aroganta, stil de mahala, idei putine la o tanara avocata

Mai stie cineva ceva despre cineva cumva?
Post Reply
stefanmihaiv

aroganta, stil de mahala, idei putine la o tanara avocata

Post by stefanmihaiv » 05 Jan 2005, 16:16

Am participat deunazi la un proces de la o judecatorie din provincie, in care, pe scurt, era vorba de doi batausi care agresasera un cetatean, pe timpul noptii. Ce mi-a atras atentia, intr-un chip neplacut, a fost atitudinea aroganta a tinerei avocate a agresorilor.. Pe de o parte, nu a catadicsit sa-si scoata palaria nici macar in timp ce pleda, daca se poate numi pledoarie un asalt verbal care se remarca doar prin debit, nicidecum prin pertinenta si concludenta ideilor sale.. Pe de alta parte, nndiscursulnn sau gravita practic in jurul aceleiasi idei -nn prezumtia de nevinovatienn- maltratand acest principiu dupa bunul sau plac, in cel mai autentic stil mahalagesc, lipsind doar sa-si ridice poalele in cap; intr-atat ii mergea gura de repede, de mult si de inutil, incat probabil nu a mai avut timp sa-si dea seama ce tampenii spune.. Practic, la finele poliloghiei sale, puteai trage concluzia ca, daca, Doamne fereste, ti se intampla sa iei vreodata bataie de la niste vagabonzi, sa nu faci imprudenta de a manca bataie fara sa-ti aduci, in prealabil, martori, eventual fara a obtine o declaratie semnata a acestora, a posteriori, cum ca te-au agresat... O fi avocatul un nncuget tocmitnn, cum spunea cineva, dar nici chiar in halul asta.....

croc

Post by croc » 05 Jan 2005, 16:24

dan daca ai idei multe, dan preferi sa le expui in scris????

michell

Post by michell » 05 Jan 2005, 22:57

Vorbaria multa si afirmatiile facute in instanta pe niste considerente care multora dintre noi ne apar ca aberante, precum si convingerea cu care sunt facute aceste afirmatii (pe care ajung sa le creada chiar si ei ) nu fac altceva decat sa induca in eroare justitiabilul in ce priveste capabilitatea persoanei care ii reprezinta interesele. Uneori ajung chiar sa-i convinga si pe judecatori cu aceste afirmatii aberante.
Spre exemplu un asemenea avocat a reusit sa convinga un judecator sa admita o contestatie la executare care nici macar nu incepuse la data introducerii contestatiei.
Aceste lucruri chiar se intampla si ce este cel mai tragic este faptul ca ajungem la concluzia ca justitia nu mai este justitie.

croc

Post by croc » 05 Jan 2005, 23:23

asta ma tot intreb si eu de ceva timp!
oare asta inseamna sa fii avocat?
sa vorbesti mult si aiurea?
ar fi intr-adevar o problema, pentru ca eu nu pot sa fac asta si tocmai am intrat in barou!!! :evil:

juristu

Post by juristu » 07 Jan 2005, 15:14

Fara a incerca sa-i iau apararea colegei noastra de care vorbea initiatorul acestui subiect ( am avut si eu ocazia sa am astfel de adversari cu tiraj de 100 cuvinte/secunda )

va rog sa va ganditi ca suntem de multe ori pusi in situatia de a sustine anumite cauze sau de a apara anumite interese care din start stim ca le vom pierde deoarece dreptatea nu este de partea noastra . Ele trebuiesc totusi sustinute, si va spun ca mai mare este trimful in asemenea cazuri castigate .

Totusi, cred ca este vorba de cultura si decenta !

attorneyatlaw

Post by attorneyatlaw » 07 Jan 2005, 15:18

croc, ideea este sa vorbesti atat cat este necesar si la obiect. Daca insa te limitezi sa spui "admiteti, cu cheltuieli, va depun note scrise" risti sa nu ai prea mare succes caci ceea ce sustii verbal in fata instantei impresioneaza mai mult decat notele scrise pe care onorata le citeste sau nu functie de cheful de moment.

dricaru

Post by dricaru » 08 Jan 2005, 09:42

Ma delimitez total de precizarile lui Atto...
Concluziile scrise sunt de aur!
Vorbaria din instanta nu impresioneaza aproape pe nimeni , din contra, poate plictisi pe judecator!!!

elis

Post by elis » 08 Jan 2005, 10:22

Sa stii ca sunt si situatii in care conteaza cum si cat vorbesti iar concluziile scrise nu-ti sunt de mare folos.
Ma gandesc la cazul in care lucrurile sunt "pe limita", si judecatorii nu au luat decizia inainte de a intra in sala (cum se intampla de multe ori).

sofia

Post by sofia » 08 Jan 2005, 10:45

Sa va spun ce mi s-a intamplat mie.
Aveam doua recursuri la acelasi complet, intr-unul eram recurent si in celalalt intimat.
Speta in care eram recurent imi placea foarte mult si, pe langa concluzii scrise am si vorbit ...convingator :twisted: iar recursul meu, in ciuda faptului ca nimeni dintre cei cu care am discutat speta, nu-mi daduse nici o sansa, a fost admis :D
Celalalt dosar nu era pregatit de mine ci de o alta colega, dar pentru ca m-am prezentat cu al meu i l-am luat si pe al ei.
Sincer, habar nu aveam de dosar dar ea mi-a dat concluzii scrise si mi-a spus ca va fi o formalitate pentru ca nu are cum sa se admita recursul.
Asa ca atunci cand mi s-a dat cuvantul am spus doar sa se repinga recursul si am depus concluziile scrise.
Surpriza a fost foarte neplacuta...recursul partii adeverse a fost admis :cry:

Concluzia:uneori conteaza totusi cum si ce vorbesti in instanta si nu prea conteaza ce scrii.

ADR

Post by ADR » 08 Jan 2005, 10:45

ambele sunt importante dar cred ca concluzii scrise sunt uneori decisive intrucat de multe ori judecatorii le copieaza in cadrul hotararii

sofia

Post by sofia » 08 Jan 2005, 10:56

Asa este, dar daca au dat solutia inainte de a se uita pe concluziile scrise, atunci vor copia din concluziile adversarului.

Justitia

Post by Justitia » 08 Jan 2005, 11:14

Avand in vedere numarul de dosare pe care il are un judecator pe zi, vi se pare ca prezentarea pe care le-o faceti in instanta se mai poate numi pledoarie. Credeti ca asa ceva va deveni definitoriu in viitor?

elis

Post by elis » 08 Jan 2005, 11:18

Ideal ar fi ca judecatorul sa cunoasca forte bine dosarele dar tocmai pentru ca sunt multe, conteaza si ce spune avocatul pentru ca i se atrage atentia asupra unor aspecte care ar putea sa-i scape, tocmai pentru ca sunt multe dosare.

dricaru

Post by dricaru » 09 Jan 2005, 15:47

Mda...mi se pare pertinent ce spune Elis.
Achiesez.

Post Reply

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 7 guests