Avocatura Com - Justitie fara secrete

Buna ziua tuturor,
Sunt nu membru nou si am citit pe forum cat de ajutor poate fi acest site si vin si eu cu unele intrebari in speranta ca-mi va raspunde cineva.

Sunt intr-un plin proces de divort cu sotul meu(eu reclamant, el parat), si intr-un mare impas.
Din banii (de la nunta - 18mil lei, cu 8 mil lei de la parintii lui si 6 mil lei de la parintii mei), ne-am cumparat un apartament al nostru unde am stat mai bine de cinci ani cat a durat casatoria noastra.
La mutarea in apartament, parintii mei au contribuit cu bunuri (drept zestre), luate de ei inainte de casatoria noastra si date dupa casatorie(aragaz, frigider, masina de spalat, pat dormitor, vesela, si altele), practic el nu a venit cu nimic.
Acum la divort, el recunoaste aceste lucruri, vrea sa mi le dea, dar cu conditia sa semnez - ca nu sunt de acord cu partajul pentru apartament si cel mai important, sa semnez ca ai lui au contribuit cu 2 mil lei mai mult la cumpararea apartamentului, cu alte cuvinte, la vanzarea apartamentului, lui sa-i revina o suma mai mare decat mie,ceea ce nu mi se pare corect.
Intrebari:
1.Partajul (la lucruri si apartament)e o solutie mai buna sau sa accept sa semnez - sa cedez lui o suma mai mare corespunzatoare celor 2mil. lei acum sase ani.
1. pot sa-mi ridic bunurile dobandite inaite de casatorie(date de parinti)cu un executor sau printr-o alta modalitate, sau ele intra automat in procesul de partaj ca fiind bun comun?
2.Cel care inainteaza procesul de partaj, numai el este obligat sa plateasaca toate cheltuielile legate de acesta sau se imparte la doi?

Astept un raspuns!
Multumesc!

daca probati ca bunurile enumerate au fost achizitionate de parintii dvs. (cu chitante sau facturi caci parintii nu pot fi chemati martori in procesul de partaj) atunci acestea sunt bunuri ale parintilor dvs. SI NU INTRA IN MASA PARTAJABILA.
In ce priveste apartamentul probabil ca se va imparti cu jumate jumate, chiar daca la nunta parintii dvs. au dat mai mult si ai lui mai putin sau invers, caci regimul juridic al darurilor de nunta este in sensul in care acestea sunt donatii catre ambii soti si numai pentru fiecare dintre ei (cu exceptia cazului in care puteti proba (ceea ce e foarte greu) ca cei care au facut aceste daruri de nunta au inteles sa gratifice numai pe unul dintre dvs.
In principiu partea care a introdus actiunea de partaj suporta taxa de timbru iar in cazul in care este nevoie de o expertiza pe bunuri instanta poate aprecia ca aceasta sa fie suportata de ambele parti caci profita ambilor.

Multumesc pentru raspuns, dar mai am o nelamurire, daca semnez ceea ce sustine el ca parintii lui au contribuit mai mult la cumpararea apartamentului nostru, nu este tot o dovada cum ca recunosc faptul ca el a fost gratificat? si atunci el beneficiza de o suma mai mare?
Mentionez ca in momentul cand banii au fost dati de parintii lui sau ai mei, nu am semnat nimic.
In principiu, vreau sa fiu sigura ca, daca semnez asa ceva, nu are nici o influenta la vanzarea apartamentului si atunci se va imparti jumatate-jumatate.
Daca e asa, atunci am sa semnez ca sunt de acord cu asa ceva si am sa-mi iau si lucrurile date de parintii mei prin intelegere si nu prin partaj.

daca semnezi ca lui i se cuvine mai mult atunci instanta va partaja conform acestei intelegeri. (deci ii va da lui mai mult).

Daca vei reusi sa inchei cu sotul tau o tranzactie cu privire la masa partajabila, fireste in termeni rezonabili pentru ambele parti, procesul se va simplifica si cheltuielile vor fi mult mai mici. Aceasta tranzactie se poate face fie la notar, fie direct in fata instantei, in prezenta ambelor parti.

Nu am cu cine sa discut(nici nu vrea sa auda), ori facem asa cum vrea el, ori partaj.
Ma gandesc sa merg azi la avocatul lui si sa stau de vorba si sa-i spun:
-nu-mi convine partajul(nu stiu lui) si sunt dispusa sa mai cedez si din bunurile date de parinti(la intelegere intre noi);
- apartamentul sa se vanda si valoarea lui sa se imparta in mod egal.
Ce spuneti? pot vorbi cu avocatul lui, poate el o sa stea de vorba cu el si poate il convinge.
Am voie sa vorbesc cu avocatul lui intre patru ochi?, si mai ales oare cum este interpretat acest gest de avocati(sincer).Va rog frumos, astept un raspuns...

ce nu inteleg eu e de ce va tot temeti de acest partaj.
Ca din cate vad va avantajeaza mai degraba pe dvs. o eventuala solutie in partaj decat intelegerea pe care v-o propune sotul.
Puteti incerca sa vorbiti cu avocatul lui insa acesta apara (sau ar trebui sa apere) interesele clientului sau asa incat nu va fi de partea dvs. Cu atat mai mult cu cat in genere (si din pacate) avocatii se orienteaza mai mult spre obtinerea unui onorariu bun decat spre solutionarea "echitabila" ca sa spun asa a cauzei. In plus, avocatul poate numai sa-si sfatuiasca clientul (respectiv pe sotul dvs.) si in nici un caz nu-i poate impune punctul sau de vedere.
In traducere: puteti incerca sa vorbiti cu avocatul lui insa nu va puneti mari sperante in chestia asta.

multumesc de raspunsul...sincer.

cu placere