| | |
Avocatura - profesia de avocat
HOME
STIRI
CASE DE AVOCATURA PROPRIETATE INTELECTUALA LIBRARIE INTERVIURI CAUTA UN AVOCAT FORUM
LEGISLATIE
EDITORIAL
ACADEMICA EVENIMENTE cazul tau documente utile jurindex cariere stiri din barouri examene portalul instantelor
Mediatori Executori Judecatoresti Notari Publici Judecatori Procurori Lichidatori
Curs valutar: 1€ = 4.3902 lei, 1$ = 3.2286 lei, 1£ = 5.5209 lei, 1CHF = 3.6123 lei
Facebook Avocatura.com Linkedin Avocatura.com newsletter Avocatura.com RSS Avocatura.com

Spete: Hotararea 2040
Contencios administrativ si fiscal - refuz acordare drepturi protectie sociala( persoane cu handicap, protectia copilului)
Instanta: CA CLUJ
Faza: Recurs
Data: 18-06-2009

Discutii similare pe forum

Contencios administrativ fiscal - scris de luminel - 0 raspunsuri
Speta este urmatoarea: Intr-un proces pe contencios in care se cere anularea deciziei prin care s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, reclamantul invoca o exceptie, respectiv a necompetentei organului care a solutionat contestatia. Motivarea a fost intemeiata pe art.209,210,211 Cod procedura fiscala, care precizeaza ca " sunt organe de solutionare competente [b:1mknsqia]serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul [/b:1mknsqia]directiilor gener...
Amenda autoritatea protectie sociala - scris de marianradu - 0 raspunsuri
Am fost amendat cu 1000 lei ca am incasat ajutor de incalzire de la primarie in mod necuvenit ( ca detineam doua locuinte ) Am contestat p.v de amenda, am administrat probe ( adresa primarie care recunoaste ca figurez cu o locuinta, raspuns OCPI ca detin o singura locuinta si ca la celelalte adrese figurau alti proprietari ) si am anulat p.v si amenda . Ministerul Muncii si protectiei sociale a formulat recurs si culmea , completul de recurs mi a respins plangerea si a admis recursul.(???) Motiv...
Protectia unei persoanei fara familie, cu grad handicap 2 - scris de Adalgiza - 0 raspunsuri
Verisoara mea, are 51 de ani, schzifrenie paranoida F 0.20, si debilitate, pensie 350 lei si indemnizatie pentru grad de handicap 224 lei. Traieste singura intr-un apartament cu 3 cam., din mila mamei mele (79 ani), si a vecinilor. Acum doi ani, cand a murit matusa, m-am inteles cu doua verisoare din Bucuresti sa faca una dintre ele demersurile pentru tutela si s-o institutionalizeze.( Eu sunt casatorita in Serbia). In doi ani au vizitat-o o singura data, si nici macar scutirea de caldura nu i-a...
Refuz acordare indemnizatie crestere copil !!! - scris de Lumy81 - 0 raspunsuri
Ma numesc Luminita, am 31 de ani si locuiesc in Calarasi. Timp de 4 ani am lucrat ca profesor de limba franceza la o scoala din Oltenita. In anul 2011 am ramas insarcinata cu a doua fetita. Din septembrie 2011 pana pe 22 decembrie 2011 am lucrat la aceeasi scoala , la plata cu ora, respectiv 30 ore /luna. Mi s-a spus ca nu beneficiez de concediu platit sau prenatal, dar eu am ramas totusi ca sa pot face venituri catre stat, in vederea obtinerii indemnizatiei ulterioare pt. bebe. Din 31 ianuarie...
Disponibilizare persoane cu handicap - scris de moncu - 0 raspunsuri
Conform legislatiei , daca nu angajezi persoane cu handicap ai posibilitatea de a incheia cu firme autorizate ( care au angajati persoane cu handicap) contracte de prestari servicii sau vanzare cumparare, valoarea contraprestatiei sau a produselor valorificate reprezentand valoarea sumei ce trebuie virata la fondul special pentru persoanele cu handicap. Intrebarea mea este urmatoarea : in conditiile in care societatea mea are un astfel de contract , chiar doua, pot concedia singura persoana c...
R O M A N I A
CURTEA DE  A P E L   C L U J
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
                           DECIZIA CIVILA Nr. 2040
                      Sedinta publica din 18 iunie 2009
                          Instanta constituita din:
                      PRESEDINTE: (...) (...)
                      JUDECATORI: (...) (...)
                                     (...) (...)
                      GREFIER: (...)-(...) D.
      S-a luat spre examinare - in vederea pronuntarii -  recursul  formulat
de catre paratul  M I N I S T E R U L   M U N C I I, FAMILIEI SI  PROTECTIEI
SOCIALE, recursul formulat de catre paratul MINISTERUL  FINANTELOR  PUBLICE,
precum si  recursul  formulat  de  catre  parata  AGENTIA  JUDETEANA  PENTRU
PRESTATII SOCIALE C, impotriva Sentintei civile nr.  491  din  27  februarie
2009, pronuntate de  T r i b u n a l u l   C l u j in  dosarul  nr(...),  in
contradictoriu cu reclamanta intimata   N.  B.-B.,  privind  si  pe  paratii
intimati DIRECTIA DE MUNCA,  SOLIDARITATE  SOCIALA  SI  FAMILIE,  DIRECTORUL
EXECUTIV  AL  DIRECTIEI  DE  MUNCA,  SOLIDARITATE  SOCIALA  SI  FAMILIE   si
DIRECTORUL EXECUTIV AL AGENTIEI JUDETENE PENTRU PRESTATII SOCIALE  C,  avand
ca obiect refuz acordare drepturi protectie sociala (persoane  cu  handicap,
protectia  copilului)  -  anulare  decizie  de   stabilire   a   cuantumului
indemnizatiei pentru cresterea copilului, O.U.G. nr. 148/2005.
