Ştiri Academica Cursuri Barouri Case de avocatură Cariere Librărie Sfatul expertului Forum Despre noi
Spete: Hotararea 2040

Contencios administrativ si fiscal - refuz acordare drepturi protectie sociala( persoane cu handicap, protectia copilului)
Instanta: CA CLUJ
Faza: Recurs
Data: 18-06-2009

Discutii similare pe forum

Contencios administrativ fiscal - scris de luminel - 0 raspunsuri
Speta este urmatoarea: Intr-un proces pe contencios in care se cere anularea deciziei prin care s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, reclamantul invoca o exceptie, respectiv a necompetentei organului care a solutionat contestatia. Motivarea a fost intemeiata pe art.209,210,211 Cod procedura fiscala, care precizeaza ca " sunt organe de solutionare competente [b:1mknsqia]serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul [/b:1mknsqia]directiilor gener...
Amenda autoritatea protectie sociala - scris de marianradu - 0 raspunsuri
Am fost amendat cu 1000 lei ca am incasat ajutor de incalzire de la primarie in mod necuvenit ( ca detineam doua locuinte ) Am contestat p.v de amenda, am administrat probe ( adresa primarie care recunoaste ca figurez cu o locuinta, raspuns OCPI ca detin o singura locuinta si ca la celelalte adrese figurau alti proprietari ) si am anulat p.v si amenda . Ministerul Muncii si protectiei sociale a formulat recurs si culmea , completul de recurs mi a respins plangerea si a admis recursul.(???) Motiv...
Protectia unei persoanei fara familie, cu grad handicap 2 - scris de Adalgiza - 0 raspunsuri
Verisoara mea, are 51 de ani, schzifrenie paranoida F 0.20, si debilitate, pensie 350 lei si indemnizatie pentru grad de handicap 224 lei. Traieste singura intr-un apartament cu 3 cam., din mila mamei mele (79 ani), si a vecinilor. Acum doi ani, cand a murit matusa, m-am inteles cu doua verisoare din Bucuresti sa faca una dintre ele demersurile pentru tutela si s-o institutionalizeze.( Eu sunt casatorita in Serbia). In doi ani au vizitat-o o singura data, si nici macar scutirea de caldura nu i-a...
Refuz acordare RCA - scris de catalin 74 - 0 raspunsuri
In urma cu 5 luni am avut un acident rutier in urma declaratilor partilor a rezulta vinovatia celui care m-a lovit deoarece nu acordase prioritate semnului cedeaza trecerea . Dar la semnarea procesului verbal nu a fost de acord cu despagubirea mae si a contestat procesul verbal in instanta ce pot face in acest caz ? Mentionez ca in ziua acidentului a existat si un martor care circula pe acelasi drum cu mine si care a facut si poze la locul acident. Procesul dureaza de foarte mult timp si masina...
Refuz acordare indemnizatie crestere copil !!! - scris de Lumy81 - 0 raspunsuri
Ma numesc Luminita, am 31 de ani si locuiesc in Calarasi. Timp de 4 ani am lucrat ca profesor de limba franceza la o scoala din Oltenita. In anul 2011 am ramas insarcinata cu a doua fetita. Din septembrie 2011 pana pe 22 decembrie 2011 am lucrat la aceeasi scoala , la plata cu ora, respectiv 30 ore /luna. Mi s-a spus ca nu beneficiez de concediu platit sau prenatal, dar eu am ramas totusi ca sa pot face venituri catre stat, in vederea obtinerii indemnizatiei ulterioare pt. bebe. Din 31 ianuarie...
