Avocatura Com - Justitie fara secrete

Buna ziua.

In primul rand doresc sa va felicit pentru site si pentru ajutorul pe care-l oferiti.

In al doilea rand as avea nevoie de un sfat. Sunt casatorita de doi ani, nu avem copii. In ultimul timp relatiile dintre mine si sotul meu au devenit mai "colturoase" din cauza faptului ca el este foarte posesiv cu toate actele noastre. Ca sa fiu mai explicita va dau un exemplu: toate actele pe care le avem din acesti doi ani: certif. de casatorie, actele apart., actele de credit de la banca (apart. e luat cu credit), contractele de la curent, telefon, apa, cablu etc. le-a luat de acasa si le-a dus la parintii lui. Si in afara de aceasta toate contracte de la lumina, telefon, cablu, etc. sunt pe numele lui si toate facturile bunurilor cumparate (TV, frigider, aragaz, materiale pt amenajarea apartament, etc) sunt tot pe numele lui. Pentru aceste motive (si nu numai) ne-am certat foarte rau si eu am ajuns sa ma gandesc la divort si sa caut informatii despre aceasta procedura la diverse cunostinte. El a vazut ca vorbesc serios si acum incercam sa revenim la relatiile armonioase de dinainte dar actele tot la parintii lui sunt.

O persoana binevoitoare mi-a spus ca in cazul partajului eu as fi dezavantajata de faptul ca toate actele si facturile sunt pe numele lui. Intrebarile mele sunt:

- este cazul sa insist ca unele dintre facturi / contracte sa fie pe numele meu sau acest lucru nu conteaza in cazul partajului?

- pot obtine copii dupa actele incheiate la notariat si la banca? Dar dupa certificatul de casatorie?

Va multumesc anticipat si-mi cer scuze ca am scris asa mult.

La partaj nu are importanta pe numele cui sunt facturile, bunurile dobandite in timpul casatoriei se prezuma a fi bunuri comune (prezumtie care poate fi rasturnata prin proba contrarie).
Cota fiecarui sot se stabileste in functie de contributia pe care a avut-o la dobandirea bunurilor comune.

eu stiu daca asta este un motiv serios de divort? Poate va mai ganditi daca altfel relatiile sunt bune.
Nu conteaza, cum a spus si Sofia, pe numele cui sunt actele, bunurile sunt tot comune daca au fost dobandite in timpul casatoriei din bani comuni.
Nu e neaparat necesar sa existe vreun contract pe numele dvs. insa aveti grija sa nu scrie pe vreunul ca banii folositi la cumparare provin, sa zicem, de la parintii lui care au inteles sa ii daruiasca lui. aceasta este o manevra uzitata pentru a "scoate" un bun din comunitatea de bunuri a sotilor.

Multumesc pentru raspunsuri.

Intradevar acesta nu este un motiv serios de divort. Dar la un moment dat au existat si alte motive care m-au facut sa ma gandesc si la aceasta varianta. Si am realizat ca nimic nu e pe numele meu si am intrat in panica.

As mai avea o intrebare (ultima!): Cum se stabileste contributia pe care a avut-o fiecare la dobandirea bunurilor?

Va multumesc inca odata!

in functie de veniturile pe care le-a avut fiecare;
se ia in calcul, din cate stiu eu si munca depusa de catre femeia (sau barbatul :) ) casnica, in gospodarie si cu cresterea copiilor;
ma gandesc s-ar admite orice mijloc de proba, si cand spun asta ma refer la situatiile in care anumite sume de bani au fost daruite sotilor, fara a exista acte, etc.;
dar acest ultim aspect il presupun numai.

piersicuta wrote:Ca sa fiu mai explicita va dau un exemplu: toate actele pe care le avem din acesti doi ani: certif. de casatorie, actele apart., actele de credit de la banca (apart. e luat cu credit), contractele de la curent, telefon, apa, cablu etc. le-a luat de acasa si le-a dus la parintii lui. Si in afara de aceasta toate contracte de la lumina, telefon, cablu, etc. sunt pe numele lui si toate facturile bunurilor cumparate (TV, frigider, aragaz, materiale pt amenajarea apartament, etc) sunt tot pe numele lui. Pentru aceste motive (si nu numai) ne-am certat foarte rau si eu am ajuns sa ma gandesc la divort

Piersicuta, eu spun ca nu sotul tau are probleme ci tu pentru ca nu iti impui punctul de vedere.
Daca asa stau lucrurile, poti sa te casatoresti si sa divortezi de 100 de ori si de fiecare data o sa fii nemultumita ca te calca in picioare sotul.
Daca esti nemultumita, mai intai explica-i sotului ce te nemultumeste, spune-i ca este important pentru tine ca lucrurile sa meraga altfel (si cum altfel) si numai daca nu se rezolva ganteste-te la divort.

parerea mea e ca ar trebui sa infiintam un site de psihologie, care sa ne ajute si pe noi si pe altii...
Piersicuta, e usor sa treci printr-un divort, dar dupa ce te trezesti divortata iti dai seama ca doar atunci incepe greul. Ai pus in cumpana tot ce ti se intampla si ceea ce ti se va intampla in cazul in care ramai cu el, si in cazul in care vei ramane singura... Poate sunteti mult prea tineri (asta doar banuiesc), din moment ce astfel de nimicuri te supara in asa mod incat sa te gandesti la un divort. Incearca sa te cunosti intai pe tine, si apoi totul va veni de la sine / da-ti o sansa pentru ca fericirea la care gandesti tu nu exista decat atunci cand o vrei cu adevarat. Faptul ca ai recunoscut ca acest lucru nu este motiv de divort, dar ai cerut in continuare relatii despre impartirea bunurilor... imi da de gandit... fa-ti ordine in viata si incearca sa fi mai buna, daca nu cu altii, macar cu tine.
Sper sa nu te fi suparat, dar au trecut si altii prin asta si crede-ma ca-ti va fi greu.