      N. dezbaterilor si sustinerile orale ale partilor au  fost  consemnate
in incheierea de sedinta a termenului din 3  iunie  2009,  care  face  parte
integranta din prezenta hotarare si cand s-a  amanat  pronuntarea  hotararii
pentru data de 10 iunie 2009, apoi pentru data de 11 iunie 2009 si  ulterior
pentru termenul de astazi.
                                C U R T E A :
      In urma deliberarii retine ca  prin  sentinta  civila  nr.491  din  27
februarie 2009 a  T r i b u n a l u l u i   C l  u  j,  s-a  admis  exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive a  paratilor  Directia  de  Munca  si  J.
Sociala C si Directorul  Executiv  al  Agentiei  Judetene  pentru  Prestatii
Sociale C, si, in consecinta, s-a respins cererea  formulata  de  reclamanta
N. B. B., in contradictoriu cu acesti parati.
      S-a admis cererea  formulata  in  contradictoriu  cu  paratii  Agentia
Judeteana pentru Prestatii Sociale C,  M i n i s t e r u l   M u n  c  i  i,
Familiei si Egalitatii de Sanse si Ministerul Economiei si Finantelor.
      S-a dispus anularea  deciziei  nr.  14537/2008  in  ceea  ce  priveste
cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului.
      Paratii au fost obligati la plata, in  favoarea  reclamantei,  a  unei
indemnizatii pentru cresterea copilului in cuantum lunar de  75%  din  media
veniturilor  nete  realizate  in  ultimele  6  luni,  incepand  cu  data  de
18.02.2008 si pana la 31.12.2008, iar pentru perioada 01.01.2009 si pana  la
incetarea concediului, a unei indemnizatii  in  cuantum  de  85%  din  media
veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterior  nasterii  copilului,  cu
dobanda legala pentru perioada dintre data la  care  reclamanta  trebuia  sa
primeasca indemnizatia, respectiv data de 20 a  fiecarei  luni  si  pana  la
plata integrala a acesteia, indemnizatie care sa  fie  totodata  actualizata
potrivit indicelui de inflatie  de  la  data  scadentei  si  pana  la  plata
efectiva.
      Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa efectueze
demersurile necesare in vederea alocarii ordonatorilor de credite a  sumelor
solicitate.
      Examinand, cu prioritate, exceptia lipsei calitatii procesuale  pasive
a paratilor Directia de Munca si J. Sociala  C  si  Directorul  Executiv  al
Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale  C,  tribunalul  a  constatat  ca
aceasta este intemeiata, din urmatoarele considerente:
      Incepand cu  data  de  01.11.2008,  Directia  de  Munca  si  Protectie
Sociala  a  fost  reorganizata,  in  urma  acestui  proces  de  reorganizare
rezultand  2  institutii  cu  personalitate  juridica  distincta,  respectiv
Directia de Munca si J. Sociala, cu atributii in sfera relatiilor  de  munca
si a conflictelor de munca si Agentia Judeteana  pentru  Prestatii  Sociale,
cu atributii in domeniul administrarii si gestionarii prestatiilor  sociale.
Or,  indemnizatia  de  maternitate  fiind  o  prestatie  sociala,   calitate
procesuala pasiva in cauza are Agentia Judeteana  pentru  Prestatii  Sociale
C.
      Examinand actele si lucrarile dosarului,  tribunalul  a  constatat  ca
cererea formulata este intemeiata, din urmatoarele considerente:
      Reclamanta este judecator la  T r i b u n a l  u  l    C  l  u  j  si,
incepand cu data de 18.02.2008, beneficiaza  de  concediu  pentru  cresterea
copilului pana la 2 ani. Prin Decizia nr. 14537/2008 s-a stabilit  acordarea
in favoarea reclamantei a unei indemnizatii lunare de 600 lei, care  urmeaza
a se acorda in perioada  10-20  a  fiecarei  luni.  Reclamanta  a  contestat
aceasta  decizie,  contestatie  care  a  fost  respinsa  prin  Decizia   nr.
33/09.04.2008, motivat de faptul ca persoanele prevazute la art. 1  din  OUG
nr. 148/2005  beneficiaza  de  indemnizatia  in  cuantum  unic  de  600  lei
prevazuta la art. 2 din OUG nr. 148/2005, fara a fi conditionata  stabilirea
cuantumului indemnizatiei de veniturile realizate pe o  perioada  anterioara
datei nasterii copilului.