R O M A N I A CURTEA DE A P E L C L U J SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL DECIZIA CIVILA Nr. 2040 Sedinta publica din 18 iunie 2009 Instanta constituita din: PRESEDINTE: (...) (...) JUDECATORI: (...) (...) (...) (...) GREFIER: (...)-(...) D. S-a luat spre examinare - in vederea pronuntarii - recursul formulat de catre paratul M I N I S T E R U L M U N C I I, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE, recursul formulat de catre paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, precum si recursul formulat de catre parata AGENTIA JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE C, impotriva Sentintei civile nr. 491 din 27 februarie 2009, pronuntate de T r i b u n a l u l C l u j in dosarul nr(...), in contradictoriu cu reclamanta intimata N. B.-B., privind si pe paratii intimati DIRECTIA DE MUNCA, SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIE, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECTIEI DE MUNCA, SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIE si DIRECTORUL EXECUTIV AL AGENTIEI JUDETENE PENTRU PRESTATII SOCIALE C, avand ca obiect refuz acordare drepturi protectie sociala (persoane cu handicap, protectia copilului) - anulare decizie de stabilire a cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, O.U.G. nr. 148/2005. N. dezbaterilor si sustinerile orale ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta a termenului din 3 iunie 2009, care face parte integranta din prezenta hotarare si cand s-a amanat pronuntarea hotararii pentru data de 10 iunie 2009, apoi pentru data de 11 iunie 2009 si ulterior pentru termenul de astazi. C U R T E A : In urma deliberarii retine ca prin sentinta civila nr.491 din 27 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Directia de Munca si J. Sociala C si Directorul Executiv al Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale C, si, in consecinta, s-a respins cererea formulata de reclamanta N. B. B., in contradictoriu cu acesti parati. S-a admis cererea formulata in contradictoriu cu paratii Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale C, M i n i s t e r u l M u n c i i, Familiei si Egalitatii de Sanse si Ministerul Economiei si Finantelor. S-a dispus anularea deciziei nr. 14537/2008 in ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului. Paratii au fost obligati la plata, in favoarea reclamantei, a unei indemnizatii pentru cresterea copilului in cuantum lunar de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 6 luni, incepand cu data de 18.02.2008 si pana la 31.12.2008, iar pentru perioada 01.01.2009 si pana la incetarea concediului, a unei indemnizatii in cuantum de 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterior nasterii copilului, cu dobanda legala pentru perioada dintre data la care reclamanta trebuia sa primeasca indemnizatia, respectiv data de 20 a fiecarei luni si pana la plata integrala a acesteia, indemnizatie care sa fie totodata actualizata potrivit indicelui de inflatie de la data scadentei si pana la plata efectiva. Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa efectueze demersurile necesare in vederea alocarii ordonatorilor de credite a sumelor solicitate. Examinand, cu prioritate, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Directia de Munca si J. Sociala C si Directorul Executiv al Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale C, tribunalul a constatat ca aceasta este intemeiata, din urmatoarele considerente: Incepand cu data de 01.11.2008, Directia de Munca si Protectie Sociala a fost reorganizata, in urma acestui proces de reorganizare rezultand 2 institutii cu personalitate juridica distincta, respectiv Directia de Munca si J. Sociala, cu atributii in sfera relatiilor de munca si a conflictelor de munca si Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale, cu atributii in domeniul administrarii si gestionarii prestatiilor sociale. Or, indemnizatia de maternitate fiind o prestatie sociala, calitate procesuala pasiva in cauza are Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale C. Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat ca cererea formulata este intemeiata, din urmatoarele considerente: Reclamanta este judecator la T r i b u n a l u l C l u j si, incepand cu data de 18.02.2008, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului pana la 2 ani. Prin Decizia nr. 14537/2008 s-a stabilit acordarea in favoarea reclamantei a unei indemnizatii lunare de 600 lei, care urmeaza a se acorda in perioada 10-20 a fiecarei luni. Reclamanta a contestat aceasta decizie, contestatie care a fost respinsa prin Decizia nr. 33/09.04.2008, motivat de faptul ca persoanele prevazute la art. 1 din OUG nr. 148/2005 beneficiaza de indemnizatia in cuantum unic de 600 lei prevazuta la art. 2 din OUG nr. 148/2005, fara a fi conditionata stabilirea cuantumului indemnizatiei de veniturile realizate pe o perioada anterioara datei nasterii copilului. Decizia 14537/2008 este nelegala cu privire la cuantumul indemnizatiei, din urmatoarele considerente: Potrivit dispozitiilor art. 1 din Protocolul 12 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr. 103/2006, exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie; nimeni nu va fi discriminat de catre o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate la paragraful 1. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor au a fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Prin urmare, daca se constata ca o dispozitie legala interna contravine Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, se va da prioritate reglementarilor internationale, in detrimentul celor interne, fara a fi necesara sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate. In consecinta, tribunalul a apreciat ca trebuie aplicate dispozitiile art. 1 din Protocolul 12 la CEDO in mod direct, o actiune in contencios administrativ bazata pe existenta unei discriminari fiind admisibila. Raportand cele enuntate mai sus la prezenta speta, tribunalul a constatat ca dispozitiile OUG nr. 148/2005, care stabilesc o indemnizatie unica pentru cresterea copilului, bazata exclusiv pe principiul solidaritatii, fara a tine cont de principiul contributivitatii, sunt profund discriminatorii. Astfel, asa cum rezulta din jurisprudenta CEDO in materie, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Conventie, este incalcat nu numai atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage, fara a oferi justificari obiective si rezonabile, dar si atunci cand statele omit sa trateze diferit, tot fara justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in situatii diferite, necomparabile. Or, este evident ca prin dispozitiile OUG nr. 148/2005, care prevad un cuantum unic al indemnizatiei pentru cresterea copilului, indiferent de nivelul de contributie al diferitelor categorii sociale, s-a creat o situatie dezavantajoasa magistratilor beneficiari ai indemnizatiei, categorie din care face parte si reclamanta fata de alti beneficiari, fara a exista o justificare obiectiva si rezonabila. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat, chiar daca indemnizatie pentru cresterea copilului nu mai este reglementata de Legea nr. 19/2000, aceasta reprezinta o prestatie de asigurari sociale. Or, prestatiile de asigurari sociale au la baza prin excelenta principiul contributivitatii, principiu care nu a fost insa respectat in speta. De altfel, aceasta discriminare a fost constatata si de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, sens in care a fost emisa Hotararea nr. 446/27.08.2007, anterior deci emiterii deciziei nr. 14537/2008, astfel incat cu atat mai mult autoritatile statului nu pot invoca faptul ca dispozitiile OUG nr. 148/2005 ar fi nediscriminatorii. Prin urmare, dispozitiile OUG nr. 148/2005 fiind discriminatorii, avand in vedere si dispozitiile paragrafului 2 din art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO care interzic discriminarea de catre autoritatile publice, decizia nr. 14537/2008 apare ca fiind nelegala, motiv pentru care tribunalul va admite cererea formulata si va dispune in consecinta. In ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei de maternitate la care reclamanta este indreptatita, pentru perioada 18.02.2008-31.12.2008 tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 79 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 care, desi abrogate, in lipsa unei legislatii care sa poata fi aplicata prin analogie, sunt in masura sa inlature discriminarea produsa reclamantei. Pentru perioada ulterioara datei de 31.12.2008, reclamanta trebuie sa beneficieze de o indemnizatie de crestere a copilului in cuantum de 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterior nasterii copilului, potrivit dispozitiilor OUG nr. 148/2005 modificate. In termen legal, au formulat recurs impotriva hotararii mentionate, paratii M i n i s t e r u l M u n c i i, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerul Finantelor Publice si Agentia Judeteana pentru prestatii sociale C. In motivarea recursului, paratul-recurent M i n i s t e r u l M u n c i i, Familiei si Protectiei Sociale a subliniat ca hotararea a fost data cu incalcarea normelor de competenta materiala, in sensul ca, raportat la obiectul cauzei deduse judecatii - actiunea in despagubiri fiind intemeiata pe discriminare, competenta apartine judecatoriei, in conformitate cu art.8 C.proc.civ. De asemena, a mai subliniat ca nu are calitate procesuala pasiva intrucat de aplicarea prevederilor Legii 304/2004 privind salarizarea si plata altor drepturi banesti, sunt tinuti doar ordonatorii de credite- principal, secundar si tertiar, cu care reclamanta-intimata are raporturi de munca. Raportat la art.17 din Legea 47/2006, o asemenea calitate poate fi eventual retinuta cu privire la Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, respectiv cu privire la structurile sale deconcentrate. Criticile acestui recurent vizeaza si nelegalitatea hotararii din perspectiva aplicarii gresite a Legii, evidentiindu-se ca normele incidente in cauza si care trebuiau aplicate sunt cele ale OUG 148/2005, iar nu dispozitiile art.79 alin.4 din Legea 303/2004, care erau abrogate. Ca urmare a adoptarii OUG 148/2005 s-a externalizat prestatia din bugetul asigurarilor, plata pentru indemnizatia de crestere a copilului fiind suportata din bugetul de stat, fiind eliminate diferentele si discriminarile anterioare, existente intre categorii profesionale care realizeaza acelasi venit dar, care beneficiau de indemnizatii in cuantumuri diferite. De asemenea, o data cu intrarea in vigoare a ordonantei - 1.01.2006 a fost abrogat art.79 alin.4 din Legea 304/2004. OUG nr.148/2005 transpune prevederile clauzei II - concediul pentru cresterea copilului pct.1,2, pct.3 lit.a-c, precum si anexa directivei nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996, referitoare la acordul cadru, privind concediul pentru cresterea copilului, incheiat intre V., D. si D., publicata in Monitorul Oficial nr.145/19 iunie 1996. S-a mai invocat faptul ca, incepand cu 1 ianuarie 2009, in materia indemnizatiei pentru cresterea copilului isi gaseste aplicabilitatea Legea nr.257/31.10.2008, lege prin care OUG 148/2005 a suferit modificari. Recurentul parat Ministerul Finantelor Publice si-a sustinut recursul, aratand ca in mod neintemeiat instanta a ignorat exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantei si exceptia lipsei calitatii pasive a acestui parat, prin raportare la Legea 554/2004. Actiunea reclamantei, raportat la obiectul acesteia - anularea dispozitiei nr.14537/2008 emisa de N.-E. C, este o actiune in contencios administrativ, si nu poate fi promovata decat in contradictoriu cu autoritatea emitenta a actului, care nu este paratul M.F.P. S-a subliniat ca obligarea paratului-recurent la alocarea fondurilor necesare platii sumelor solicitate, printr-o actiune in contencios administrativ, este inadmisibila. S-a mai invocat si faptul ca in mod eronat prima instanta a respins (implicit) exceptia inadmisiblitatii actiunii fata de M.F.P. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia, invocate prin raportare la legea finantelor publice nr.500/2002, in conditiile in care este inadmisibila alocarea de catre M.F.P.a unor sume suplimentare ce nu au fost prevazute si aprobate in bugetul pe anul 2009. Cea de a treia recurenta - Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale C a sustinut si aceasta nelegalitatea hotararii instantei de fond, criticile acesteia evidentiind faptul ca hotararea nu se intemeiaza pe cadrul legislativ care reglementeaza prestatiile sociale acordate de stat in vederea sustinerii familiei pentru cresterea copilului pana la 2 ani, prima instanta completand cadrul legal existent in aceasta materie cu reglementari noi, dispuse prin sentinta. S-a mai aratat ca instanta nu a cercetat fondul cauzei, protocolul CEDO invocat, neavand nici o legatura cu verificarea legalitatii actului administrativ adus in fata instantei. Masurile de protectie sociala, in care se include si indemnizatia