat în condiţiile prezentului titlu constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 7 ani. Articolul 156Fapta persoanei care a dispus sau a efectuat prelevarea atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala, solicitata în condiţiile legii, constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani. Articolul 157 (1) Constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani fapta persoanei de a dona organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana, în scopul obtinerii de foloase materiale sau de alta natura, pentru sine sau pentru altul. (2) Determinarea cu rea-credinta sau constrangerea unei persoane sa doneze organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. (3) Publicitatea în folosul unei persoane, în scopul obtinerii de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana, precum şi publicarea sau mediatizarea unor anunturi privind donarea de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule umane în scopul obtinerii unor avantaje materiale sau de alta natura pentru sine, familie ori terte persoane fizice sau juridice constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Articolul 158 (1) Organizarea şi/sau efectuarea prelevarii de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana pentru transplant, în scopul obtinerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infractiunea de trafic de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sancţionează şi cumpararea de organe, tesuturi şi/sau celule de origine umana, în scopul revanzarii, în vederea obtinerii unui profit. (3) Tentativa se pedepseste. Articolul 159Introducerea sau scoaterea din tara de organe, tesuturi, celule de origine umana fără autorizatia speciala emisa de Agentia Naţionala de Transplant constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. Capitolul VI Dispozitii tranzitorii şi finale Articolul 160 (1) Prelevarea şi transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se efectueaza de către medici de specialitate, în unităţi sanitare publice sau private autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi acreditate, la propunerea Agentiei Naţionale de Transplant. (2) Condiţiile de acreditare a unităţilor sanitare prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Agentia Naţionala de Transplant, iar acreditarea se face prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Criteriile de acreditare vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentului titlu, în conformitate cu legislatia europeana în domeniu. (3) Agentia Naţionala de Transplant poate suspenda sau revoca acreditarea în cazul în care inspecţiile efectuate împreună cu autoritatea naţionala competenţa în domeniul securitatii sanitare a produselor de origine umana pentru utilizare terapeutica constata ca unitatea sanitara respectiva nu respecta prevederile legale în vigoare. Inspecţiile vor fi efectuate periodic, iar intervalul dintre doua inspecţii nu trebuie să depăşească 2 ani. (4) Unitatile sanitare acreditate vor stabili un sistem de identificare a fiecarui act de donare, prin intermediul unui cod unic, precum şi fiecarui produs asociat cu el. Pentru tesuturi şi celule este necesară etichetarea codificata care să permită stabilirea unei legaturi de la donator la primitor şi invers. Informaţiile vor fi pastrate cel puţin 30 de ani. (5) Unitatile sanitare acreditate pentru activitatea de procesare şi/sau utilizare de tesuturi şi/sau celule vor pastra o înregistrare a activităţii lor, incluzând tipurile şi cantitatile de tesuturi şi/sau celule procurate, testate, conservate, depozitate, distribuite sau casate, precum şi originea şi destinaţia acestor tesuturi şi/sau celule pentru utilizare umana. Ele vor trimite anual un raport de activitate Agentiei Naţionale de Transplant. Articolul 161Unitatile sanitare acreditate pentru activitatea de transplant tisular şi/sau celular vor trebui sa desemneze o persoană responsabila pentru asigurarea calităţii tesuturilor şi/sau celulelor procesate şi/sau utilizate în conformitate cu legislatia europeana şi cea română în domeniu. Standardul de instruire profesionala a acestei persoane va fi stabilit prin norme. Articolul 162Normele metodologice de aplicare a prezentului titlu vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea legii şi vor fi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 163Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă din prezenta lege. Articolul 164La data intrarii în vigoare a prezentului titlu, Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de tesuturi şi organe umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, şi art. 17 alin. (3), art. 21, 23 şi 25 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi tesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 3 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abroga.Prevederile prezentului titlu transpun Directiva 23/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 asupra stabilirii standardelor de calitate şi siguranţa asupra donarii, procurarii, testarii, procesarii, conservarii, depozitarii şi distribuirii tesuturilor şi celulelor umane. Titlul VII Spitalele Capitolul I Dispozitii generale Articolul 165 (1) Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale. (2) Spitalul poate fi public, public cu sectii private sau privat. Spitalele de urgenta se infiinteaza şi funcţionează numai ca spitale publice. (3) Sectiile private ale spitalelor publice sau spitalele private pot furniza servicii medicale cu plata. (4) Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare şi/sau paleative. (5) Spitalele participa la asigurarea stării de sănătate a populatiei. (6) Competentele pe tipuri de spitale se stabilesc în conformitate cu criteriile Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice, iar pentru spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie şi cu avizul ministrului de resort sau al conducătorului institutiei. Articolul 166 (1) Activităţile organizatorice şi functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii Publice, iar în spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie, controlul este efectuat de structurile specializate ale acestora. (2) Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcţionează în condiţiile autorizatiei de functionare, în caz contrar, activitatea spitalelor se suspenda, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 167 (1) În spital se pot desfăşura şi activităţi de invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi activităţi de cercetare stiintifica medicală. Aceste activităţi se desfăşoară sub indrumarea personalului didactic care este integrat în spital. Activităţile de invatamant şi cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii şi deontologiei medicale. (2) Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de invatamant medical, se desfăşoară pe bază de contract, incheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educatiei şi cercetării. (3) Cercetarea stiintifica medicală se efectueaza pe bază de contract de cercetare, incheiat între spital şi finantatorul cercetării. (4) Spitalele au obligaţia sa desfasoare activitatea de educatie medicală şi cercetare (EMC) pentru medici, asistenti medicali şi alt personal. Costurile acestor activităţi sunt suportate de personalul beneficiar. Spitalul clinic poate suporta astfel de costuri, în condiţiile alocarilor bugetare. Articolul 168 (1) Spitalul asigura condiţii de investigatii medicale, tratament, cazare, igiena, alimentatie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (2) Spitalul raspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igiena, alimentatie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor. Articolul 169 (1) Ministerul Sănătăţii Publice reglementeaza şi aplica măsuri de crestere a eficientei şi calităţii serviciilor medicale şi de asigurare a accesului echitabil al populatiei la serviciile medicale. (2) Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, Ministerul Sănătăţii Publice propune, o dată la 3 ani, Planul naţional de paturi, care se aproba prin hotărâre a Guvernului. Articolul 170 (1) Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenţa medicală de urgenta oricarei persoane care se prezinta la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critica. După stabilizarea functiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitara de profil. (2) Spitalul va fi în permanenta pregatit pentru asigurarea asistentei medicale în caz de razboi, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criza şi este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora. (3) Cheltuielile efectuate de unitatile spitalicesti, în cazurile menţionate la alin. (2), se ramburseaza de la bugetul de stat, prin bugetele ministerelor sau instituţiilor în reteaua cărora funcţionează, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat. Capitolul II Organizarea şi functionarea spitalelor Articolul 171 (1) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale judetene şi spitale locale (municipale, orăşeneşti sau comunale). (2) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, în functie de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de urgenta, spitale de specialitate şi spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice. (3) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, în functie de regimul proprietăţii, în: a) spitale publice, organizate ca institutii publice; b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; c) spitale publice în care funcţionează şi sectii private. (4) Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării stiintifice medicale, spitalele pot fi: a) spitale clinice cu sectii universitare; b) institute. Articolul 172 (1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarele semnificatii: a) spitalul regional - spitalul clinic judetean care detine competentele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare, în vederea asigurarii ingrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgentelor şi al pacientilor aflati în stare critica, pentru cazurile ce nu pot fi rezolvate la nivel local, în spitalele municipale şi orăşeneşti, la nivelul judeţului respectiv, precum şi pentru toate cazurile din judeţele arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la nivelul spitalelor judetene, din cauza lipsei de resurse materiale şi/sau umane sau din cauza complexităţii cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare; b) spitalul judetean - spitalul general organizat în reşedinţa de judet, cu o structura complexa de specialitati medico-chirurgicale, cu unitate de primire urgente, care asigura urgentele medico-chirurgicale şi acorda asistenţa medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din judet care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale; c) spitalul local - spitalul general care acorda asistenţa medicală de specialitate în teritoriul unde funcţionează, respectiv municipiu, oras, comuna; d) spitalul de urgenta - spitalul care dispune de o structura complexa de specialitati, dotare cu aparatura medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcţionează obligatoriu o structura de urgenta (U.P.U., C.P.U.) care, în functie de necesităţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenta reanimare şi transport medicalizat; e) spitalul general - spitalul care are organizate în structura, de regula, doua dintre specialitatile de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie, chirurgie generală; f) spitalul de specialitate - spitalul care asigura asistenţa medicală intr-o specialitate în conexiune cu alte specialitati complementare; g) spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice - spitalul în care durata de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei. Bolnavii cu afecţiuni cronice şi probleme sociale vor fi preluati de unitatile de asistenţa medico-sociale, precum şi de asezamintele de asistenţa sociala prevăzute de lege, după evaluarea medicală; h) spitalul clinic - spitalul care are în componenta sectii clinice universitare care asigura asistenţa medicală, desfăşoară activitate de invatamant, cercetare stiintifica-medicală şi de educatie continua, având relatii contractuale cu o institutie de invatamant medical superior acreditata. Institutele, centrele medicale şi spitalele de specialitate, care au în componenta o secţie clinica universitara sunt spitale clinice. Pentru activitatea medicală, diagnostica şi terapeutica, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă; i) sectiile clinice universitare - sectiile de spital în care se desfăşoară activităţi de asistenţa medicală, invatamant medical, cercetare stiintifica-medicală şi de educatie medicală continua (EMC). În aceste sectii este incadrat cel puţin un cadru didactic universitar, prin integrare clinica. Pentru activitatea medicală, diagnostica şi terapeutica, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă; j) institutele şi centrele medicale clinice - unităţi de asistenţa medicală de specialitate în care se desfăşoară şi activitate de invatamant şi cercetare stiintifica-medicală, de indrumare şi coordonare metodologica pe domeniile lor de activitate, precum şi de educatie medicală continua; pentru asistenţa medicală de specialitate se pot organiza centre medicale în care nu se desfăşoară activitate de invatamant medical şi cercetare stiintifica; k) unitatile de asistenţa medico-sociale - institutii publice specializate, în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care acorda servicii de ingrijire, servicii medicale, precum şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale; l) sanatoriul - unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenţa medicală utilizand factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice; m) preventoriul - unitatea sanitara cu paturi care asigura prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic şi necontagiosi; n) centrele de sănătate - unităţi sanitare cu paturi care asigura asistenţa medicală de specialitate pentru populatia din mai multe localităţi apropiate, în cel puţin două specialitati. (2) În sensul prezentului titlu, în categoria spitalelor se includ şi urmatoarele unităţi sanitare cu paturi: institute şi centre medicale, sanatorii, preventorii, centre de sănătate şi unităţi de asistenţa medico-sociala. Articolul 173 (1) Structura organizatorica a unui spital poate cuprinde, după caz: sectii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenţa prespitaliceasca şi transport urgente, structuri de primiri urgente şi alte structuri aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (2) Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, ingrijiri la domiciliu, servicii paraclinice ambulatorii. Furnizarea acestor servicii se negociaza şi se contracteaza în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate sau cu terti în cadrul asistentei medicale spitalicesti sau din fondurile alocate pentru serviciile respective. Articolul 174 (1) Spitalele publice se infiinteaza şi, respectiv, se desfiinteaza prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului local, respectiv judetean, după caz. (2) Spitalele din reteaua sanitara proprie a ministerelor şi instituţiilor, altele decat cele ale Ministerului Sănătăţii Publice, se infiinteaza şi, respectiv, se desfiinteaza prin hotărâre a Guvernului, initiata de ministerul sau institutia publică respectiva, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice. (3) Structura organizatorica, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice, la propunerea managerului spitalului, prin autorităţile de sănătate publică sau la iniţiativa Ministerului Sănătăţii Publice şi a serviciilor deconcentrate ale acestuia, în functie de indicatorii anuali de eficienta. Dacă propunerile solicitate determina modificari în structura fizica a cladirilor în care funcţionează spitalele publice, care să implice fonduri financiare din partea autorităţilor administraţiei publice locale, este necesar avizul consiliului judetean sau local, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti. În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale nu transmit un răspuns în termen de 30 de zile, se considera ca propunerile sunt acceptate.-----------Alin. (3) al art. 174 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.(3^1) Structura organizatorica a unităţilor sanitare publice cu paturi din subordinea Ministerului Sănătăţii Publice se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice, la propunerea managerului, sau la iniţiativa Ministerului Sănătăţii Publice, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Structura organizatorica a unităţilor sanitare din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie se stabileste prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului institutiei, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice.-----------Alin. (3^1) al art. 174 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (4) Spitalele private se infiinteaza sau se desfiinteaza cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice, în condiţiile legii. Structura organizatorica, reorganizarea, restructurarea şi schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele private se fac cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice, în condiţiile legii. (5) Sectia privată se poate organiza în structura oricărui spital public. Condiţiile de înfiinţare, organizare şi functionare se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (6) Se asimileaza spitalelor private şi unitatile sanitare private înfiinţate în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale sau al unor societăţi comerciale, care acorda servicii medicale spitalicesti. Articolul 175 (1) Autorizatia sanitara de functionare se emite în condiţiile stabilite prin normele aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi da dreptul spitalului sa functioneze. După obtinerea autorizatiei sanitare de functionare, spitalul intra, la cerere, în procedura de acreditare. Procedura de acreditare nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani. Neobtinerea acreditarii în termen de 5 ani de la emiterea autorizatiei de functionare conduce la desfiintarea spitalului în cauza. (2) Acreditarea garanteaza faptul ca spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit prezentului titlu, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificand calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare. (3) Acreditarea se acordă de Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor, institutie cu personalitate juridica, ce funcţionează în coordonarea primului-ministru, finanţată din venituri proprii şi subventii acordate de la bugetul de stat. (4) Componenta, atribuţiile, modul de organizare şi functionare ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii Publice. (5) Din Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor vor face parte reprezentanti ai Presedintiei, Guvernului, Academiei Române, Colegiului Medicilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din România. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, precum şi rudele sau afinii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv sunt incompatibili cu calitatea de membru în organele de conducere ale spitalelor şi nu pot detine cabinete sau clinici private. (6) Pentru obtinerea acreditarii se percepe o taxa de acreditare, al carei nivel se aproba prin ordin al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, la propunerea ministrului sănătăţii publice. (7) Veniturile încasate din activitatea de acreditare sunt venituri proprii ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, care urmeaza a fi utilizate pentru organizarea şi functionarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, în condiţiile legii. Articolul 176 (1) Procedurile, standardele şi metodologia de acreditare se elaboreaza de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (2) Lista cu unitatile spitalicesti acreditate şi categoria acreditarii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 177 (1) Acreditarea este valabila 5 ani. Înainte de expirarea termenului, spitalul solicita evaluarea în vederea reacreditarii. (2) Reevaluarea unui spital se poate face şi la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice, a casei Naţionale de Asigurari de Sănătate sau, după caz, a ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant. (3) Dacă în urma evaluării se constată că nu mai sunt indeplinite standardele de acreditare, Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor acorda un termen pentru conformare sau retrage acreditarea pentru categoria solicitata. Capitolul III Conducerea spitalelor Articolul 178 (1) Spitalul public este condus de un manager, persoana fizica sau juridica. (2) Managerul persoana fizica sau reprezentantul desemnat de managerul persoana juridica trebuie să fie absolvent al unei institutii de invatamant superior şi al unor cursuri de perfectionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii Publice şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (3) Contractul de management poate inceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. La încetarea mandatului, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, până la ocuparea postului prin concurs. Ministrul sănătăţii publice numeste prin ordin un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager.-----------Alin. (3) al art. 178 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (4) Modelul contractului de management, în cuprinsul caruia sunt prevăzuţi şi indicatorii de performanţă a activităţii, se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice, cu consultarea ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Nivelul indicatorilor de performanţă a activităţii se stabileste anual de Ministerul Sănătăţii Publice, respectiv de ministrul de resort, în functie de subordonarea spitalului. Contractul de management va avea la baza un buget global negociat, a cărui execuţie va fi evaluata anual. (5) Contractul individual de muncă al persoanelor care ocupa functia de manager în aceeasi unitate sanitara se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului.-----------Alin. (5) al art. 178 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (6) Pe perioada executarii contractului de management, managerul persoana fizica beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege.-----------Alin. (6) al art. 178 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 179 (1) Ministerul Sănătăţii Publice, respectiv Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului organizeaza concurs sau licitaţie publică, după caz, pentru selectionarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unităţii sanitare, care va fi numit prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. (2) Managerul persoana fizica va fi selectat prin concurs de o comisie numita de ministrul sănătăţii publice sau, după caz, de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, avizate de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Pentru spitalele din sistemul de aparare, ordine publică, siguranţa naţionala şi autoritate judecătorească, functia de comandant/director general sau, după caz, de manager se ocupa de o persoană numita de conducatorul ministerului sau al institutiei care are în structura spitalul, conform reglementarilor proprii adaptate la specificul prevederilor prezentului titlu. (4) Selecţia managerului persoana juridica se efectueaza prin licitaţie publică, conform dispoziţiilor legii achizitiilor publice. (5) Până la ocuparea prin concurs a functiilor de conducere care fac parte din comitetul director al spitalelor publice, conducerea interimara a spitalelor publice din reteaua Ministerului Sănătăţii Publice se numeste prin ordin al ministrului sănătăţii publice, iar pentru ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie, prin act administrativ al instituţiilor respective.-----------Alin. (5) al art. 179 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 180 (1) Functia de manager persoana fizica este incompatibila cu: a) exercitarea oricăror alte functii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate inclusiv în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătorești, cu excepţia functiilor sau activităţilor în domeniul didactic şi de studiu profesional, al cercetării stiintifice şi al creatiei literar-artistice;-----------Lit. a) a alin. (1) al art. 180 a fost modificata de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. b) exercitarea oricarei activităţi sau oricarei alte functii de manager, inclusiv cele neremunerate; c) exercitarea unei activităţi sau a unei functii de membru în structurile de conducere ale unei alte unităţi spitalicesti; d) exercitarea oricarei functii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil. (2) Constituie conflict de interese detinerea de către manager persoana fizica, manager persoana juridica ori reprezentant al persoanei juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relatii comerciale cu spitalul la care persoana în cauza exercita sau intenţionează sa exercite functia de manager. Dispoziţia de mai sus se aplică şi în cazurile în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauza. (3) Incompatibilităţile şi conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cat şi reprezentantului desemnat al persoanei juridice care exercită sau intenţionează sa exercite functia de manager de spital. (4) Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitaţiei se afla în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat sa inlature motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la aparitia acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătăţii Publice sau, după caz, ministerul ori institutia publică semnatara a contractului de management va putea cere persoanelor în cauza despăgubiri, conform clauzelor contractului de management. (5) Persoanele care indeplinesc functia de manager la spitalele şi celelalte unităţi sanitare care au sub 400 de paturi, cu excepţia spitalelor din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pot desfăşura activitate medicală în institutia respectiva. Articolul 181Atribuţiile managerului sunt stabilite prin contractul de management. Articolul 182În domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice managerul are, în principal, urmatoarele atribuţii: a) stabileste şi aproba numărul de personal, pe categorii şi locuri de muncă, în functie de normativul de personal în vigoare; b) aproba organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numeste şi elibereaza din functie personalul spitalului; c) aproba programul de lucru, pe locuri de muncă şi categorii de personal; d) propune structura organizatorica, reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii unităţii, în vederea aprobării de către Ministerul Sănătăţii Publice sau, după caz, de ministerele care au spitale în subordine ori în administrare sau retea sanitara proprie; e) numeste, conform art. 183, membrii comitetului director. Articolul 183 (1) În cadrul spitalelor publice se organizeaza şi funcţionează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice, directorul financiar-contabil şi, după caz, directorul de ingrijiri, precum şi alti directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. Ocuparea functiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului. (2) Pentru ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie, structura comitetului director se stabileste de către acestea, în conformitate cu regulamentele interne proprii. (3) Atribuţiile comitetului director sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (4) În spitalele clinice, directorul medical poate fi un cadru didactic universitar medical. (5) În termen de 30 de zile de la ocuparea postului prin concurs, membrii comitetului director vor incheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul caruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cat şi normele legale care reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor. Contractul de administrare poate fi prelungit la încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, perioada în care se organizeaza concursul de ocupare a functiei. Contractul de administrare poate inceta înainte de termen în cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta.---------------Alin. (5) al art. 183 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (6) Contractul individual de muncă al persoanelor care ocupa functii de conducere specifice comitetului director în aceeasi unitate sanitara se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului.---------------Alin. (6) al art. 183 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (7) Pe perioada executarii contractului de administrare, membrii comitetului director beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege.---------------Alin. (7) al art. 183 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (8) Modelul contractului de administrare se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau prin act administrativ al conducătorilor ministerelor ori instituţiilor cu retea sanitara proprie.---------------Alin. (8) al art. 183 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 183^1 (1) Personalul de specialitate medico-sanitar care ocupa functii de conducere specifice comitetului director şi are contractul individual de muncă suspendat poate desfăşura activitate medicală în unitatea sanitara respectiva. Programul de lucru se stabileste de comun acord cu managerul spitalului. (2) Personalul de specialitate medico-sanitar prevăzut la alin. (1) desfăşoară activitate medicală în cadrul functiei de conducere ocupate. (3) Membrii comitetului director, sefii de secţie, sefii de laboratoare sau sefii de servicii medicale nu mai pot desfăşura nicio alta functie de conducere prin cumul de functii.---------------Art. 183^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 183^2În situaţia în care Ministerul Sănătăţii Publice, care a incheiat contractul de management, constata disfunctionalitati în organizarea şi functionarea spitalului public, managerul este obligat să respecte cu strictete masurile impuse de către ministrul sănătăţii publice.---------------Art. 183^2 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 183^3Contractul de management şi, respectiv, contractul de administrare inceteaza în urmatoarele situaţii: a) la expirarea perioadei pentru care a fost incheiat; b) la revocarea din functie a managerului, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în ordinul ministrului sănătăţii publice, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia existentei unei culpe grave ca urmare a neindeplinirii obligaţiilor managerului; c) prin acordul de voinţa al părţilor semnatare; d) la aparitia unei situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege; e) în cazul nerespectarii termenului de inlaturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese; f) la decesul sau punerea sub interdictie judecătorească a managerului; g) în cazul insolventei, falimentului persoanei juridice, manager al spitalului; h) la implinirea varstei de pensionare prevăzute de lege; i) în cazul în care se constata abateri de la legislatia în vigoare care pot constitui un risc iminent pentru sănătatea pacientilor sau a salariatilor; j) în cazul neacceptarii de către oricare dintre membrii comitetului director a oricarei forme de control efectuate de instituţiile abilitate în condiţiile legii; k) în cazul refuzului colaborarii cu organele de control desemnate de instituţiile abilitate în condiţiile legii; l) în cazul în care se constata abateri de la legislatia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii.---------------Art. 183^3 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 184 (1) Sectiile, laboratoarele şi serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un sef de secţie, sef de laborator sau, după caz, sef de serviciu. Aceste functii se ocupa prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile legii, organizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (2) În spitalele publice functiile de sef de secţie, sef de laborator, farmacist-sef, asistent medical sef sunt functii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti, biologi, chimisti şi biochimisti sau, după caz, asistenti medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectiva. (3) Sefii de secţie au ca atribuţii indrumarea şi realizarea activităţii de acordare a ingrijirilor medicale în cadrul secţiei respective şi raspund de calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare. (4) La numirea în functie, sefii de secţie, de laborator sau de serviciu vor incheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul caruia sunt prevăzuţi indicatori specifici de performanţă. Contractul de administrare poate fi prelungit şi poate inceta înainte de termen, în principal, în cazul neindeplinirii indicatorilor specifici de performanţă. Pe perioada existentei contractului de administrare, eventualul contract individual de muncă se suspenda. Conţinutul contractului şi metodologia de încheiere a acestuia se vor stabili prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Dacă seful de secţie selectat prin concurs se afla în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le inlature în termen de maximum 30 de zile sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului de administrare.---------------Alin. (4) al art. 184 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (5) Calitatea de sef de secţie este compatibila cu functia de cadru didactic universitar. (6) În sectiile clinice universitare functia de sef de secţie se ocupa de cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului sau a consiliului profesoral al institutiei de invatamant medical superior în cauza. (7) În cazul în care contractul de administrare, prevăzut la alin. (4), nu se semneaza în termen de 7 zile de la emiterea recomandarii, se va constitui o comisie de mediere numita prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. În cazul în care conflictul nu se solutioneaza într-un nou termen de 7 zile, postul va fi scos la concurs, în condiţiile legii. (8) Pentru sectiile clinice, altele decat cele prevăzute la alin. (6), precum şi pentru sectiile neclinice condiţiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, iar în cazul spitalelor aparţinând ministerelor sau instituţiilor cu retea sanitara proprie, condiţiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului institutiei, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice. În cazul în care la concurs nu se prezinta nici un candidat în termenul legal, managerul spitalului public va delega un alt medic în functia de sef de secţie, pe o perioadă de până la 6 luni, după care se vor repeta procedurile prevăzute la alin. (1). (9) Sefii de secţie vor face publice, prin declaratie pe propria raspundere, afisata pe site-ul spitalului şi al autorităţii de sănătate publică teritoriala sau pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice ori, după caz, al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru unitatile sanitare subordonate acestuia, legaturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în sectia pe care o conduce. (10) Medicii, indiferent de sex, care implinesc vârsta de 65 de ani după dobandirea functiei de conducere, care fac parte din comitetul director al spitalului public sau exercita functia de sef de secţie, sef de laborator ori sef de serviciu medical, vor fi pensionati conform legii. Medicii în vârsta de 65 de ani nu pot participa la concurs şi nu pot fi numiti în niciuna dintre functiile de conducere, care fac parte din comitetul director al spitalului public sau sef de secţie, sef de laborator ori sef de serviciu medical.