       Decizia  14537/2008   este   nelegala   cu   privire   la   cuantumul
indemnizatiei, din urmatoarele considerente:
       Potrivit  dispozitiilor  art.  1  din  Protocolul  12  la   Conventia
Europeana   pentru   Apararea   Drepturilor   Omului   si   a   Libertatilor
Fundamentale, ratificat de Romania  prin  Legea  nr.  103/2006,  exercitarea
oricarui drept prevazut de  lege  trebuie  sa  fie  asigurata  fara  nici  o
discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare,  limba,  religie,
opinii politice sau  orice  alte  opinii,  origine  nationala  sau  sociala,
apartenenta la  o  minoritate  nationala,  avere,  nastere  sau  orice  alta
situatie; nimeni nu va fi discriminat de catre o autoritate publica pe  baza
oricaruia dintre motivele mentionate la paragraful 1.
      De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia  Romaniei,
dispozitiile constitutionale privind drepturile si  libertatile  cetatenilor
au a fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia  Universala  a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania  este
parte. Prin  urmare,  daca  se  constata  ca  o  dispozitie  legala  interna
contravine Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, se va da  prioritate
reglementarilor internationale, in detrimentul  celor  interne,  fara  a  fi
necesara    sesizarea    Curtii    Constitutionale    cu     exceptia     de
neconstitutionalitate. In  consecinta,  tribunalul  a  apreciat  ca  trebuie
aplicate dispozitiile art. 1 din Protocolul 12 la  CEDO  in  mod  direct,  o
actiune in contencios administrativ bazata pe  existenta  unei  discriminari
fiind admisibila.
      Raportand cele enuntate  mai  sus  la  prezenta  speta,  tribunalul  a
constatat ca dispozitiile OUG nr. 148/2005, care  stabilesc  o  indemnizatie
unica  pentru   cresterea   copilului,   bazata   exclusiv   pe   principiul
solidaritatii, fara  a  tine  cont  de  principiul  contributivitatii,  sunt
profund discriminatorii. Astfel, asa cum rezulta din jurisprudenta  CEDO  in
materie, dreptul de  a  nu  fi  discriminat,  garantat  de  Conventie,  este
incalcat nu numai atunci cand  statele  trateaza  in  mod  diferit  persoane
aflate  in  situatii  analoage,  fara  a  oferi  justificari  obiective   si
rezonabile, dar si atunci cand statele omit sa  trateze  diferit,  tot  fara
justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in  situatii  diferite,
necomparabile. Or, este evident ca prin dispozitiile OUG nr. 148/2005,  care
prevad  un  cuantum  unic  al  indemnizatiei  pentru  cresterea   copilului,
indiferent de nivelul de contributie al diferitelor categorii  sociale,  s-a
creat o situatie dezavantajoasa magistratilor beneficiari ai  indemnizatiei,
categorie din care face parte si reclamanta fata de alti  beneficiari,  fara
a exista o justificare obiectiva si rezonabila. Aceasta concluzie se  impune
cu atat mai mult cu cat, chiar daca indemnizatie pentru cresterea  copilului
nu mai  este  reglementata  de  Legea  nr.  19/2000,  aceasta  reprezinta  o
prestatie de asigurari sociale. Or, prestatiile de asigurari sociale  au  la
baza prin excelenta principiul contributivitatii, principiu care nu  a  fost
insa respectat in speta.
      De  altfel,  aceasta  discriminare  a  fost  constatata  si  de  catre
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii,  sens  in  care  a  fost
emisa Hotararea nr. 446/27.08.2007,  anterior  deci  emiterii  deciziei  nr.
14537/2008, astfel incat cu atat  mai  mult  autoritatile  statului  nu  pot
invoca faptul ca dispozitiile OUG nr. 148/2005 ar fi nediscriminatorii.
      Prin urmare, dispozitiile  OUG  nr.  148/2005  fiind  discriminatorii,
avand in vedere si dispozitiile paragrafului 2 din  art.  1  din  Protocolul
nr. 12 la CEDO care interzic discriminarea de  catre  autoritatile  publice,
decizia  nr.  14537/2008  apare  ca  fiind  nelegala,  motiv   pentru   care
tribunalul va admite cererea formulata si va dispune in consecinta.
      In ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei  de  maternitate  la  care
reclamanta  este   indreptatita,   pentru   perioada   18.02.2008-31.12.2008
tribunalul a avut in vedere dispozitiile art.  79  alin.  4  din  Legea  nr.
303/2004 care, desi abrogate, in lipsa unei  legislatii  care  sa  poata  fi
aplicata prin analogie, sunt in masura  sa  inlature  discriminarea  produsa
reclamantei. Pentru perioada  ulterioara  datei  de  31.12.2008,  reclamanta
trebuie sa beneficieze de o indemnizatie de crestere a copilului in  cuantum
de 85%  din  media  veniturilor  realizate  in  ultimele  12  luni  anterior
nasterii copilului, potrivit dispozitiilor OUG nr. 148/2005 modificate.
      In termen legal, au formulat recurs  impotriva  hotararii  mentionate,
paratii  M i n i s t e r u l   M u n c i i, Familiei si Protectiei  Sociale,
Ministerul Finantelor Publice si Agentia Judeteana pentru prestatii  sociale
C.
      In motivarea recursului, paratul-recurent  M i n i s t e r u l    M  u
n c i i, Familiei si Protectiei Sociale a  subliniat  ca  hotararea  a  fost
data cu incalcarea normelor de competenta materiala, in sensul ca,  raportat
la  obiectul  cauzei  deduse  judecatii  -  actiunea  in  despagubiri  fiind
intemeiata   pe   discriminare,   competenta   apartine   judecatoriei,   in
conformitate cu art.8 C.proc.civ.