pentru cresterea copilului, se acorda din bugetuld de stat si nu sunt conditionate de plata unei contributii la un fond special destinat asigurarii unor riscuri, fapt pentru care se acorda in cuantum unic pe baza principiului solidaritatii. Recurenta-parata a evidentiat faptul ca prin decizia AJPS C nr.14537/16.03.2009, ca urmare a adoptarii Legii nr.257/2008, reclamantei intimate i-a fost acordata, retroactiv, cu incepere din 1 ianuarie 2009 o indemnizatie calculata raportat la 85% din veniturile nete realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului, fara a fi acordate insa dobanzi, respectiv fara actualizarea sumelor cu indicele de inflatie. Reclamanta-intimata si-a exprimat pozitia procesuala prin intampinare (f.18), opinand ca, raportat la petitul principal al actiunii formulate si precizate, competenta materiala in solutionarea acesteia apartine tribunalului. A subliniat ca actiunea nu se intemeiaza pe Legea 304/2004, in sensul ca aceasta ar fi in vigoare, ci ca pretinde drepturi care sunt prevazute de aceasta lege, temeiul actiunii constituindu-l dispozitiile Legii 554/2004 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului. M.M.F.P.S. are calitate procesuala in cauza, fiind chemat in judecata intrucat sumele de bani necesare platii indemnizatiei pentru cresterea copilului se asigura din bugetul de stat prin bugetul acestui parat. Referitor la recursul A.J.V.P.S. C, s-a subliniat ca sustinerile acestuia nu sunt intemeiate, hotararea atacata fundamentandu-se pe incalcarea, prin emiterea deciziei contestate, a drepturilor reclamantei- intimate, drepturi recunoscute de art.1 din Protocolul 12 la CEDO, art.1 din Primul Protocol al Conventiei. Reclamanta-intimata a mai aratat ca, intr-adevar, incepand cu data de 1.01.2009 i-au fost acordate drepturile prevazute de Legea 257/2008 prima plata a acestora, s-a facut la data de 16.04.2009, fara a-i fi acordata insa dobanda, cuvenita cu titlu de prejudiciu, ca urmare a neexecutarii obligatiei de plata a indemnizatiei la termenele stabilite de legiuitor. In ceea ce priveste recursul M.F.P reclamanta intimata a subliniat ca isi mentine pozitia procesuala adoptata in intampinarea depusa in recursul din primul ciclu procesual, intampinare care insa nu a fost identificata. Mai precizeaza reclamanta-intimata ca nu solicita sumele acordate pana la data solutionarii cererii. Analizand recursurile formulate prin prisma probatiunii si a dispozitiilor legale in materie, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate. Prin demersul ei, reclamanta-intimata N. B. B. a solicitat in contradictoriu cu paratii M i n i s t e r u l M u n c i i, Familiei si Egalitatii de Sanse, Directia de Munca Solidaritate Sociala si Familie, Directorul Executiv al Directiei de Munca Solidaritate Sociala si Familie si Ministerul Economiei si Finantelor, anularea deciziei nr.14537/2008, emise de paratul Directorul Executiv al D.M.S.S.F. in ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului, obligarea paratilor sa stabileasca si sa plateasca in favoarea reclamantei o indemnizatie pentru cresterea copilului in cuantum lunar de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 6 luni, anterioare datei la care se acorda acest concediu, incepand cu data de 18.02.2008 si pana la incetarea concediului pentru cresterea copilului, cu dobanda legala pe perioada dintre data la care ar fi trebuit sa primeasca indemnizatia, respectiv data de 20 a fiecarei luni si pana la plata integrala a acesteia si obligarea paratului de rd.4 la alocarea fondurilor necesare platii sumelor indicate. (fl.8 dos(...)). In cel de-al doilea ciclu procesual, reclamanta-intimata si-a majorat catimea pretentiilor pentru perioada 01.01.2009, pana la incetarea concediului pentru cresterea copilului, de la 75% la 85% din venitul realizat pe ultimele 12 luni, conform optiunii efectuate in temeiul Legii nr.257/2008. Referitor la temeiul actiunii, reclamanta-intimata a aratat ca actiunea nu se intemeiaza pe legislatia interna, ci pe prevederile CEDO si protocoalele sale aditionale, justificata fiind de incalcarea drepturilor protejate de Conventie ceea ce-i confera indreptatirea la despagubiri. Raportat la obiectul cauzei dedus judecatii, asa cum acesta a fost precizat, Curtea apreciaza ca, competenta materiala in solutionarea acesteia a fost corect stabilita, ea apartinand