Avocatura Com - Justitie fara secrete

Poate te ajuta:


R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA CIVILA


Decizia nr. 1327 Dosar nr. 1218/2002


Sedinta publica de la 1 aprilie 2003


Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la data de 16 aprilie 1999 pe rolul Judecatoriei Ramnicu Valcea reclamantul D.I. a chemat in judecata pe parata T.L. solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa o oblige pe parata la plata contravalorii sumei de 6.970 marci germane (calculata la cursul B.N.R., cu dobanzi, conform chitantei incheiate si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii sale reclamantul arata ca la solicitarea paratei, la data de 1 ianuarie 1999 a imprumutat-o pe aceasta cu suma de 3.520 DM cu termen de restituire 15 martie 1999, data la care parata va achita si dobanda de 10% lunar (adica pe perioada 1 ianuarie - 15 martie 1999), iar daca nu va plati pana la aceasta data aceste sume, va achita cate 5% pe zi pentru fiecare zi de intarziere.
Parata a formulat o intampinare, cerere reconventionala, aratand ca actiunea reclamantului urmeaza sa fie admisa in parte pentru suma de 200 DM, restul datoriei de 1.800 DM fiind achitata la data de 30 martie 1999.
Mai arata parata ca in realitate a imprumutat de la reclamant suma de 2.000 DM la data de 15 martie 1998 fara sa se incheie nici un inscris, insa ulterior, la data de 3 ianuarie 1999 reclamantul a amenintat-o si a supus-o la violente psihice obligand-o sa scrie si sa semneze o chitanta cu clauze impovaratoare.
Solicita prin cererea reconventionala ca instanta sa constate nulitatea absoluta a chitantei pe care a scris-o sub amenintare si supusa violentelor psihice.
La data de 8 februarie 2000 reclamantul isi majoreaza pretentiile la suma de 27.976 DM echivalenta cu 251.784.000 lei.
Fata de precizarea actiunii, Judecatoria Ramnicu Valcea, prin sentinta civila nr. 1621 din 29 februarie 2000 si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in baza art. 2 pct. b) C. proc. civ. constatand ca obiectul cererii are o valoare de peste 150.000.000 lei.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr. 175 din 17 aprilie 2000, a respins actiunea principala formulata de reclamant, a admis cererea reconventionala formulata de parata si a constatat nulitatea absoluta a conventiei denumita "Chitanta" retinand ca aceasta s-a incheiat fara consimtamantul valabil al partii ce se obliga si ca, de asemenea, inscrisul respectiv avand o cauza ilicita.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr. 79/A din 4 iulie 2000, a admis apelul declarat de catre reclamant impotriva acestei sentinte pe care a schimbat-o si pe fond a admis in parte actiunea formulata si precizata de catre reclamant si a respins cererea reconventionala formulata de catre parata.
A obligat pe parata sa plateasca reclamantului suma de 10.883 DM (1.408 DM debit imprumutat + 2.965 DM dobanda + 6.510 DM clauza
penala) in echivalentul in lei la data platii si 6.833.280 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii ambele parti au declarat recurs.
Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, prin decizia nr. 1375 din 2 martie 2001, a admis recursul declarat de catre parata T.L., a casat decizia recurata si a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
A respins recursul declarat de catre reclamant impotriva aceleiasi decizii ca nefondat.
In considerentele deciziei de casare se retine ca in mod temeinic instanta de apel a constatat stinsa partial datoria prin consemnarea a doua sume la CEC, intrucat partile fiind deja in litigiu, conform art. 1114 C. civ., debitoarea se considera liberata prin consemnarea la CEC la dispozitia creditorului a sumelor.
S-a mai retinut ca din probele administrate rezulta, astfel cum corect a retinut si instanta de apel, ca sub aspectul exprimarii consimtamantului paratei, acesta nu a fost afectat de nici-un viciu.
Cu privire la cuantumul dobanzii se constata in decizia de casare, libertatea contractuala, a fost limitata, pentru a se descuraja practicile camataresti; in consecinta instanta de apel gresit a constatat validitatea clauzei de plata a unei dobanzi de 10% pe luna asupra unei sume, stabilita in moneda straina si in plus, a unei dobanzi moratorii fixata precontractual pe zi de intarziere.