      De asemena, a mai subliniat  ca  nu  are  calitate  procesuala  pasiva
intrucat de aplicarea prevederilor Legii  304/2004  privind  salarizarea  si
plata altor drepturi banesti,  sunt  tinuti  doar  ordonatorii  de  credite-
principal, secundar si tertiar, cu care  reclamanta-intimata  are  raporturi
de munca. Raportat la art.17 din Legea 47/2006, o  asemenea  calitate  poate
fi eventual retinuta  cu  privire  la  Agentia  Nationala  pentru  Prestatii
Sociale, respectiv cu privire la structurile sale deconcentrate.
      Criticile acestui recurent  vizeaza  si  nelegalitatea  hotararii  din
perspectiva aplicarii gresite a Legii, evidentiindu-se ca normele  incidente
in cauza si care trebuiau aplicate  sunt  cele  ale  OUG  148/2005,  iar  nu
dispozitiile art.79 alin.4  din  Legea  303/2004,  care  erau  abrogate.  Ca
urmare a adoptarii OUG  148/2005  s-a  externalizat  prestatia  din  bugetul
asigurarilor, plata  pentru  indemnizatia  de  crestere  a  copilului  fiind
suportata  din   bugetul   de   stat,   fiind   eliminate   diferentele   si
discriminarile  anterioare,  existente  intre  categorii  profesionale  care
realizeaza acelasi venit dar, care beneficiau de indemnizatii in  cuantumuri
diferite. De asemenea,  o  data  cu  intrarea  in  vigoare  a  ordonantei  -
1.01.2006 a fost abrogat art.79 alin.4 din Legea 304/2004.
      OUG nr.148/2005 transpune prevederile clauzei II  -  concediul  pentru
cresterea copilului pct.1,2, pct.3 lit.a-c, precum si anexa  directivei  nr.
96/34/CE din 3 iunie 1996, referitoare la acordul cadru,  privind  concediul
pentru cresterea copilului, incheiat  intre  V.,  D.  si  D.,  publicata  in
Monitorul Oficial nr.145/19 iunie 1996.
      S-a mai invocat faptul ca, incepand cu 1  ianuarie  2009,  in  materia
indemnizatiei pentru cresterea copilului isi gaseste  aplicabilitatea  Legea
nr.257/31.10.2008, lege prin care OUG 148/2005 a suferit modificari.
       Recurentul  parat  Ministerul  Finantelor   Publice   si-a   sustinut
recursul,  aratand  ca  in  mod  neintemeiat  instanta  a  ignorat  exceptia
inadmisibilitatii actiunii reclamantei si exceptia lipsei  calitatii  pasive
a acestui parat, prin raportare la Legea 554/2004.
       Actiunea  reclamantei,  raportat  la  obiectul  acesteia  -  anularea
dispozitiei nr.14537/2008 emisa de N.-E. C, este  o  actiune  in  contencios
administrativ,  si  nu  poate  fi  promovata  decat  in  contradictoriu   cu
autoritatea emitenta a actului, care nu este paratul  M.F.P.  S-a  subliniat
ca obligarea  paratului-recurent  la  alocarea  fondurilor  necesare  platii
sumelor solicitate,  printr-o  actiune  in  contencios  administrativ,  este
inadmisibila.
      S-a mai invocat si faptul ca in mod eronat prima  instanta  a  respins
(implicit) exceptia inadmisiblitatii actiunii fata  de  M.F.P.  si  exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia, invocate  prin  raportare  la
legea  finantelor  publice  nr.500/2002,  in   conditiile   in   care   este
inadmisibila alocarea de catre M.F.P.a unor sume suplimentare ce nu au  fost
prevazute si aprobate in bugetul pe anul 2009.
      Cea de a treia recurenta - Agentia Judeteana pentru Prestatii  Sociale
C  a  sustinut  si  aceasta  nelegalitatea  hotararii  instantei  de   fond,
criticile acesteia evidentiind faptul ca  hotararea   nu  se  intemeiaza  pe
cadrul legislativ care reglementeaza prestatiile sociale  acordate  de  stat
in vederea sustinerii familiei pentru cresterea copilului  pana  la  2  ani,
prima instanta completand  cadrul  legal  existent  in  aceasta  materie  cu
reglementari noi, dispuse prin sentinta.
      S-a mai aratat ca instanta nu a  cercetat  fondul  cauzei,  protocolul
CEDO invocat, neavand nici o legatura  cu  verificarea  legalitatii  actului
administrativ adus in fata instantei.
      Masurile de protectie sociala, in  care  se  include  si  indemnizatia
pentru cresterea copilului, se acorda  din  bugetuld  de  stat  si  nu  sunt
conditionate  de  plata  unei  contributii  la  un  fond  special   destinat
asigurarii unor riscuri, fapt pentru care se acorda in cuantum unic pe  baza
principiului solidaritatii.
       Recurenta-parata  a  evidentiat  faptul  ca  prin  decizia   AJPS   C
nr.14537/16.03.2009, ca urmare a adoptarii  Legii  nr.257/2008,  reclamantei
intimate  i-a fost acordata, retroactiv, cu incepere din 1 ianuarie  2009  o
indemnizatie calculata raportat la 85%  din  veniturile  nete  realizate  in
ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului,  fara  a  fi  acordate  insa
dobanzi, respectiv fara actualizarea sumelor cu indicele de inflatie.