instantei de contencios administrativ, respectiv T r i b u n a l u l u i C l u j. Astfel, se retine ca potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ "orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate". Or, actiunea reclamantei-intimate vizeaza anularea dispozitiei nr.14537/2008 emise de Directorul Executiv al Directiei de Munca, Solidaritate Sociala si F a m i l i e C l u j in obligarea la emiterea unei noii dispozitii in sensul solicitat. Pornind de la definitia actului administrativ cuprinsa in art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, Curtea constata ca dispozitia contestata se circumscrie notiunii de act administrativ individual, iar raportat la art.1 lit.b din acelasi act normativ, emitentul dispozitiei este o autoritate publica in sensul instituit de legiuitor. Constatand asadar ca actiunea se circumscrie sferei contenciosului administrativ, Curtea in temeiul art.10 din Legea 554/2004 va respinge ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale. In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea va proceda la analizarea acestuia prin raportare la doua perioade: 18.02.2008 - 31.12.2008 si 01.01.2009, pana la incetarea concediului pentru cresterea copilului. Referitor la prima perioada 18.02.2008 - 31.12.2008, se retine ca: Pana in anul 2006 indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare. Calculul indemnizatiei se realiza la nivelul a 85% din salariul mediu brut pe tara si era suportat din bugetul asigurarilor sociale, buget contributiv. Pentru magistrati, avocati si alte profesii liberare, indemnizatia de crestere a copilului se acorda conform legilor speciale ce reglementau activitatile specifice si se suportau, atat din bugetul de stat pentru magistrati cat si din fondurile contributive din sistemul propriu de asigurari al categoriilor mentionate. Conform art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor, acestia primeau, pe perioada concediului pentru cresterea copilului o indemnizatie in cuantum de 75% din media veniruirlor nete realizate in ultimele 6 luni, anterioare datei de la care se acorda acest concediu. Incepand cu 1 ianuarie 2006 pentru a elimina discriminarile create prin actele normative mentionate a fost adoptata OUG nr.148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata prin Legea nr.7/2007, instituindu-se un regim unic potrivit caruia tuturor familiilor din Romania indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in suma fixa de 800 lei in anul 2006 si 600 lei incepand cu anul 2007. Prin acest act normativ s-a externalizat prestatia din bugetul asigurarilor. Cu aceasta ocazie, indemnizatia pentru cresterea copilului a devenit o prestatie de asistenta sociala cu caracter universal, bazata pe principiul solidaritatii sociale, menita sa asigure tuturor familiilor, indiferent de castigurile pe care acestea le realizeaza, conditii egale de crestere a copilului. Aceste cuantumuri se acorda indiferent de nivelul indemnizatiei avut anterior intrarii in vigoare a OUG nr.148/2005, cu modificarile si completarile ulterioare si actul normativ nu prevede compensari are drepturilor stabilite in baza altor acte normative. Prin urmare, de la 1 ianuarie 2006, se aplica numai prevederile OUG nr.148/2005 cu modificarile si completariule ulterioare, aprobate prin Legea nr.7/2007. De mentionat este faptul ca atat OUG nr.148/2000, la art.28 alin.2 cat si Hotararea nr.53 din 19 ianuarie 2006 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta nr.148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobate prin Hotararea guvernului nr.1825/2005 la art.291 stipuleaza, in mod expres ca, art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga, astfel ca, pentru persoanele care pana la data de 31 decembrie 2005 au beneficiat de drepturile prevazute la articolul aratat se aplica procedura de stabilire si plata a drepturilor prevazute de prezentele norme metodologice, contrar sustinerilor intimatelor-reclamante. Pornind de la dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei, conform carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, stabilindu-se ca daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile", Curtea va analiza concordanta OUG 148/2005 cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv art.1 din Protocolul I, pe care se intemeiaza de altfel, actiunea