Accesiune imobiliara - Drept de abitatie - abuz
Posted: 20 Apr 2005, 01:15
Speta
Reclamanta MP face o actiune de accesiune imobiliara impotriva lui ND.
Istoric : In 1996 ND cumpara de la MD apartamentul 1 dintr-un imobil format din 2 apartamente. In momentul efectuarii contractului MC constituie un drept de abitatie la o camera e 16 mp. pentru nepoata ei MP. La semnarea contractului de vinzare-cumparare, lui ND- cetatean strain i se aduce la cunostinta ca fiind cetatean strain nu poate detine teren in proprietate, astfel terenul de sub casa, 1/2 din cota de 210mp., este trecut in contract ca si cum ar fi fost vindut nepoatei. ND neavind un traducator care sa-i explice situatia exacta,avind asigurarea vinzatoarei si a nepoatei ca atunci cind legea v-a permite vor face transferul titlului de proprietate a terenului, semneaza contractul si achita pretul.
Vinzatoarea MD decedeaza un an mai tirziu, deci nu se poate pune problema nulitatii contractului de vinzare-cumparare pentru viciu.
Cind ND ofera lui MP o despagubire pentru renuntarea la dreptul de abitatie, dupa cum se intelesesera in prealabil, MP se erijeaza si in proprietara terenului.
Dupa 8 ani in care MP locuieste nestinjenita in intregul imobil, neajungindu-se la o intelegere cu privire la despagubirea pentru dreptul de abitatie si teren, ND hotaraste sa vinda apartamentul, noul cumparator urmind a respecta sarcina dreptului de abitatie.
MP pentru a impiedica vinzarea face actiune de accesiune imobiliara, schimba cheile de la imobil, si desi ea nu locuieste la adresa respectiva, lasa in imobil o ruda de gradul III, care locuieste acolo fara mutatie, impiedicindu-l pe ND sa-si exercite prerogativele dreptului de proprietate.
Bineinteles ca actiunea ei este nefondata, neindeplinind nici una dintre cele 2 situatii prevazute de lege, deoarece ND nu s-a aflat niciodata in situatia constructorului de buna sau rea- credinta, atit MP cit ND devenind proprietari prin titlul translativ de proprietate.
In intimpinare, ND cere instantei respingerea cererii si in reconditional cere anularea dreptului de abitatie pentru abuz. Abuzurile facute de MP sint multiple:
-inchirierea apartamentului unei Societati Comerciale- dovedita prin inscrisul eliberat de Registrul Comertului; ( art. 573)
-ocuparea altor 2 camere din apartament- proba cu martori si foto
-sustragerea unor bunuri mobile si depozitarea la alta adresa- bunuri ce ND le-a recuperat cu martori;
-schimbarea repetata a cheilor de la intrarea principala si de la intrarea secundara in apartament- refuzind sa dea chei de la intrarea principala proprietarului;
-ocuparea abuziva de catre ruda ei a apartamentului,( ruda care depune si marturie mincinoasa in instanta, cum ca "n-am locuit niciodata la adresa respectiva, dar am mai ramas peste noapte") -dovedita cu proba raportul detectivilor angajati de ND.
Dupa aproape un an de la inceperea procesului, instanta cere o expertiza pentru efectuarea schitei cu caile de acces. ND se teme ca instanta ii va indica sa foloseasca el intrarea secundara, din spatele imobilului, situatie de neacceptat. In fond el este proprietarul apartamentului.
Intrebarea este:
1.Exista un precedent, o hotarire judeatoreasca de anulare a dreptului de abitatie pentru abuz? ( Cunosc modalitatile de stingere a dreptului de abitatie conform C. Civ.)
2.I se poat impune lui MP sa-i acorde lui ND o servitute de trecere gratuita( cunosc faptul ca servitutea de trecere nu este gratuita conform C. Civ), deoarece nu s-a stipulat nimic in contractul de vinzare-cumparare din 1996? Se poate subintelege ca si-a dat acordul tacit?
In fond MP este proprietara conform contractului doar a 1/2 din cota de 210 mp, cealalta jumatate apatinind proprietarei apartamentului nr.2, iar terenurile nu sint delimitate, este vorba de terenul de sub casa.
3.In cazul in are instanta ii va indica sa foloseasca intrarea secundara din spatele casei, poate ND invoca art. 617, 618 C. Civ?
Nu se pune problema efectuarii unui drum, este pur si simplu accesul de la strada, la intrarea principala in apartament care se afla la 2 m de poarta, pe cind intrarea secundara este la 15 m de poarta. Deci nu se aduce nici un prejudiciu lui MP.
