Avocatura Com - Justitie fara secrete

sunt interesat de opiniile cunoscatorilor dreptului notarial in legatura cu posibilitatea legala de mandatare in vederea angajarii unui imprumut banesc,prin procura speciala autentificata ,fara a fi determinata, in nici un fel, suma ce urmeaza sa fie imprumutata.Din cunostintele mele, in legislatia noastra nu e permisa o asemnea procura,tinand de esenta procurii speciale ca suma sa fie precis determinata.Cu toate acestea, am o speta in care un notar public a autentificat o astfel de procura, in baza careia un mandatar a angajat in numele mandantului un imprumut, printr-un act autentic incheiat, fireste, de catre acelasi notar.in opinia mea procura astefel intocmita este nula absolut,nulitate din care decurge si nulitatea contractului de imprumut.

Fara a fi neaparat un cunoscator al dreptului notarial, tind sa iti dau dreptate. Contractul de imprumut este, dupa parerea mea, un act de dispozitie, mai ales daca implica dobanzi, penalitati, garantii etc. Or incheierea unui astfel de contract prin mandatar presupune in mod necesar o procura speciala in care sa fie mentionata nu doar suma de bani ce urmeaza a fi imprumutata ci si conditiile restituirii sumei de catre imprumutat, termene, dobanzi etc. Lipsa insasi a sumei de bani din procura echivaleaza cu nulitatea acesteia (obiect nedeterminat?). Si quod nullum est... Concluzia - cred ca ai dreptate.

inteleg ca suma nu a fost determinata; era, insa, determinabila?

Notarii, unii, nu precizeaza suma in cuprisul procurii ptr. ca, spun ei, s-ar taxa la valoare, dar conform altor pareri, justificate, taxele notariale ptr. procori sunt aceleasi indiferent de obiect.
Sustin totusi ca este vorba de nulitate relativa ptr. urmatoarele motive :
-insuficienta determinare a obiectului si nu lipsa acestuia, procura a fost data ptr. angajarea unui imprumut , deci exista obiect;
-nu se incalca disp. imperative ci eventual norme dispozitive ptr. proteguirea intereselor particulare.
Contractul de imprumut este un act de dispozitie?! Cred ca este un act de administrare.
Cred ca anulabila ar fi numai clauza privind dobanda, deoarece numai cu privire la aceasta se poate dovedi vatamarea .

Scuzata fie-mi insistenta, dar nu s-a facut pana de curand nici o remarca referitoare la felul nulitatii. Dar daca tot a adus AHO vorba, obiectul neidentificat echivaleaza cu lipsa obiectului - nulitate absoluta, nu relativa. Cat priveste natura juridica a contractului de imprumut, existenta unei garantii reale (sa zicem imobiliare) cum presupun ca exista, conduce fara dubiu la concluzia unui act de dsipozitie. De asemenea, eventualele dobanzi conduc la aceeasi idee. Se poate discuta si varianta ca acel contract ar fi act de disp. doar in ce priveste dobanzile, doar clauza privitoare la dobanzi fiind lovita de nulitate. Dar atunci cel care acorda imprumutul va solicita const. nulitatii intregului act pt. cauza falsa (el acordand imprumutul si sau tocmai in considerarea dobanzilor aferente) si rezultatul e acelasi.

Rectific, se facuse o afirmatie cu privire la felul nulitatii. Este corecta.

codobelc, ai dreptate imprumutul este act. de dispozitie si insuf. determinare a obiectului echivaleaza cu lipsa acestuia, sanctiunea care se desprinde este n.abs.