reclamantei. Astfel, conform art.1 din Protocolul nr.I al CEDO "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor." Asadar, prima fraza a primului alineat enunta principiul general al necesitatii respectarii dreptului de proprietate, iar cea de a doua norma subliniaza caracterul relativ al dreptului de proprietate, in sensul ca acesta nu este unul absolut, putand fi supus anumitor limitari, care insa trebuie sa corespunda unor cerinte. Referitor la notiunea de "bun" Curtea, a statuat cu valoare de principiu ca acesta are o semnificatie autonoma si nu se limiteaza in mod sigur numai la proprietatea unor bunuri corporale, avand o sfera larga de aplicare, putand sa acopere si sfera prestatiilor sociale. Cu privire la cele din urma, Curtea a retinut ca plata unor contributii la sistemul de securitate sociala, poate, in anumite conditii sa duca la nasterea unui drept protejat din art.1 din Protocol, adica dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai ca, pentru ca un asemenea drept sa se nasca si deci sa fie recunoscut, trebuie ca, cel interesat sa indeplineasca acele conditii care sunt prevazute de legislatia nationala in materie (caz Miiler contra Austriei-5849/-f.2). Se apreciaza ca reclamanta intimata este titulara "unui bun" in sensul recunoscut de conventie, indreptatirea acesteia de a beneficia de indemnizatia pentru cresterea copilului, fiind recunoscuta prin normele legale interne, aceasta intrunind conditiile de acordare a acestei prestatii sociale, din perspectiva mai sus aratata. In mod constant, Curtea s-a pronuntat in sensul ca, Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, (hotararea Artico impotriva Italiei, 13 mai 1980), drepturile garantate nefiind absolute, admitandu-se ca pot fi instituite anumite limitari, fara ca acestea insa, sa aduca atingere substantei dreptului sau sa-l lipseasca de efectivitate. Cu referire la limitarile dreptului de proprietate, se retine ca art.1 din Protocolul nr. I enumera doua limite ale exercitiului acestui drept - posibilitatea privarii de proprietate pentru cazul de utilitate publica si reglementarea exercitarii acestui drept in conformitate cu interesul general, admitandu-se ca privarea trebuie sa fie prevazuta de lege, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica si sa fie conforma cu normele generale ale dreptului international, respectiv sa respecte principiul proportionalitatii. Curtea apreciaza ca reclamanta-intimata a suferit o ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate asupra "bunului" sau, ingerinta care insa nu se bucura de "legalitate", in sensul stabilit de Conventie. Numai simpla existenta a unor norme, nu este suficienta pentru a justifica o privare de proprietate, ele trebuind sa fie accesibile, precise si previzibile, calitati care trebuie sa se regaseasca cumulativ (cauza Sunday Times contra Regatului Unit din 1979). Se constata ca exista o "lege" - OUG 148/2005, care insa nu intruneste una dintre conditiile consacrate - respectiv, cea a previzibilitatii. Curtea "reaminteste" ca o norma este "previzibila" numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel, incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate sa isi corecteze conduita (cauza Rotaru impotriva Romaniei). Or, se poate constata ca reclamanta s-a increzut in sistemul legislativ care-i configura statutul ce includea, intre altele, si asigurarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului de pana la 2 ani in cuantumul prevazut de Legea nr. 303/2004. Prin urmare, OUG 148/2005 care a reconfigurat regimul juridic al indemnizatiei de crestere a copilului aparuta intempestiv, ca urmare a exercitiului competentei constitutionale data Guvernului prin efectul institutiei delegarii legislative aplicabila in conditii extreme si speciale, a rapit intempestiv dreptul la care era indrituita reclamanta si pe care spera in mod legitim sa-l obtina, putandu-se astfel caracteriza ca acest act normativ este lipsit de previzibilitate in sensul stabilit de jurisprudenta pertinenta a CEDO. Cu atat mai mult, cu cat prin Decizia nr. 446/1997 adoptata de Consiliul National privind Combaterea Discriminarii s-a statuat ca prevederile cuprinse in OUG 148/2005, aprobata prin Legea nr.7/2007 sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv si legitim. Constatand ca OUG 148/2005 contravine Conventiei, Curtea