---------------Alin. (10) al art. 184 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (11) În spitalele clinice, profesorii universitari pot ocupa functii de sef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea ministrului sănătăţii publice. (12) Dispozitiile art. 180 alin. (1) lit. b)-d) referitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese şi sancţiunea rezilierii contractului de administrare se aplică şi sefilor de secţie, de laborator sau de serviciu din spitalele publice. Articolul 185 (1) În cadrul spitalelor publice funcţionează un consiliu etic, un consiliu medical şi un consiliu ştiinţific, pentru spitalele clinice şi institutele şi centrele medicale clinice. Directorul medical este preşedintele consiliului medical. Directorul ştiinţific este preşedintele consiliului ştiinţific. (2) Componenta şi atribuţiile consiliului etic şi ale consiliului ştiinţific se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (3) Consiliul medical este alcătuit din sefii de sectii, de laboratoare, farmacistul-sef şi asistentul sef. (4) Principalele atribuţii ale consiliului medical sunt urmatoarele: a) îmbunătăţirea standardelor clinice şi a modelelor de practica în scopul acordarii de servicii medicale de calitate în scopul cresterii gradului de satisfactie a pacientilor; b) monitorizarea şi evaluarea activităţii medicale desfăşurate în spital în scopul cresterii performantelor profesionale şi utilizarii eficiente a resurselor alocate; c) elaborarea proiectului de plan de achizitii al spitalului în limita bugetului estimat; d) intarirea disciplinei economico-financiare. Articolul 186 (1) În cadrul spitalului public funcţionează un consiliu consultativ, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie şi de organizare şi functionare a spitalului şi de a face recomandari managerilor spitalului în urma dezbaterilor. (2) Membrii consiliului consultativ sunt: a) 2 reprezentanti ai Ministerului Sănătăţii Publice sau ai autorităţii de sănătate publică, cu personalitate juridica pentru spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii Publice; b) 2 reprezentanti ai ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie pentru spitalele aflate în subordinea acestora; c) 2 reprezentanti numiti de consiliul judetean ori local, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dintre care unul specialist în finante publice locale, pentru spitalele aflate în administrarea consiliilor judetene sau locale, după caz; d) managerul spitalului public; e) 2 reprezentanti ai universitatii sau facultatii de medicina, pentru spitalele clinice, institutele şi centrele medicale clinice; f) 2 reprezentanti ai mediului de afaceri, nominalizati de patronatele reprezentative la nivel naţional pentru spitalele din reteaua Ministerului Sănătăţii Publice. (3) Reprezentantii sindicatelor legal constituite în unitate, afiliate federatiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramura sanitara, au statut de invitati permanenti la sedintele consiliului consultativ. (4) Membrii consiliului consultativ al spitalului public se numesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice după nominalizarea acestora de către instituţiile enumerate la alin. (2) lit. a)-c) şi e). O persoana nu poate fi membru decat într-un singur consiliu consultativ al unui spital public. (5) Consiliul consultativ se intruneste, în sedinta ordinara, cel puţin o dată la 3 luni, precum şi ori de cate ori va fi nevoie, în şedinţe extraordinare. Deciziile consiliului se iau în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritatea absoluta a membrilor prezenţi. (6) Pentru ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie, componenta consiliului consultativ se stabileste conform reglementarilor proprii, prin ordin sau decizie, după caz. (7) Dispozitiile art. 180 alin. (3) referitoare la conflicte de interese se aplică şi membrilor consiliului consultativ. Articolul 187 (1) Persoanele din conducerea spitalului public, respectiv managerul, membrii comitetului director, sefii de secţie, de laborator sau de serviciu şi membrii consiliului consultativ, au obligaţia de a depune o declaratie de interese, precum şi o declaratie cu privire la incompatibilităţile prevăzute la art. 180, în termen de 15 zile de la numirea în functie, la Ministerul Sănătăţii Publice sau, după caz, la ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie. (2) Declaratia prevăzută la alin. (1) se actualizeaza ori de cate ori intervin modificari în situaţia persoanelor în cauza; actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data aparitiei modificarii, precum şi a încetării functiilor sau activităţilor. (3) Declaratiile se afişează pe site-ul spitalului. (4) Modelul declaraţiei de interese şi cel al declaraţiei referitoare la incompatibilităţi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (5) În condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoanele din conducerea spitalului au obligaţia de a depune şi o declaratie de avere, al carei model se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Capitolul IV Finantarea spitalelor Articolul 188 (1) Spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii. (2) Prin autonomie financiară se înţelege: a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior; b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar şi a repartizarii cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale sectiilor şi compartimentelor din structura spitalului. (3) Spitalele publice au obligaţia de a asigură realizarea veniturilor şi de a fundamenta cheltuielile în raport cu actiunile şi obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole şi alineate, conform clasificaţiei bugetare. (4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cadrul ministerelor cu retea sanitara proprie. Articolul 189 (1) Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate reprezinta sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociaza de către manager cu conducerea casei de asigurări sociale de sănătate, în functie de indicatorii stabiliti în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. (2) În cazul refuzului uneia dintre părţi de a semna contractul de furnizare de servicii medicale, se constituie o comisie de mediere formata din reprezentanti ai Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv ai ministerului de resort, precum şi ai Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, care, în termen de maximum 10 zile, solutioneaza divergentele. (3) Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale şi cu casele de asigurări de sănătate private. (4) Drepturile salariale ale personalului angajat în activităţi de cercetare stiintifica şi de medicina preventiva, organizate în cadrul structurii organizatorice a unităţii sanitare cu paturi, se suporta din veniturile proprii ale spitalului.-------------Alin. (4) al art. 189 a fost introdus de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (5) Începând cu data de 1 ianuarie 2008, drepturile personalului prevăzut la alin. (4) se suporta de la bugetul de stat.-------------Alin. (5) al art. 189 a fost introdus de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 190 (1) Spitalele publice primesc, în completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, după cum urmeaza: a) de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice sau al ministerelor ori instituţiilor centrale cu retea sanitara proprie, precum şi prin bugetul Ministerului Educatiei şi Cercetarii, pentru spitalele clinice cu sectii universitare; b) de la bugetul propriu al judeţului, pentru spitalele judetene; c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes judetean sau local. (2) de la bugetul de stat se asigura: a) desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate; b) dotarea cu echipamente medicale, în condiţiile legii; c) investitii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie; d) expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forta majoră; e) modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi efectuarea de reparatii capitale; f) activităţi specifice unităţilor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie; g) activităţi didactice şi de cercetare fundamentala;------------------Litera g) a alin. (2) al art. 190 a fost modificata de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. h) alte cheltuieli curente şi de capital.(2^1) Finantarea Spitalului Clinic Universitar de Urgenta Elias se asigura după cum urmeaza: a) de la bugetul de stat, pentru activităţile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), prin transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii Publice în bugetul Academiei Române; b) pentru activitatea didactica şi de cercetare fundamentala se aloca fonduri de la bugetul de stat prin bugetul Academiei Române şi prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii şi Tineretului; c) pentru compartimentul de primire urgente se aloca sume de la bugetul de stat prin bugetul Academiei Române.---------------Alin. (2^1) al art. 190 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (3) Bugetele locale participa la finantarea unor cheltuieli de administrare şi functionare, respectiv bunuri şi servicii, investitii, reparatii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotari cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judetean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinatie în bugetele locale.---------------Alin. (3) al art. 190 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (4) Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din: a) donatii şi sponsorizari; b) legate; c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutica; d) inchirierea unor spatii medicale, echipamente sau aparatura medicală către alti furnizori de servicii medicale, în condiţiile legii; e) contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurări private sau agenti economici; f) editarea şi difuzarea unor publicatii cu caracter medical; g) servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea unor terti; h) servicii de asistenţa medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor; i) contracte de cercetare şi alte surse; j) alte surse, conform legii. Articolul 191 (1) Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului public se elaboreaza de către comitetul director pe baza propunerilor fundamentate ale conducătorilor sectiilor şi compartimentelor din structura spitalului, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi cu contractele colective de muncă, şi se publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice pentru unitatile subordonate, al autorităţii de sănătate publică sau pe site-urile ministerelor şi instituţiilor sanitare cu retele sanitare proprii, după caz, în termen de 15 zile calendaristice de la aprobarea lui. (2) Pentru ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie, normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aproba, prin ordin sau decizie, de conducatorul acestora, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice. (3) Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului public se aproba de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului spitalului. (4) Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului public se repartizeaza pe sectiile şi compartimentele din structura spitalului, nivelul acestora fiind indicator al contractului de administrare. (5) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se urmareste pe sectii şi compartimente, fiind un indicator al contractului incheiat între manager şi sefii sectiilor şi compartimentelor din structura spitalului. Abaterile faţă de indicatorii din contractul cu managerul se analizeaza şi se solutioneaza de conducerea spitalului cu conducerile structurilor în cauza. (6) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raporteaza lunar, respectiv trimestrial, unităţilor deconcentrate cu personalitate juridica ale Ministerului Sănătăţii Publice şi, respectiv, ministerului sau institutiei cu retea sanitara proprie, în functie de subordonare, şi se publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice pentru unitatile subordonate, al autorităţii de sănătate publică sau pe site-urile ministerelor şi instituţiilor sanitare cu retele sanitare proprii. (7) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raporteaza lunar şi trimestrial şi consiliului local şi/sau judetean, după caz, dacă beneficiaza de finanţare din bugetele locale. (8) Unitatile deconcentrate cu personalitate juridica ale Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv directiile medicale ori similare ale ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie analizeaza execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli lunare şi trimestriale şi le inainteaza Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv ministerului sau institutiei cu retea sanitara proprie, după caz. Dacă se constata abateri faţă de indicatorii din contractul de administrare, le sesizeaza şi fac propuneri, pe care le supun spre aprobare conducerii Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv ministerului sau institutiei cu retea sanitara proprie. Articolul 192 (1) În cazul existentei unor datorii la data incheierii contractului de management, acestea vor fi evidentiate separat, stabilindu-se posibilitatile şi intervalul în care vor fi lichidate în condiţiile legii. (2) Prin excepţie de la dispozitiile alin. (1), stingerea obligaţiilor de plată ale spitalelor, înregistrate până la data de 31 decembrie 2005 faţă de furnizorii de medicamente, materiale sanitare, alti furnizori de bunuri şi servicii, se realizează esalonat. Plata obligaţiilor se efectueaza din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice şi în completare de la bugetul de stat, prin transferuri către bugetul fondului, din sumele prevăzute în bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii Publice în Programul de administratie sanitara şi politici de sănătate. Condiţiile şi modalitatea de stingere a obligaţiilor de plată se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS.------------Alin. (2) al art. 192 a fost modificat de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007.------------Art. 192 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 193 (1) Auditul public intern se exercită de către structura deconcentrata a Ministerului Sănătăţii Publice pentru spitalele cu mai puţin de 400 de paturi, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi, de către un compartiment functional de audit la nivelul spitalului. (2) Auditul public intern pentru spitalele aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie se exercită în conformitate cu dispozitiile legale şi cu reglementarile specifice ale acestora. (3) Controlul asupra activităţii financiare a spitalului public se face, în condiţiile legii, de Curtea de Conturi, Ministerul Sănătăţii Publice, de ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie sau de alte organe abilitate prin lege. Articolul 194 (1) Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse: a) cota-parte din amortizarea calculată lunar şi cuprinsa în bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului, cu pastrarea echilibrului financiar; b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum şi din cele casate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare; c) sponsorizari cu destinaţia "dezvoltare"; d) o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri şi cheltuieli înregistrat la finele exercitiului financiar; e) sume rezultate din închirieri, în condiţiile legii. (2) Fondul de dezvoltare se utilizeaza pentru dotarea spitalului. (3) Soldul fondului de dezvoltare ramas la finele anului se reporteaza în anul următor, fiind utilizat potrivit destinatiei prevăzute la alin. (2). Articolul 195Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în functie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind condiţiile acordarii asistentei medicale în cadrul sistemului asigurarilor sociale de sănătate. Articolul 196În cazul unor activităţi medicale sau farmaceutice pentru care unitatea spitaliceasca nu are specialisti competenti în astfel de activităţi sau manopere medicale, se poate incheia un contract privind furnizarea unor astfel de servicii medicale sau farmaceutice cu un cabinet medical specializat, respectiv furnizor de servicii farmaceutice ori cu o alta unitate medicală publică sau privată acreditata. Unitatile spitalicesti pot incheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare funcţionarii spitalului. Articolul 197 (1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum şi a celorlalte categorii de personal se stabileste potrivit legii. (2) Salarizarea personalului din spitalele private se stabileste prin negociere între părţi. Capitolul V Dispozitii tranzitorii şi finale Articolul 198 (1) Spitalul are obligaţia sa inregistreze, sa stocheze, sa prelucreze şi sa transmita informaţiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (2) Raportarile se fac către Ministerul Sănătăţii Publice şi/sau unitatile deconcentrate cu personalitate juridica ale Ministerului Sănătăţii Publice sau către ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie, după caz, şi constituie baza de date, la nivel naţional, pentru decizii majore de politica sanitara şi pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. (3) Documentaţia primara, ca sursa a acestor date, se păstrează, securizata şi asigurata sub forma de document scris şi electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementarilor legale în vigoare. (4) Informaţiile prevăzute la alin. (1), care constituie secrete de stat şi de serviciu, vor fi accesate şi gestionate conform standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate. Articolul 199Ministerul Sănătăţii Publice, ministerele şi instituţiile cu retea sanitara proprie vor lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în termen de maximum 180 de zile de la data intrarii în vigoare a acestuia. Articolul 200 (1) Ministerul Sănătăţii Publice analizeaza şi evalueaza periodic şi ori de cate ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performantele unităţilor sanitare publice cu paturi, care sunt în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare. (2) Pentru analiza şi evaluarea spitalelor din retelele sanitare ale ministerelor sau instituţiilor, altele decat cele ale Ministerului Sănătăţii Publice, comisia prevăzută la alin. (1) va fi constituita prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi ministrului sau conducătorului institutiei care are în subordine spitalul. (3) La propunerea comisiei prevăzute la alin. (1) şi (2), managerul şi consiliile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, prin ordin ori decizie a ministrilor şi conducătorilor instituţiilor cu retele sanitare proprii, cu avizul ministrului sănătăţii publice. (4) Pentru unitatile sanitare publice aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie conducătorii acestora vor emite ordinele de revocare cu avizul ministrului sănătăţii publice. (5) Presedintii consiliilor consultative şi comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sănătăţii publice sau, după caz, al conducătorilor instituţiilor şi ministerelor cu retea sanitara proprie. Articolul 201 (1) Imobilele din domeniul public al statului sau al unor unităţi administrativ-teritoriale, aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizeaza şi devin disponibile, precum şi aparatura medicală pot fi, în condiţiile legii, inchiriate sau concesionate, după caz, unor persoane fizice ori juridice, în scopul organizarii şi funcţionarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistenţa medicală ori sociala, în condiţiile legii. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spatiile destinate desfăşurării activităţii de invatamant superior medical şi farmaceutic uman. (3) Sumele obtinute în condiţiile legii din inchirierea bunurilor constituie venituri proprii ale spitalului şi se utilizeaza pentru cheltuieli curente şi de capital, în conformitate cu bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat. Articolul 202Prevederile prezentului titlu se aplică şi spitalelor care apartin ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Articolul 203Anual, ministrul sănătăţii publice va prezenta Guvernului situaţia privind: a) numărul de spitale, pe diferite categorii; b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori; c) gradul de dotare a spitalelor; d) principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate; e) situaţia acreditarii spitalelor publice; f) zonele şi judeţele tarii în care necesarul de servicii medicale spitalicesti nu este acoperit. Articolul 204Dacă în termen de un an de la înfiinţarea Comisei Naţionale de Acreditare a Spitalelor spitalele finantate în condiţiile art. 188 alin. (1) nu au inceput procesul de acreditare sau de reacreditare, vor pierde dreptul de a mai fi finantate din aceste fonduri. Articolul 205Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, după caz, în condiţiile legii, a persoanelor vinovate. Articolul 206Numirea managerilor selectati prin concurs se face în termen de maximum 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului titlu. Articolul 207La data intrarii în vigoare a prezentului titlu, Legea spitalelor nr. 270/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 20 iunie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispozitii contrare se abroga. Titlul VIII Asigurarile sociale de sănătate Capitolul I Dispozitii generale Articolul 208 (1) Asigurarile sociale de sănătate reprezinta principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati. (2) Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: a) protejarea asiguratilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boala sau accident; b) asigurarea protectiei asiguratilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în condiţiile utilizarii eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. (3) Asigurarile sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza urmatoarelor principii: a) alegerea libera de către asigurati a casei de asigurări; b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor; c) alegerea libera de către asigurati a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru; d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare; e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat; h) transparenta activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) libera concurenta între furnizorii care incheie contracte cu casele de asigurări de sănătate. (4) Pot functiona şi alte forme de asigurare a sănătăţii în diferite situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii şi pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii. (5) Asigurarea voluntara complementara sau suplimentara de sănătate poate acoperi riscurile individuale în situaţii speciale şi/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurarile sociale de sănătate. (6) Asigurarea voluntara de sănătate nu exclude obligaţia de a plati contribuţia pentru asigurarea sociala de sănătate. (7) Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate naţionala în domeniul sănătăţii, exercita controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, din punct de vedere al aplicarii politicilor de sănătate aprobate de Guvernul României. Articolul 209 (1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie şi se utilizeaza potrivit prezentei legi. (2) Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, denumita în continuare contribuţie, suportata de asigurati, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subventii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donatii, sponsorizari, dobanzi, exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate şi al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. (3) Gestionarea fondului se face, în condiţiile legii, prin Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate, denumita în Continuare CNAS, şi, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate judetene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare case de asigurări. Gestionarea fondului se realizează şi prin Casa Asigurarilor de Sănătate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Naţionale şi Autorităţii Judecatoresti şi Casa Asigurarilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului până la reorganizarea acestora. (4) CNAS propune, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice, proiecte de acte normative pentru asigurarea funcţionarii sistemului de asigurări sociale de sănătate şi acorda aviz conform proiectelor de acte normative care au incidenţa asupra Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Articolul 210 (1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarele semnificatii: a) serviciile medicale - acele servicii nominalizate în pachetele de servicii, furnizate de către persoanele fizice şi juridice, potrivit prezentului titlu; b) furnizorii - persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice pentru a furniza servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale; c) pachetul de servicii de baza - se acordă asiguratilor şi cuprinde serviciile medicale, serviciile de ingrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguratii şi se suporta din fond, în condiţiile contractului-cadru; d) pachetul de servicii ce se acordă persoanelor care se asigura facultativ - cuprinde serviciile medicale, serviciile de ingrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care are dreptul această categorie de asigurati şi se suporta din fond, în condiţiile contractului-cadru; e) pachetul minimal de servicii - se acordă persoanelor care nu fac dovada calităţii de asigurat şi cuprinde servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial edemo-epidemic, inclusiv cele prevăzute în Programul naţional de imunizari, monitorizarea evolutiei sarcinii şi a lauzei, servicii de planificare familiala, stabilite prin contractul-cadru; f) autorizarea - reprezinta un control al calificarii şi al respectarii legislaţiei existente în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obtine permisiunea de a furniza servicii medicale în România; g) evaluarea - o procedură externa de verificare a performantelor unui furnizor de servicii medicale prin care se recunoaste ca furnizorul supus acestui proces corespunde standardelor prealabil stabilite în scopul de a garanta calitatea tuturor serviciilor medicale furnizate; h) contractarea - procesul prin care se reglementeaza relatiile dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizori, în vederea asigurarii drepturilor pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) pret de referinţa - preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata unor servicii medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii Publice; j) dispozitivele medicale - sunt utilizate pentru corectarea vazului, auzului, pentru protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers, necesare în scopul recuperării unor deficiente organice sau fiziologice; k) preţul de decontare - preţul suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru unele medicamente la care nu se stabileste pret de referinţa. Lista acestora şi preţul de decontare se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice; l) coplata - diferenţa suportata de asigurat între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate naţionala în politica de preţuri a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale. (2) Definiţiile care pot exista în alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul prezentei legi. Capitolul II Asiguratii Secţiunea 1 Persoanele asigurate Articolul 211 (1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toţi cetatenii români cu domiciliul în tara, precum şi cetatenii straini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul în România şi fac dovada platii contributiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În aceasta calitate, persoana în cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.(1^1) Asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data începerii platii contributiei la fond, urmand ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate şi Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.--------------Alin. (1^1) al art. 211 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere în România. (3) Documentele justificative privind dobandirea calităţii de asigurat se stabilesc prin ordin al presedintelui CNAS. Articolul 212 (1) Calitatea de asigurat se dovedeste cu un document justificativ - adeverinta sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este inscris asiguratul. După implementarea dispoziţiilor titlului IX din prezenta lege, aceste documente justificative vor fi inlocuite cu cardul electronic de asigurat, care se suporta din fond. (2) Metodologia şi modalitatile de gestionare şi de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS. (3) Emiterea cardului electronic de asigurat se face numai prin sistemul informatic unic integrat al sistemului de asigurări sociale de sănătate. Articolul 213 (1) Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fără plata contributiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolventii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenti şi dacă nu realizează venituri din munca; b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; sotul, sotia şi parintii fără venituri proprii, aflati în întreţinerea unei persoane asigurate;-------------Lit. b) a alin. (1) al art. 213 a fost modificata de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. c) persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu incepere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vaduvelor de razboi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunostintei faţă de eroii martiri şi luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decat cele provenite din drepturile banesti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din munca, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obtinute în baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala şi incadrarea în munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare; e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din munca, pensie sau din alte resurse; f) femeile insarcinate şi lauzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe tara. (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre urmatoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contributiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se afla în concediu pentru incapacitate temporara de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; c) se afla în concediu pentru cresterea copilului până la implinirea varstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la implinirea de către copil a varstei de 3 ani; d) executa o pedeapsă privativa de libertate sau se afla în arest preventiv; e) persoanele care beneficiaza de indemnizatie de şomaj; f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se afla în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii; g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit; i) persoanele care se afla în executarea masurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se afla în perioada de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri. (3) Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contributiei vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinta de asigurat fără plata contributiei eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atesta aceasta calitate în urma prezentarii la casa de asigurări a documentelor care dovedesc ca se încadrează în prevederile alin. (1) sau alin. (2). Acest document va fi vizat periodic, după caz, în urma prezentarii, de către persoana interesata, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de încadrare în categoria asiguratilor fără plata contributiei, în condiţiile stabilite prin ordin al presedintelui CNAS. (4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211 şi sa plateasca contribuţia la asigurarile sociale de sănătate în condiţiile prezentei legi. Articolul 214 (1) Persoanele asigurate din statele cu care România a incheiat documente internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiaza de servicii medicale şi alte prestatii acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internationale. (2) Asigurarea sociala de sănătate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1): a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; b) cetatenii straini şi apatrizii care se afla temporar în tara, fără a solicita viza de lunga sedere; c) cetatenii români cu domiciliul în strainatate care se afla temporar în tara. Articolul 215 (1) Obligaţia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum şi persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguratii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurati declaratii nominale privind oblibaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada platii contribuţiilor. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activităţi independente. Articolul 216În cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, denumita în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorarilor de intarziere în condiţiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Secţiunea a 2-a Drepturile şi oblibaţiile asiguratilor Articolul 217 (1) Asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza în condiţiile prezentei legi. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaboreaza de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Medicilor Dentisti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiului Farmacistilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din România, denumit în continuare OAMMR, Ordinului Biochimistilor, Biologilor şi Chimistilor, denumit în continuare OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la data de 30 septembrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizeaza de Ministerul Sănătăţii Publice şi se aproba prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizarii elaborarii contractului-cadru în termenul prevăzut, se prelungeste prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea contractului-cadru din anul în curs.--------------Alin. (2) al art. 217 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (3) Contractul-cadru reglementeaza, în principal, condiţiile acordarii asistentei medicale cu privire la: a) pachetul de servicii de baza la care au dreptul persoanele asigurate; b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de ingrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asigurati, aferente pachetului de servicii de baza prevăzut la lit. a); c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii; d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului; e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de baza, modul de decontare şi actele necesare în acest scop; f) internarea şi externarea bolnavilor; g) măsuri de ingrijire la domiciliu şi de recuperare; h) condiţiile acordarii serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel judetean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional; i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale; j) modul de informare a asiguratilor; k) coplata pentru unele servicii medicale. (4) Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu CNAS sunt abilitate sa organizeze licitatii şi alte proceduri de achizitii publice în vederea derularii programelor naţionale de sănătate, în condiţiile legii. (5) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR, CMDR, OAMMR, OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la data de 15 noiembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS.--------------Alin. (5) al art. 217 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (6) În cazul nefinalizarii normelor metodologice, Ministerul Sănătăţii Publice le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirarii termenului prevăzut la alin. (5). Articolul 218 (1) Asiguratii beneficiaza de pachetul de servicii de baza în caz de boala sau de accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege. (2) Asiguratii au urmatoarele drepturi: a) sa aleaga furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigura, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru; b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicita, dacă indeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportand cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din alta localitate; c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data inscrierii pe listele acestuia; d) sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii; e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; f) sa beneficieze de servicii de asistenţa medicală preventiva şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) sa beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuala cu casele de asigurări de sănătate; h) sa beneficieze de servicii medicale de urgenta; i) sa beneficieze de unele servicii de asistenţa stomatologica; j) sa beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare; k) sa beneficieze de dispozitive medicale; l) sa beneficieze de servicii de ingrijiri medicale la domiciliu; m) sa li se garanteze confidentialitatea privind datele, în special în ceea ce priveste diagnosticul şi tratamentul; n) să aibă dreptul la informatie în cazul tratamentelor medicale; o) sa beneficieze de concedii şi indemnizatii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii. (3) Asiguratii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiaza de asistenţa medicală gratuita, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile platii contributiei de asigurări sociale de sănătate. (4) Personalitatile internationale cu statut de demnitar primesc asistenţa medicală de specialitate în unităţi sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 219Oblibaţiile asiguratilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt urmatoarele: a) să se inscrie pe lista unui medic de familie; b) sa anunte medicul de familie ori de cate ori apar modificari în starea lor de sănătate; c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru; d) sa anunte în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificarilor datelor de identitate sau a modificarilor referitoare la incadrarea lor intr-o anumita categorie de asigurati; e) să respecte cu strictete tratamentul şi indicatiile medicului; f) să aibă o conduita civilizata faţă de personalul medico-sanitar; g) sa achite contribuţia datorata fondului şi suma reprezentand coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atesta calitatea de asigurat. Articolul 220Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizari, monitorizarea evolutiei sarcinii şi a lauzei, servicii de planificare familiala în condiţiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. Articolul 221Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care insoteste copilul internat în vârsta de până la 3 ani, precum şi pentru insotitorul persoanei cu handicap grav internate se suporta de către casele de asigurări, dacă medicul considera necesară prezenta lor pentru o perioadă determinata. Articolul 222Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contribuţie personala şi a modalitatii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. Capitolul III Servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Secţiunea 1 Servicii medicale profilactice Articolul 223 (1) În scopul prevenirii imbolnavirilor, al depistarii precoce a bolii şi al pastrarii sănătăţii, asiguratii, direct sau prin intermediul medicilor cu care casele de asigurări se afla în relatii contractuale, vor fi informati permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de pastrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de imbolnavire şi asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri, alcool şi tutun. (2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt urmatoarele: a) monitorizarea evolutiei sarcinii şi a lauzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii; b) urmarirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului; c) controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecinte majore în morbiditate şi mortalitate; d) servicii medicale din cadrul Programului naţional de imunizari; e) servicii de planificare familiala, indiferent de statutul de asigurat al femeii, cu excepţia celor prevăzute la art. 237 alin. (1) lit. s);--------------Lit. e) a alin. (2) al art. 223 a fost modificata de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) şi modalitatile de acordare se stabilesc în contractul-cadru. Articolul 224Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta din fond, astfel: a) trimestrial, pentru copiii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţa, fie la instituţiile de invatamant preuniversitar; b) de doua ori pe an, pentru tinerii în vârsta de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenti şi dacă nu realizează venituri din munca. Articolul 225Asiguratii în vârsta de peste 18 ani au dreptul la control medical pentru prevenirea bolilor cu consecinte majore în morbiditate şi mortalitate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Secţiunea a 2-a Servicii medicale curative Articolul 226 (1) Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferintei, după caz. (2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenti medicali şi de alt personal sanitar, la indicatia şi sub supravegherea medicului. Articolul 227 (1) Serviciile medicale curative ale caror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenta; b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afectiunii: anamneza, examen clinic, examene de investigatii paraclinice; c) tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare; d) prescrierea tratamentului necesar vindecarii, inclusiv indicatiile privind regimul de viaţa şi munca, precum şi cel igieno-dietetic. (2) Asiguratii beneficiaza de activităţi de suport, în condiţiile legii. (3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi modalitatile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru. Articolul 228 (1) Asiguratii au dreptul la asistenţa medicală primara şi de specialitate ambulatorie la indicatia medicului de familie, în condiţiile contractului-cadru. (2) Asiguratii primesc asistenţa medicală de specialitate în spitale autorizate şi evaluate. (3) Serviciile spitalicesti se acordă prin spitalizare şi cuprind: consultaţii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, ingrijire, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masa. (4) Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă de timp şi după un ritm stabilite de medicul curant în unităţi sanitare autorizate şi evaluate. (5) Servicii şi ingrijiri medicale la domiciliu se acordă de furnizori evaluaţi şi autorizati în acest sens. Articolul 229 (1) Serviciile de medicina dentara se acordă de către medicul de medicina dentara şi de către dentist în cabinete medicale autorizate şi evaluate conform legii. (2) Dentistii care la data de 31 decembrie 2005 au furnizat servicii medicale în cadrul sistemului asigurarilor sociale de sănătate îşi pot continua activitatea în aceleasi condiţii şi după această dată. (3) Ministerul Sănătăţii Publice, prin autorităţile de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, autorizeaza desfăşurarea activităţii de către dentisti.-------------Art. 229 a fost modificat de pct. 12 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 230Asiguratii beneficiaza de tratamente stomatologice care se suporta din fond în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. Secţiunea a 3-a Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice Articolul 231Asiguratii beneficiaza de medicamente cu sau fără contribuţie personala, pe bază de prescriptie medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalitatile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevad în contractul-cadru. Articolul 232 (1) Lista cu medicamente de care beneficiaza asiguratii cu sau fără contribuţie personala se elaboreaza de către Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aproba prin hotărâre a Guvernului. (2) În lista se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse. Articolul 233 (1) Contravaloarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afectiunilor categoriilor de persoane prevăzute la art. 213 alin. (1) lit. a) şi pentru femeile gravide şi lauze se suporta din fond, la nivelul pretului de referinţa sau al pretului de decontare. (2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. 232 alin. (1), prescrise pentru tratamentul afectiunilor persoanelor prevăzute în actele normative de la art. 213 alin. (1) lit. c) şi d), se suporta din fond, la nivelul pretului de referinţa, în condiţiile contractului-cadru. (3) Asiguratii au dreptul la materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea vazului, auzului, pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate, în scopul protezarii unor deficiente organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinata sau nedeterminata, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fără contribuţie personala, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (4) Asiguratii beneficiaza de proceduri fizioterapeutice, pe baza recomandarilor medicale, cu sau fără contribuţie personala, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. (5) Asiguratii beneficiaza de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru. (6) Medicamentele eliberate prin farmaciile cu circuit deschis pentru tratamentul bolnavilor inclusi în unele subprograme de sănătate din cadrul Programului naţional cu scop curativ, nominalizate prin hotărâre a Guvernului, se suporta la nivelul pretului de decontare.----------------Alin. (6) al art. 233 a fost introdus de pct. 6 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 martie 2007. Secţiunea a 4-a Servicii medicale de ingrijiri la domiciliu şi alte servicii speciale Articolul 234 (1) Asiguratii au dreptul sa primeasca unele servicii de ingrijiri medicale la domiciliu, acordate de un furnizor autorizat şi evaluat în condiţiile legii. (2) Condiţiile acordarii serviciilor de ingrijiri medicale la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru. Articolul 235Serviciile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat, se suporta din fond. Asiguratii au dreptul la transport sanitar în urmatoarele situaţii: a) urgente medico-chirurgicale; b) cazurile prevăzute în contractul-cadru. Secţiunea a 5-a Servicii medicale acordate asiguratilor pe teritoriul altor state Articolul 236 (1) Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, aflate pe teritoriul statelor cu care România a incheiat documente internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii, beneficiaza de servicii medicale pe teritoriul acestor state, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internationale. (2) Rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale în baza documentelor internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte este efectuata de casele de asigurări de sănătate prin intermediul CNAS. (3) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) CNAS poate deschide conturi la o institutie bancara în care casele de asigurări vor vira sumele reprezentand cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor medicale şi a altor prestatii persoanelor menţionate la alin. (1), în condiţiile documentelor internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte. Metodologia de efectuare a acestor plati se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Secţiunea a 6-a Servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Articolul 237 (1) Serviciile care nu sunt decontate din fond, contravaloarea acestora fiind suportata de asigurat, de unitatile care le solicita, de la bugetul de stat sau din alte surse, după caz, sunt:--------------Partea introductiva a alin. (1) al art. 237 a fost modificata de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. a) serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive, asistenţa medicală la locul de muncă, asistenţa medicală a sportivilor; b) unele servicii medicale de înaltă performanta; c) unele servicii de asistenţa stomatologica; d) serviciile hoteliere cu grad înalt de confort; e) corectiile estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18 ani; f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport; g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul sa cunoasca starea de sănătate a asiguratilor; h) fertilizarea în vitro; i) transplantul de organe şi tesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în Contractul-cadru;---------------Lit. i) a alin. (1) al art. 237 a fost modificata de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. j) asistenţa medicală la cerere; k) contravaloarea unor materiale necesare corectarii vazului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere; l) contribuţia personala din preţul medicamentelor, a unor servicii medicale şi a dispozitivelor medicale; m) serviciile medicale solicitate de asigurat; n) unele proceduri de recuperare şi de fizioterapie; o) cheltuielile de personal aferente medicilor şi asistentilor medicali, precum şi cheltuielile cu medicamente şi materiale sanitare din unităţi medico-sociale*);---------------Lit. o) a alin. (1) al art. 237 a fost modificata de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:Prin RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006 s-a dispus rectificarea art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006, care prevedea initial ca art. I pct. 15, 24 şi 25 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Art. IV în noua forma se referă la aplicarea art. I pct. 13, pct. 21 - art. 237 alin. (1) lit. o) - şi pct. 22 începând cu data de 1 ianuarie 2007.Modificarea lit. o) a alin. (1) al art. 237 devine aplicabila începând cu data de 1 ianuarie 2007 conform art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006 astfel cum a fost rectificat de RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006. p) serviciile acordate în cadrul sectiilor/clinicilor de boli profesionale şi al cabinetelor de medicina a muncii; q) serviciile hoteliere solicitate de pacientii ale caror afecţiuni se trateaza în spitalizare de zi. r) cheltuielile de personal pentru medici, farmacisti şi medici dentisti pe perioada rezidentiatului*);---------------Lit. r) a alin. (1) al art. 237 a fost introdusa de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. s) serviciile de planificare familiala acordate de medicul de familie în cabinetele de planning din structura spitalului;---------------Lit. s) a alin. (1) al art. 237 a fost modificata de pct. 14 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. t) cheltuielile de personal pentru medicii şi personalul sanitar din unitatile sau sectiile de spital cu profil de recuperare distrofici, recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copii bolnavi HIV/SIDA, reorganizate potrivit legii;---------------Lit. t) a alin. (1) al art. 237 a fost modificata de pct. 14 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. u) activităţi de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategiei de sănătate publică, definite prin Contractul-cadru*).---------------Lit. u) a alin. (1) al art. 237 a fost introdusa de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.---------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:Prin RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006 s-a dispus rectificarea art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006, care prevedea initial ca art. I pct. 15, 24 şi 25 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Art. IV în noua forma se referă la aplicarea art. I pct. 13, pct. 21 - art. 237 alin. (1) lit. o) - şi pct. 22 începând cu data de 1 ianuarie 2007.Completarea alin. (1) al art. 237 cu lit. r)-u) devine aplicabila începând cu data de 1 ianuarie 2007 conform art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006 astfel cum a fost rectificat de RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006. (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), f), i) şi n) şi contribuţia personala prevăzută la alin. (1) lit. l) se stabilesc prin contractul-cadru. (3) Cheltuielile pentru activităţile prevăzute la alin. (1) lit. r), s), t) şi u) se suporta din bugetul de stat.---------------Alin. (3) al art. 237 a fost modificat de pct. 15 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (4) Cheltuielile pentru activităţile prevăzute la alin. (1) lit. o) se asigura prin transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice.---------------Alin. (4) al art. 237 a fost introdus de pct. 15 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Secţiunea a 7-a Asigurarea calităţii Articolul 238Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de baza pentru asigurati revine CNAS prin respectarea urmatoarelor măsuri: a) acceptarea incheierii de contracte numai cu furnizori autorizati şi evaluaţi conform legii; b) existenta unui sistem informational corespunzător asigurarii unei evidente primare privind diagnosticul şi terapia aplicata; c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistentei medicale şi stomatologice, elaborate de către Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS; d) utilizarea pentru tratamentul afectiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman; e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform legii. Articolul 239 (1) Criteriile privind calitatea asistentei medicale acordate asiguratilor se elaboreaza de Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS şi se referă la diagnostic şi tratamentul medico-chirurgical şi stomatologic. (2) Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au incheiat contracte cu casele de asigurări. Articolul 240În vederea respectarii calităţii serviciilor medicale furnizate asiguratilor CNAS şi casele de asigurări organizeaza controlul activităţii medicale pe baza criteriilor prevăzute la art. 238 şi 239. Secţiunea a 8-a Acţiuni comune pentru sănătate Articolul 241Ministerul Sănătăţii Publice proiecteaza, implementeaza şi coordonează programe naţionale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică, cu participarea instituţiilor cu raspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. Articolul 242 (1) Ministerul Sănătăţii Publice organizeaza împreună cu CNAS licitatii la nivel naţional şi alte proceduri de achizitii publice pentru achizitionarea medicamentelor şi materialelor specifice pentru consumul în spitale şi în ambulatoriu, în vederea realizării programelor naţionale curative de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitaţie electronică. (2) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor naţionale curative de sănătate se asigura prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care acestea se deruleaza sau alte farmacii, după caz. (3) CNAS poate achizitiona servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale, aferente programelor naţionale curative de sănătate şi tratamentelor ambulatorii. Articolul 243CNAS poate elabora, pentru furnizorii aflati în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, protocoale de practica, ca baza de decontare pentru servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, cu consultarea CMR, CFR, CMDR şi OAMMR. Secţiunea a 9-a Evaluarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi materiale sanitare Articolul 244 (1) Pot intră în relaţie contractuala cu casele de asigurări numai furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care indeplinesc criteriile de evaluare stabilite de CNAS şi Ministerul Sănătăţii Publice. (2) Procesul de evaluare cuprinde cabinetele medicale, ambulatoriile de specialitate, spitalele, farmaciile, furnizorii de ingrijiri la domiciliu, furnizorii de dispozitive medicale, furnizorii de servicii medicale de urgenta prespitaliceasca şi transport sanitar, precum şi alte persoane fizice sau juridice autorizate în acest sens de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Evaluarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, prevăzuţi la alin. (2), se face la nivel naţional sau judetean. (4) Comisiile de evaluare la nivel naţional sunt formate din reprezentanti ai Ministerului Sănătăţii Publice, CNAS, iar la nivel judetean comisiile de evaluare sunt formate din reprezentanti ai direcţiilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti şi reprezentanti ai caselor de asigurări şi, după caz, ai ministerelor şi instituţiilor cu retele sanitare proprii. (5) Regulamentul de functionare a comisiilor de evaluare a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, prevăzuţi la alin. (2), se elaboreaza de comisiile naţionale şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS. Standardele de evaluare elaborate de comisiile naţionale de evaluare se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS. (6) Metodologia şi nivelul de evaluare a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, prevăzuţi la alin. (2), se elaboreaza şi se stabilesc de către comisiile organizate la nivel naţional şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS. (7) Finantarea activităţii desfăşurate în vederea evaluării se suporta proportional de către instituţiile şi asociaţiile care desemneaza persoane în comisiile prevăzute la alin. (4). Capitolul IV Relatiile caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente Articolul 245Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care sunt în relatii contractuale cu casele de asigurări, sunt: a) unitatile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate şi evaluate în condiţiile legii; b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; c) alte persoane fizice şi juridice care furnizeaza servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale. Articolul 246 (1) Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natura civila, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se incheie anual. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte aditionale. (2) Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale sunt obligati să prezinte, la incheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de raspundere civila în domeniul medical în concordanta cu tipul de furnizor, atât pentru furnizor, cat şi pentru personalul medico-sanitar angajat. Nivelul limitelor de asigurare pe categorii de furnizori care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări se stabileste de CNAS cu avizul CMR, CFR, CMDR, OAMMR şi OBBC, după caz. Societăţile de asigurări care ofera asigurări de raspundere civila în domeniul medical trebuie să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. (3) CNAS poate stabili relatii contractuale directe cu furnizorii de servicii medicale de dializa. Durata acestor contracte este de un an şi poate fi prelungita prin acte aditionale pentru anii urmatori, în limita creditelor aprobate prin buget pentru anul respectiv, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. (4) Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenta financiar-contabila privind sumele decontate din fond. Articolul 247Furnizorii de servicii medicale incheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare. Articolul 248Refuzul caselor de asigurări de a incheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetele de servicii, denuntarea unilaterala a contractului, precum şi raspunsurile la cererile şi la sesizarile furnizorilor se vor face în scris şi motivat, cu indicarea temeiului legal, în termen de 30 de zile. Articolul 249 (1) Casele de asigurări incheie cu furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmarind realizarea echilibrului financiar. (2) La incheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguratilor şi vor tine seama de economicitatea, eficienta şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS şi Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Lista de servicii medicale acordate la nivel regional, precum şi modalitatea de încheiere a contractelor de furnizare de servicii cu mai multe case de asigurări dintr-o anumita regiune se stabilesc prin contractul-cadru. Articolul 250 (1) Contractele de furnizare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale cuprind şi oblibaţiile părţilor legate de derularea în condiţii optime a clauzelor contractuale, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada urmatoare celei acoperite prin contract. (2) Decontarea serviciilor medicale şi a dispozitivelor medicale aferente lunii decembrie a anului în curs se face în luna ianuarie a anului următor. Articolul 251Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respecta clauzele contractuale privind serviciile furnizate, furnizorii având obligaţia să permită accesul la evidentele referitoare la derularea contractului. Articolul 252 (1) Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi: a) în asistenţa medicală primara şi de specialitate ambulatorie, prin tarif pe persoana asigurata, tarif pe serviciu medical; b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi sanitare publice sau private, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical; c) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru; d) prin pret de referinţa prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personala; e) prin pret de decontare, pentru medicamentele la care nu se stabileste pret de referinţa, din lista aprobata prin ordin al ministrului sănătăţii publice; f) prin pret de referinţa pentru unele servicii medicale sau prin pret de referinţa prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale sau, după caz, prin suma de închiriere pentru cele acordate pentru o perioadă determinata. (2) Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileste prin contractul-cadru. Articolul 253Decontarea serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale se face în baza contractelor incheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări unde este luat în evidenta asiguratul, pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru. Articolul 254Asistenţa medicală şi ingrijirile medicale la domiciliul asiguratului se contracteaza de casele de asigurări cu furnizori autorizati şi evaluaţi în condiţiile legii. Articolul 255Asistenţa medicală de urgenta prespitaliceasca şi serviciile de transport medical se acordă prin unităţi medicale specializate autorizate şi evaluate. Capitolul V Finantarea serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale Secţiunea 1 Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Articolul 256 (1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formeaza din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; b) subventii de la bugetul de stat; c) dobanzi, donatii, sponsorizari, venituri obtinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri, în condiţiile legii. d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice.--------------Lit. d) a alin. (1) al art. 256 a fost introdusa de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:Prin RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006 s-a dispus rectificarea art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006, care prevedea initial ca art. I pct. 15, 24 şi 25 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. (2) Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice şi fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condiţiile legii, iar colectarea contribuţiilor persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectueaza de către casele de asigurări. (3) Sumele colectate în contul fondului potrivit alin. (2) sunt în permanenta la dispoziţia CNAS şi se repartizeaza de ordonatorul principal de credite, proportional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistenţa medicală.---------------Alin. (3) al art. 256 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:Prin RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 6 octombrie 2006 s-a dispus rectificarea art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006, care prevedea initial ca art. I pct. 15, 24 şi 25 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. (4) În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după epuizarea fondului de rezerva veniturile bugetului fondului se completeaza cu sume care se aloca de la bugetul de stat. (5) Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, destinata exclusiv finantarii cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,75%, aplicata la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentand indemnizatie de şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii. Articolul 257 (1) Persoana asigurata are obligaţia platii unei contribuţii banesti lunare pentru asigurarile de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuţia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contribuţia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculată la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar; c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); d) indemnizatiilor de şomaj; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual şi/sau intr-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar; f) veniturilor realizate din pensii. (3) În cazul persoanelor care realizează în acelasi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) şi f), contribuţia se calculeaza asupra tuturor acestor venituri.-------------Alin. (3) al art. 257 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de baza minim brut pe tara şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunara de 6,5% datorata se calculeaza asupra sumei reprezentand o treime din salariul de baza minim brut pe tara. (5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se platesc după cum urmeaza: a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi la alin. (4); c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi e). (6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum şi asupra indemnizatiilor reglementate de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare. (7) Obligaţia virarii contributiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plateste asiguratilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f), respectiv asiguratilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi e). (8) Termenul de prescriptie a platii contributiei de asigurări sociale de sănătate se stabileste în acelasi mod cu cel prevăzut pentru oblibaţiile fiscale. Articolul 258 (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguratii au obligaţia sa calculeze şi sa vireze la fond o contribuţie de 7% asupra fondului de salarii, datorata pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectiva. (2) Prin fond de salarii realizat, în sensul prezentei legi, se înţelege totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizica şi juridica pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor. (3) Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de baza, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de baza are loc după 3 luni de la ultima plata a contributiei. (4) Pentru perioada în care angajatorii suporta indemnizatia pentru incapacitate temporara de muncă, acestia au obligaţia de a plati contribuţia de 7% raportata la fondul de salarii, pentru salariaţii aflati în aceasta situaţie. Articolul 258^1 (1) Cotele de contribuţii prevăzute la art. 257 şi 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat. (2) Cota de contribuţie prevăzută la art. 258 se stabileste pentru anul 2007 la 6%. (3) Cota prevăzută la alin. (2) se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.-------------Art. 258^1 a fost introdus de pct. 1 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 20 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 941 din 21 noiembrie 2006. Articolul 259 (1) Pentru beneficiarii indemnizatiei de şomaj contribuţia se calculeaza şi se virează odata cu plata drepturilor banesti asupra cărora se calculeaza de către cei care efectueaza plata acestor drepturi. (2) Pentru pensionari contribuţia datorata de acestia se aplică numai la veniturile din pensiile care depasesc limita supusă impozitului pe venit, se calculeaza pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi aceasta limita şi se virează odata cu plata drepturilor banesti asupra cărora se calculeaza de către cei care efectueaza plata acestor drepturi. (3) Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează şi se calculează începând cu 1 ianuarie 2009.--------------Alin. (3) al art. 259 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 26 septembrie 2007. (4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitarii contributiei de 6,5%. (5) Pentru lucratorii migranti care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunara la fond se calculeaza prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obtinute din contractele incheiate cu un angajator strain. (6) Pentru persoanele care se asigura facultativ în condiţiile art. 214 alin. (2), contribuţia lunara la fond se calculeaza prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a doua salarii de baza minime brute pe tara, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. (7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat: a) sa achite contribuţia legala lunara pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescriptie privind oblibaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe tara în vigoare la data platii, calculandu-se majorări de intarziere; b) sa achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescriptie privind oblibaţiile fiscale contribuţia legala lunara calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi oblibaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toata această perioadă; c) sa achite atât contribuţia legala lunara şi oblibaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cat şi contribuţia legala lunara, precum şi majorarile de intarziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, oblibaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Aceasta prevedere se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescriptie fiscala exista atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cat şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mica de 6 luni, se achită contribuţia legala lunara proportional cu perioada respectiva, inclusiv majorarile de intarziere şi oblibaţiile fiscale accesorii, după caz.--------------Alin. (7) al art. 259 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescriptie privind oblibaţiile fiscale se calculeaza începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calităţii de asigurat, după caz.--------------Alin. (8) al art. 259 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (9) Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decat cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiaza de asigurarea de sănătate fără plata contributiei, platesc contribuţia lunara de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de baza minim brut pe tara. (10) Strainii cărora li s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, republicată, sunt obligati, pentru a obtine calitatea de asigurat, sa plateasca contribuţia legala începând cu data obtinerii respectivei forme de protecţie. (11) Strainii cărora li s-a acordat, anterior intrarii în vigoare a legislaţiei privind integrarea sociala a strainilor care au dobândit o formă de protecţie în România, una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată, sunt obligati, pentru a obtine calitatea de asigurat, sa plateasca contribuţia legala începând cu data intrarii în vigoare a legislaţiei privind integrarea sociala a strainilor care au dobândit o formă de protecţie în România. Articolul 260 (1) Contribuţia datorata pentru persoanele prevăzute la art. 213 se suporta după cum urmeaza: a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) şi i), iar pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h) începând cu 1 ianuarie 2009.--------------Lit. a) a alin. (1) al art. 260 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 26 septembrie 2007. b) de către bugetul asigurarilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b); c) de către bugetul asigurarilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e); d) de către bugetele locale, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g). (2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) şi i) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra sumei reprezentand valoarea a doua salarii de baza minime brute pe tara. (3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b) şi e) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizatiei pentru incapacitate de muncă datorata unui accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizatiei de şomaj. (4) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra ajutorului social acordat, în condiţiile legii, pentru asigurarea venitului minim garantat. Articolul 261 (1) Angajatorii şi asiguratii care au obligaţia platii contributiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respecta datorează pentru perioada de intarziere majorări de intarziere în condiţiile Codului de procedura fiscala. (2) CNAS aproba norme privind desfăşurarea activităţii de executare silita a creanţelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF.--------------Alin. (3) al art. 261 a fost abrogat de alin. (1) al art. IV din ORDONANTA nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 675 din 7 august 2006. (4) În cazul neachitarii în termen a contribuţiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate şi a majorarilor de intarziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor aprobate prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie. (5) Persoanele prevăzute la art. 257 şi 258 au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative şi actele de evidenta necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond. Secţiunea a 2-a Utilizarea şi administrarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Articolul 262 (1) Veniturile fondului se utilizeaza pentru: a) plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, inclusiv a celor acordate în baza documentelor internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; în valoarea serviciilor medicale se poate include şi amortizarea bunurilor achiziţionate de unitatile sanitare publice supuse amortizarii potrivit legii, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice; b) cheltuieli de administrare, functionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate. Prin legile bugetare anuale se poate aproba depăşirea limitei de 3%;--------------Lit. b) a alin. (1) al art. 262 a fost modificata de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. c) fondul de rezerva în cota de 1% din sumele constituite anual la nivelul CNAS. (2) Veniturile fondului se utilizeaza şi pentru plata indemnizatiilor de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii. Articolul 263 (1) Veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru: a) investitii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare; b) achizitionarea aparaturii medicale de la nivelul şi condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului; c) măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale, altele decat cele prevăzute de prezenta lege. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) se suporta de la bugetul de stat. Articolul 264 (1) Bugetul fondului se aproba de Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexa la legea bugetului de stat. (2) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale caselor de asigurări se aproba de ordonatorul principal de credite, în condiţiile legii. Articolul 265 (1) Sumele rămase neutilizate la nivelul caselor de asigurări la sfârşitul fiecarui an se virează în contul CNAS. (2) Sumele rămase la nivelul CNAS la sfârşitul anului se reporteaza în anul următor şi se utilizeaza potrivit art. 262 alin. (1) lit. a) şi b).(2^1) Sumele alocate de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice pentru realizarea programelor naţionale de sănătate cu scop curativ, rămase neutilizate, se virează de CNAS până la sfârşitul anului în contul bugetului din care provin.--------------Alin. (2^1) al art. 265 a fost introdus de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (3) Fondul de rezerva ramas neutilizat la finele anului se reporteaza în anul următor cu aceeasi destinatie. (4) Utilizarea fondului de rezerva se stabileste prin legile bugetare anuale. (5) Disponibilitatile temporare ale fondului, precum şi disponibilitatile fondului de rezerva se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobânda. (6) Din disponibilitatile fondului de rezerva şi din excedentele înregistrate de fond din anii precedenti pot fi constituite depozite la termen la trezoreria statului, în condiţiile stabilite prin convenţie incheiata între CNAS şi Ministerul Finanţelor Publice. Capitolul VI Organizarea caselor de asigurări de sănătate Secţiunea 1 Constituirea caselor de asigurări de sănătate şi organizarea administrativa Articolul 266 (1) CNAS este institutie publică, autonoma, de interes naţional, cu personalitate juridica, care administreaza şi gestioneaza sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicarii politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar şi are sediul în municipiul Bucureşti, Calea Calarasilor nr. 248, sectorul 3. (2) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionarii unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judetene şi Casa de Asigurari de Sănătate a Municipiului Bucureşti. (3) CNAS funcţionează pe baza statutului propriu, avizat de consiliul de administratie şi aprobat prin hotărâre a Guvernului. Casele de asigurări funcţionează pe baza statutului propriu, care respecta prevederile statutului-cadru, aprobat de Consiliul de administratie al CNAS. (4) Statutele prevăzute la alin. (3) trebuie să conţină prevederi referitoare la: a) denumirea şi sediul casei de asigurări respective; b) relatiile CNAS cu alte case de asigurări şi cu oficiile teritoriale, precum şi cu asiguratii; c) structura, drepturile şi oblibaţiile organelor de conducere; d) modul de adoptare a hotărârilor în consiliul de administratie şi relaţia dintre acesta şi conducerea executiva a casei de asigurări; e) alte prevederi. Articolul 267 (1) Casele de asigurări sunt institutii publice, cu personalitate juridica, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. (2) Casele de asigurări colecteaza contribuţiile persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, şi gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurand functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, şi pot derula şi dezvolta şi activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate. Articolul 268 (1) Pe lângă CNAS şi casele de asigurări de sănătate funcţionează comisii de experti pentru implementarea programelor naţionale de sănătate, finantate din fond, precum şi alte activităţi stabilite prin ordin al presedintelui CNAS. (2) Membrii comisiilor de experti prevăzute la alin. (1) beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din indemnizatia presedintelui CNAS, respectiv din salariul functiei de presedinte-director general al casei de asigurări de sănătate, care se acordă proportional cu numărul de participari efective la şedinţe. Indemnizatiile şi cheltuielile de deplasare ocazionate de participarea în comisiile de experti sunt suportate de CNAS, respectiv de casa de asigurări de sănătate la nivelul careia funcţionează comisia. Regulamentul de organizare şi functionare şi atribuţiile comisiilor de experti se stabilesc prin ordin al presedintelui CNAS.----------------Art. 268 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 269Casele de asigurări pot înfiinţa oficii de asigurări de sănătate fără personalitate juridica, la nivelul oraşelor, al municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, în baza criteriilor stabilite prin ordin al presedintelui CNAS. Secţiunea a 2-a Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate Articolul 270 (1) Atribuţiile CNAS sunt urmatoarele: a) gestioneaza fondul prin preşedintele CNAS, împreună cu casele de asigurări; b) elaboreaza, implementeaza şi gestioneaza procedurile şi formularele unitare, avizate de Ministerul Sănătăţii Publice, pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; c) elaboreaza şi actualizeaza Registrul unic de evidenta a asiguratilor; d) elaboreaza şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor; e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele de asigurări; f) raspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în faţa Guvernului şi faţă de asigurati; g) elaboreaza proiectul contractului-cadru, care se prezinta de către Ministerul Sănătăţii Publice spre aprobare Guvernului; h) elaboreaza condiţiile privind acordarea asistentei medicale din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu consultarea CMR şi CMDR; i) participa anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personala, pe baza prescriptiilor medicale, pentru persoanele asigurate; j) administreaza şi intretine bunurile imobile şi baza materiala din patrimoniu, în condiţiile legii; k) asigura organizarea sistemului informatic şi informational unic integrat pentru inregistrarea asiguratilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Indicatorii folositi în raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii Publice, la propunerea CNAS, CMR şi CMDR; l) negociaza şi contracteaza cu institutii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor privind unele servicii medicale furnizate asiguratilor, în vederea contractarii şi decontarii acestora de către casele de asigurări; m) acorda gratuit informaţii, consultanţă şi asistenţa în domeniul asigurarilor sociale de sănătate persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; n) participa la licitatii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii Publice pentru achizitia de medicamente şi materiale specifice pentru realizarea programelor de sănătate; o) incheie şi deruleaza contracte de achizitii publice pentru medicamente şi materiale sanitare pentru derularea programelor de sănătate, precum şi contracte de furnizare de servicii medicale de dializa; p) asigura logistica şi baza materiala necesare activităţii de pregatire şi formare profesionala a personalului, din cheltuielile de administrare a fondului; r) initiaza, negociaza şi incheie cu institutii similare documente de cooperare internationala în domeniul sau de activitate; s) indeplineste functia de organism de legătură, care asigura comunicarea cu organismele similare din statele care au incheiat cu România documente internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii; t) prezinta un raport anual Guvernului privind starea sistemului de asigurări sociale de sănătate; u) prezinta rapoarte Parlamentului, la solicitarea acestuia; v) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. (2) Realizarea atribuţiilor care revin CNAS, potrivit prezentei legi, este supusă controlului organelor competente potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Articolul 271Atribuţiile caselor de asigurări sunt urmatoarele: a) sa colecteze contribuţiile la fond pentru persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF; b) sa administreze bugetele proprii; c) sa inregistreze, sa actualizeze datele referitoare la asigurati şi să le comunice CNAS; d) sa elaboreze şi sa publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor; e) sa utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond; f) sa furnizeze gratuit informaţii, consultanţă, asistenţa în problemele asigurarilor sociale de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale; g) sa administreze bunurile casei de asigurări, conform prevederilor legale; h) sa negocieze, sa contracteze şi sa deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru; i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora; j) pot sa organizeze licitatii în vederea contractarii unor servicii din pachetul de servicii, pe baza prevederilor contractului-cadru; k) să asigure, în calitate de institutii competente, activităţile de aplicare a documentelor internationale cu prevederi în domeniul sănătăţii incheiate de România cu alte state, inclusiv cele privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale şi a altor prestatii, în condiţiile respectivelor documente internationale; l) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii. Secţiunea a 3-a Organele de conducere Articolul 272 (1) CNAS are urmatoarele organe de conducere: a) adunarea reprezentantilor; b) consiliul de administratie; c) preşedintele; d) comitetul director; e) 2 vicepresedinti; f) directorul general. (2) Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS şi ale caselor de asigurări trebuie să indeplineasca urmatoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români şi să aibă domiciliul pe teritoriul României; b) să aibă calitatea de asigurat; c) sa nu aiba cazier judiciar sau fiscal;--------------Lit. d) a alin. (2) al art. 272 a fost abrogata de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (3) Membrii consiliului de administratie au obligaţia de a depune declaratie de avere şi o declaratie de interese cu privire la incompatibilităţile prevăzute de prezenta lege, în termen de 15 zile de la numirea în Consiliul de administratie al CNAS. Declaratia de interese va fi actualizata ori de cate ori intervin modificari. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data modificarii respective. Declaratiile se vor afisa pe site-ul CNAS. Modelul declaraţiei de interese se aproba prin ordin al presedintelui CNAS. Articolul 273 (1) Adunarea reprezentantilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde: a) reprezentanti ai asiguratilor delegaţi de consiliile judetene şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în numar de unu pentru fiecare judet şi doi pentru municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanti se face în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi; b) 31 de membri numiti astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii publice, 3 de către Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera Deputatilor, la propunerea comisiei de specialitate, un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, un reprezentant al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurari Sociale, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanti ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu retele sanitare proprii, respectiv cate un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apararii Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicatii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului Naţional al Persoanelor Varstnice. (2) Sunt reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale care indeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Pe locurile devenite vacante ca urmare a demisiei, revocarii din cauze prevăzute de lege sau a decesului se numesc noi membri, aleşi în aceleasi condiţii, până la expirarea mandatului în curs. Articolul 274 (1) Adunarea reprezentantilor se intruneste în sedinta o dată pe an, la convocarea consiliului de administratie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea presedintelui CNAS, a consiliului de administratie sau a unui numar de cel puţin 30 de membri ai adunarii reprezentantilor. (2) Adunarea reprezentantilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi. Articolul 275Adunarea reprezentantilor are urmatoarele atribuţii: a) propune modificarea Statutului CNAS; b) analizeaza repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomanda ordonatorului principal de credite luarea masurilor necesare pentru modificarea acestuia, în condiţiile legii; c) analizeaza modul de utilizare a fondului, costurile din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, serviciile medicale acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de baza şi recomanda masurile legale pentru folosirea cu eficienta a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguratilor. Articolul 276 (1) Consiliul de administratie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum urmeaza: a) 5 reprezentanti ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii publice, a ministrului muncii, solidaritatii sociale şi familiei, a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei; b) 5 membri numiti prin consens de către confederatiile patronale reprezentative la nivel naţional; c) 5 membri numiti prin consens de către confederatiile sindicale reprezentative la nivel naţional; d) 2 membri numiti de primul-ministru, cu consultarea Consiliului Naţional al Persoanelor Varstnice. (2) Prevederile art. 273 alin. (3) se aplică şi în cazul consiliului de administratie. Articolul 277 (1) Preşedintele consiliului de administratie este preşedintele CNAS şi are rang de secretar de stat. Preşedintele CNAS are dreptul la organizarea cabinetului demnitarului în structura CNAS şi în limita numarului de posturi prevăzut de lege pentru functia de secretar de stat. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administratie, la propunerea ministrului sănătăţii. (2) Consiliul de administratie are 2 vicepresedinti aleşi de consiliul de administratie prin vot secret, unul din partea confederatiilor patronale reprezentative la nivel naţional şi celalalt din partea confederatiilor sindicale reprezentative la nivel naţional, stabilite potrivit legii. Vicepresedintii consiliului de administratie sunt şi vicepresedintii CNAS. (3) Preşedintele, vicepresedintii şi directorul general al CNAS se suspenda de drept din functiile deţinute anterior, pe perioada executarii mandatului, cu excepţia celor prevăzute la art. 282 alin. (1). Articolul 278 (1) Consiliul de administratie funcţionează în mod legal în prezenta a cel puţin 13 membri. (2) Hotărârile consiliului de administratie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. (3) În condiţiile în care la prima convocare a unei şedinţe a consiliului de administratie nu se indeplineste cvorumul prevăzut la alin. (1), preşedintele CNAS, în calitate de presedinte al consiliului de administratie, are dreptul sa convoace o noua sedinta în termen de maximum 7 zile, în cadrul careia hotărârile sunt luate cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. (4) Principalul rol al consiliului de administratie este de a elabora şi a realiza strategia naţionala în domeniul asigurarilor sociale de sănătate. (5) La sedintele consiliului de administratie preşedintele CNAS poate invita persoane care au legătură cu subiectele supuse dezbaterii. Articolul 279 (1) Consiliul de administratie al CNAS are urmatoarele atribuţii: a) aproba planul anual de activitate pentru indeplinirea prevederilor programului de asigurări sociale de sănătate; b) aproba regulamentul de organizare şi functionare a comisiilor de evaluare şi standardele de evaluare a furnizorilor de servicii medicale; c) aproba criteriile de recrutare şi modalitatile de formare a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate; d) aproba programul de investitii; e) aproba incheierea de conventii de cooperare şi finanţare de programe cu organisme internationale; f) aproba atribuţiile vicepresedintilor, la propunerea presedintelui; g) avizeaza statutul propriu al CNAS, care se aproba prin hotărâre a Guvernului, şi aproba statutul-cadru al caselor de asigurări la propunerea Comitetului director; h) aproba propriul regulament de organizare şi functionare; i) aproba strategia sistemului de asigurări sociale de sănătate cu privire la colectarea şi utilizarea fondului; j) aproba proiectul bugetului fondului şi îl supune aprobării ordonatorului principal de credite, în condiţiile legii; k) avizeaza, în condiţiile legii, repartizarea pe case de asigurări a bugetului fondului; l) avizeaza utilizarea fondului de rezerva; m) analizeaza semestrial stadiul derularii contractelor şi imprumuturilor; n) avizeaza rapoartele de gestiune anuale, prezentate de preşedintele CNAS, contul de încheiere a exercitiului bugetar, precum şi raportul anual de activitate; o) aproba, în baza raportului Curtii de Conturi, bilantul contabil şi descarcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi pentru casele de asigurări; p) avizeaza proiectul contractului-cadru şi al normelor metodologice de aplicare a acestuia; r) avizeaza lista medicamentelor de care beneficiaza asiguratii cu sau fără contribuţie personala; s) aproba criteriile privind calitatea asistentei medicale acordate asiguratilor; t) analizeaza structura şi modul de functionare ale caselor de asigurări; u) avizeaza organigrama CNAS şi organigramele caselor de asigurări teritoriale, la propunerea Comitetului director; organigramele care se aproba prin ordin al presedintelui CNAS; v) alte atribuţii acordate prin acte normative în vigoare. (2) Consiliul de administratie se intruneste lunar, la convocarea presedintelui CNAS. Consiliul de administratie se poate intruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea presedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin Consiliul de administratie al CNAS adopta hotărâri, în condiţiile prevăzute la art. 278. (4) Modul de rezolvare a divergentelor dintre preşedintele CNAS şi consiliul de administratie, în indeplinirea atribuţiilor stabilite în prezenta lege, se reglementeaza prin statutul CNAS. Articolul 280 (1) Preşedintele CNAS este ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezinta CNAS în relatiile cu tertii şi pe asigurati în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurarilor sociale de sănătate. (2) Presedintelui CNAS îi sunt aplicabile prevederile legii responsabilitatii ministeriale. Articolul 281 (1) Atribuţiile principale ale presedintelui CNAS sunt urmatoarele: a) exercita atribuţiile prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite, pentru administrarea şi gestionarea fondului; b) organizeaza şi coordonează activitatea de audit şi control în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuţiilor specifice ale CNAS şi ale caselor de asigurări; activitatea de audit se poate desfăşura la nivel regional, în condiţiile stabilite prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul Consiliului de administratie al CNAS; c) participa ca invitat la sedintele Guvernului în care sunt dezbatute aspecte referitoare la sănătatea populatiei; d) numeste, sancţionează şi elibereaza din functie personalul CNAS; e) prezideaza sedintele adunarii reprezentantilor; f) alte atribuţii stabilite prin Statutul CNAS. (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, precum şi pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administratie, preşedintele CNAS emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţa persoanelor interesate. Ordinele cu caracter normativ, emise în aplicarea prezentei legi, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 282 (1) Pe timpul executarii mandatului preşedintele şi vicepresedintii sunt numiti pe o perioadă de 4 ani. Acestia nu pot exercita pe durata mandatului nici o alta functie sau demnitate publică, cu excepţia functiilor didactice din învăţământul superior. (2) Membrii Consiliului de administratie al CNAS, pe perioada exercitarii mandatului, nu sunt salariati ai CNAS, cu excepţia presedintelui şi a vicepresedintilor, şi nu pot ocupa functii în structurile executive ale caselor de asigurări. Acestia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unităţi care se afla în relatii contractuale cu casele de asigurări. (3) Salarizarea presedintelui şi a vicepresedintilor CNAS se stabileste după cum urmeaza: a) pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevăzute de lege pentru functia de secretar de stat; b) pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevăzute de lege pentru functia de subsecretar de stat. (4) Salariul şi celelalte drepturi de personal ale directorului general al CNAS se stabilesc la nivelul corespunzător prevăzut de lege pentru functia de secretar general din minister. (5) Membrii Consiliului de administratie al CNAS, cu excepţia presedintelui şi vicepresedintilor, beneficiaza de o indemnizatie lunara de până la 20% din indemnizatia presedintelui CNAS, în condiţiile prezentei efective la sedintele consiliului de administratie. Articolul 283 (1) Conducerea executiva a CNAS este asigurata de către directorul general. (2) Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se numeste prin ordin al presedintelui CNAS. (3) Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de preşedintele CNAS, cu avizul consiliului de administratie. Articolul 284Conducerea operativa a CNAS este asigurata de un Comitet director alcătuit din: presedinte, vicepresedinti, director general şi directorii generali adjuncţi. Atribuţiile Comitetului director de conducere al CNAS se aproba prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie. Articolul 285 (1) Personalul CNAS şi al caselor de asigurări este constituit din functionari publici şi personal contractual, în condiţiile legii, şi nu pot desfăşura activităţi la furnizorii de servicii medicale. (2) Salariul şi celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituţiilor publice. (3) Personalului CNAS, al caselor de asigurări, al Ministerului Sănătăţii Publice şi al autorităţilor de sănătate publică îi pot fi acordate stimulente din fondul constituit cu aceasta destinatie prin retinerea unei cote de 15% din sumele încasate la bugetul fondului de către casele de asigurări în condiţiile art. 195 din Codul de procedură fiscala, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin virarea unei părţi de 50% din fondul total de stimulare constituit prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra sumelor încasate la bugetul fondului de ANAF. Modalitatea de constituire şi utilizare a acestui fond se aproba prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS.----------------Alin. (3) al art. 285 a fost modificat de pct. 16 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Articolul 286Organele de conducere ale caselor de asigurări sunt consiliul de administratie şi preşedintele-director general. Articolul 287 (1) Consiliul de administratie al caselor de asigurări de sănătate judetene şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 11 membri, desemnaţi după cum urmeaza: a) unul de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti; b) unul de prefect, la propunerea autorităţii de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucureşti; c) 3 de confederatiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; d) 3 de confederatiile sindicale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens; e) 2 de consiliile judetene ale persoanelor varstnice, respectiv al municipiului Bucureşti; f) preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări. (2) Mandatul membrilor consiliilor de administratie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Membrii consiliilor de administratie ale caselor de asigurări beneficiaza de o indemnizatie lunara de până la 20% din salariul functiei de director general al casei de asigurări respective, în condiţiile prezentei efective la sedintele consiliului de administratie. (3) Pe perioada mandatului membrii consiliului de administratie pot fi revocati din functii de către cei care i-au numit, iar pe functiile rămase vacante sunt numiti noi membri, până la expirarea mandatului în curs. (4) Consiliile de administratie ale caselor de asigurări au urmatoarele atribuţii generale: a) aproba proiectul statutului propriu; b) avizeaza proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli anuale aferente Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; c) aproba rapoartele de gestiune semestriale şi anuale, prezentate de preşedintele-director general; d) avizeaza politica de contractare propusa de preşedintele-director general, cu respectarea contractului-cadru; e) avizeaza programele de acţiuni de imbunatatire a disciplinei financiare, inclusiv masurile de executare silita potrivit prevederilor legale în vigoare; f) alte atribuţii date prin lege sau prin statut. (5) Consiliul de administratie ia hotărâri prin vot, în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor. (6) Sedintele consiliului de administratie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu usile închise. Problemele legate de buget se vor discuta intotdeauna în şedinţe publice. Articolul 288 (1) Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiti pe bază de concurs, prin ordin al presedintelui CNAS. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administratie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia. Între CNAS şi directorul general al casei de asigurări - manager al sistemului la nivel local se incheie un contract de management. (2) Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii. (3) Directorul general se numeste pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se suspenda de drept din functiile deţinute anterior, cu excepţia functiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general are obligaţia de a depune declaratie de interese şi declaratie de avere. Modelul declaraţiei de interese se aproba prin ordin al presedintelui CNAS. (4) Salarizarea şi celelalte drepturi ale directorului general se stabilesc prin contractul de management. (5) Atribuţiile principale ale directorului general sunt urmatoarele: a) aplica normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de functionare şi procedurile administrative unitare; b) organizeaza şi coordonează activitatea de control al executiei contractelor de furnizare de servicii medicale; c) organizeaza şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectarii contribuţiilor la fond; d) propune programe de acţiuni de imbunatatire a disciplinei financiare, inclusiv executarea silita, potrivit legii; e) stabileste modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru; f) organizeaza împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor asiguratilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora; g) supraveghează şi controlează organizarea şi functionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezinta anual rapoarte, pe care le da publicităţii; h) numeste, sancţionează şi elibereaza din functie personalul casei de asigurări. Secţiunea a 4-a Serviciul medical Articolul 289 (1) În cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-sef. (2) La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical, dimensionat în raport cu numărul asiguratilor, care este condus de un medic-sef. (3) Functia de medic-sef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupa prin concurs organizat de CNAS, în condiţiile legii. (4) Functia de medic-sef al CNAS este echivalenta cu cea de director general adjunct şi este salarizata potrivit legii. Articolul 290 (1) Serviciul medical al CNAS urmareste interesele asiguratilor cu privire la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflati în relatii contractuale cu casele de asigurări. (2) Atribuţiile serviciului medical sunt stabilite prin statut. Secţiunea a 5-a Oblibaţiile caselor de asigurări Articolul 291Oblibaţiile CNAS sunt urmatoarele: a) să asigure logistica funcţionarii unitare şi coordonate a sistemului asigurarilor sociale de sănătate; b) sa urmareasca colectarea şi folosirea cu eficienta a fondului; c) sa foloseasca mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea şi susţinerea intereselor asiguratilor pe care îi reprezinta; d) sa acopere potrivit principiilor prezentei legi nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile. Articolul 292Oblibaţiile caselor de asigurări sunt urmatoarele: a) sa verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor incheiate cu furnizorii de servicii medicale; b) sa deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguratilor, la termenele prevăzute în contractul-cadru, în caz contrar urmand sa suporte penalitatile prevăzute în contract; c) sa acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să tina seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei; d) sa informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale; e) sa informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de functionare şi de acordare a acestora; f) să asigure confidentialitatea datelor în condiţiile prezentei legi; g) sa verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementarile în vigoare; h) să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenta asiguratilor şi a documentelor justificative utilizate; i) sa furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominala obligatorie, conform legislaţiei în vigoare. Capitolul VII Controlul Secţiunea 1 Controlul de gestiune Articolul 293Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi. Articolul 294Auditul intern se exercită conform legii şi poate fi organizat la nivel regional, în condiţiile stabilite prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie al CNAS. Secţiunea a 2-a Controlul furnizarii serviciilor Articolul 295 (1) CNAS şi casele de asigurări organizeaza şi efectueaza controlul serviciilor medicale care se acordă asiguratilor pe baza contractelor de furnizare de servicii incheiate, potrivit prezentei legi. (2) În cadrul controalelor efectuate potrivit alin. (1) pot participa şi reprezentanti ai CMR, CMDR, CFR şi OAMMR. Articolul 296Salarizarea persoanelor din structurile menţionate la art. 295 alin. (1) este similara cu cea prevăzută de lege pentru compartimentele de audit. Secţiunea a 3-a Articolul 297CNAS prezinta anual Guvernului un raport de activitate, precum şi planul de activitate pentru anul următor. Secţiunea a 4-a Arbitrajul Articolul 298 (1) Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate pot fi solutionate, la solicitarea uneia dintre părţi, pe calea arbitrajului în condiţiile şi procedurile dreptului comun. (2) Comisia de arbitraj este formata din cate un arbitru desemnat de fiecare parte şi unul desemnat de Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj. (3) În vederea asigurarii activităţii de arbitraj, pe lângă CNAS se infiinteaza şi funcţionează Comisia de arbitraj. Comisia nu are personalitate juridica. (4) Organizarea şi functionarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al presedintelui CNAS. Comisia este condusa de un consiliu de conducere format din reprezentanti ai Ministerului Sănătăţii Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR.--------------Alin. (4) al art. 298 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 299 (1) Arbitrii sunt desemnaţi de către părţi, respectiv de Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj, dintr-o lista de arbitrii atestati de Ministerul Sănătăţii Publice pe baza unui examen desfăşurat în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite printr-un regulament aprobat prin ordinul ministrului sănătăţii publice şi înregistrat la Comisia de arbitraj.--------------Alin. (1) al art. 299 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. (2) Pot fi arbitri persoanele care au studii medicale, economice ori studii juridice, indeplinesc şi celelalte condiţii legale privind dobandirea calităţii de arbitru şi nu sunt angajaţi ai niciuneia dintre părţile aflate în litigiu ori ai instituţiilor care au desemnat reprezentanti în Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj. (3) Pentru activităţile desfăşurate în cadrul Comisiei de arbitraj, arbitrii beneficiaza de o indemnizatie de sedinta. Indemnizatia de sedinta pentru arbitri este de 15%, iar pentru membrii secretariatului tehnic este de 10% din indemnizatia presedintelui CNAS. (4) Cheltuielile reprezentand indemnizatiile de sedinta pentru arbitri, precum şi pentru membrii secretariatului tehnic se suporta din sumele alocate pentru administrarea fondului. (5) Celelalte cheltuieli rezultate din activitatea Comisiei centrale de arbitraj se suporta de către părţile aflate în litigiu, în condiţiile art. 298 alin. (4). Articolul 300 (1) Regulamentul de solutionare a cauzelor arbitrale, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila. (2) Comisia de arbitraj se va organiza în termen de maximum 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului titlu. Capitolul VIII Raspunderi şi sancţiuni Articolul 301Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala sau penala, după caz. Secţiunea 1 Sancţiuni Articolul 302Sanctiunile pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, cuprinse în contractele incheiate cu casele de asigurări de sănătate, se stabilesc prin contractul-cadru. Secţiunea a 2-a Infractiuni Articolul 303Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contributiei reţinute de la asigurati constituie infractiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseste conform prevederilor din Codul penal. Articolul 304Completarea declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) cu date nereale, având ca efect denaturarea evidentelor privind asiguratii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond, constituie infractiunea de fals intelectual şi se pedepseste conform prevederilor din Codul penal. Secţiunea a 3-a Contraventii Articolul 305Constituie contraventii urmatoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. (2); b) nevirarea contributiei datorate conform art. 258 alin. (1) de către persoanele fizice şi juridice angajatoare; c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări a documentelor justificative şi a actelor de evidenta necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond; d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenta financiar-contabila privind sumele decontate din fond. Articolul 306Contraventiile prevăzute la art. 305 se sancţionează după cum urmeaza: a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;--------------Lit. a) a art. 306 a fost modificata de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei.--------------Lit. b) a art. 306 a fost modificata de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 307 (1) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de către organele de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări. (2) Amenzile contraventionale aplicate conform prezentei legi constituie venituri la bugetul de stat. Articolul 308Prevederile art. 305 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 309 (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicarii acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 306, agentul constatator facand menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. (2) Dispozitiile prezentei legi referitoare la oblibaţiile faţă de fond se completeaza cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Capitolul IX Dispozitii finale Articolul 310 (1) Membrii Consiliului de administratie al CNAS şi ai consiliilor de administratie ale caselor de asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot detine functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţilor de sănătate publică, furnizorilor de servicii medicale din sistemul de asigurări sociale de sănătate ale caror servicii se deconteaza din fond, unităţilor sanitare, cabinetelor medicale, functii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judetene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, în cadrul CMDR, colegiilor judetene ale medicilor dentisti, respectiv al municipiului Bucureşti, în cadrul CFR, colegiilor judetene ale farmacistilor, respectiv al municipiului Bucureşti, organizaţiilor centrale şi locale ale OAMMR, organizaţiilor centrale şi locale ale OBBC sau functii în cadrul societatilor comerciale cu profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatura medicală. Personalului din cadrul CNAS şi caselor de asigurări, cu statut de functionar public, îi sunt aplicabile şi dispozitiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sanctionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Constituie conflict de interese detinerea de către membrii Consiliului de administratie al CNAS şi ai consiliilor de administratie ale caselor de asigurări, precum şi de către personalul angajat al acestor case de asigurări de părţi sociale, acţiuni sau interese la furnizori care stabilesc relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Aceasta dispoziţie se aplică şi în cazul în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către sot, sotie, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai persoanei în cauza. (3) Membrii Consiliului de administratie al CNAS şi ai consiliilor de administratie ale caselor de asigurări care, fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rude până la gradul al IV-lea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administratie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administratie şi nici la adoptarea hotărârilor. (4) Persoanele care la data intrarii în vigoare a prezentei legi se afla în una dintre incompatibilităţile prevăzute la alin. (1) vor opta pentru una dintre functiile ocupate în termen de 30 de zile. Articolul 311 (1) CNAS gestioneaza şi administreaza bunurile mobile şi imobile dobandite, în condiţiile legii, din activităţi proprii, subventii, donatii sau din alte surse. (2) Autorităţile publice centrale sau locale pot transmite, în condiţiile prevăzute de lege, bunuri mobile şi imobile în administrarea CNAS şi a caselor de asigurări. (3) Recuperarea debitelor din contribuţii şi majorări se poate face şi prin compensarea cu active din patrimoniul debitorilor, evaluate de institutii autorizate în condiţiile legii, cu condiţia ca acestea să fie necesare funcţionarii CNAS sau caselor de asigurări de sănătate. Articolul 312În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar, ori cu unităţi farmaceutice, pentru asigurarea serviciilor medicale şi farmaceutice, consiliile locale pot acorda stimulente în natura şi în bani. Articolul 313 (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane raspund potrivit legii şi au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile şi oblibaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuala a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acorda asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri şi au obligaţia sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla în relaţie contractuala aceasta evidenta, în vederea decontarii, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.--------------Art. 313 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 314CNAS poate organiza activităţi finantate din venituri proprii, în condiţiile legii. Articolul 315Datele necesare pentru stabilirea calităţii de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autorităţile, instituţiile publice şi alte institutii, pe bază de protocol. Articolul 316Până la organizarea Comisiei de arbitraj prevăzute la art. 298 şi 299, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări vor fi judecate de Comisia centrala de arbitraj organizata conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 317 (1) În termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentului titlu, Casa Asigurarilor de Sănătate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Naţionale şi Autorităţii Judecatoresti şi Casa Asigurarilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului vor intra în proces de reorganizare în vederea privatizarii. (2) Până la data reorganizarii Casa Asigurarilor de Sănătate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Naţionale şi Autorităţii Judecatoresti şi Casa Asigurarilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului îşi vor desfăşura activitatea potrivit prevederilor legale de organizare şi functionare a acestora, pe principiul de functionare al caselor de asigurări judetene din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. (3) Pe data intrarii în vigoare a prezentului titlu, se abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 119/1999 privind atragerea unor sume suplimentare la bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobata cu modificari prin Legea nr. 593/2001, cu modificările ulterioare. (4) Dispozitiile cu privire la colectarea contribuţiilor de către casele de asigurări de sănătate pentru persoanele fizice, altele decat cele care au calitatea de asigurat, se aplică până la 1 ianuarie 2007, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 507/2004, cu modificările ulterioare. Titlul IX Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate Capitolul I Dispozitii generale Articolul 318Prezentul titlu stabileste principiile, cadrul general şi procedurile privind elaborarea, implementarea şi distribuirea în România a cardului european şi a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, precum şi responsabilitatile instituţiilor publice implicate în acest proces. Articolul 319În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) card european de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare card european - documentul care conferă titularului asigurat dreptul la prestatii medicale necesare în cadrul unei sederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene; b) card naţional de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare card naţional - documentul care dovedeste ca titularul acestuia este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România; c) case de asigurări de sănătate - casele de asigurări de sănătate judetene şi a municipiului Bucureşti; d) asigurat - persoana asigurata conform legislaţiei în vigoare în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România; e) sedere temporara - deplasarea unei persoane în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene pentru motive turistice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp necesară deplasarii, dar nu mai mult de 6 luni. Capitolul II Cardul european de asigurări sociale de sănătate Articolul 320Cardul european contine urmatorul set obligatoriu de informaţii vizibile: a) numele şi prenumele asiguratului; b) codul numeric personal al asiguratului; c) data nasterii asiguratului; d) data expirarii cardului; e) codul Organizaţiei Internationale pentru Standardizare pentru statul membru emitent al cardului; f) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul; g) numărul cardului. Articolul 321 (1) Cardul european se elibereaza asiguratului de către casa de asigurări de sănătate la care acesta este asigurat. De la 1 ianuarie 2008 costul cardului european de asigurări de sănătate se suporta din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.--------------Alin. (1) al art. 321 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. (2) Emiterea cardului european nu poate fi refuzata de casa de asigurări de sănătate decat în situaţia în care asiguratul nu face dovada platii la zi a contributiei de asigurări sociale de sănătate. (3) Emiterea cardului european se face numai prin intermediul sistemului informatic unic naţional care gestioneaza aplicarea regulamentelor Uniunii Europene privind drepturile asiguratilor aflati în sedere temporara într-un stat membru al Uniunii Europene. (4) Asiguratul care solicită inlocuirea cardului european în interiorul perioadei de valabilitate stabilite prin reglementarile Uniunii Europene va putea beneficia, contra cost, de un alt card a cărui perioada de valabilitate nu va putea depăşi perioada de valabilitate a cardului initial. (5) Datele solicitate de casele de asigurări de sănătate emitente ale cardului european, precum şi de alte institutii care manipuleaza aceste informaţii se supun legislaţiei referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal. (6) În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedica eliberarea cardului european, casa de asigurări de sănătate va elibera un certificat inlocuitor provizoriu cu o perioadă de valabilitate stabilita conform art. 323. Modelul certificatului provizoriu se aproba prin ordin al presedintelui Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate. Articolul 322Cardul european se elibereaza numai în situaţia deplasarii asiguratului pentru sedere temporara într-un stat membru al Uniunii Europene. Articolul 323Perioada de valabilitate a cardului european este stabilita astfel încât sa acopere perioada de timp necesară sederii temporare, dar nu poate depăşi 6 luni de la data emiterii. Articolul 324 (1) Cardul european poate fi utilizat de către asiguratii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România numai pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. (2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) cardul european nu produce efecte pe teritoriul României şi nu creeaza nici o obligaţie pentru furnizorii de servicii medicale din România. Articolul 325 (1) Furnizorii de servicii medicale aflati în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţa medicală necesară titularilor cardului european emis de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, în perioada de valabilitate a cardului şi în aceleasi condiţii ca pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, urmand a evidentia şi raporta distinct caselor de asigurări sociale de sănătate serviciile medicale acordate pentru această categorie de persoane. (2) Casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a recunoaste cardurile emise de statele membre ale Uniunii Europene. Articolul 326 (1) Cardul european conferă dreptul pentru asigurat de a beneficia de asistenţa medicală necesară în cursul unei sederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene. (2) Cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) vor fi rambursate de casa de asigurări de sănătate emitenta a cardului, prin Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate. (3) Asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar din punct de vedere medical în timpul sederii temporare. (4) Persoanele asigurate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, posesoare ale unui card european, vor fi tratate în România în acelasi mod cu asiguratii români. (5) În bugetul Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate vor fi alocate sume distincte pentru operaţiunile de rambursare prevăzute la alin. (2). Articolul 327Cardul european se emite individual pentru fiecare asigurat care îl solicita. Articolul 328Cardul european nu acopera situaţia în care asiguratul se deplaseaza într-un stat membru al Uniunii Europene în vederea beneficierii de tratament medical. Articolul 329Caracteristicile tehnice ale cardului european, precum şi modalitatile de elaborare şi implementare ale acestuia se aproba prin ordin al presedintelui Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate. Capitolul III Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate Articolul 330Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate. Articolul 331Informaţiile minime care vor putea fi accesate de pe cardul naţional sunt urmatoarele: a) datele de identitate şi codul numeric personal; b) dovada achitarii contributiei pentru asigurarile sociale de sănătate; c) inregistrarea numarului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului; d) diagnostice medicale cu risc vital; e) grupa sanguina şi Rh; f) data expirarii cardului; g) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul; h) numărul cardului. Articolul 332 (1) Cardul naţional se elibereaza de casa de asigurări de sănătate unde figurează ca asigurat titularul cardului. (2) Cheltuielile necesare pentru eliberarea cardului naţional sunt suportate de casa de asigurări de sănătate emitenta. Articolul 333Cardul naţional se elibereaza numai prin sistemul informatic unic integrat al asigurarilor sociale de sănătate. Articolul 334Cardul naţional poate fi utilizat numai pe teritoriul României. Articolul 335Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflati în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţa medicală titularilor de card naţional în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestuia. Articolul 336Cardul naţional se emite individual pentru fiecare asigurat. Articolul 337Caracteristicile tehnice ale cardului naţional, precum şi modalitatile de elaborare şi implementare ale acestuia se aproba prin ordin al presedintelui Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate. Articolul 338În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat la 1 ianuarie 2008.---------------Art. 338 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Titlul X Asigurarile voluntare de sănătate Capitolul I Dispozitii generale Articolul 339În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarea semnificaţie: a) asigurat - persoana care are un contract de asigurare incheiat cu asiguratorul şi faţă de care asiguratorul are obligaţia ca la producerea riscului asigurat sa acorde indemnizatia sau suma asigurata conform prevederilor contractului de asigurare voluntara de sănătate; b) asigurator - persoana juridica sau filiala autorizata în condiţiile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurarilor, cu modificările şi completările ulterioare, sa exercite activităţi de asigurare, sa practice clasele de asigurări de sănătate din categoria asigurarilor de viaţa şi/sau generale şi care îşi asuma raspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de asigurare voluntara de sănătate, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spatiului Economic European, care a primit o autorizatie de la autoritatea competentă a statului membru de origine în acest sens; c) coplata pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar - diferenţa între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate naţionala în politica de preţuri a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale;--------------Lit. c) a art. 339 a fost modificata de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. d) furnizor de servicii medicale - persoana fizica sau juridica autorizata de Ministerul Sănătăţii Publice sa acorde servicii medicale în condiţiile legii; e) lista a furnizorilor agreati - totalitatea furnizorilor aflati în relatii contractuale cu asiguratori care practica asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar; f) pachet de servicii medicale de baza - serviciile şi produsele destinate prevenirii, diagnosticarii, tratamentului, corectarii şi recuperării diferitelor afecţiuni, la care asiguratii au acces în totalitate, parţial sau cu anumite limitari în volum ori în suma acoperita, în temeiul asigurarilor sociale de sănătate, conform prevederilor legale în vigoare; g) persoane dependente - persoanele fizice aflate în întreţinerea asiguratului şi cărora li se furnizeaza servicii medicale dacă acest lucru este stipulat în contractul de asigurare voluntara de sănătate; h) pret de referinţa - preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata unor servicii şi produse din pachetul de servicii medicale de baza; i) servicii medicale furnizate sub forma de abonament servicii medicale preplatite pe care furnizorii le ofera în mod direct abonatilor şi nu prin intermediul asiguratorilor, în afara serviciilor din pachetul de servicii medicale de baza din sistemul de asigurări sociale de sănătate. Articolul 340 (1) Asigurarile voluntare de sănătate reprezinta un sistem facultativ prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui numar de asigurati expusi la producerea riscului de imbolnavire, şi îi indemnizeaza, în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care sufera un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate de asigurator şi fac parte din gama asigurarilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurarile şi reasigurarile în România, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Asiguratii pot primi indemnizatii atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile medicale care excedeaza pachetului de servicii medicale de baza acoperite de sistemul de asigurări sociale de sănătate, cat şi pentru coplati, dacă acest lucru este prevăzut în contractul de asigurare voluntara de sănătate. (3) Nu fac obiectul prezentei legi asigurarile pentru boli profesionale şi accidente de muncă şi serviciile medicale furnizate sub forma de abonament. Articolul 341 (1) Asigurarile voluntare de sănătate pot fi, în sensul prezentei legi, asigurări de tip complementar şi suplimentar. (2) Asigurarile voluntare de sănătate de tip complementar suporta total sau parţial plata serviciilor neacoperite parţial din pachetul de servicii medicale de baza, coplati. (3) Asigurarile voluntare de sănătate de tip suplimentar suporta total sau parţial plata pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de baza, opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare. Articolul 342Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate orice persoane, cetăţeni români, cetăţeni straini sau apatrizi care au dreptul la pachetul de servicii medicale de baza în temeiul asigurarilor sociale de sănătate, conform prevederilor legale. Articolul 343 (1) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sa incheie contracte de asigurare voluntara de sănătate pentru angajatii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii şi stabilizarii personalului angajat. (2) În cadrul asigurarilor voluntare de sănătate raporturile dintre asigurat şi asigurator, precum şi drepturile şi oblibaţiile acestora se stabilesc prin voinţa părţilor, sub forma pachetelor de servicii, şi sunt menţionate în contractul de asigurare voluntara de sănătate. Articolul 344Înfiinţarea, autorizarea şi functionarea asiguratorilor care practica asigurări voluntare de sănătate se desfăşoară în conformitate cu prevederile legislaţiei care reglementeaza activitatea de asigurări. Capitolul II Contractul de asigurare voluntara de sănătate Articolul 345Contractul de asigurare voluntara de sănătate trebuie să cuprindă, pe lângă elementele obligatorii, şi urmatoarele elemente: a) lista şi volumul de acoperire ale coplatilor pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar, în conformitate cu preţul de referinţa stabilit de Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate; b) lista serviciilor din asigurarea voluntara suplimentara; c) lista furnizorilor agreati; d) modalitatea de contactare a acestora, direct sau prin intermediul unui departament de asistenţa a asiguratilor; e) drepturile şi oblibaţiile părţilor, cu evidentierea clara a riscului de imbolnavire individual; f) modalitatile de decontare a serviciilor medicale; g) modalitatile de incetare a valabilităţii contractului; h) modalitatile de solutionare a eventualelor litigii. Articolul 346Asiguratorii sunt obligati ca la incheierea contractului de asigurare voluntara de sănătate să ofere asiguratului toate informaţiile necesare privind drepturile şi oblibaţiile rezultand din contract, în vederea protejarii intereselor asiguratilor. Articolul 347 (1) Asiguratorul poate solicita, la iniţierea contractului de asigurare, pe cheltuiala proprie şi cu consimtamantul pacientului, informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un furnizor de servicii medicale desemnat de acesta. (2) Informaţiile cuprinse în contractul de asigurare voluntara, precum şi informaţiile privind starea de sănătate a asiguratului au caracter confidential şi nu pot fi divulgate unor terti de către asiguratorii care practica asigurări voluntare de sănătate sau persoanele fizice/juridice care, prin natura relatiilor de serviciu, cum ar fi controlor, auditor şi alte asemenea functii, intră în posesia informaţiilor în cauza, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (3) Prin contract, asiguratorul care practica asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar poate restrictiona pentru acest tip de asigurare accesul asiguratului, parţial sau în totalitate, la anumiti furnizori de servicii şi poate condiţiona utilizarea unor servicii în caz de imbolnavire de efectuarea prealabila a unor controale periodice profilactice sau de utilizarea unor anumiti furnizori agreati. (4) Asiguratorii care comercializeaza asigurări voluntare de sănătate complementare sunt obligati sa achite coplata conform contractului cu asiguratul oricărui furnizor de servicii aflat în relaţie contractuala cu casele de asigurări şi nu pot restrictiona pentru acestea accesul asiguratilor. Capitolul III Relaţia furnizorilor de servicii medicale cu societăţile de asigurări voluntare de sănătate Articolul 348 (1) Toţi furnizorii care presteaza servicii medicale pentru asigurarile voluntare de sănătate trebuie să fie autorizati de Ministerul Sănătăţii Publice, în baza reglementarilor în vigoare. Pentru prestarea serviciilor care intra sub incidenţa asigurarilor de sănătate de tip complementar, furnizorii de servicii medicale trebuie să fie în relaţie contractuala cu casele de asigurări. (2) Furnizorii de servicii medicale care sunt în relaţie contractuala cu casele de asigurări au obligaţia de a accepta coplata de la asiguratorii autorizati de a presta asigurări voluntare de sănătate de tip complementar sau, prin excepţie, de la asigurati, în conformitate cu lista coplatilor şi valoarea ce poate fi acoperita prin sistemul asigurarilor voluntare de sănătate. (3) Furnizorii de servicii medicale care sunt în relaţie contractuala cu casele de asigurări au dreptul de a incheia contracte şi cu asiguratorii autorizati de a presta asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar. Articolul 349 (1) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa elibereze documente justificative de decontare (factura, chitanta) pentru serviciile medicale prestate acoperite prin asigurarile voluntare de sănătate. (2) În cazul în care nu exista un contract incheiat între asigurator şi furnizorii de servicii medicale, decontarea cheltuielilor se va face pe baza documentelor justificative emise de furnizorul de servicii medicale. (3) Unitatile sanitare publice au obligaţia de a respecta, în relaţia cu asiguratorii, tarifele maximale privind asigurarile suplimentare de sănătate, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (4) Furnizorii privati pot stabili, prin negociere, alte tarife decat cele menţionate la alin. (3). Articolul 350 (1) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor supraveghează activitatea asiguratorilor autorizati sa practice asigurări voluntare de sănătate în conformitate cu prevederile legale. (2) Fiecare asigurator autorizat sa practice asigurarile voluntare de sănătate are obligaţia, în vederea incheierii contractelor de asigurare de acest tip, să obţină avizarea de către directia de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice a listei furnizorilor de servicii medicale agreati, altii decat cei aflati deja în relaţie contractuala cu casele de asigurări de sănătate, şi sa reactualizeze aceasta lista inaintea contractarii unui nou furnizor.--------------Alin. (3) al art. 350 a fost abrogat de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 351 (1) În baza contractului incheiat cu furnizorii de servicii, asiguratorii au dreptul de a verifica, prin experti autorizati de Ministerul Sănătăţii Publice şi organizaţiile profesionale, direct sau prin interpusi, calitatea serviciilor prestate asiguratilor. (2) Întreaga responsabilitate a actului medical rămâne în seama furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice. Articolul 352Diferendele survenite între asigurator şi furnizorii de servicii medicale se solutioneaza pe cale amiabila. În cazul imposibilitatii rezolvarii pe cale amiabila, litigiile se aduc la cunoştinţa directiei de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care vor incerca medierea diferendului. În caz de esec al medierii, diferendele sunt deduse instanţelor judecătorești legal competente. Articolul 353Plangerile privind calitatea serviciilor medicale formulate direct de către asigurati sau prin intermediul asiguratorilor autorizati sa practice asigurări voluntare de sănătate se adreseaza Ministerului Sănătăţii Publice şi sunt notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Capitolul IV Dispozitii finale şi sancţiuni Articolul 354Asiguratorii care în prezent practica asigurări de sănătate facultative sunt obligati să se conformeze prevederilor art. 350 alin. (2) în termen de 90 de zile de la data publicarii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 355 (1) Divulgarea cu intentie a informaţiilor privind starea de sănătate a asiguratilor de către un salariat al asiguratorului, fără consimtamantul asiguratului, constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON). (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost savarsita din culpa, pedeapsa este inchisoarea de la o luna la un an sau amenda de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON). Articolul 356 (1) Incalcarea prevederilor art. 350 alin. (2) şi ale art. 354 de către asiguratorii autorizati sa practice asigurări voluntare de sănătate constituie contraventie şi se sancţionează cu amendă de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON). (2) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor contraventionale se fac de către personalul imputernicit al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Articolul 357Dispozitiile art. 356 se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 358Ministerul Sănătăţii Publice şi Comisia de Supraveghere a Asigurarilor vor elabora împreună sau separat, după caz, norme metodologice de aplicare a prezentului titlu în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a acestuia. Articolul 359Lista coplatilor şi preţul de referinţa pentru serviciile din pachetul de servicii medicale de baza acoperite parţial se stabilesc prin Contractul-cadru privind condiţiile acordarii asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.--------------Art. 359 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 360La data intrarii în vigoare a prezentului titlu se abroga Legea asigurarilor private de sănătate nr. 212/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările ulterioare. Titlul XI Finantarea unor cheltuieli de sănătate Articolul 361În scopul combaterii consumului excesiv de produse din tutun şi bauturi alcoolice, altele decat vinul şi berea, prevăzute în prezenta lege, precum şi pentru finantarea cheltuielilor de sănătate, se instituie unele contribuţii ce se constituie ca venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 362Veniturile prevăzute la art. 361 gestionate de Ministerul Sănătăţii Publice sunt folosite pentru investitii în infrastructura şi dotari în sistemul sanitar public, finantarea programelor naţionale de sănătate şi pentru rezerva Ministerului Sănătăţii Publice pentru situaţii speciale.--------------Art. 362 a fost modificat de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 363 (1) În aplicarea prevederilor art. 361 şi 362 se stabilesc urmatoarele măsuri: a) persoanele juridice care produc sau importa produse din tutun contribuie astfel:1. pentru tigarete cu suma de 10 euro/1.000 de tigarete;2. pentru tigari şi tigari de foi cu suma de 10 euro/ 1.000 de bucăţi;3. pentru tutun destinat fumatului cu suma de 13 euro/kg; b) persoanele juridice care produc sau importa bauturi alcoolice, altele decat bere, vinuri, bauturi fermentate, altele decat bere şi vinuri, produse intermediare, asa cum sunt definite prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, contribuie cu suma de 200 euro/hectolitru alcool pur sau 2 euro/fiecare litru alcool pur; c) persoanele juridice care realizează încasări din activităţi publicitare la produse din tutun şi bauturi alcoolice contribuie cu o cota de 12% din valoarea acestor încasări, după deducerea taxei pe valoarea adăugată. (2) Valoarea în lei a contribuţiilor prevăzute la alin. (1), stabilita potrivit legii în echivalent euro/unitate de măsura, se determina prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar utilizat pentru calculul accizelor, la data platii acestor contribuţii. Articolul 364Contribuţiile prevăzute la art. 363 alin. (1) lit. c) se constituie ca venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice începând cu data de 1 ianuarie 2007. Articolul 365 (1) Contribuţiile prevăzute la art. 363 se virează lunar până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care a avut loc livrarea produselor pe piaţa interna, într-un cont special, deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătăţii Publice. (2) Pentru neplata la scadenta a contribuţiilor se calculeaza şi se datorează accesorii în condiţiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 366 (1) Veniturilor şi cheltuielilor prevăzute la art. 361 şi 362 li se aplică prevederile referitoare la bugetele de venituri şi cheltuieli ale unor activităţi, instituite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare. (2) Se autorizeaza Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorului principal de credite, să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentului titlu în anexele aprobate pe anul 2006 Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 367 (1) Contribuţiile pentru finantarea cheltuielilor de sănătate rămase la sfârşitul anului se reporteaza în anul următor şi se utilizeaza cu aceeasi destinatie. (2) Disponibilitatile temporare din contribuţiile constituite ca venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobânda în condiţiile stabilite prin convenţia incheiata între Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice.--------------Alin. (2) al art. 367 a fost introdus de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006. Articolul 368În termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora norme de aplicare a prezentului titlu. Articolul 369La data intrarii în vigoare a prezentului titlu, Ordonanţa Guvernului nr. 22/1992 privind finantarea ocrotirii sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992, aprobata prin Legea nr. 114/1992, cu modificările şi completările ulterioare, se abroga, cu excepţia prevederilor privind cota de 12% din încasări din activităţi publicitare la produse de tutun, tigari şi bauturi alcoolice care se abroga la data de 1 ianuarie 2007. Titlul XII Exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor din România Capitolul I Exercitarea profesiei de medic Secţiunea 1 Dispozitii generale Articolul 370Profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina. Acestea pot fi: a) cetăţeni ai statului român; b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene; c) sotul unui cetatean român, precum şi descendentii şi ascendentii în linie directa, aflati în întreţinerea unui cetatean român, indiferent de cetatenia acestora; d) membrii de familie ai unui cetatean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), asa cum sunt definiti la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spatiului Economic European, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 260/2005; e) cetatenii statelor terte beneficiari ai statutului de rezident permanent în România; f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b). Articolul 371 (1) În înţelesul prezentului titlu, termenul medici cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene desemneaza, prin asimilare, şi medicii aflati în situaţiile prevăzute la art. 370 lit. d) şi f). (2) În mod exclusiv, prin termenul stat membru de origine sau de provenienţă, stat membru de stabilire sau, după caz, stat membru gazda se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiana. (3) Prin titlu oficial de calificare în medicina se înţelege: a) diploma de medic, eliberata de o institutie de invatamant superior medico-farmaceutic acreditata din România; b) certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii Publice; c) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina, eliberate conform normelor Uniunii Europene de statele membre ale Uniunii Europene, statele aparţinând Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiana; d) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina, dobandite într-un stat tert şi recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. c) ori echivalate în România. Articolul 372Titlurile oficiale de calificare în medicina obtinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spatiului Economic European sau a Confederatiei Elvetiene se echivaleaza potrivit legii. Excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina care au fost recunoscute de unul dintre aceste state. Articolul 373Monitorizarea şi controlul exercitarii profesiei de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii Publice, denumite în continuare autorităţi competente române. Articolul 374 (1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivitatii. (2) În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitarii profesiei, medicul trebuie să dovedeasca disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate şi respect faţă de fiinta umana. (3) Deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avandu-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienti, respectarea demnitatii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică. Articolul 375 (1) În scopul asigurarii în orice imprejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitarii sale independenta şi libertatea profesionala a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical. (2) Având în vedere natura profesiei de medic şi oblibaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul sau, medicul nu este functionar public. (3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competentelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse ingradiri privind prescriptia şi recomandarile cu caracter medical, avandu-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinta umana şi de loialitate faţă de pacientul sau, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului. Articolul 376 (1) Cu excepţia cazurilor de forta majoră, de urgenta ori când pacientul sau reprezentantii legali ori numiti ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimtamantul, medicul acţionează respectand voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o interventie medicală. (2) Responsabilitatea medicală inceteaza în situaţia în care pacientul nu respecta prescriptia sau recomandarea medicală. Articolul 377 (1) Medicii care indeplinesc condiţia de cetatenie prevăzută la art. 370 şi sunt membri ai Colegiului Medicilor din România exercita profesia de medic, în regim salarial şi/sau independent. (2) Pentru accesul la una dintre activităţile de medic sau exercitiul acesteia, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai un stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati, în caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii medicale pe teritoriul României, de la obligativitatea inscrierii în Colegiul Medicilor din România. Articolul 378 (1) La primirea în randurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune juramantul lui Hipocrate în formularea moderna adoptata de Asociaţia Medicală Mondiala în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:"Odata admis printre membrii profesiunii de medic:Ma angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanitatii;Voi pastra profesorilor mei respectul şi recunostinta care le sunt datorate;Voi exercita profesiunea cu constiinta şi demnitate;Sănătatea pacientilor va fi pentru mine obligaţia sacra;Voi pastra secretele încredinţate de pacienti, chiar şi după decesul acestora;Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila traditie a profesiunii de medic;Colegii mei vor fi fratii mei;Nu voi ingadui să se interpuna între datoria mea şi pacient consideratii de naţionalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;Voi pastra respectul deplin pentru viaţa umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanitatii.Fac acest juramant în mod solemn, liber, pe onoare!" (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi: a) medicilor cetăţeni români stabiliti în strainatate şi care doresc sa exercite profesia în România; b) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România; c) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state şi care solicită intrarea în profesie în România; d) medicilor care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. c) şi e). (3) Medicii prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) pot depune juramantul în limba română sau în una dintre limbile de circulatie din Uniunea Europeana. Articolul 379 (1) Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 370 care indeplinesc urmatoarele condiţii: a) deţin un titlu oficial de calificare în medicina; b) nu se gasesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege; c) sunt apti din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic; d) sunt membri ai Colegiului Medicilor din România; e) prin excepţie de la lit. d), în caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii, medicii care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. b), d) sau f) trebuie să instiinteze Ministerul Sănătăţii Publice cu privire la prestarea temporara sau ocazionala de servicii medicale pe teritoriul României şi să fie inregistrati pe această perioadă la Colegiul Medicilor din România. (2) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti pe teritoriul României, precum şi medicii care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. c) şi e), exercita profesia de medic cu aceleasi drepturi şi obligaţii ca şi medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România. Articolul 380 (1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificarii profesionale insusite, după cum urmeaza: a) medic de medicina generală pentru absolventii facultatilor de medicina licentiati anterior promotiei 2005 şi care au dobândit drept de libera practica în baza normelor precedente prezentei legi; b) medic specialist în una dintre specialitatile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reteaua de asistenţa medicală. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cetatenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care deţin un titlu oficial de calificare în medicina şi care exercită profesia în România. (3) Medicii care au obţinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregatirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoana fizica independenta pe bază de contract. Calitatea de persoana fizica independenta se dobandeste în baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România şi a înregistrării la administratia financiară în a carei raza domiciliaza medicul. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa şi cabinete de practica medicală. Articolul 381 (1) Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ale Confederatiei Elvetiene, care atesta ca medicul posesor, cetatean al acestora, este titular de drept castigat, sunt recunoscute de autorităţile competente române, permitand exercitarea activităţilor de medic şi, respectiv, cele de medicina de familie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prezentei legi. (2) Prin drept castigat se înţelege dreptul cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene de a exercita activităţile de medic, precum şi pe cele de medic cu formarea specifică în medicina generală prevăzută de normele Uniunii Europene, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie sociala al statului membru de origine sau de provenienţă, în cazul în care acestia beneficiau de drept de libera practica a profesiei şi erau stabiliti în statul membru respectiv anterior implementarii Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE . Secţiunea a 2-a Nedemnitati şi incompatibilităţi Articolul 382Este nedemn de a exercita profesia de medic: a) medicul care a fost condamnat definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilitarea; b) medicul caruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilita, prin hotărâre judecătorească sau disciplinara. Articolul 383 (1) Exercitarea profesiei de medic este incompatibila cu: a) calitatea de angajat sau colaborator al unităţilor de productie ori de distribuţie de produse farmaceutice sau materiale sanitare; b) starea de sănătate fizica sau psihica necorespunzatoare pentru exercitarea profesiei medicale. (2) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspenda dreptul de exercitare a profesiei. (3) În termen de 10 zile de la aparitia situaţiei de incompatibilitate, medicul este obligat sa anunte colegiul al cărui membru este. (4) La solicitarea medicului, la sesizarea oricarei persoane, institutii sau autorităţi interesate, preşedintele colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie speciala, pentru fiecare caz în parte, alcatuita din 3 medici primari, pentru a confirma sau a infirma situaţia de incompatibilitate. Secţiunea a 3-a Autorizarea exercitarii profesiei de medic Articolul 384 (1) Medicii care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 exercita profesia pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, avizat anual pe baza asigurarii de raspundere civila, pentru greseli în activitatea profesionala, valabila pentru anul respectiv. (2) În caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii pe teritoriul României, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligativitatea inscrierii în Colegiul Medicilor din România. Accesul la activităţile de medic pe durata prestarii serviciilor se face conform prevederilor art. 396. (3) Certificatul de membru se acordă pe baza urmatoarelor acte: a) documentele care atesta formarea în profesie; b) certificatul de sănătate; c) declaratie pe propria raspundere privind indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 382 şi 383; d) certificatul de cazier judiciar. (4) Certificatul de membru devine operativ numai după incheierea asigurarii de raspundere civila. Articolul 385 (1) Medicii se pensioneaza la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex. (2) La cerere, medicii se pot pensiona anticipat, la varstele prevăzute în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă indeplinesc condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute în lege pentru pensia anticipata sau pentru pensia anticipata parţială. (3) În unitatile sanitare publice, medicii membri titulari sau membri corespondenti ai Academiei Române şi ai Academiei de Stiinte Medicale, profesorii universitari şi cercetatorii stiintifici gradul I, doctorii în stiinte medicale, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la implinirea varstei de 70 de ani. Peste aceasta vârsta medicii, membri titulari şi membri corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale, pot fi mentinuti în activitate conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi functionarea Academiei de Stiinte Medicale, cu modificările ulterioare. De acelasi drept pot beneficia şi medicii, membri titulari şi membri corespondenti ai Academiei Române. (4) Medicii care au depasit limita de vârsta prevăzută la alin. (1) pot profesa în continuare în unităţi sanitare private. Desfăşurarea activităţii se face în baza certificatului de membru şi a avizului anual al Colegiului Medicilor din România, eliberat pe baza certificatului de sănătate şi a asigurarii de raspundere civila, pentru greseli în activitatea profesionala, incheiata pentru anul respectiv. (5) În cazul unităţilor sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum şi al unităţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, medicii îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice. (6) Medicii detinuti sau internati din motive politice, aflati în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesionala, pe baza certificatului anual de sănătate, până la vârsta de 70 de ani. Aceste prevederi se aplică şi medicilor care, din motive politice, au fost obligati să îşi intrerupa studiile o anumita perioada, obtinandu-şi licenta cu intarziere, ori celor care au fost impiedicati să îşi reia activitatea profesionala. (7) Medicii care au implinit vârsta de pensionare prevăzută la alin. (1) nu pot detine functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu retea sanitara proprie, al autorităţilor de sănătate publică, al Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, al caselor judetene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul spitalelor publice şi al oricarei alte unităţi sanitare publice. (8) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), medicii de familie care au domiciliul în mediul rural şi care îşi exercită profesia în localitatea de reşedinţa sau în localităţi din mediul rural limitrofe îşi pot continua activitatea, după implinirea varstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.----------------Art. 385 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 386 (1) În cazul în care un medic îşi intrerupe activitatea profesionala sau se afla intr-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România atesta competenţa profesionala a acestuia, în vederea reluării activităţii medicale. (2) Procedura privind modalitatile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileste de către Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România. (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România. Articolul 387 (1) Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are aceasta calitate constituie infractiune şi se pedepseste conform Codului penal. (2) Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele colegiului teritorial, este în drept sa exercite actiunea civila sau sa sesizeze, după caz, organele de urmărire penala ori autorităţile competente, pentru urmarirea şi trimiterea în judecata a persoanelor care îşi atribuie sau care intrebuinteaza fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practica în mod nelegal medicina. (3) Actiunea penala împotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic se pune în miscare cu instiintarea prealabila a colegiului al cărui membru este medicul respectiv. (4) Instantele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunică Colegiului Medicilor din România hotărârile judecătorești rămase definitive, prin care s-au pronuntat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către medici pe teritoriul României. Capitolul II Dispozitii privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României de către medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene Secţiunea 1 Dispozitii privind facilitarea dreptului de stabilire Articolul 388 (1) În caz de stabilire pe teritoriul României, solicitarile medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul la una dintre activităţile de medic se solutioneaza de Ministerul Sănătăţii Publice, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, în termen de 3 luni de la depunerea dosarului complet de către cel interesat. Acestia primesc certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România în urma aplicarii procedurii de recunoastere a calificarii profesionale. (2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde: a) copia documentului de cetatenie; b) copia documentelor care atesta formarea în profesie; c) certificatul emis de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, prin care se atesta ca titlurile oficiale de calificare sunt cele prevăzute de Directiva 2005/36/CE; d) certificatul de sănătate fizica şi psihica emis de statul membru de origine sau de provenienţă; e) dovada emisa de statul membru de origine sau de provenienţă, prin care se atesta onorabilitatea şi moralitatea posesorului; f) dovada de asigurare privind raspunderea civila pentru greseli în activitatea profesionala, emisa de instituţiile abilitate din unul dintre statele membre prevăzute la alin. (1). (3) Documentele prevăzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt valabile 3 luni de la data emiterii. Articolul 389 (1) În situaţia în care pentru accesul şi exercitiul activităţii prevăzute la alin. (1) statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţa şi, în consecinţa, nu emite cetatenilor săi documentul prevăzut la art. 388 alin. (2) lit. d), autorităţile competente române accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. (2) În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţa şi, în consecinţa, nu emite cetatenilor săi documentul prevăzut la art. 388 alin. (2) lit. e), autorităţile competente române accepta atestatul eliberat pe baza declaraţiei sub juramant ori a declaraţiei solemne a solicitantului, de către autoritatea judiciara sau administrativa competenţa ori, după caz, de notarul sau organizaţia profesionala abilitata în acest sens de acel stat. Articolul 390 (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, Ministerul Sănătăţii Publice informeaza solicitantul asupra documentelor necesare completarii acestuia. (2) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. Articolul 391 (1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţa de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic în România, comise de medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European ori ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului sau, acestea informeaza statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauza. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazda informaţiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natura profesionala sau administrativa, precum şi cu privire la sanctiunile penale interesand exercitiul profesiei de medic, aplicate medicilor pe durata exercitarii profesiei în România. (3) Autorităţile competente române analizeaza informaţiile transmise de statul membru gazda cu privire la faptele grave şi precise comise de medicii cetăţeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda şi în afara teritoriului, ori fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic în acel stat. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigatiilor pe care le intreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazda consecintele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. Secţiunea a 2-a Dispozitii cu privire la libera prestare a serviciilor medicale Articolul 392 (1) Prezentele dispozitii se aplică medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care sunt stabiliti în vederea exercitarii profesiei în unul dintre aceste state, atunci când se deplaseaza pe teritoriul României pentru a exercita în regim temporar ori ocazional activităţile de medic. (2) Caracterul temporar sau ocazional al prestarii activităţilor de medic este stabilit, de la caz la caz, de Ministerul Sănătăţii Publice în functie de durata, frecventa, periodicitatea şi continuitatea acestora. Articolul 393 (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligaţia inscrierii în Colegiul Medicilor din România, precum şi de la plata cotizatiei de membru, atunci când solicita accesul la una dintre activităţile de medic, în vederea prestarii temporare sau ocazionale de servicii medicale în România. (2) Acestia sunt inregistrati automat la Colegiul Medicilor din România pe durata prestarii serviciilor respective, în baza copiei documentelor prestatorului prevăzute la art. 396 şi transmise în acest scop de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Exercitiul activităţilor de medic, în aceste situaţii, se face în concordanta cu celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de lege pentru medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România. Articolul 394Pe durata prestarii cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor medicale pe teritoriul României, persoanele prevăzute la art. 392 alin. (1) se supun dispoziţiilor cu caracter profesional, regulamentar ori administrativ al calificarilor profesionale care definesc profesia şi utilizarea titlurilor, dispoziţiilor cu privire la faptele profesionale grave care afectează direct şi specific protectia şi securitatea consumatorilor, precum şi dispoziţiilor disciplinare prevăzute de lege pentru medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România. Articolul 395Prestarea cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor medicale pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 392 alin. (1) se face cu titlul profesional prevăzut de lege pentru calificarea profesionala insusita. Articolul 396 (1) Solicitarile medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti în unul dintre aceste state, cu privire la prestarea temporara ori ocazionala de servicii medicale în România, se solutioneaza de către Ministerul Sănătăţii Publice în colaborare cu Colegiul Medicilor din România. (2) În cazul în care, în vederea prestarii temporare de servicii medicale, solicitantul se afla la prima deplasare în România sau în cazul în care în situaţia acestuia intervin schimbari materiale atestate de documente, acesta va inainta Ministerului Sănătăţii Publice: a) o declaratie prealabila scrisa, în care se precizeaza durata de prestare, natura, locul de desfăşurare a acestor activităţi, precum şi domeniul de asigurare sau alte mijloace de protecţie personala ori colectiva privind responsabilitatea profesionala de care solicitantul beneficiaza în statul membru de stabilire; b) copia documentului de cetatenie; c) o dovadă prin care autorităţile competente ale statului membru de stabilire atesta ca la data eliberarii acestui document posesorul este stabilit legal pe teritoriul sau în vederea exercitarii activităţilor de medic şi nu i-a fost interzisa exercitarea acestora, nici chiar cu titlu temporar; d) diplomele, certificatele sau alte titluri de medic prevăzute de lege ori de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauza. (3) Declaratia prevăzută la alin. (2) lit. a) poate fi inaintata prin toate mijloacele şi se reinnoieste o dată pe an, dacă prestatorul intenţionează sa furnizeze, de maniera temporara sau ocazionala, în cursul anului respectiv, servicii medicale în România. Articolul 397 (1) În caz de prestare temporara a serviciilor medicale în România, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurarilor sociale de sănătate. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil CNAS asupra serviciilor pe care urmeaza să le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. Articolul 398Începând cu data aderarii la Uniunea Europeana, autorităţile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, documentele prevăzute la art. 396 alin. (2) lit. c), eliberate medicilor care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. a), c) şi e), precum şi medicilor stabiliti în România care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit b), d) şi f), în cazul în care acestora li se aplică sanctiunile prevăzute de lege cu suspendarea sau interdictia exercitarii profesiei. Articolul 399 (1) Pentru fiecare prestare de servicii, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente omoloage din statul membru de stabilire informaţii pertinente cu privire la legalitatea condiţiei de stabilire, buna conduita profesionala a solicitantului, precum şi la absenta, în cazul acestuia, a sanctiunilor disciplinare sau penale. (2) La solicitarea statului membru gazda, autorităţile competente române transmit informaţiile solicitate cu respectarea prevederilor art. 403. (3) Autorităţile competente asigura schimbul necesar de informaţii pentru ca plangerea beneficiarului împotriva prestatorului de servicii medicale în regim temporar şi ocazional să fie corect solutionata. În aceasta situaţie, beneficiarul este informat asupra cursului demersului sau. Secţiunea a 3-a Dispozitii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii medicale Articolul 400Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care, în timpul exercitarii profesiei în România, încalcă dispozitiile, legile şi regulamentele profesiei raspund potrivit legii. Articolul 401 (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia de medic în România, au dreptul de a atasa la titlul profesional prevăzut la art. 380 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine ori de provenienţă, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu. Titlul de formare va fi insotit de numele şi locul institutiei sau ale organismului emitent. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemneaza în România o pregatire complementara neinsusita de beneficiar, acesta va utiliza în exercitiul profesiei forma corespunzătoare a titlului, indicată de autorităţile competente române. Articolul 402 (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti şi care exercită profesia de medic în România, au obligaţia de a se informa la autorităţile competente cu privire la legislatia din domeniul sănătăţii, domeniul securitatii sociale, precum şi cu privire la Codul de deontologie medicală. (2) În vederea furnizarii informaţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile române competente vor organiza, la nivelul structurilor teritoriale şi centrale, birouri de informare legislativa. (3) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia ca urmare a recunoasterii calificarii profesionale de către autorităţile competente române, trebuie să posede cunoştinţele lingvistice necesare desfăşurării activităţilor profesionale în România. Articolul 403 (1) Autorităţile competente române colaboreaza indeaproape cu autorităţile competente omoloage ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor aparţinând Spatiului Economic European şi, respectiv, ale Confederatiei Elvetiene, asigurand confidentialitatea informaţiilor transmise. (2) Schimbul de informaţii privind sanctiunile disciplinare sau penale aplicate în caz de fapte grave şi precise, susceptibile de a avea consecinte asupra activităţilor de medic, se va face cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice şi a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulatie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul III Organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor din România Secţiunea 1 Dispozitii generale Articolul 404 (1) Colegiul Medicilor din România este organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilităţii delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizarii, controlului şi supravegherii profesiei de medic ca profesie liberala, de practica publică autorizata. (2) Colegiul Medicilor din România are autonomie instituţională în domeniul sau de competenţa, normativ şi jurisdictional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni. (3) Ministerul Sănătăţii Publice urmareste modul de respectare a prevederilor legale în activitatea Colegiului Medicilor din România. (4) Colegiul Medicilor din România cuprinde toţi medicii care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. a), c) şi e), precum şi medicii stabiliti în România care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. b), d) şi f) şi care exercită profesia de medic în condiţiile prezentei legi. Articolul 405 (1) Colegiul Medicilor din România se organizeaza şi functioneza pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judetean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti. (2) Între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale exista raporturi de autonomie functionala, organizatorica şi financiară. (3) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti. Secţiunea a 2-a Atribuţiile Colegiului Medicilor din România Articolul 406 (1) Colegiul Medicilor din România are urmatoarele atribuţii: a) asigura aplicarea regulamentelor şi normelor care organizeaza şi reglementeaza exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitara în care se desfăşoară; b) apara demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apara onoarea, libertatea şi independenta profesionala ale medicului, precum şi dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical; c) atesta onorabilitatea şi moralitatea profesionala ale membrilor săi; d) întocmeşte, actualizeaza permanent Registrul unic al medicilor, administreaza pagina de Internet pe care este publicat acesta şi inainteaza trimestrial Ministerului Sănătăţii Publice un raport privind situaţia numerica a membrilor săi, precum şi a evenimentelor înregistrate în domeniul autorizarii, controlului şi supravegherii profesiei de medic; e) asigura respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi de sănătatea publică; f) elaboreaza şi adopta Statutul Colegiului Medicilor din România şi Codul de deontologie medicală; g) elaboreaza ghiduri şi protocoale de practica medicală, pe niveluri de competente ale unităţilor sanitare, şi le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice. Elaborarea ghidurilor şi protocoalelor de practica medicală poate fi delegata asociaţiilor profesional-stiintifice ale medicilor; h) stabileste şi reglementeaza regimul de publicitate a activităţilor medicale; i) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenta profesionala a medicilor şi dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medical; j) promovează şi stabileste relatii pe plan extern cu institutii şi organizaţii similare; k) organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala, de deontologie medicală şi de la regulile de buna practica profesionala, în calitate de organ de jurisdictie profesionala; l) promovează interesele membrilor săi în cadrul asigurarilor de raspundere civila profesionala; m) sprijina instituţiile şi actiunile de prevedere şi asistenţa medico-sociala pentru medici şi familiile lor; n) organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare pentru exercitarea activităţii profesionale de către medicii cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene; o) participa, împreună cu Ministerul Educatiei şi Cercetarii şi cu Ministerul Sănătăţii Publice, la stabilirea numarului anual de locuri în unitatile de invatamant superior de profil medical acreditate, precum şi a numarului de locuri în rezidentiat; p) colaboreaza cu organizaţii de profil profesional-ştiinţific, patronal, sindical din domeniul sanitar şi cu organizaţii neguvernamentale în toate problemele ce privesc asigurarea sănătăţii populatiei; q) colaboreaza cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea reglementarilor din domeniul medical sau al asigurarilor sociale de sănătate; r) propune criterii şi standarde de dotare a cabinetelor de practica medicală independenta, indiferent de regimul proprietăţii, şi le supune spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice. (2) Colegiul Medicilor din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Sănătăţii Publice, cu institutii, autorităţi şi organizaţii la: a) formarea, specializarea şi perfectionarea pregatirii profesionale a medicilor; b) stabilirea şi cresterea standardelor de practica profesionala în vederea asigurarii calităţii actului medical în unitatile sanitare; c) elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi tematica de concurs; d) iniţierea şi promovarea de forme de educatie medicală continua în vederea ridicarii gradului de competenţa profesionala a membrilor săi; e) elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practica medicală independenta, pe care le supune spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice; f) promovarea şi asigurarea cadrului necesar desfăşurării unei concurente loiale bazate exclusiv pe criteriile competentei profesionale; g) reprezentarea medicilor cu practica independenta care desfăşoară activităţi medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; h) consultarile privind normele de acordare a asistentei medicale în domeniul asigurarilor sociale de sănătate. (3) Colegiul Medicilor din România avizeaza înfiinţarea cabinetelor medicale private, indiferent de forma lor juridica, şi participa, prin reprezentanti anume desemnaţi, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unitatile sanitare publice. Articolul 407În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula actiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. Secţiunea a 3-a Membrii Colegiului Medicilor din România Articolul 408 (1) În vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetăţeni români şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, precum şi medicii care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 370 lit. c) şi e) au obligaţia să se inscrie în Colegiul Medicilor din România. (2) Calitatea de membru este dovedita prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România, care se elibereaza la înscrierea în corpul profesional. (3) Înscrierea în Colegiul Medicilor din România şi eliberarea certificatului de membru se fac numai pentru medicii care indeplinesc condiţiile prevăzute la art. 379 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi au depus juramantul prevăzut la art. 378 alin. (1). (4) Depunerea juramantului se va menţiona în certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România. (5) Pot deveni, la cerere, membri ai Colegiului Medicilor din România şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state şi care presteaza temporar servicii medicale în România, cu respectarea prevederilor alin. (3). (6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România o pot pastra, la cerere, şi medicii pensionari care au practicat profesia de medic. (7) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România toţi medicii inscrisi până la această dată. (8) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt inscrisi în Registrul unic al medicilor din România, care se publică pe pagina de Internet a Colegiului Medicilor din România. (9) Evidenta şi identificarea membrilor Colegiului Medicilor din România se vor putea face şi prin folosirea codului numeric personal. Articolul 409 (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care, din motive obiective, intrerup pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea durata. (2) Pe durata suspendarii la cerere a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspenda oblibaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege. (3) Intreruperea exercitarii profesiei de medic pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România. Articolul 410 (1) Medicii care indeplinesc condiţiile prevăzute de art. 370 se pot inscrie ca membri ai Colegiului Medicilor din România la colegiul teritorial în a cărui raza se afla unitatea la care urmeaza să îşi desfasoare activitatea sau la colegiul teritorial în a cărui raza îşi au domiciliul sau reşedinţa. (2) Medicii luati în evidenta unui colegiu teritorial, dacă exercita activităţi medicale şi pe raza altui colegiu teritorial, sunt obligati sa anunte şi acest colegiu. Secţiunea a 4-a Drepturile şi oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România Articolul 411Membrii Colegiului Medicilor din România au urmatoarele drepturi: a) sa aleaga şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau naţionale ale Colegiului Medicilor din România; b) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor din România şi sa primeasca informaţiile solicitate; c) sa participe la orice actiune a Colegiului Medicilor din România şi să fie informati în timp util despre aceasta; d) sa foloseasca, împreună cu membrii lor de familie, toate dotarile sociale, profesionale, culturale şi sportive ale Colegiului Medicilor din România şi ale colegiilor teritoriale; e) sa poarte insemnele Colegiului Medicilor din România; f) sa conteste sanctiunile primite; g) să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cat şi prin membrii lor de familie. h) sa beneficieze, în mod gratuit, de asistenţa medicală, medicamente şi proteze, începând cu 1 ianuarie 2008, în condiţiile respectarii dispoziţiilor legale privind plata contributiei la asigurarile sociale de sănătate, atât medicii în activitate sau pensionari, cat şi sotul sau sotia şi copiii aflati în întreţinerea acestora.