      Reclamanta-intimata si-a exprimat pozitia procesuala prin  intampinare
(f.18), opinand ca, raportat la petitul principal al actiunii  formulate  si
precizate,  competenta   materiala   in   solutionarea   acesteia   apartine
tribunalului.
      A subliniat ca actiunea nu se intemeiaza pe Legea 304/2004, in  sensul
ca aceasta ar fi in vigoare, ci ca pretinde drepturi care sunt prevazute  de
aceasta lege, temeiul actiunii constituindu-l  dispozitiile  Legii  554/2004
si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
      M.M.F.P.S. are calitate procesuala in cauza, fiind chemat in  judecata
intrucat sumele de  bani  necesare  platii  indemnizatiei  pentru  cresterea
copilului se asigura din bugetul de stat prin bugetul acestui parat.
      Referitor la recursul  A.J.V.P.S.  C,  s-a  subliniat  ca  sustinerile
acestuia  nu  sunt  intemeiate,  hotararea   atacata   fundamentandu-se   pe
incalcarea, prin emiterea deciziei contestate,  a  drepturilor  reclamantei-
intimate, drepturi recunoscute de art.1 din Protocolul  12  la  CEDO,  art.1
din Primul Protocol al Conventiei.
      Reclamanta-intimata a mai aratat ca, intr-adevar, incepand cu data  de
1.01.2009 i-au fost acordate drepturile prevazute de  Legea  257/2008  prima
plata a acestora, s-a facut la data de  16.04.2009,  fara  a-i  fi  acordata
insa dobanda, cuvenita cu titlu de  prejudiciu,  ca  urmare  a  neexecutarii
obligatiei de plata a indemnizatiei la termenele stabilite de legiuitor.
      In ceea ce priveste recursul M.F.P reclamanta intimata a subliniat  ca
isi mentine pozitia procesuala adoptata in intampinarea depusa  in  recursul
din primul ciclu procesual, intampinare care insa nu a fost identificata.
      Mai precizeaza reclamanta-intimata  ca  nu  solicita  sumele  acordate
pana la data solutionarii cererii.
       Analizand  recursurile  formulate  prin  prisma  probatiunii   si   a
dispozitiilor  legale  in  materie,  Curtea   constata   ca   acestea   sunt
neintemeiate.
      Prin  demersul  ei,  reclamanta-intimata  N.  B.  B.  a  solicitat  in
contradictoriu cu paratii  M i n i s t e r u l   M u n c i  i,  Familiei  si
Egalitatii de Sanse, Directia de  Munca  Solidaritate  Sociala  si  Familie,
Directorul Executiv al Directiei de Munca Solidaritate  Sociala  si  Familie
si Ministerul Economiei  si  Finantelor,  anularea  deciziei  nr.14537/2008,
emise de paratul Directorul Executiv  al  D.M.S.S.F.  in  ceea  ce  priveste
cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului, obligarea  paratilor  sa
stabileasca si sa plateasca in favoarea reclamantei  o  indemnizatie  pentru
cresterea copilului in cuantum lunar  de  75%  din  media  veniturilor  nete
realizate in ultimele 6 luni, anterioare  datei  la  care  se  acorda  acest
concediu, incepand cu data de 18.02.2008 si pana  la  incetarea  concediului
pentru cresterea copilului, cu dobanda legala pe  perioada  dintre  data  la
care ar fi trebuit  sa  primeasca  indemnizatia,  respectiv  data  de  20  a
fiecarei luni si pana la plata integrala a acesteia si  obligarea  paratului
de rd.4 la alocarea  fondurilor  necesare  platii  sumelor  indicate.  (fl.8
dos(...)).
      In cel de-al doilea ciclu procesual, reclamanta-intimata si-a  majorat
catimea  pretentiilor  pentru  perioada  01.01.2009,   pana   la   incetarea
concediului pentru cresterea  copilului,  de  la  75%  la  85%  din  venitul
realizat pe ultimele 12 luni, conform optiunii efectuate  in  temeiul  Legii
nr.257/2008.
       Referitor  la  temeiul  actiunii,  reclamanta-intimata  a  aratat  ca
actiunea nu se intemeiaza pe legislatia interna, ci pe prevederile  CEDO  si
protocoalele sale aditionale, justificata fiind  de  incalcarea  drepturilor
protejate de Conventie ceea ce-i confera indreptatirea la despagubiri.
      Raportat la obiectul cauzei dedus judecatii, asa  cum  acesta  a  fost
precizat,  Curtea  apreciaza  ca,  competenta  materiala   in   solutionarea
acesteia a fost corect stabilita,  ea  apartinand  instantei  de  contencios
administrativ, respectiv  T r i b u n a l u l u i   C l u j.
      Astfel, se retine ca  potrivit  art.2  alin.1  din  Legea  nr.554/2004
privind contenciosul administrativ "orice persoana  titulara  a  unui  drept
ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica  printr-un  act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a  unei  cereri;  in
sensul prezentei legi,  sunt  asimilate  persoanei  vatamate  si  grupul  de
persoane fizice, fara  personalitate  juridica,  titular  al  unor  drepturi
subiective sau interese legitime  private,  precum  si  organismele  sociale
care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat  fie  a  unui  interes
legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor  persoane
fizice determinate".
