R O M A N I A
                        CURTEA DE  A P E L   I A S I
                SECTIA LITIGII DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
                               DECIZIE Nr. 183
                   Sedinta publica de la 16 Februarie 2010
                            Completul compus din:
                    PRESEDINTE               (...) (...)
               Judecator                           (...) (...)
                    Judecator              (...) (...) N.
                Grefier                                 J. E.
      Pe rol judecarea cauzei avand  ca  obiect  litigiu  de  munca  privind
recursul formulat de Compania Nationala de Transport  a  Energiei  Electrice
"U." S.A. impotriva sentintei civile nr. 1718 din 30.10.2009 a  T r i b u  n
a l u l u i   I a s i (dosar nr(...)), intimati fiind E. E. E.,  E.  D.,   B
S. D.,  E. E.,  F. U.,  I. E.,  I. N.,  I. E. H.,  J. N.,  J.  N.,   P.  N.,
E. J.,  E. D.,  T. D.,  T. E. si V. P. D..
      Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data  de  9  februarie  2010,
sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta  de  la  acea
data, care face parte din prezenta,  si  cand,  avand  nevoie  de  timp  mai
indelungat pentru deliberare,  pronuntarea  s-a  amanat  pentru  astazi,  16
februarie 2010.
      Dupa deliberare,

                               CURTEA DE APEL
      Prin cererea inregistrata la  T r i b u n a l u l   I a s  i  sub  nr.
3183/99/05.05.2009, reclamantii E.-E. E., E. D., B S.-D., E. E., F.  U.,  I.
E., I. N., I. E.-H., J. N., J. N., P. N., E. J., E. D., T. D.,  T.   E.,  V.
P.-D. au chemat in judecata pe parata  Compania  Nationala  de  Transport  a
Energiei Electrice "U." S.A., solicitand  obligarea  acesteia  la  acordarea
grupei I de munca in conformitate cu prevederile Ordinului nr.  50/1990,  de
la data angajarii si pana la data de 01.04.2001.  De  asemenea,  reclamantii
au solicitat si obligarea paratei la emiterea unor adeverinte cu  mentiunile
cuprinse in dispozitivul hotararii judecatoresti.
      In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca  au  fost  angajatii
I.R.E., ulterior F.R.E., care avea in componenta atat sectia de transport  a
energiei electrice, cat si sectia de distributie  si  furnizare  a  energiei
electrice. In urma aparitiei  H.G.  nr.  627/2000,  sistemul  energetic  s-a
impartit   in   S.C.   "F."S.A.,S.C."U."S.A.,S.C."HIDROF."    S.A.,     S.C.
"NUCLEARF." S.A., sectia  de  transport  devenind  S.C.  "U."  S.A.  Aceasta
societate a preluat intreg patrimoniul  sectiei  J.,  atat  in  ce  priveste
instalatiile, cat si personalul muncitor.
      Mai sustin reclamantii ca in  cadrul  acestei  societati  au  efectuat
lucrari  de  intretinere,  revizie,  reparatie,  lucrari  de   lichidare   a
avariilor si a incidentelor la instalatiile electrice  de  inalta  tensiune,
de la data angajarii si pana in prezent. Munca desfasurata se incadreaza  in
grupa  I  de  munca,  dreptul  la  acordarea  acestui  beneficiu   fiindu-le
recunoscut de dispozitiile art. 3, art. 6, art. 7 din Ordinul  nr.  50/1990.
Astfel,  reclamantii  arata  ca  in  timpul  indeplinirii  atributiilor   de
serviciu sunt supusi unui complex de  factori  de  risc  de  imbolnavire  si
accidentare, ca activitatea prestata se desfasoara in prezenta unor  factori
de risc chimic majori si a unei tensiuni permanente  a  curentului  electric
cuprinsa intre 110.000 volti si 400.000  volti,  ca  se  depaseste  valoarea
admisa a D.  electric  in  statiile  unde  isi  desfasoara  activitatea.  De
asemenea,  reclamantii  sustin  ca  activitatea  lor  include   lucrari   de
exploatare si intretinere a capacitatilor de productie ale  societatilor  ai
caror salariati beneficiaza de grupa I de munca.
      Reclamantii au depus  la  dosarul  cauzei  practica  judiciara  si  au
solicitat proba cu inscrisuri si expertiza tehnica.
      La primul termen  de  judecata,  reclamantii  au  precizat  perioadele
pentru care solicita acordarea grupei I de munca.