apreciaza ca, in temeiul art. 20 din Constitutia Romaniei, se impune aplicarea cu prioritate a Conventiei, astfel ca din aceasta perspectiva nu se poate retine aplicarea actului normativ intern mentionat. In conditiile in care OUG 148/2005 este contrara Conventiei raportat la art.20 din Constitutie, aceasta trebuia inlaturata de catre judecator, judecatorul national fiind primul judecator al Conventiei, astfel ca, cuantumul prevazut de catre acest act normativ, nu putea fi aplicat intimatei reclamante. In ceea ce priveste modalitatea de calcul a indemnizatiei stabilita de catre instanta pentru perioada 08.02.2008 - 31.12.2008, se constata ca in mod corect prima instanta a retinut procentul de 75%, asa cum prevedeau dispozitiile art. 94 din Legea 303/2004, anterior intrarii in vigoare a OUG 148/2005 (1.01.2006). Nu poate fi primita critica conform careia prin admiterea actiunii reclamantei s-ar da valoare unui text legal abrogat, deoarece acordarea procentului mentionat apare ca o justa si echitabila despagubire pentru reclamanta intimata, intrucat reprezentarea avuta de aceasta atat anterior conceperii copilului cat si ulterior viza o indemnizatie la acest procent de 75%, care de altfel fusese acordat anterior, conform Legii 303/2004, si care continua sa se acorde si altor persoane aflate in situatii similare - altor mame judecator, ca urmare a Hotararii nr.46/2007 a C.N.C.D. Cu privire la cea de-a doua perioada, 1 ianuarie 2009-pana la incetarea concediului pentru cresterea copilului, Curtea constata ca la data de 16.03.2009 a fost emisa de catre parata-recurenta Agentia pentru Prestatii Sociale a jud.C decizia nr.14537 prin care s-a stabilit ca reclamanta-intimata este indreptatita la o indemnizatie lunara pentru cresterea copilului , in cuantum de 4000 lei, incepand cu data de 1.01.2009, indemnizatie care i-a fost acordata retroactiv, la data de 16.04.2008, aspect necontestat de catre parata. Curtea are in vedere ca, demersul privind solicitarea si obtinerea dobanzii legale nu poate fi paralizat prin faptul ca Legea nr. 257/31.10.2008, nu prevede si acordarea dobanzii, in conditiile in care sumele datorate reclamantei intimate, devin exigibile la data de 20 a fiecarei luni, retinerea acestora de catre recurenta-parata neavand un temei legal. Or, in acest context, reclamanta-intimata este indreptatita si la dobanda legala calculata pe perioada cuprinsa intre momentul exigibilitatii obligatiei de plata - data de 20 a fiecarei luni si data platii integrale. In masura in care nu s-ar fi acordat si dobanda legala in conditiile anterior aratate, Curtea apreciaza ca s-ar fi ajuns la situatia imbogatirii fara just temei. Constatand ca prima instanta a transat corect litigiul dedus judecatii, raportat si la considerentele de fapt si de drept expuse in precedentul prezentei decizii, Curtea va respinge recursurile. Exceptiile invocate de recurentul parat - Ministerul Finantelor Publice nu pot fi primite, in conditiile in care acest parat a fost chemat in judecata doar pentru efectuarea demersurilor necesare alocarii sumelor solicitate prin actiune. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de M I N I S T E R U L M U N C I I, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si AGENTIA JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE C, impotriva sentintei civile nr. 491 din 27.02.2009, pronuntate in dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i C l u j, pe care o mentine in intregime. Decizia este irevocabila. Pronuntata in sedinta publica din 18 iunie 2009. PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)-(...) D. RED.DG/MB 2 ex. Jud.fond: M.E.

Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.
Iti recomandam si urmatoarele spete

  • Hotararea 196/R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 343 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 402R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 96/R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 217/R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 213 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 2/R/CC/2010 - Civil - reziliere contract - Contestatie in anulare
  • Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal înscris în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 și nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013