Avocatura Com - Justitie fara secrete

Societatea A a cesionat o creanta care facea obiectul unui litigiu in prima instanta.
Litigiul fiind foarte complex, cesionarul (Societatea B) nu se prea putea descurca sa sustina cererea de chemare in judecata, asa ca a pus conditia ca Societatea A, sa ramana parte in proces si s-a cautat o solutie, alta decat chemarea in garantie (neacceptata de cedent).
Solutia convenita de cedent si cesionar a fost sa se transmita numai creanta fara cheltulielile de judecata, iar cedentul sa ramana parte pentru a cere cheltuielile de judecata.
Litigiul s-a finalizat in prima instanta prin admiterea cererii asa cum a fost precizata, adica debitorul cedat a fost obligat la plata creantei catre Societatea B (cesionarul) si la plata cheltuielilor de judecata catre Societatea A (cedentul).
In apel, debitorul cedat, sustine ca solutia este gresita, si, printre altele, invoca faptul ca nu puteau fi acordate cheltuieli de judecata decat cesionarului, daca le cerea.
Isi motiveaza sustinerea cu argumentul ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata este o cerere accesorie cererii principale.
Plecand de aici, debitorul cedat sustine ca cedentul nu mai are calitate procesuala si nu mai poate fi parte in proces.


Voi ce credeti?

Instanta a procedat corect respectand conventia incheiata intre cedent si cesionar, conventie care nu era obligatoriu sa fie acceptata de debitor daca, notificarea cesiunii s-a facut cu respectarea prevederilor legale si a fost inscrisa in Arhiva Electronica.