       Or,  actiunea  reclamantei-intimate  vizeaza   anularea   dispozitiei
nr.14537/2008  emise  de  Directorul  Executiv  al   Directiei   de   Munca,
Solidaritate Sociala si  F a m i l i e   C l u j in  obligarea  la  emiterea
unei noii dispozitii in sensul solicitat.
      Pornind de  la  definitia  actului  administrativ  cuprinsa  in  art.2
alin.1 lit.c din Legea 554/2004, Curtea constata  ca  dispozitia  contestata
se circumscrie notiunii de act administrativ  individual,  iar  raportat  la
art.1  lit.b  din  acelasi  act  normativ,  emitentul  dispozitiei  este   o
autoritate publica in sensul instituit de legiuitor.
      Constatand asadar ca actiunea  se  circumscrie  sferei  contenciosului
administrativ, Curtea in temeiul art.10 din Legea 554/2004  va  respinge  ca
neintemeiata exceptia necompetentei materiale.
      In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea  va  proceda  la  analizarea
acestuia prin  raportare  la  doua  perioade:  18.02.2008  -  31.12.2008  si
01.01.2009, pana la incetarea concediului pentru cresterea copilului.
      Referitor la prima perioada 18.02.2008 - 31.12.2008, se retine ca:
      Pana in anul 2006 indemnizatia pentru cresterea  copilului  se  acorda
in baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi  de
asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
      Calculul indemnizatiei se realiza la nivelul a 85% din salariul  mediu
brut pe tara  si  era  suportat  din  bugetul  asigurarilor  sociale,  buget
contributiv.
      Pentru magistrati, avocati si alte profesii liberare, indemnizatia  de
crestere a copilului se  acorda  conform  legilor  speciale  ce  reglementau
activitatile specifice si se suportau,  atat  din  bugetul  de  stat  pentru
magistrati cat  si  din  fondurile  contributive  din  sistemul  propriu  de
asigurari al categoriilor mentionate.
       Conform  art.79  alin.4  din  Legea  nr.303/2004   privind   Statutul
judecatorilor si procurorilor,  acestia  primeau,  pe  perioada  concediului
pentru cresterea copilului o  indemnizatie  in  cuantum  de  75%  din  media
veniruirlor nete realizate in ultimele 6 luni, anterioare datei de  la  care
se acorda acest concediu.
      Incepand cu 1 ianuarie 2006 pentru  a  elimina  discriminarile  create
prin actele normative mentionate a fost  adoptata  OUG  nr.148/2005  privind
sustinerea familiei in vederea  cresterii  copilului,  aprobata  prin  Legea
nr.7/2007, instituindu-se un regim unic potrivit caruia  tuturor  familiilor
din Romania indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in  suma  fixa
de 800 lei in anul 2006 si 600 lei incepand cu anul 2007.
      Prin  acest  act  normativ  s-a  externalizat  prestatia  din  bugetul
asigurarilor. Cu aceasta ocazie, indemnizatia pentru cresterea  copilului  a
devenit o prestatie de asistenta sociala cu caracter  universal,  bazata  pe
principiul solidaritatii sociale,  menita  sa  asigure  tuturor  familiilor,
indiferent de castigurile pe care acestea le realizeaza, conditii  egale  de
crestere a copilului.
      Aceste cuantumuri se acorda indiferent de nivelul  indemnizatiei  avut
anterior  intrarii  in  vigoare  a  OUG  nr.148/2005,  cu  modificarile   si
completarile  ulterioare  si  actul  normativ  nu  prevede  compensari   are
drepturilor stabilite in baza altor acte normative.
      Prin urmare, de la 1 ianuarie 2006, se aplica  numai  prevederile  OUG
nr.148/2005 cu  modificarile  si  completariule  ulterioare,  aprobate  prin
Legea nr.7/2007.
      De mentionat este faptul ca atat OUG  nr.148/2000,  la  art.28  alin.2
cat si Hotararea nr.53 din 19  ianuarie  2006  pentru  modificarea  Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei  de  urgenta  nr.148/2005
privind sustinerea familiei in vederea cresterii  copilului,  aprobate  prin
Hotararea guvernului nr.1825/2005 la art.291 stipuleaza, in mod  expres  ca,
art.79 alin.4  din  Legea  nr.303/2004  privind  statutul  judecatorilor  si
procurorilor, republicata, cu modificarile si  completarile  ulterioare,  se
abroga, astfel ca, pentru persoanele care pana la data de 31 decembrie  2005
au  beneficiat  de  drepturile  prevazute  la  articolul  aratat  se  aplica
procedura de stabilire si plata a drepturilor prevazute de prezentele  norme
metodologice, contrar sustinerilor intimatelor-reclamante.
       Pornind de la dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei,  conform
carora  "Dispozitiile  constitutionale  privind  drepturile  si  libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate  in  concordanta  cu  Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la  care
Romania  este  parte,  stabilindu-se  ca  daca  exista  neconcordante  intre
pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale  ale  omului,  la
care Romania este parte, si legile  interne,  au  prioritate  reglementarile
internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau  legile  interne
contin  dispozitii  mai  favorabile",  Curtea  va  analiza  concordanta  OUG
148/2005 cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului,  respectiv  art.1  din
Protocolul I, pe care se intemeiaza de altfel, actiunea reclamantei.