--------------Lit. h) a art. 411 a fost introdusa de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 412Oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România sunt urmatoarele: a) sa faca dovada cunoasterii normelor de deontologie profesionala şi a celor care reglementeaza organizarea şi functionarea corpului profesional; modalitatea de testare a cunoştinţelor de deontologie şi a legislaţiei profesionale se stabileste de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România; b) să respecte dispozitiile Statutului Colegiului Medicilor din România, ale Codului de deontologie medicală, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România şi regulamentele profesiei; c) sa rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membru sau de reprezentant al corpului profesional; d) sa participe la manifestarile initiate de organele de conducere, la activităţile profesionale sau de pregatire profesionala initiate ori organizate de către organele de conducere naţionale sau locale; e) sa participe la sedintele ori adunările la care au fost convocati; f) să execute cu buna-credinta sarcinile ce decurg din hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România; g) să se abtina de la deliberarile organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul în care, în indeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu; h) sa pastreze secretul profesional; i) sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în organele de conducere; j) să respecte normele, principiile şi indatoririle deontologiei medicale; k) să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România; l) sa achite, în termenul stabilit, cotizatia datorata în calitate de membru al Colegiului Medicilor din România; m) sa rezolve litigiile cu alti membri, în primul rand prin mediere de către comisiile organizate în acest scop în cadrul Colegiului Medicilor din România; n) să execute cu buna-credinta atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, în colegiile judetene sau în Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti. Articolul 413Oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România, ce decurg din calitatea lor speciala de medici, sunt: a) să respecte şi să aplice, în orice imprejurare, normele de deontologie medicală; b) sa nu aduca prejudicii reputatiei corpului medical sau altor membri, respectand statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor din România; c) sa acorde, cu promptitudine şi neconditionat, ingrijirile medicale de urgenta, ca o indatorire fundamentala profesionala şi civica; d) sa actioneze, pe toata durata exercitarii profesiei, în vederea cresterii gradului de pregatire profesionala; e) să aplice parafa, cuprinzand numele, prenumele, gradul, specialitatea şi codul, pe toate actele medicale pe care le semneaza; f) să respecte drepturile pacientilor. Articolul 414 (1) În vederea cresterii gradului de pregatire profesionala şi asigurarii unui nivel ridicat al cunoştinţelor medicale, medicii sunt obligati să efectueze un numar de cursuri de pregatire şi alte forme de educatie medicală continua şi informare în domeniul stiintelor medicale, pentru cumularea numarului de credite stabilite în acest sens de către Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate programele, precum şi celelalte forme de educatie medicală continua avizate de Colegiul Medicilor din România. (2) Medicii care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educatie medicală continua, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, sunt suspendati din exercitiul profesiei până la realizarea numarului de credite respectiv. Secţiunea a 5-a Organizare şi functionareA. Organizarea la nivel teritorial Articolul 415 (1) La nivelul fiecarui judet, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, se organizeaza cate un colegiu al medicilor, format din toţi medicii care exercită profesia în unitatea administrativ-teritoriala respectiva, denumit în continuare colegiul teritorial. (2) Colegiile teritoriale ale medicilor au personalitate juridica, patrimoniu şi buget proprii. Patrimoniul se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobandite în condiţiile legii. (3) Sediul colegiului teritorial al medicilor este în orasul de reşedinţa a judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti. (4) Nici un colegiu teritorial nu poate functiona în afara Colegiului Medicilor din România. Articolul 416Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt: a) adunarea generală; b) consiliul; c) biroul consiliului; d) preşedintele. Articolul 417 (1) Adunarea generală este formata din medicii inscrisi la colegiul teritorial respectiv. (2) Adunarea generală se intruneste anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului, şi adopta hotărâri cu majoritate simpla în prezenta a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, după 10 zile se organizeaza o noua sedinta, cu aceeasi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simpla, indiferent de numărul membrilor prezenţi. (3) Adunarea generală are urmatoarele atribuţii: a) alege membrii consiliului şi comisia de cenzori a colegiului teritorial; b) alege reprezentantii în Adunarea generală naţionala; c) aproba proiectul de buget al colegiului şi, în baza raportului cenzorilor, descarca de gestiune consiliul pentru anul fiscal incheiat; d) stabileste indemnizatia de sedinta a membrilor comisiei de disciplina. (4) Modalitatea de exprimare a votului se stabileste prin regulamentul electoral. Articolul 418Membrii consiliului colegiului teritorial, membrii comisiei de cenzori a colegiului teritorial şi membrii în Adunarea generală naţionala se aleg pe o perioadă de 4 ani de către membrii colegiului teritorial respectiv, potrivit regulamentului electoral, aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România. Articolul 419 (1) Consiliul are un numar de membri proportional cu numărul medicilor inscrisi în evidenta colegiului la data organizarii alegerilor, după cum urmeaza: a) 11 membri, pentru un numar de până la 500 de medici inscrisi; b) 13 membri, pentru un numar de la 501 până la 1.000 de medici inscrisi; c) 19 membri, pentru un numar de la 1.001 până la 2.000 de medici inscrisi; d) 21 de membri, pentru un numar de peste 2.000 de medici inscrisi. (2) Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucureşti este format din 23 de membri. (3) Proportional cu numărul de membri ai consiliului se vor alege 3-9 membri supleanti. Articolul 420Consiliul colegiului teritorial exercita atribuţiile prevăzute de lege şi date în competenţa sa prin Statutul Colegiului Medicilor din România sau prin hotărâre a Consiliului naţional. Articolul 421 (1) Consiliul colegiului teritorial, în prima sedinta, organizata în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege biroul consiliului. (2) Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti şi un secretar. (3) Preşedintele biroului consiliului colegiului teritorial este şi preşedintele colegiului teritorial.B. Organizarea la nivel naţional Articolul 422 (1) Colegiul Medicilor din România este format din toţi medicii inscrisi în colegiile teritoriale. (2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridica, patrimoniu şi buget proprii. În bugetul propriu sunt cuprinse şi contribuţiile colegiilor teritoriale în cota fixa de 20% din cuantumul cotizatiilor. Patrimoniul poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii. Articolul 423Organele de conducere la nivel naţional ale Colegiului Medicilor din România sunt: a) Adunarea generală naţionala; b) Consiliul naţional; c) Biroul executiv; d) preşedintele. Articolul 424 (1) Adunarea generală naţionala este alcatuita din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi din reprezentantii fiecarui colegiu teritorial, aleşi potrivit regulamentului electoral prevăzut la art. 418. (2) Norma de reprezentare în Adunarea generală naţionala este de 1/200 de membri. (3) Reprezentantii în Adunarea generală naţionala sunt aleşi pe o durată de 4 ani. (4) Proportional cu numărul de medici inscrisi în evidenta colegiului teritorial se va alege un numar de 3-11 membri supleanti. Articolul 425Adunarea generală naţionala are urmatoarele atribuţii: a) adopta Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi Codul de deontologie medicală; b) aproba modificarea acestora; c) aproba bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia celui pentru exercitiul expirat; d) alege, dintre membrii săi, comisia de cenzori; e) adopta puncte de vedere care să reflecte pozitia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveste profesia de medic ori statutul medicului în societate; f) revoca din functie membrii aleşi pentru abateri de la prevederile prezentei legi şi, respectiv, ale Regulamentului de organizare şi functionare a Colegiului Medicilor din România, care aduc prejudicii activităţii corpului profesional. Articolul 426 (1) Adunarea generală naţionala adopta hotărâri în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simpla de voturi. (2) Dacă la prima convocare nu se realizează condiţia de cvorum, după doua saptamani se va organiza o alta sedinta, cu aceeasi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 425 lit. a) şi b), pentru care este necesară condiţia de cvorum prevăzută la alin. (1). (3) Adunarea generală naţionala se intruneste în sedinta ordinara în trimestrul I al anului în curs. Articolul 427Adunarea generală naţionala este condusa de către preşedintele Colegiului Medicilor din România. Articolul 428Adunarea generală naţionala poate fi convocata de către: a) preşedintele Colegiului Medicilor din România; b) 3 dintre membrii Biroului executiv; c) o treime din numărul membrilor Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România. Articolul 429 (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România este alcătuit din cate un reprezentant al fiecarui judet, din 3 reprezentanti ai municipiului Bucureşti şi cate un reprezentant al medicilor din fiecare minister şi institutie centrala cu retea sanitara proprie. În afară de acestia, Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de cate un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice, Academiei de Stiinte Medicale, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei şi Ministerului Justiţiei. (2) Reprezentantii colegiilor teritoriale în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani de către membrii consiliilor şi reprezentantii colegiilor teritoriale în Adunarea generală naţionala intruniti intr-o sedinta comuna. (3) Cheltuielile cu deplasarea şi diurna reprezentantilor în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România vor fi suportate de colegiile teritoriale ai caror reprezentanti sunt. (4) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România se intruneste legal în prezenta a cel puţin două treimi din numărul reprezentantilor stabiliti la alin. (1) şi ia decizii cu majoritate simpla de voturi. Articolul 430Deciziile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România sunt obligatorii pentru colegiile teritoriale şi pentru toţi medicii care practica medicina în România. Articolul 431Atribuţiile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România sunt urmatoarele: a) elaboreaza Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi proiectele de modificare a acestuia; b) elaboreaza Codul de deontologie medicală, precum şi proiectele de modificare a acestuia; c) colaboreaza cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea de norme privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României; d) colaboreaza cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea Nomenclatorului de specialitati medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reteaua de asistenţa medicală; e) colaboreaza cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea tematicilor şi a metodologiilor concursurilor şi examenelor pentru medici; f) stabileste sistemul de credite de educatie medicală continua, pe baza caruia se evalueaza activitatea de perfectionare profesionala a medicilor; g) colaboreaza cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea criteriilor medicale de selecţie a pacientilor în cazul unor tipuri de tratamente disponibile în numar limitat; h) inainteaza spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice ghidurile şi protocoalele de practica medicală elaborate în condiţiile art. 406 alin. (1) lit. g); i) fixeaza cotizatia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic colegiului teritorial; j) gestioneaza bunurile Colegiului Medicilor din România şi poate să initieze şi sa subventioneze acţiuni interesand profesia medicală, acţiuni de intrajutorare sau de sponsorizare; k) solutioneaza, prin comisiile de specialitate, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestaţiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judetene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu regulamentele proprii; l) alege dintre membrii săi Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România; m) propune Adunarii generale naţionale proiectul privind bugetul de venituri şi cheltuieli al Colegiului Medicilor din România; n) alege dintre membrii Colegiului Medicilor din România pe cei care vor forma comisiile de lucru; o) stabileste indemnizatiile membrilor Biroului executiv şi indemnizatia de sedinta a membrilor Comisiei superioare de disciplina; p) stabileste condiţiile privind desfăşurarea de către cabinetele şi unitatile medicale a publicităţii, iar prin comisia de specialitate aproba conţinutul materialului publicitar; r) reprezinta, în condiţiile art. 406 alin. (2), membrii săi la elaborarea contractului-cadru şi negocierea normelor de acordare a asistentei medicale în domeniul asigurarilor sociale de sănătate. Articolul 432Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România aproba exercitarea ocazionala, cu caracter didactic, de instruire, informare şi schimb de experienta, a profesiei de medic de către medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România. Articolul 433Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România stabileste, în domeniul sau de competenţa, strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic. Articolul 434Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti şi un secretar general, aleşi în mod individual de către Consiliul naţional, dintre membrii săi, pe o durată de 4 ani. Articolul 435 (1) Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România lucreaza legal în prezenta a cel puţin 3 dintre membrii săi şi aproba deciziile cu votul a cel puţin 3 membri. (2) Biroul executiv se intruneste o dată pe săptămâna sau ori de cate ori este cazul, la cererea presedintelui sau a cel puţin 2 dintre membrii săi. În condiţiile stabilite de Statutul Colegiului Medicilor din România, votul poate fi exprimat şi prin corespondenta sau în format electronic. Articolul 436Atribuţiile Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România sunt urmatoarele: a) asigura activitatea permanenta a Colegiului Medicilor din România între sedintele Consiliului naţional; b) aproba angajarea de personal şi asigura execuţia bugetului Colegiului Medicilor din România; c) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre aprobare Consiliului naţional; d) accepta donatiile, legatele şi sponsorizarile facute Colegiului Medicilor din România; e) executa hotărârile Adunarii generale naţionale şi ale Consiliului naţional; f) elaboreaza şi supune spre avizare Consiliului naţional proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, pe baza bugetelor locale; g) informeaza Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între sedintele Consiliului; h) indeplineste orice alte sarcini stabilite de către Consiliul naţional. Articolul 437Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România. Articolul 438În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum şi membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizatie lunara, al carei cuantum va fi aprobat, după caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale. Articolul 439Preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional este preşedintele Colegiului Medicilor din România. Articolul 440Preşedintele Colegiului Medicilor din România indeplineste urmatoarele atribuţii: a) reprezinta Colegiul Medicilor din România în relatiile cu persoanele fizice şi juridice din tara şi strainatate; b) incheie contracte şi conventii în numele Colegiului Medicilor din România, cu aprobarea Biroului executiv; c) convoaca şi conduce sedintele adunarii generale şi ale Consiliului naţional; d) duce la indeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile Consiliului naţional date în sarcina sa şi rezolva problemele şi lucrarile curente; e) angajează personalul de specialitate şi administrativ; f) indeplineste orice alte sarcini stabilite de Consiliul naţional ori de Biroul executiv, potrivit legii. Articolul 441 (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel naţional, cat şi teritorial, medicii care deţin functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv al ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie, al structurilor deconcentrate ale acestuia ori în cadrul Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, al caselor judetene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, al patronatelor şi sindicatelor profesionale, precum şi orice fel de functii de demnitate publică. (2) Medicii pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situaţia de incompatibilitate sunt suspendati din functie. Suspendarea dureaza până la încetarea situaţiei de incompatibilitate sau până la expirarea mandatului. (3) Numărul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional, cu excepţia mandatului de membru în adunarea generală a colegiului teritorial şi Adunarea generală naţionala, este de maximum doua mandate succesive.-------------Alin. (3) al art. 441 a fost modificat de pct. 18 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007. (4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu se aplică persoanelor care la data intrarii în vigoare a prezentei legi indeplinesc, în baza reglementarilor aflate în vigoare anterior, vreuna dintre functiile menţionate până la expirarea mandatului pentru care au fost alese. Secţiunea a 6-a Raspunderea disciplinara Articolul 442 (1) Medicul raspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de buna practica profesionala, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte savarsite în legătură cu profesia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. (2) Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude raspunderea penala, contraventionala sau civila, conform prevederilor legale. Articolul 443 (1) Plangerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul. În cazul medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, plangerea se depune la colegiul în a cărui raza medicul îşi desfăşoară activitatea. (2) Biroul executiv al Consiliului naţional dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplina. (3) Împotriva deciziei de respingere a plangerii persoana care a facut plangerea poate depune contestaţie la colegiul a cărui decizie se contesta. Aceasta se solutioneaza de către Biroul executiv al Consiliului naţional. (4) Plangerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau naţional se inainteaza Comisiei superioare de disciplina. Articolul 444 (1) În cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza şi funcţionează comisia de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca în complete de 3 membri abaterile disciplinare savarsite de medicii inscrisi în acel colegiu. (2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizeaza şi funcţionează Comisia superioara de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplina teritoriale. (3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplina este desemnat de autorităţile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sănătăţii Publice, la nivelul Comisiei superioare de disciplina. (4) Procedura judecarii abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Medicilor din România. Articolul 445 (1) Membrii comisiilor de disciplina de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplina vor fi aleşi de Adunarea generală naţionala. (2) Membrii comisiilor de disciplina vor fi aleşi din randul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani. (3) Functia de membru al comisiei de disciplina este incompatibila cu orice alta functie în cadrul Colegiului Medicilor din România. (4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplina este de 6 ani. (5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplina inceteaza prin deces, demisie, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnaţi de către Ministerul Sănătăţii Publice sau autoritatea de sănătate publică. Articolul 446 (1) Membrii comisiilor de disciplina se aleg prin vot secret şi pe baza candidaturilor depuse. (2) La nivel teritorial se va alege un numar de 5-9 membri, iar la nivel naţional, 13. (3) Membrii comisiilor de disciplina îşi vor alege un presedinte care conduce activitatea administrativa a comisiilor de disciplina. (4) Preşedintele comisiei de disciplina prezinta adunarii generale raportul anual al activităţii comisiei de disciplina. Articolul 447 (1) Sanctiunile disciplinare sunt: a) mustrare; b) avertisment; c) vot de blam; d) amenda de la 100 lei (RON) la 1.500 lei (RON).Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, până la achitarea sumei. Sumele provenite din plata amenzilor se fac venit integral la bugetul Colegiului Medicilor din România; e) interdictia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o luna la un an; f) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România. (2) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România opereaza de drept pe durata stabilita prin hotărâre definitivă de instantele judecătorești cu privire la interzicerea exercitarii profesiei. (3) La sanctiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz, obligarea celui sanctionat la efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicală ori alte forme de pregatire profesionala. Articolul 448 (1) Decizia pronunţată se comunică medicului sanctionat şi Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România. (2) Deciziile privind aplicarea sanctiunilor care se soldeaza cu suspendarea sau interzicerea exercitarii profesiei se comunică şi Ministerului Sănătăţii Publice şi, respectiv, angajatorului. (3) Persoana fizica sau juridica care a facut sesizarea va fi informata cu privire la solutionarea cauzei de către comisia de disciplina. (4) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat, persoana care a facut sesizarea, Ministerul Sănătăţii Publice, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunţată de comisia de disciplina a colegiului teritorial. Articolul 449 (1) Actiunea disciplinara poate fi pornita în termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile. (2) Sanctiunile prevăzute la art. 447 alin. (1) lit. a)-d) se radiază în termen de 6 luni de la data executarii lor, iar cea prevăzută la lit. e), în termen de un an de la data expirarii perioadei de interdictie. (3) În cazul aplicarii sanctiunii prevăzute la art. 447 alin. (1) lit. f), medicul poate face o noua cerere de redobandire a calităţii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdictie a exercitarii profesiei sau după 2 ani de la data aplicarii sanctiunii de către comisiile de disciplina. Redobandirea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în condiţiile prezentei legi. (4) În situaţia în care, prin decizia comisiei de disciplina, au fost dispuse şi masurile prevăzute la art. 447 alin. (3), radierea sanctiunii se va face numai după prezentarea dovezii ducerii la indeplinire a masurii dispuse de comisia de disciplina. (5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sanctiunii aplicate constituie o circumstanta agravanta, care va fi avuta în vedere la aplicarea noii sancţiuni. Articolul 450 (1) Ancheta disciplinara se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către biroul consiliului colegiului teritorial sau, după caz, de către Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România. (2) Unitatile sanitare sau cele de medicina legala au obligaţia de a pune la dispoziţie comisiilor de disciplina sau persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare solutionarii cauzei. Articolul 451Împotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune în anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui raza îşi desfăşoară activitatea. Secţiunea a 7-a Venituri şi cheltuieli Articolul 452Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din: a) taxa de inscriere; b) cotizatiile lunare ale membrilor; c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de educatie medicală continua; d) donatii şi sponsorizari de la persoane fizice şi juridice; e) legate; f) drepturi editoriale; g) încasări din vanzarea publicatiilor proprii; h) fonduri rezultate din manifestarile culturale şi stiintifice; i) alte surse. Articolul 453 (1) Cotizatiile datorate şi neplatite în termenul fixat de consiliul colegiului teritorial de către membrii Colegiului Medicilor din România determina plata unor majorări de intarziere în cuantumul prevăzut de dispozitiile legale aplicabile instituţiilor publice. (2) Aceeasi penalitate se va aplica şi colegiilor teritoriale care nu varsa partea de cotizatie datorata. Articolul 454 (1) Neplata cotizatiei datorate de membrii Colegiului Medicilor din România pe o perioadă de 6 luni şi după atenţionarea scrisa a consiliului colegiului teritorial se sancţionează cu suspendarea calităţii de membru până la plata cotizatiei datorate. (2) Sancţiunea se aplică de către comisia de disciplina a colegiului teritorial, la sesizarea comisiei administrative şi financiar-contabile a colegiului teritorial. Articolul 455Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Medicilor din România, tarifele se stabilesc, după caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliul colegiului teritorial. Articolul 456Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea şi functionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregatirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, intrajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de institutii cu scop filantropic şi ştiinţific, acordarea de premii pentru membrii cu activităţi profesionale deosebite, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România. Capitolul IV Rolul, atribuţiile şi drepturile autorităţii de stat Articolul 457Ministerul Sănătăţii Publice, în calitate de autoritate de stat, urmareste ca activitatea Colegiului Medicilor din România să se desfăşoare în condiţiile legii. Articolul 458Reprezentantul autorităţii de stat cu rangul de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii Publice este membru al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi este numit prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Articolul 459În cazul în care reprezentantul autorităţii de stat constata că nu sunt respectate prevederile legale, acesta sesizeaza organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România. În termen de 15 zile de la efectuarea demersului, acestea adopta masurile necesare de încadrare în normele în vigoare şi informeaza Ministerul Sănătăţii Publice în acest sens. Articolul 460În cazul nerespectarii prevederilor art. 459, Ministerul Sănătăţii Publice se adreseaza instanţelor judecătorești competente. Capitolul V Dispozitii tranzitorii şi finale Articolul 461În vederea facilitarii accesului la exercitiul profesiei de medic pe teritoriul României, Ministerul Sănătăţii Publice în colaborare cu Colegiul Medicilor din România recunoaste calificarile de medic dobandite în conformitate cu normele Uniunii Europene într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana de cetatenii acestor state, iar incadrarea în munca se face conform legii. Articolul 462 (1) Normele privind recunoasterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spatiului Economic European şi de Confederatia Elvetiana cetatenilor acestora, se elaboreaza de Ministerul Sănătăţii Publice în colaborare cu Colegiul Medicilor din România şi se aproba prin hotărâre a Guvernului. (2) Nomenclatorul de specialitati medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reteaua de asistenţa medicală se elaboreaza de Ministerul Sănătăţii Publice şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii publice. (3) Normele privind intocmirea, emiterea şi utilizarea dovezilor de onorabilitate şi moralitate profesionala ale medicilor se elaboreaza în colaborare de autorităţile competente române definite de prezenta lege şi se aproba prin hotărâre a Guvernului. Articolul 463 (1) Atribuţiile Colegiului Medicilor din România nu pot fi exercitate de nici o alta asociaţie profesionala. (2) Colegiul Medicilor din România nu se poate substitui organizaţiilor patronale sau sindicale şi în indeplinirea atribuţiilor sale nu poate face uz de prerogativele acestora prevăzute de lege. (3) Membrii Colegiului Medicilor din România pot face parte şi din alte asociaţii profesionale. Articolul 464Statutul Colegiului Medicilor din România, Codul de deontologie medicală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi deciziile Consiliului naţional care privesc organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor din România sau drepturile şi oblibaţiile acestora ca membri ai Colegiului Medicilor din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 465Pe durata exercitarii profesiei în regim salarial sau/şi independent medicul este obligat sa incheie o asigurare de raspundere civila pentru greseli în activitatea profesionala. Articolul 466 (1) Medicii care ocupa functii publice în cadrul aparatului central al Ministerului Sănătăţii Publice, în cadrul autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, în cadrul Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate şi, respectiv, în cadrul caselor de asigurări de sănătate judetene şi a municipiului Bucureşti, precum şi cei din cadrul ministerelor sau instituţiilor centrale cu retele sanitare proprii pot desfăşura în afara programului normal de lucru, în condiţiile legii, activităţi profesionale, potrivit calificarii pe care o deţin. Prevederile se aplică, cu respectarea reglementarilor legale referitoare la conflictul de interese şi incompatibilităţi stabilite pentru sistemul sanitar, iar activităţile profesionale se desfăşoară exclusiv în unităţi sanitare private. (2) Medicilor prevăzuţi la alin. (1) li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 467La data intrarii în vigoare a prezentului titlu se abroga Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 30 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispozitii contrare.Prezentul titlu transpune integral prevederile referitoare la exercitiul profesiei de medic cuprinse în:- Directiva Consiliului nr. 93/16 din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulatii a medicilor şi recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. 165 din 7 iulie 1993, p. 1;- art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3), art. 6, art. 7 alin. (1), alin. (2) lit. a)-c) şi alin. (3), art. 8, art. 50 alin. (1) şi (4), art. 51, art. 52 alin. (1), art. 53, 54 şi art. 56 alin. (1) şi (2) din Directiva 2005/36/CE din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 255 din 30 septembrie 2005;- art. 11 din Regulamentul Consiliului nr. 1.612/68CEE din 15 octombrie 1968 privind libera circulatie a lucratorilor în interiorul Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 257 din 19 octombrie 1968;- Directiva Consiliului 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 privind statutul cetatenilor din statele terte care sunt rezidenti pe termen lung, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 16 din 23 ianuarie 2004. Titlul XIII Exercitarea profesiei de medic dentist Organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România Capitolul I Exercitarea profesiei de medic dentist Secţiunea 1 Dispozitii generale Articolul 468Prevederile prezentului titlu se aplică activităţilor de medic dentist exercitate în România în regim salarial şi/sau independent. Articolul 469Profesia de medic dentist se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina dentara, după cum urmeaza: a) cetăţeni ai statului român; b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene; c) sotul unui cetatean român, precum şi descedentii şi ascendentii în linie directa aflati în întreţinerea unui cetatean român, indiferent de cetatenia acestora; d) membrii de familie ai unui cetatean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), asa cum sunt definiti la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spatiului Economic European, aprobata cu modificari prin Legea nr. 260/2005; e) cetatenii statelor terte beneficiari ai statutului de rezident permanent în România; f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele prevăzute la lit. b). Articolul 470 (1) În sensul prezentului titlu, expresiile folosite au urmatoarele semnificatii: a) medici dentisti, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene - persoanele prevăzute la art. 469 lit. b) şi, prin asimilare, medicii dentisti aflati în situaţiile prevăzute la art. 469 lit. d) şi f); b) stat membru de origine sau de provenienţă, stat membru de stabilire sau, după caz, stat membru gazda - un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiana; (2) Prin titlu oficial de calificare în medicina dentara se înţelege: a) diploma de medic stomatolog sau diploma de medic dentist, eliberate de o institutie de invatamant superior din domeniul medicinei dentare, acreditata din România; b) certificatul de specialist în ortodontie şi ortopedie dento-faciala, precum şi certificatul de specialist în chirurgie dento-alveolara, eliberate de Ministerul Sănătăţii Publice; c) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina dentara, eliberate conform normelor Uniunii Europene de statele membre ale Uniunii Europene, statele aparţinând Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiana; d) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina dentara, dobandite într-un stat tert şi recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. c) ori echivalate de România. Articolul 471 (1) Titlurile oficiale de calificare în medicina dentara obtinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spatiului Economic European sau a Confederatiei Elvetiene se echivaleaza potrivit legii. (2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în medicina dentara care au fost recunoscute de unul dintre aceste state. Articolul 472 (1) Profesia de medic dentist are ca scop asigurarea sănătăţii publice şi a individului prin activităţi de preventie, diagnostic şi tratament ale maladiilor şi anomaliilor oro-dento-maxilare şi ale tesuturilor adiacente, desfăşurate cu respectarea prevederilor Codului deontologic al medicului dentist. (2) Natura acestor activităţi încadrează profesia de medic dentist în randul profesiilor din sectorul sanitar cu risc crescut de biocontaminare, beneficiind de toate facilitatile acordate de legislatia în vigoare. (3) Caracterul specific al activităţilor exercitate în baza titlurilor oficiale de calificare în medicina dentara, prevăzute de lege, individualizează, distinge şi separa profesia de medic dentist de profesia de medic. Articolul 473 (1) În exercitarea profesiei medicul dentist trebuie să dovedeasca disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinta umana. Independenta profesionala conferă medicului dentist dreptul de iniţiativa şi decizie în exercitarea actului medico-dentar şi deplina raspundere a acestuia. (2) Medicul dentist nu este functionar public în timpul exercitarii profesiei, prin natura umanitara şi liberala a acesteia. Articolul 474 (1) Profesia de medic dentist, indiferent de forma de exercitare, salariata şi/sau independenta, se exercită numai de către medicii dentisti membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România. (2) În vederea accesului la una dintre activităţile de medic dentist şi exercitiului acesteia, medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati, în caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii medico-dentare, de la obligativitatea inscrierii în Colegiul Medicilor Dentisti din România. Articolul 475 (1) La primirea ca membru în Colegiul Medicilor Dentisti din România medicul dentist va depune urmatorul juramant:"Odata admis printre membrii profesiei de medic dentist:Ma angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanitatii;Voi pastra profesorilor mei respectul şi recunostinta care le sunt datorate;Voi exercita profesia cu constiinta şi demnitate;Sănătatea pacientilor va fi pentru mine obligaţie sacra;Voi pastra secretele încredinţate de pacienti, chiar şi după decesul acestora;Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila traditie a profesiei de medic dentist;Colegii mei vor fi fratii mei;Nu voi ingadui să se interpuna între datoria mea şi pacient consideratii de naţionalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;Voi pastra respectul deplin pentru viaţa umana de la inceputurile sale, chiar sub amenintare, şi nu voi utiliza cunoştinţele mele profesionale contrar legilor umanitatii.Fac acest juramant în mod solemn, liber, pe onoare!" (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi: a) medicilor dentisti cetăţeni români stabiliti în strainatate şi care doresc sa exercite profesia în România; b) medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România şi care doresc sa profeseze; c) medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state şi care solicită intrarea în profesie în România; d) medicilor dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. c) şi e). (3) Medicii dentisti prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) pot depune juramantul în limba română sau în una dintre limbile de circulatie în Uniunea Europeana. Articolul 476 (1) Profesia de medic dentist se exercită pe teritoriul României de persoanele prevăzute la art. 469 care indeplinesc urmatoarele condiţii: a) deţin un titlu oficial de calificare în medicina dentara prevăzut de prezenta lege; b) nu se gasesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege; c) sunt apti din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic dentist; d) sunt membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România; e) prin excepţie de la lit. d), în caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii, medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. b), d) şi f) trebuie să instiinteze Ministerul Sănătăţii Publice cu privire la prestarea temporara sau ocazionala de servicii medico-dentare pe teritoriul României şi să fie inregistrati pe această perioadă la Colegiul Medicilor Dentisti din România. (2) Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti pe teritoriul României, precum şi medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. c) şi e) exercita profesia de medic dentist cu aceleasi drepturi şi obligaţii ca şi medicii dentisti cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România. Articolul 477 (1) Profesia de medic dentist se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificarii profesionale insusite, după cum urmeaza: a) medic dentist; b) specialist în ortodontie şi ortopedie dento-faciala; c) specialist în chirurgia dento-alveolara. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cetatenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care deţin un titlu oficial de calificare în medicina dentara şi care exercită profesia în România. (3) Medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 şi la art. 476 alin. (1) lit. a)-d) pot desfăşura activităţi medico-dentare conform pregatirii profesionale în sistemul naţional de asigurări de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoana fizica independenta în formele prevăzute de lege. Articolul 478Controlul şi supravegherea profesiei de medic dentist se realizează de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Colegiul Medicilor Dentisti din România, denumite în continuare autorităţi competente române. Articolul 479 (1) În cazul în care un medic dentist îşi intrerupe activitatea profesionala sau se afla intr-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor Dentisti din România va reatesta competenţa profesionala a acestuia în vederea reluării activităţii medico-dentare. (2) Procedura privind modalitatile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileste de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Dentisti din România, conform Codului deontologic al medicului dentist şi Regulamentului de organizare şi functionare al Colegiului Medicilor Dentisti din România. (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti pe teritoriul României. Articolul 480 (1) Practicarea profesiei de medic dentist de către o persoană care nu are aceasta calitate constituie infractiune şi se pedepseste conform Codului penal. (2) Colegiul Medicilor Dentisti din România, prin preşedintele colegiului teritorial sau al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Dentisti din România, este în drept sa exercite actiunea civila sau sa sesizeze, după caz, organele judiciare şi autorităţile competente pentru urmarirea şi trimiterea în judecata a persoanelor care îşi atribuie sau care intrebuinteaza fără drept titlul ori calitatea de medic dentist sau care practica în mod ilegal medicina dentara. (3) Actiunea penala împotriva unui membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic dentist se pune în miscare cu instiintarea prealabila a colegiului teritorial al cărui membru este medicul dentist respectiv şi a Biroului executiv naţional. Secţiunea a 2-a Nedemnitati şi incompatibilităţi Articolul 481Este nedemn de a exercita profesia de medic dentist: a) medicul dentist care a fost condamnat definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic dentist şi pentru care nu a intervenit reabilitarea; b) medicul dentist caruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilita, prin hotărâre judecătorească sau disciplinara. Articolul 482 (1) Exercitarea profesiei de medic dentist este incompatibila cu: a) calitatea de angajat sau colaborator al unităţilor de productie ori distribuţie de produse farmaceutice, materiale sanitare sau materiale de tehnica dentara; b) exercitarea în calitate de medic dentist, în mod nemijlocit, de acte şi fapte de comert; c) orice ocupatie de natura a aduce atingere demnitatii profesionale de medic dentist sau bunelor moravuri; d) starea de sănătate fizica sau psihica necorepunzatoare pentru exercitarea acestei profesii, atestata ca atare prin certificat medical eliberat de comisia de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă; e) folosirea cu buna stiinta a cunoştinţelor medico-dentare în defavoarea sănătăţii pacientului sau în scop criminal. (2) Excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) fac activităţile de preventie de medicina dentara. (3) La solicitarea medicului dentist în cauza sau la sesizarea oricarei persoane sau autorităţi/institutii interesate, preşedintele colegiului din care face parte medicul dentist respectiv poate constitui o comisie, special instituita pentru fiecare caz în parte, alcatuita din 3 medici dentisti primari, pentru a confirma sau infirma situaţia de incompatibilitate prevăzută la alin. (1) lit. a)-c) sau e). În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) acesta poate solicita organelor în drept confirmarea sau infirmarea stării de incompatibilitate. (4) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspenda dreptul de exercitare a profesiei. (5) În termen de 10 zile de la aparitia situaţiei de incompatibilitate, medicul dentist este obligat sa anunte colegiul teritorial al cărui membru este. Secţiunea a 3-a Autorizarea exercitarii profesiei de medic dentist Articolul 483 (1) Medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 exercita profesia pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România, avizat anual pe baza asigurarii de raspundere civila, pentru greseli în activitatea profesionala, valabila pentru anul respectiv. (2) În caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii medico-dentare pe teritoriul României, medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligativitatea obtinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România. Accesul la activităţile de medic dentist pe durata prestarii serviciilor se face conform prevederilor art. 492. (3) Certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România se acordă pe baza urmatoarelor acte: a) documentele care atesta formarea în profesie; b) certificatul de sănătate; c) declaratia pe propria raspundere privind indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 481 şi 482; d) certificatul de cazier judiciar. (4) Certificatul de membru devine operativ numai după incheierea asigurarii de raspundere civila. Articolul 484 (1) Medicii dentisti, indiferent de sex, se pensioneaza la vârsta de 65 de ani. (2) În unitatile sanitare publice, medicii dentisti membri titulari şi corespondenti ai Academiei Române, profesori universitari, cercetatori stiintifici gradul I, doctori în stiinte medicale care desfăşoară activităţi medico-dentare pot continua, la cerere, activitatea până la implinirea varstei de 70 de ani. Peste aceasta vârsta medicii dentisti, membri titulari şi membri corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale, pot fi mentinuti în activitate conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi functionarea Academiei de Stiinte Medicale, cu modificările ulterioare. De acelasi drept pot beneficia şi medicii dentisti, membri titulari şi membri corespondenti ai Academiei Române. (3) Medicii dentisti prevăzuţi la alin. (1) pot cere pensionarea dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de legislatia de asigurări sociale de stat. (4) Medicii dentisti detinuti sau internati din motive politice, aflati în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesionala, pe baza certificatului anual de sănătate, până la vârsta de 70 de ani. Aceste prevederi se aplică şi medicilor dentisti care, din motive politice, au fost obligati să îşi intrerupa studiile o anumita perioada, obtinandu-şi licenta cu intarziere, ori celor care au fost impiedicati să îşi reia activitatea profesionala. (5) În cazul unităţilor sanitare publice care înregistrează deficit de personal medico-dentar, precum şi al unităţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, medicii dentisti îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităţilor de sănătate publică judetene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Colegiului Medicilor Dentisti din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice. (6) Medicii dentisti care au implinit vârsta de pensionare prevăzută la alin. (1) nu pot detine functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu retea sanitara proprie, al autorităţilor de sănătate publică, al Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, al caselor judetene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul spitalelor publice şi al oricarei alte unităţi sanitare publice.--------------Art. 484 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Capitolul II Dispozitii privind exercitarea profesiei de medic dentist în România de către medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene Secţiunea 1 Dispozitii privind facilitarea dreptului de stabilire Articolul 485 (1) În caz de stabilire pe teritoriul României, solicitarile medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul la una dintre activităţile prevăzute la art. 472 se solutioneaza de Ministerul Sănătăţii Publice, în colaborare cu Colegiul Medicilor Dentisti din România, în termen de 3 luni de la depunerea dosarului complet de către cel interesat. Acestia primesc certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România în urma aplicarii procedurii de recunoastere a calificarii profesionale. (2) Dosarul prevăzut la alin. (1) cuprinde: a) copia documentului de cetatenie; b) copia documentelor care atesta formarea în profesie; c) certificatul emis de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă prin care se atesta ca titlurile oficiale de calificare sunt cele prevăzute de Directiva 2005/36CE; d) certificatul de sănătate fizica şi psihica emis de statul membru de origine sau de provenienţă; e) dovada emisa de statul membru de origine sau de provenienţă, prin care se atesta onorabilitatea şi moralitatea posesorului; f) dovada de asigurare privind raspunderea civila pentru greseli în activitatea profesionala, emisa de instituţiile abilitate din unul dintre statele membre prevăzute la alin. (1). (3) Documentele prevăzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt valabile 3 luni de la data emiterii. (4) În situaţia în care pentru accesul şi exercitiul activităţii prevăzute la alin. (1) statul membru de origine sau provenienţă nu impune o astfel de cerinţa şi, în consecinţa, nu emite cetatenilor săi documentul prevăzut la alin. (2) lit. d), autorităţile competente române accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate. (5) În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţa şi, în consecinţa, nu emite cetatenilor săi documentul prevăzut la alin. (2) lit. e), autorităţile competente române accepta atestatul eliberat pe baza declaraţiei sub juramant sau a declaraţiei solemne a solicitantului de către autoritatea judiciara sau administrativa competenţa sau, după caz, de notarul sau organizaţia profesionala abilitata în acest sens de acel stat. Articolul 486 (1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, Ministerul Sănătăţii Publice informeaza solicitantul asupra documentelor necesare completarii acestuia. (2) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. Articolul 487 (1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţa de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic dentist în România, comise de medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului sau, acestea informeaza statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauza. (2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazda informaţiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natura profesionala sau administrativa, precum şi cu privire la sanctiunile penale interesand exercitiul profesiei de medic dentist, aplicate medicilor dentisti pe durata exercitarii profesiei în România. (3) Autorităţile competente române analizeaza informaţiile transmise de statul membru gazda cu privire la faptele grave şi precise comise de medicii dentisti cetăţeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda şi în afara teritoriului sau, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic dentist în acel stat. (4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigatiilor pe care le intreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazda consecintele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective. Secţiunea a 2-a Dispozitii cu privire la libera prestare a serviciilor medico-dentare Articolul 488 (1) Prezentele dispozitii se aplică medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care sunt stabiliti în vederea exercitarii profesiei în unul dintre aceste state, atunci când se deplaseaza pe teritoriul României pentru a exercita în regim temporar şi ocazional activităţile de medic dentist. (2) Caracterul temporar şi ocazional al prestarii activităţilor medico-dentare este stabilit, de la caz la caz, de Ministerul Sănătăţii Publice în functie de durata, frecventa, periodicitatea şi continuitatea acestora. Articolul 489 (1) Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligaţia inscrierii în Colegiul Medicilor Dentisti din România, precum şi de la plata cotizatiei de membru, atunci când solicita accesul la una dintre activităţile de medic dentist în vederea prestarii temporare sau ocazionale de servicii medico-dentare în România. (2) Acestia sunt inregistrati automat la Colegiul Medicilor Dentisti din România pe durata prestarii serviciilor respective, în baza copiei documentelor prestatorului prevăzute la art. 492 şi transmise în acest scop de Ministerul Sănătăţii Publice. (3) Exercitiul activităţilor de medic dentist, în aceste situaţii, se face în concordanta cu celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de lege pentru medicii dentisti cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România. Articolul 490Pe durata prestarii cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor medico-dentare pe teritoriul României, persoanele prevăzute la art. 489 alin. (1) se supun dispoziţiilor cu caracter profesional, regulamentar sau administrativ al calificarilor profesionale care definesc profesia şi utilizarea titlurilor, dispoziţiilor cu privire la faptele profesionale grave care afectează direct şi specific protectia şi securitatea consumatorilor, precum şi dispoziţiilor disciplinare prevăzute de lege pentru medicii dentisti cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România. Articolul 491Prestarea cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor medico-dentare pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 489 alin. (1) se face cu titlul profesional prevăzut de lege pentru calificarea profesionala insusita. Articolul 492 (1) Solicitarile medicilor dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, cu privire la prestarea temporara sau ocazionala de servicii medico-dentare în România, se solutioneaza de Ministerul Sănătăţii Publice în colaborare cu Colegiul Medicilor Dentisti din România. (2) În cazul în care, în scopul prestarii temporare de servicii medico-dentare, solicitantul se afla la prima deplasare în România sau în cazul în care în situaţia acestuia intervin schimbari materiale atestate de documente, acesta va inainta Ministerului Sănătăţii Publice: a) o declaratie prealabila scrisa, în care se precizeaza durata de prestare, natura, locul de desfăşurare a acestor activităţi, precum şi domeniul de asigurare sau alte mijloace de protecţie personala sau colectiva privind responsabilitatea profesionala de care solicitantul beneficiaza în statul membru de stabilire; b) copia documentului de cetatenie; c) o dovadă prin care autorităţile competente ale statului membru de stabilire atesta ca la data eliberarii acestui document posesorul este stabilit legal pe teritoriul sau în vederea exercitarii activităţilor de medic dentist şi nu i-a fost interzisa exercitarea acestora, nici chiar cu titlu temporar; d) diplomele, certificatele sau alte titluri de medic dentist prevăzute de lege sau de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauza. (3) Declaratia prevăzută la alin. (2) lit. a) poate fi inaintata prin toate mijloacele şi se reinnoieste o dată pe an, dacă prestatorul intenţionează sa furnizeze, de maniera temporara sau ocazionala, în cursul anului respectiv, servicii medico-dentare în România. Articolul 493 (1) În caz de prestare temporara a serviciilor, medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurarilor sociale de sănătate. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţionala de Asigurari de Sănătate asupra serviciilor pe care urmeaza să le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora. Articolul 494Începând cu data aderarii la Uniunea Europeana, autorităţile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, documentele prevăzute la art. 492 alin. (2) lit. c) eliberate medicilor dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. a), c) şi e), precum şi medicilor dentisti stabiliti în România care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. b), d) şi f), în cazul în care acestora li se aplică sanctiunile prevăzute de lege cu suspendarea sau interdictia exercitarii profesiei. Articolul 495 (1) Pentru fiecare prestare de servicii autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente omoloage din statul membru de stabilire informaţii pertinente cu privire la legalitatea condiţiei de stabilire, buna conduita profesionala a solicitantului, precum şi la absenta în cazul acestuia a sanctiunilor disciplinare sau penale. (2) La solicitarea statului membru gazda, autorităţile competente române transmit informaţiile solicitate cu respectarea prevederilor art. 499. (3) Autorităţile competente asigura schimbul necesar de informaţii pentru ca plangerea beneficiarului împotriva prestatorului de servicii medico-dentare în regim temporar sau ocazional să fie corect solutionata. În aceasta situaţie, beneficiarul este informat asupra cursului demersului sau. Secţiunea a 3-a Dispozitii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii medico-dentare Articolul 496Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care, în timpul exercitarii profesiei în România încalcă dispozitiile, legile şi regulamentele profesiei raspund potrivit legii. Articolul 497 (1) Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care exercită profesia de medic dentist în România au dreptul de a atasa la titlul profesional prevăzut la art. 477 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi insotit de numele şi locul institutiei sau ale organismului emitent. (2) Dacă titlul respectiv de formare desemneaza în România o pregatire complementara neinsusita de beneficiar, acesta va utiliza în exercitiul profesiei forma corespunzătoare a titlului indicată de autorităţile competente române. Articolul 498 (1) Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care doresc sa exercite profesia în România pot obtine de la autorităţile competente române informaţii cu privire la legislatia din domeniul sănătăţii, din domeniul securitatii sociale, precum şi cu privire la Codul deontologic al medicului dentist. (2) În vederea furnizarii informaţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativa. (3) Medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia ca urmare a recunoasterii calificarii profesionale de către autorităţile competente române, trebuie să posede cunoştinţele lingvistice necesare desfăşurării activităţilor profesionale în România. Articolul 499 (1) Autorităţile competente române colaboreaza indeaproape cu autorităţile competente omoloage ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor aparţinând Spatiului Economic European şi, respectiv, ale Confederatiei Elvetiene, asigurand confidentialitatea informaţiilor transmise. (2) Schimbul de informaţii privind sanctiunile disciplinare sau penale aplicate în caz de fapte grave şi precise, susceptibile de a avea consecinte asupra activităţilor de medic dentist, se va face cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice şi a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulatie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul III Organizarea şi functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România Secţiunea 1 Caracteristici generale Articolul 500 (1) Colegiul Medicilor Dentisti din România este organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilităţii delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizarii, controlului şi supravegherii profesiei de medic dentist ca profesie liberala, de practica publică autorizata. (2) Colegiul Medicilor Dentisti din România are autonomie instituţională în domeniul sau de competenţa, normativ şi jurisdictional profesional. (3) Ministerul Sănătăţii Publice urmareste modul de respectare a prevederilor legale în activitatea Colegiului Medicilor Dentisti din România. (4) Colegiul Medicilor Dentisti din România cuprinde toţi medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. a), c) şi e), precum şi medicii dentisti stabiliti în România care intrunesc condiţiile prevăzute la art. 469 lit. b), d) şi f) şi care exercită profesia de medic dentist în condiţiile prezentului titlu. Articolul 501 (1) Colegiul Medicilor Dentisti din România se organizeaza şi funcţionează pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judetean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti. (2) Sediul Colegiului Medicilor Dentisti din România este în municipiul Bucureşti. (3) Patrimoniul este format din bunuri mobile şi imobile dobandite în condiţiile legii. Secţiunea a 2-a Atribuţiile Colegiului Medicilor Dentisti din România Articolul 502 (1) Colegiul Medicilor Dentisti din România are urmatoarele atribuţii generale: a) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Sănătăţii Publice, prin asigurarea controlului aplicarii regulamentelor şi normelor care organizeaza şi reglementeaza exercitarea profesiei de medic dentist, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitara în care se desfăşoară; b) apara demnitatea, promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apara onoarea, libertatea şi independenta profesionala ale medicului dentist în exercitarea profesiei; c) asigura respectarea de către medicii dentisti a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi de sănătatea publică; d) atesta onorabilitatea şi moralitatea profesionala ale membrilor săi; e) întocmeşte, actualizeaza permanent Registrul unic al medicilor dentisti din România, administreaza pagina de Internet de publicare a acestuia şi inainteaza trimestrial Ministerului Sănătăţii Publice un raport privind situaţia numerica a membrilor săi, precum şi a evenimentelor înregistrate în domeniul autorizarii, controlului şi supravegherii exercitarii profesiei de medic dentist; f) elaboreaza şi adopta Regulamentul de organizare şi functionare al Colegiului Medicilor Dentisti din România şi Codul deontologic al medicului dentist, luand masurile necesare pentru respectarea unitara a acestora; g) dezvolta metodologii, initiaza şi elaboreaza ghiduri şi protocoale de practica medico-dentara, pe nivelurile de competenţa ale unităţilor sanitare, pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice; h) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu institutii/autorităţi publice, organizaţii desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practica medico-dentara, indiferent de forma de proprietate, şi le supune spre aprobare Ministerului Sănătăţii Publice; i) îi reprezinta pe membrii săi în relatiile cu asociaţii stiintifice, profesionale, patronale şi cu sindicatele; j) stabileste şi reglementeaza regimul de publicitate a activităţilor medico-dentare; k) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu organizaţii, autorităţi/institutii publice, persoane fizice/juridice cu atribuţii desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice, asigurand cadrul necesar desfăşurării unei concurente loiale bazate exclusiv pe promovarea competentei profesionale; l) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenta profesionala a medicilor dentisti şi dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medico-dentar; m) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Sănătăţii Publice la consultarile privind reglementarile din domeniul medico-dentar sau al asigurarilor sociale de sănătate; n) acţionează, alaturi de instituţiile sanitare centrale şi teritoriale, ca în unitatile medico-dentare publice şi private (cabinete, ambulatorii, spitale) să fie asigurată calitatea actului medico-dentar; o) organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala şi de deontologie medico-dentara şi a cazurilor de greseli în activitatea profesionala, în calitate de organ de jurisdictie profesionala; p) sprijina instituţiile şi actiunile de asistenţa medico-sociala pentru medicii dentisti şi familiile lor; q) promovează relatiile pe plan extern cu organizaţii şi formatiuni similare; r) în cadrul Colegiului Medicilor Dentisti din România funcţionează comisii ce reprezinta specialitatile medicinei dentare prevăzute în Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reteaua de asistenţa medicală, elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice; s) colaboreaza cu organizaţii, autorităţi/institutii publice, persoane fizice/juridice cu atribuţii desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice, reprezentand în domeniul sau de competenţa medicii dentisti cu practica independenta care desfăşoară activităţi medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; t) avizeaza, în domeniul sau de competenţa, autorizarea de instalare a cabinetelor medicale dentare publice sau private şi se pronunţă în acest sens în legătură cu demersurile intreprinse în vederea interzicerii instalarii şi funcţionarii acestora, ţinând seama ca exercitarea activităţilor medico-dentare să se faca în concordanta cu competenţa profesionala a medicului dentist, cu dotarea tehnica, precum şi cu respectarea normelor de igiena; u) colaboreaza cu Ordinul Asistentilor Medicali şi Moaselor din România în ceea ce priveste activitatea profesionala a tehnicienilor dentari şi asistentilor medicali care desfăşoară activitate în medicina dentara; v) organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare pentru exercitarea activităţii profesionale de către medicii cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene; x) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu organizaţii de profil profesional-ştiinţific, patronal, sindical, din domeniul sanitar, şi cu organizaţii neguvernamentale în toate problemele ce privesc asigurarea sănătăţii populatiei; y) coordonează, controlează şi supraveghează functional, organizatoric şi financiar colegiile teritoriale. (2) În domeniul formarii profesionale, Colegiul Medicilor Dentisti din România are urmatoarele atribuţii: a) participa în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Educatiei şi Cercetarii şi Ministerul Sănătăţii Publice la stabilirea numarului anual de locuri de pregatire în unitatile de invatamant superior de medicina dentara; b) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Sănătăţii Publice, alaturi de alte organizaţii, persoane fizice/juridice, la formarea, specializarea şi perfectionarea pregatirii profesionale a medicilor dentisti; c) colaboreaza în domeniul sau de competenţa cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional, a tematicii de concurs şi la elaborarea Nomenclatorului de specialitati medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reteaua de asistenţa medicală; d) initiaza şi promovează, în domeniul sau de competenţa, împreună cu organizaţii, autorităţi/institutii publice, persoane fizice/juridice cu atribuţii desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice, forme de educatie medicală continua şi de ridicare a gradului de competenţa profesionala a membrilor săi; e) urmareste realizarea orelor de educatie medicală continua necesare reavizarii la 5 ani a calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România; f) sustine activitatea şi dezvoltarea cercetării stiintifice şi organizeaza manifestari stiintifice în domeniul medicinei dentare; g) colaboreaza prin compartimentul de calitate a serviciilor de sănătate cu autorităţi/institutii publice, persoane fizice/juridice cu atribuţii desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice, în vederea stabilirii şi cresterii standardelor de practica profesionala, a asigurarii calităţii actului medico-dentar în unitatile sanitare. Articolul 503În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezentul titlu Colegiul Medicilor Dentisti din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula actiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi. Secţiunea a 3-a Membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România Articolul 504 (1) În vederea exercitarii profesiei de medic dentist, medicii dentisti cetăţeni români şi medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, precum şi medicii dentisti care intrunesc condiţiile prevăzute de art. 469 lit. c) şi e) au obligaţia să se inscrie în Colegiul Medicilor Dentisti din România. (2) Calitatea de membru este dovedita prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România, care se elibereaza la înscrierea în corpul profesional. (3) Înscrierea în Colegiul Medicilor Dentisti din România şi eliberarea certificatului de membru se fac numai pentru medicii dentisti care indeplinesc condiţiile prevăzute la art. 476 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi au depus juramantul prevăzut la art. 475. (4) Depunerea juramantului se va menţiona în certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România. (5) Pot deveni la cerere membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România şi medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europe, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state şi care presteaza temporar sau ocazional servicii medico-dentare în România, cu respectarea prevederilor alin. (3). (6) Membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România sunt inscrisi în Registrul unic al medicilor dentisti din România, care se publică pe pagina de Internet a Colegiului Medicilor Dentisti din România. Articolul 505 (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România, care din motive obiective intrerup pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic dentist, pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea durata. (2) Pe durata suspendarii la cerere a calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România se suspenda oblibaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege. (3) Intreruperea exercitarii profesiei de medic dentist pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România. Articolul 506Medicii dentisti cetăţeni români şi medicii dentisti cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, care doresc sa exercite profesia, se inscriu ca membri ai Colegiului Medicilor Dentisti din România la colegiul teritorial în raza caruia se afla unitatea la care urmeaza să îşi desfasoare activitatea sau la colegiul teritorial în raza caruia îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa. Secţiunea a 4-a Drepturile şi oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor Dentisti din România Articolul 507Membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România au urmatoarele drepturi: a) dreptul sa aleaga şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale şi/sau naţionale ale Colegiului Medicilor Dentisti din România; b) dreptul să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor Dentisti din România şi sa primeasca informaţiile solicitate; c) dreptul sa participe la orice actiune a Colegiului Medicilor Dentisti din România şi să fie informati în timp util despre aceasta; d) dreptul sa foloseasca împreună cu membrii lor de familie toate dotarile sociale, profesionale, culturale şi sportive ale Colegiului Medicilor Dentisti din România şi ale colegiilor teritoriale; e) dreptul sa poarte insemnele Colegiului Medicilor Dentisti din România; f) dreptul de a contesta sanctiunile primite; g) dreptul de a solicita ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cat şi prin membrii lor de familie. h) sa beneficieze, în mod gratuit, de asistenţa medicală, medicamente şi proteze, începând cu 1 ianuarie 2008, în condiţiile respectarii dispoziţiilor legale privind plata contributiei la asigurarile sociale de sănătate, atât medicii dentisti în activitate sau pensionari, cat şi sotul sau sotia şi copiii aflati în întreţinerea acestora.---------------Lit. h) a art. 507 a fost introdusa de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007. Articolul 508Oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor Dentisti din România sunt urmatoarele: a) să respecte dispozitiile Regulamentului de organizare şi functionare al Colegiului Medicilor Dentisti din România, ale Codului deontologic al medicului dentist, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Dentisti din România şi regulamentele profesiei; b) sa rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membru sau de reprezentant al corpului profesional; c) sa participe la manifestarile initiate de organele de conducere, la activităţile profesionale ori de pregatire profesionala initiate ori organizate de organele de conducere naţionale sau locale; d) sa participe la sedintele ori adunările la care au fost convocati; e) să execute cu buna-credinta sarcinile care decurg din hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Dentisti din România; f) să se abtina de la deliberarile organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul în care, în indeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu; g) sa pastreze secretul profesional; h) să respecte normele, principiile şi indatoririle deontologiei medicale; i) să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România; j) sa achite în termenul stabilit cotizatia datorata în calitate de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România; k) sa rezolve litigiile cu alti membri, în primul rand prin mediere de către comisiile organizate în acest scop în cadrul Colegiului Medicilor Dentisti din România; l) să execute cu buna-credinta atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor Dentisti din România, în colegiile judetene sau în Colegiul Medicilor Dentisti al Municipiului Bucureşti. Articolul 509Oblibaţiile membrilor Colegiului Medicilor Dentisti din România, ce decurg din calitatea lor speciala de medici dentisti, sunt: a) să respecte şi să aplice în orice imprejurare normele de deontologie ale profesiei de medic dentist; b) sa nu aduca prejudicii reputatiei profesiei sau altor membri, respectand statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor Dentisti din România; c) sa acorde cu promptitudine şi neconditionat ingrijirile medico-dentare de urgenta, ca o indatorire fundamentala profesionala şi civica; d) sa actioneze pe toata durata exercitarii profesiei în vederea cresterii gradului de pregatire profesionala; e) să aplice parafa cuprinzand numele, prenumele, gradul profesional, specialitatea şi codul pe toate actele medicale pe care le semneaza; f) să respecte drepturile pacientilor. Articolul 510 (1) În vederea cresterii gradului de pregatire profesionala şi asigurarii unui nivel ridicat al cunoştinţelor medico-dentare, medicii dentisti sunt obligati să efectueze un numar de cursuri de pregatire şi alte forme de educatie medicală continua şi informare în domeniul stiintelor medicale, pentru cumularea numarului de credite stabilit în acest sens de Colegiul Medicilor Dentisti din România. Sunt creditate programele, precum şi celelalte forme de educatie medicală continua avizate de Colegiul Medicilor Dentisti din România. (2) Medicii dentisti care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educatie medicală continua, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Dentisti din România, sunt suspendati din exercitarea profesiei până la realizarea numarului de credite respectiv. Secţiunea a 5-a Organizare şi functionareA. Organizarea la nivel teritorial Articolul 511 (1) Colegiul Medicilor Dentisti din România este organizat la nivel naţional şi judetean, respectiv al municipiului Bucureşti, în colegii ale medicilor dentisti, denumite în continuare colegii teritoriale. (2) Colegiile teritoriale au personalitate juridica, patrimoniu şi buget proprii, precum şi autonomie functionala, organizatorica şi financiară în condiţiile prezentei legi. Sediul colegiului teritorial este în reşedinţa de judet, respectiv în municipiul Bucureşti. Articolul 512