Astfel aceste clauze contractuale au fost apreciate de catre instanta de recurs ca ilegale si imorale, iar decizia a fost casata cu trimitere spre rejudecare, urmand ca instanta de trimitere sa dispuna efectuarea unei expertize care sa aiba drept criteriu pentru calcularea dobanzii datorata de catre parata, dobanzile bancare pentru valuta in care s-a stabilit imprumutul.
Se precizeaza de asemenea ca intrucat conform art. 1 din Legea nr. 313/1879 clauza penala din contractele de imprumut este nula, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin intampinare, este necesar ca un obiectiv al expertizei in raport cu platile partiale efectuate de catre parata, sa fie si stabilirea cuantumului daunelor - interes, in raport cu prevederile art. 1088 si art. 1089 C. civ. prin raportare la scontul B.N.R. tinand cont de moneda straina convertita.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr. 100/A din 14 decembrie 2001, rejudecand cauza, a admis apelul declarat de catre reclamant impotriva sentintei civile nr. 175 din 17 aprilie 2000 a Tribunalului Valcea, a schimbat sentinta, iar pe fond, a admis in parte actiunea reclamantului si a obligat pe parata sa plateasca suma de 476,19 DM cu titlul de daune interese, precum si suma de 37.288.546 lei cheltuieli de judecata.
A respins cererea reconventionala formulata de catre parata.
Pentru a pronunta aceasta deciziei instanta de apel, conform indrumarilor existente in considerentele deciziei de casare, a dispus efectuarea expertizei contabile in vederea stabilirii corecte a dobanzilor datorate de catre parata si avand in vedere concluziile expertizei intocmita de expertul V.C., a obligat pe parata la plata sumei stabilita de catre expert.
Referitor la cheltuielile de judecata, ele au fost calculate avandu-se in vedere toate ciclurile procesuale parcurse.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs ambele parti.
Recursul formulat de catre parata-reclamanta T.L. este motivat pe prevederile art. 304, pct. 9 C. proc. civ. sustinandu-se ca hotararea recurata este nelegala, intrucat este data cu incalcarea dispozitiilor art. 274 si art. 276 C. proc. civ.
In acest sens recurenta arata ca din totalul de 37.288.546 lei acordati de catre instanta cu titlul de cheltuieli de judecata reclamantului, nu exista justificare cu acte decat pentru 27.288.546 lei.
Se mai sustine ca in orice caz fata de solutia de admitere in parte a actiunii reclamantului cheltuielile de judecata trebuiau compensate in totalitate sau in subsidiar acordate proportional cu admiterea pretentiilor din actiunea principala.
Recursul este nefondat.
Este de retinut in primul rand ca decizia pronuntata de catre instanta de apel este legala facandu-se o corecta aplicare a prevederilor legale in materia cheltuielilor de judecata respectiv a dispozitiilor art. 274-276 C. proc. civ.
Astfel este de retinut ca actiunea reclamantului a fost admisa in parte, iar cererea reconventionala a paratei-recurente a fost respinsa in totalitate (imprejurare pe care recurenta omite sa o evidentieze in motivarea recursului) in consecinta "partea care a cazut in pretentii" este parata si ea este aceea care conform prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. trebuie sa plateasca cheltuieli de judecata, obligatie care se bazeaza pe culpa procesuala a partii care a pierdut procesul.
Sustinerea recurentei ca aceste cheltuieli de judecata ar fi trebuit sa fie compensate in totalitate este de asemenea nefondata pentru a se putea face compensarea care are ca temei prevederile art. 276 C. proc. civ., era necesar ca "pretentiile fiecarei parti sa fi fost incuviintate in parte" ceea ce in speta nu este cazul pentru ca, dupa cum s-a mai aratat, actiunea reclamantului a fost admisa in parte iar cererea reconventionala formulata de catre parata a fost respinsa in totalitate.
Referitor la sustinerea ca nu exista dovezi pentru cheltuieli de judecata ale reclamantului in suma de 10.000.000 lei si aceasta este nefondata intrucat la instanta de apel a fost depusa imputernicirea avocatiala, iar chitantele care atesta plata au fost depuse ca acte noi in recurs avand datele de 15-16 februarie 2001, complectand dovada acestei plati.
Ori cum, acest motiv ar fi fost de netemeinicie care nu putea fi invocat in recurs deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Astfel fiind, fata de toate aceste considerente urmeaza a respinge recursul formulat de catre parata ca nefondat.