      Astfel, conform art.1 din Protocolul  nr.I  al  CEDO  "Orice  persoana
fizica sau juridica are dreptul la respectarea  bunurilor  sale.  Nimeni  nu
poate fi lipsit de  proprietatea  sa  decat  pentru  o  cauza  de  utilitate
publica si in conditiile prevazute de lege si de  principiile  generale  ale
dreptului international.
      Dispozitiile precedente nu  aduc  atingere  dreptului  statelor  de  a
adopta legile pe care le considera necesare pentru  a  reglementa  folosinta
bunurilor  conform  interesului  general  sau   pentru   a   asigura   plata
impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
       Asadar, prima fraza a primului alineat enunta principiul  general  al
necesitatii respectarii dreptului de proprietate, iar cea de  a  doua  norma
subliniaza caracterul relativ al dreptului  de  proprietate,  in  sensul  ca
acesta nu este unul absolut, putand fi supus anumitor  limitari,  care  insa
trebuie sa corespunda unor cerinte.
      Referitor la notiunea  de  "bun"  Curtea,  a  statuat  cu  valoare  de
principiu ca acesta are o semnificatie autonoma si nu se  limiteaza  in  mod
sigur numai la proprietatea unor bunuri corporale, avand o  sfera  larga  de
aplicare, putand sa acopere si sfera prestatiilor  sociale.  Cu  privire  la
cele din urma, Curtea a retinut ca plata unor  contributii  la  sistemul  de
securitate sociala, poate, in anumite conditii  sa  duca  la  nasterea  unui
drept protejat din art.1 din Protocol, adica dreptul de a  beneficia  la  un
anumit moment de avantajele conferite de acest sistem.
      Numai ca, pentru ca un asemenea drept sa  se  nasca  si  deci  sa  fie
recunoscut, trebuie ca, cel interesat sa indeplineasca acele  conditii  care
sunt prevazute  de  legislatia  nationala  in  materie  (caz  Miiler  contra
Austriei-5849/-f.2).
      Se apreciaza ca  reclamanta  intimata  este  titulara  "unui  bun"  in
sensul recunoscut de conventie, indreptatirea acesteia  de  a  beneficia  de
indemnizatia pentru cresterea  copilului,  fiind  recunoscuta  prin  normele
legale  interne,  aceasta  intrunind  conditiile  de  acordare   a   acestei
prestatii sociale, din perspectiva mai sus aratata.
      In mod constant, Curtea s-a pronuntat in sensul ca, Conventia  nu  are
drept scop garantarea unor drepturi  teoretice  sau  iluzorii,  ci  drepturi
concrete si efective, (hotararea Artico impotriva  Italiei,  13  mai  1980),
drepturile garantate nefiind absolute, admitandu-se  ca  pot  fi  instituite
anumite limitari,  fara  ca  acestea  insa,  sa  aduca  atingere  substantei
dreptului sau sa-l lipseasca de efectivitate.
      Cu referire la limitarile  dreptului  de  proprietate,  se  retine  ca
art.1 din Protocolul nr. I enumera  doua  limite  ale  exercitiului  acestui
drept - posibilitatea privarii de  proprietate  pentru  cazul  de  utilitate
publica si  reglementarea  exercitarii  acestui  drept  in  conformitate  cu
interesul general, admitandu-se ca privarea  trebuie  sa  fie  prevazuta  de
lege, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica si sa  fie  conforma  cu
normele  generale  ale  dreptului  international,  respectiv   sa   respecte
principiul proportionalitatii.
      Curtea apreciaza ca  reclamanta-intimata  a  suferit  o  ingerinta  in
exercitarea dreptului de proprietate asupra "bunului"  sau,  ingerinta  care
insa nu se bucura de "legalitate", in sensul stabilit de Conventie.
      Numai simpla existenta a unor  norme,  nu  este  suficienta  pentru  a
justifica o privare de proprietate, ele trebuind sa fie accesibile,  precise
si previzibile, calitati care trebuie  sa  se  regaseasca  cumulativ  (cauza
Sunday Times contra Regatului Unit din 1979).
      Se  constata  ca  exista  o  "lege"  -  OUG  148/2005,  care  insa  nu
intruneste  una  dintre  conditiile   consacrate    -   respectiv,   cea   a
previzibilitatii.
      Curtea "reaminteste" ca o norma este "previzibila" numai  atunci  cand
este redactata  cu  suficienta  precizie,  in  asa  fel,  incat  sa  permita
oricarei  persoane  -  care,  la  nevoie,  poate  apela  la  consultanta  de
specialitate sa isi corecteze conduita (cauza Rotaru impotriva Romaniei).
       Or,  se  poate  constata  ca  reclamanta  s-a  increzut  in  sistemul
legislativ  care-i  configura  statutul  ce  includea,  intre   altele,   si
asigurarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului de pana la 2  ani
in cuantumul prevazut de Legea nr. 303/2004.
Prin  urmare,  OUG  148/2005  care  a  reconfigurat   regimul   juridic   al
indemnizatiei de crestere a  copilului  aparuta  intempestiv,  ca  urmare  a
exercitiului  competentei  constitutionale  data  Guvernului  prin   efectul
institutiei  delegarii  legislative  aplicabila  in  conditii   extreme   si
speciale, a rapit intempestiv dreptul la care era indrituita  reclamanta  si
pe care spera in mod legitim sa-l obtina, putandu-se astfel  caracteriza  ca
acest act normativ este lipsit de  previzibilitate  in  sensul  stabilit  de
jurisprudenta pertinenta a CEDO.