Reclamanta MP face o actiune de accesiune imobiliara impotriva lui ND.
Istoric : In 1996 ND cumpara de la MD apartamentul 1 dintr-un imobil format din 2 apartamente. In momentul efectuarii contractului MC constituie un drept de abitatie la o camera e 16 mp. pentru nepoata ei MP. La semnarea contractului de vinzare-cumparare, lui ND- cetatean strain i se aduce la cunostinta ca fiind cetatean strain nu poate detine teren in proprietate, astfel terenul de sub casa, 1/2 din cota de 210mp., este trecut in contract ca si cum ar fi fost vindut nepoatei. ND neavind un traducator care sa-i explice situatia exacta,avind asigurarea vinzatoarei si a nepoatei ca atunci cind legea v-a permite vor face transferul titlului de proprietate a terenului, semneaza contractul si achita pretul.
Vinzatoarea MD decedeaza un an mai tirziu, deci nu se poate pune problema nulitatii contractului de vinzare-cumparare pentru viciu.
Cind ND ofera lui MP o despagubire pentru renuntarea la dreptul de abitatie, dupa cum se intelesesera in prealabil, MP se erijeaza si in proprietara terenului.
Dupa 8 ani in care MP locuieste nestinjenita in intregul imobil, neajungindu-se la o intelegere cu privire la despagubirea pentru dreptul de abitatie si teren, ND hotaraste sa vinda apartamentul, noul cumparator urmind a respecta sarcina dreptului de abitatie.
MP pentru a impiedica vinzarea face actiune de accesiune imobiliara, schimba cheile de la imobil, si desi ea nu locuieste la adresa respectiva, lasa in imobil o ruda de gradul III, care locuieste acolo fara mutatie, impiedicindu-l pe ND sa-si exercite prerogativele dreptului de proprietate.
Bineinteles ca actiunea ei este nefondata, neindeplinind nici una dintre cele 2 situatii prevazute de lege, deoarece ND nu s-a aflat niciodata in situatia constructorului de buna sau rea- credinta, atit MP cit ND devenind proprietari prin titlul translativ de proprietate.
In intimpinare, ND cere instantei respingerea cererii si in reconditional cere anularea dreptului de abitatie pentru abuz. Abuzurile facute de MP sint multiple:
-inchirierea apartamentului unei Societati Comerciale- dovedita prin inscrisul eliberat de Registrul Comertului; ( art. 573)
-ocuparea altor 2 camere din apartament- proba cu martori si foto
-sustragerea unor bunuri mobile si depozitarea la alta adresa- bunuri ce ND le-a recuperat cu martori;
-schimbarea repetata a cheilor de la intrarea principala si de la intrarea secundara in apartament- refuzind sa dea chei de la intrarea principala proprietarului;
-ocuparea abuziva de catre ruda ei a apartamentului,( ruda care depune si marturie mincinoasa in instanta, cum ca "n-am locuit niciodata la adresa respectiva, dar am mai ramas peste noapte") -dovedita cu proba raportul detectivilor angajati de ND.
Dupa aproape un an de la inceperea procesului, instanta cere o expertiza pentru efectuarea schitei cu caile de acces. ND se teme ca instanta ii va indica sa foloseasca el intrarea secundara, din spatele imobilului, situatie de neacceptat. In fond el este proprietarul apartamentului.
Intrebarea este:
1.Exista un precedent, o hotarire judeatoreasca de anulare a dreptului de abitatie pentru abuz? ( Cunosc modalitatile de stingere a dreptului de abitatie conform C. Civ.)
2.I se poat impune lui MP sa-i acorde lui ND o servitute de trecere gratuita( cunosc faptul ca servitutea de trecere nu este gratuita conform C. Civ), deoarece nu s-a stipulat nimic in contractul de vinzare-cumparare din 1996? Se poate subintelege ca si-a dat acordul tacit?
In fond MP este proprietara conform contractului doar a 1/2 din cota de 210 mp, cealalta jumatate apatinind proprietarei apartamentului nr.2, iar terenurile nu sint delimitate, este vorba de terenul de sub casa.
3.In cazul in are instanta ii va indica sa foloseasca intrarea secundara din spatele casei, poate ND invoca art. 617, 618 C. Civ?
Nu se pune problema efectuarii unui drum, este pur si simplu accesul de la strada, la intrarea principala in apartament care se afla la 2 m de poarta, pe cind intrarea secundara este la 15 m de poarta. Deci nu se aduce nici un prejudiciu lui MP.