In recursul sau, reclamantul D.I. invoca doua motive de casare respectiv cele prevazute de art. 304 pct. 9 si 10 C. proc. civ., sustinand ca hotararea recurata nu este legala.
Recurentul arata in primul rand ca hotararea este nelegala pentru ca ea a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. in sensul ca instanta de apel, rejudecand cauza, nu a tinut cont de indrumarile instantei de trimitere.
Se mai arata de catre recurent ca initial expertiza efectuata a avut in vedere dobanzile acordate de banci persoanelor fizic, insa apoi expertul, raspunzand la obiectiunile pe care le-a formulat recurentul a calculat ca dobanda este de 1563,92 DM.
Cu toate acestea instanta de apel a stabilit ca suma datorata de parata este de 476,18 DM ca in prima varianta a expertizei.
Cea de a doua critica este referitoare la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, referindu-se la varianta formulata de catre expert ca urmare a obiectiunilor la expertiza.
Recursul formulat de catre reclamantul D.I. este nefondat.
Astfel este de retinut ca prima critica se refera la incalcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. care statueaza "in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului".
In acest sens urmeaza a constata ca prin decizia de casare recursul formulat de catre reclamant a fost respins, retinandu-se ca nu se putea constata validitatea clauzei de plata a unei dobanzi de 10% pe luna asupra unei sume fixata in moneda straina si in plus, a unei dobanzi moratorii fixata procentual pe zi de intarziere, apreciindu-se ca aceste clauze contractuale sunt ilegale si imorale.
S-a mai constatat ca potrivit art. 1 din Legea nr. 313/1879 clauza penala din contractele de imprumut este nula.
Acestea au fost problemele de drept dezlegate de catre instanta de casare, obligatorii de respectat de catre instanta de trimitere.
S-a stabilit de asemenea ca instanta de trimitere trebuie, sa dispuna efectuarea unei expertize ale carei obiective sa fie fixate de instanta, potrivit art. 201 C. proc. civ., aratandu-se ca pentru stabilirea prejudiciului cauzat reclamantului prin intarziere, cuantumul daunelor interese "sa fie stabilite in raport cu dispozitiile art. 1088 si art. 1089 din C. civ. prin raportare la scontul B.N.R., tinand cont de moneda straina cuvenita".
Toate aceste considerente ale deciziei de casare au fost respectate de catre instanta de trimitere; in consecinta instanta de apel a facut o aplicare corecta a legii.
Suma pretinsa de catre recurentul-reclamant cu titlul de dobanda de 1563,92 DM mentionata de varianta refacuta a expertizei ca urmare a obiectiunilor facute de catre reclamant la modul de calcul al dobanzii stabilite de catre expert, nu poate fi retinuta.
Astfel aceasta "varianta la varianta 3-a a expertizei" nu respecta decizia de casare, se aplica retroactiv prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 9/2000 stabilind un maxim de dobanda de 50% ce contravin dispozitiilor art. 3 alin. (3) din actul normativ mai inainte mentionat, iar pentru anii 2000 si 2001 se aplica o medie a dobanzilor practicate pe piata intrerbancara si astfel nu s-a respectat considerentul deciziei de casare - a se aplica dobanda legala.
De mentionat de asemenea ca in acest calcul suma de 1408 DM achitata de parata la 31 iulie 2001 este imputata asupra dobanzii, ori prin aceasta metoda de calcul s-ar ajunge prin raportarea la suma imprumutata si la platile efectuate de catre parata, la o dobanda de 44,43% ceea ce este mult peste nivelul dobanzilor la creditele in valuta.
De mentionat si ca aceasta critica cu referire la modalitatea de calcul, priveste un motiv de netemeinicie care nu poate fi invocat in recurs, intrucat pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Nici ultima sustinere a recurentului reclamant motivata pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este fondata, pentru imprejurarea ca instanta de apel nu si-a insusit varianta refacuta de catre expert nu inseamna ca nu s-a pronuntat "asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate", de altfel pentru considerentele mai inainte aratate calculul din aceasta varianta nu erau nici fondate.
Astfel fiind urmeaza a respinge ca nefondat si recursul formulat de catre reclamantul-recurent.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:


Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.I. si de parata T.L. impotriva deciziei nr. 100 A din 14 decembrie 2001 a Curtii de Apel Pitesti, sectia civila.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 1 aprilie 2003.

Eu stiu, tocmai asta ma enerveaza, pentru ca incerc sa gasesc o sol si nu pot.
clientul meu a fost o gasca, s-a zgarcit la o consultatie si acum plange dupa bani!
Dar imi pare rau pt el si mai ales ma intriga debitorul care a facut o practica din a face astfel de smecherii pana la urma. Clientul meu a venit cu o luna in urma la mine si intr adevar mi s a parut mai simplu sa incerc sa investesc contr. Probabil ca o sa merg pe o somatie in continuare si mai vedem.

Oricum multumesc pt observatiile pertinente!

ce parere aveti despre rezolutiunea conventionala din acest act si despre faptul ca in acest contract exisata un pact comisoriu de gr iv? astept raspunsurile voastre

Pentru eliminarea de principiu a posibilitatii invocarii unui viciu de consimtamant, actul se poate da in fata unui consilier juridic, al unui avocat sau al unui notar, cu mentiunea ca in acest din urma caz, prin exceptie, actul este si titlu executoriu, cu investire in caz de neexecutare.
Studiu de caz - executare silita

B&B expert com
25 Aprilie 2005

APOI

DEC nr. 454 publicata in M.Of. nr. 926 din data: 12/23/2003

Prescurtarea legii: DCC454/2003

Titlul actului normativ: Decizie nr. 454 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 926 din 23 decembrie 2003

Emitent: CC
Actul contestat dpdv constitutional: CPCIVILA ART 399 ALIN 3


Republicata:

Curtea Constitutionala
Decizie nr. 454
din 2 decembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 926 din 23 decembrie 2003


Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent


Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sion Prest" - S.R.L. din Codlea in Dosarul nr. 610/2003 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in aceasta materie, de exemplu deciziile nr. 126/2002 si nr. 225/2003.
C U R T E A,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 610/2003, Tribunalul Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sion Prest" - S.R.L. din Codlea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila restrang abuziv mijloacele procedurale de aparare ale justitiabililor, prin limitarea invocarii de catre persoanele vatamate in drepturile lor a apararilor de fond in cadrul contestatiei la executare. Se apreciaza ca instituirea unor cai de atac speciale impotriva titlurilor executorii care nu emana de la justitie si interzicerea formularii apararilor de fond in contestatia la executare ordinara reprezinta o ingradire a dispozitiilor art. 21 din Constitutie. Aceasta restrangere contravine prevederilor constitutionale, deoarece nu sunt intrunite conditiile prevazute in alin. (1) al art. 49, si nu este proportionala cu situatia care a determinat-o, aducand atingere insesi existentei liberului acces la justitie.
Tribunalul Brasov - Sectia civila apreciaza ca actele juridice care nu emana de la o instanta judecatoreasca si au valoare de titluri executorii, fiind emise in baza unor legi speciale si avand forta juridica asemenea unei hotarari judecatoresti, sunt supuse unor cai de atac speciale prevazute prin lege. Se considera ca, intrucat partea interesata are la indemana aparari de fond in exercitarea caii de atac speciale, nu poate fi vorba de o restrangere a dreptului la aparare sau a mijloacelor de aparare si nici o interzicere a apararilor de fond; aceste aparari se pot formula pe o alta cale, adica fie printr-o actiune in anulare, fie printr-o plangere, si nu in cadrul contestatiei la executare, unde de fapt se contesta formele de executare silita si nu titlul in sine.
Instanta considera ca, daca s-ar admite exceptia de neconstitutionalitate, s-ar crea posibilitatea debitorului de rea-credinta de a utiliza in cadrul contestatiei la executare mijloace procedurale similare cu cele utilizate in cadrul judecatii in fond si in acest mod s-ar crea o situatie nefavorabila celeilalte parti, respectiv creditorului.
In concluzie, instanta apreciaza ca exceptia invocata este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecata conform atributiilor prevazute la art. 125 alin. (3) din Constitutie, cu conditia ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispozitii constitutionale.
Se apreciaza ca textul art. 399 in ansamblul sau, care consacra dreptul oricarei persoane interesate de a contesta in fata instantei executarea insasi sau orice act de executare, reprezinta o garantie a aplicarii principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectarii drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor.
Se considera ca, in cazul titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdictie, posibilitatea debitorului de a invoca, pe calea contestatiei la executare, toate apararile de fond referitoare la existenta, intinderea si valabilitatea creantei nu se justifica in conditiile in care legea deschide celui interesat o cale speciala, cum este, de exemplu, contestatia impotriva unei decizii de imputare sau caile de atac impotriva titlurilor din materia creantelor bugetare.
Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
C U R T E A,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare. Textul legal criticat are urmatorul continut:
- Art. 399 alin. 3: "In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac."
Autoarea exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 si 49 din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Textele constitutionale invocate au redactarea si continutul urmator:
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in esenta, contestatia la executare este destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite sau sa expliciteze titlul executoriu ce urmeaza a fi valorificat. In cadrul solutionarii contestatiei, instanta nu poate examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie hotarari care emana de la organe cu activitate jurisdictionala, in fata carora au avut loc dezbateri contradictorii, partile avand posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apararile de fond necesare. O solutie contrara, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritatii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Pe de alta parte, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, legea procesuala civila prevede ca debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestatiei, toate apararile de fond referitoare la existenta, intinderea si valabilitatea creantei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totusi, posibilitatea utilizarii apararilor de fond este conditionata de inexistenta unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, in cadrul carora acestea sa poata fi invocate. Daca insa legea pune la dispozitia debitorului o cale de atac speciala, asa cum este actiunea in anulare in materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdictie, acesta nu mai poate sa utilizeze aparari de fond in cadrul contestatiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o ingradire a liberului acces la justitie, de vreme ce partea interesata poate folosi apararile respective, potrivit optiunii sale, in una sau in alta dintre caile de atac pe care le are la dispozitie. Adoptarea acestei masuri nu face, in realitate, decat sa dea expresie preocuparii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constand in invocarea acelorasi aparari in doua cai de atac diferite, in scopul tergiversarii cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti.
Intrucat accesul liber la justitie ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considera ca stabilirea de catre legiuitor a acestor limite nu aduce nici o ingradire dreptului in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept.
De altfel, potrivit art. 125 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca, in procesul de legiferare, sa se circumscrie cadrului constitutional. Or, Curtea constata ca reglementarea dedusa controlului satisface exigenta impusa de norma constitutionala, fiind in deplina concordanta cu prevederile art. 21 si 53 din Legea fundamentala.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
C U R T E A
In numele legii
D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sion Prest" - S.R.L. din Codlea in Dosarul nr. 610/2003 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Data adoptarii in Senat: Data adoptarii in Camera Deputatilor:

Data promulgarii: 12/02/2003

Data intrarii in vigoare:


LEGEA NOTARILOR


SECTIUNEA IV
Alte proceduri notariale

A. Legalizarea semnaturilor si a sigiliilor

Art. 89. - Notarul public poate legaliza semnatura partilor numai pe inscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de valabilitate a actului.

Pentru legalizarea semnaturii, partile vor prezenta exemplarele inscrisului nesemnate.

Notarul public va identifica partile, se va convinge ca acestea cunosc continutul inscrisului, dupa care le va cere sa subscrie in fata sa toate exemplarele inscrisului.

In incheiere se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale ale legalizarii de semnatura, in sensul art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele partii si faptul prezentarii ei in persoana;
c) constatarea subscrierii in fata notarului public a tuturor exemplarelor inscrisului.

La cererea partii, notarul public poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial si care va semna in fata notarului public.

Pentru legalizarea sigiliului, partea il va prezenta notarului public care, dupa verificare, va intocmi incheierea de legalizare.

patrichi wrote:ce parere aveti despre rezolutiunea conventionala din acest act si despre faptul ca in acest contract exisata un pact comisoriu de gr iv? astept raspunsurile voastre

Eu n-am vazut nici o clauza in acest sens in contractul postat de tine.

patrichi wrote:ce parere aveti despre rezolutiunea conventionala din acest act si despre faptul ca in acest contract exisata un pact comisoriu de gr iv? astept raspunsurile voastre

In cazul in care invoci rezolutiunea nu poti sa mai mergi si pe somatie de plata.
Evident ca se poate invoca rezolutiunea insa va trebui sa te astepti la un proces lung, taxe la valoare etc
Clientul are nevoie de bani nu de procese care sa se finalizeze in cativa ani....dar evident ca poti castiga un astfel de proces

Contractul de imprumut este un contract unilateral...asa ca intreb si eu...ce rezolutiune?