      Cu atat mai mult,  cu  cat  prin  Decizia  nr.  446/1997  adoptata  de
Consiliul  National  privind  Combaterea  Discriminarii   s-a   statuat   ca
prevederile cuprinse in OUG 148/2005, aprobata  prin  Legea  nr.7/2007  sunt
discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv si legitim.
      Constatand ca OUG 148/2005  contravine  Conventiei,  Curtea  apreciaza
ca, in temeiul art. 20 din Constitutia  Romaniei,  se  impune  aplicarea  cu
prioritate a Conventiei, astfel ca  din  aceasta  perspectiva  nu  se  poate
retine aplicarea actului normativ intern mentionat.
      In conditiile in care OUG 148/2005 este contrara  Conventiei  raportat
la art.20 din Constitutie, aceasta trebuia inlaturata  de  catre  judecator,
judecatorul national  fiind  primul  judecator  al  Conventiei,  astfel  ca,
cuantumul prevazut  de  catre  acest  act  normativ,  nu  putea  fi  aplicat
intimatei reclamante.
      In ceea ce priveste modalitatea de calcul a indemnizatiei stabilita de
catre instanta pentru perioada 08.02.2008 - 31.12.2008, se  constata  ca  in
mod corect prima instanta a retinut procentul  de  75%,  asa  cum  prevedeau
dispozitiile art. 94 din Legea 303/2004, anterior intrarii in vigoare a  OUG
148/2005 (1.01.2006).
      Nu poate fi primita critica conform  careia  prin  admiterea  actiunii
reclamantei s-ar da valoare unui  text  legal  abrogat,  deoarece  acordarea
procentului mentionat apare ca o  justa  si  echitabila  despagubire  pentru
reclamanta intimata, intrucat reprezentarea avuta de aceasta  atat  anterior
conceperii copilului cat si ulterior viza o indemnizatie  la  acest  procent
de 75%, care de altfel fusese acordat anterior, conform Legii  303/2004,  si
care continua sa se acorde si altor persoane aflate in situatii  similare  -
altor mame judecator, ca urmare a Hotararii nr.46/2007 a C.N.C.D.
      Cu privire  la  cea  de-a  doua  perioada,  1  ianuarie  2009-pana  la
incetarea concediului pentru cresterea  copilului,  Curtea  constata  ca  la
data de 16.03.2009 a fost emisa de  catre  parata-recurenta  Agentia  pentru
Prestatii Sociale a  jud.C  decizia  nr.14537  prin  care  s-a  stabilit  ca
reclamanta-intimata  este  indreptatita  la  o  indemnizatie  lunara  pentru
cresterea  copilului  ,  in  cuantum  de  4000  lei,  incepand  cu  data  de
1.01.2009, indemnizatie care  i-a  fost  acordata  retroactiv,  la  data  de
16.04.2008, aspect necontestat de catre parata.
      Curtea are in vedere ca, demersul  privind  solicitarea  si  obtinerea
dobanzii  legale  nu  poate  fi  paralizat  prin   faptul   ca   Legea   nr.
257/31.10.2008, nu prevede si acordarea  dobanzii,  in  conditiile  in  care
sumele datorate reclamantei intimate,  devin  exigibile  la  data  de  20  a
fiecarei luni, retinerea  acestora  de  catre  recurenta-parata  neavand  un
temei legal.
      Or, in acest context,  reclamanta-intimata  este  indreptatita  si  la
dobanda legala calculata pe perioada cuprinsa intre momentul  exigibilitatii
obligatiei de plata - data de 20 a fiecarei luni si data platii integrale.
      In masura in care nu s-ar fi acordat si dobanda legala  in  conditiile
anterior aratate, Curtea apreciaza ca s-ar fi ajuns la situatia  imbogatirii
fara just temei.
       Constatand  ca  prima  instanta  a  transat  corect  litigiul   dedus
judecatii, raportat si la considerentele de  fapt  si  de  drept  expuse  in
precedentul prezentei decizii, Curtea va respinge recursurile.
      Exceptiile  invocate  de  recurentul  parat  -  Ministerul  Finantelor
Publice nu pot fi primite, in conditiile in care acest parat a  fost  chemat
in judecata doar pentru efectuarea demersurilor  necesare  alocarii  sumelor
solicitate prin actiune.
                            PENTRU ACESTE MOTIVE
                               IN NUMELE LEGII
                                D E C I D E :
      Respinge recursurile declarate de  M I N I S T E R U L   M U N C I  I,
FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE, MINISTERUL  FINANTELOR  PUBLICE  si  AGENTIA
JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE C, impotriva  sentintei  civile  nr.  491
din 27.02.2009, pronuntate in dosarul nr(...) al  T r i b u n a l u  l  u  i
C l u j, pe care o mentine in intregime.
      Decizia este irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica din 18 iunie 2009.
   PRESEDINTE                     JUDECATORI
GREFIER
(...) (...)  (...) (...)  (...) (...)  (...)-(...) D.
RED.DG/MB
2 ex.
Jud.fond: M.E.


Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.


Iti recomandam si urmatoarele spete:



HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013