      Parata Compania Nationala de Transport a Energiei Electrice "U."  S.A.
a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
      In motivarea pozitiei sale procesuale, parata a sustinut ca la pct.  1
si 2 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede in mod expres ca locurile de  munca,
activitatile si categoriile profesionale care se incadreaza in grupele I  si
II de munca sunt cuprinse in anexele 1  si  2.  Or,  functiile  detinute  de
reclamanti  -  electricieni  statii  -  nu  se  regasesc  in  nici  una  din
categoriile profesionale, activitatile ori locurile de  munca  prevazute  in
anexe. Incadrarea in grupele I si II de munca se face in situatia  in  care,
cu toate masurile  luate  de  unitate  pentru  normalizarea  conditiilor  de
munca, nivelul noxelor existente depaseste nivelul maxim admis  prevazut  de
normele de protectia muncii. Mai sustine  parata  ca  in  cadrul  societatii
este monitorizata  permanent  starea  de  sanatate  si  evolutia  starii  de
sanatate  a  personalului  care  lucreaza  in  instalatiile   din   statiile
electrice, neconstatandu-se efecte asupra starii de sanatate  a  persoanelor
monitorizate. Mai mult, in urma  analizarii  Raportului  privind  asigurarea
starii de securitate si  sanatate  in  munca  pe  anul  2001,  Comitetul  de
securitate si sanatate in munca din cadrul  societatii  a  precizat  ca  "nu
nominalizeaza nici un loc de munca cu conditii  deosebite,  conform  art.  2
din H.G. nr. 261/2001".
      In ceea ce priveste dispozitiile art. 6 invocate de catre  reclamanti,
sustine parata ca acestia nu sunt indreptatiti sa solicite sa li  se  acorde
drepturi pentru care erau obligati sa faca demersurile necesare  in  vederea
obtinerii lor la momentul aparitiei actului  normativ.  Astfel,  este  culpa
reclamantilor ca nu s-au preocupat pentru nominalizarea persoanelor care  se
incadreaza in grupele I si II de munca. Existenta conditiilor  deosebite  la
locurile de munca trebuia sa rezulte din determinarile  de  noxe,  efectuate
de  catre  organele  Ministerului  Sanatatii   sau   de   laboratoarele   de
specialitate proprii, determinari confirmate de catre  inspectorii  de  stat
pentru protectia muncii.
      Referitor la dispozitiile art. 3 alin.  2  din  ordinul  nr.  50/1990,
parata sustine ca reclamantii nu desfasoara activitati care  includ  lucrari
de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie  ale  societatilor
ai caror angajati beneficiaza de grupa I de munca, iar munca desfasurata  in
statiile electrice de transformare nu are nici o  legatura  cu  activitatile
desfasurate de electricienii  de  la  SNCFR,  conditiile  de  munca  nefiind
asemanatoare. Cat priveste sporul de conditii grele sau periculoase de  care
au beneficiat reclamantii, acesta nu are legatura cu incadrarea unui loc  de
munca in grupa I sau II. In ceea ce  priveste  proba  cu  expertiza  tehnica
solicitata de reclamanti,  parata  sustine  ca  aceasta  este  inadmisibila,
avand in vedere perioada pentru care se solicita acordarea grupei de munca.
      Tot prin intampinarea formulata,  parata  a  invocat  exceptia  lipsei
calitatii sale procesuale pasive fata de reclamantii J. N., E.  D.,  T.  D.,
E. J., E. E. E., I. E. H. si V. P. D.. De  asemenea,  parata  a  invocat  si
exceptia prescriptiei dreptului la  actiune  si  exceptia  inadmisibilitatii
actiunii  intrucat  acestia  solicita  sa  se  adauge  la  lege  in   sensul
completarii  prevederilor   Ordinului   nr.   50/1990   cu   noi   categorii
profesionale, activitati sau locuri de munca care sa se incadreze  in  grupa
I de munca.
      Parata a solicitat proba cu inscrisuri.
      La termenul de judecata din 24.06.2009, instanta  a  respins  exceptia
prescriptiei dreptului la  actiune,  exceptia  lipsei  calitatii  procesuale
pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
      Prin sentinta civila nr. 1718 din 30.10.2009,  T r i b u n  a  l  u  l
I a s i a admis in parte actiunea formulata de reclamantii E. -  E.  E.,  E.
D., B S.-D., E. E., F. U., I. E., I. N., I. E. - H., J. N., J.  N.,  P.  N.,
E. J., E. D., T. D., T.  E., V. P.-D. in contradictoriu cu  parata  Compania
Nationala de Transport a Energiei Electrice "U." S.A.
       A  obligat  parata  sa  acorde  reclamantilor  grupa  I   de   munca,
corespunzator perioadelor lucrate, dupa cum urmeaza:
      - E. - E. E. - pentru perioada 15.08.1983 - 01.04.1993 si 01.10.1998 -
01.04.2001,
      -   E.   D.   -   pentru   perioada   26.02.1990   -   03.05.1993   si
          18.05.1994 - 01.04.2001,
      -   B   S.-D.   -   pentru   perioada    21.08.1989    -    18.09.1989
                     si 01.10.1990 - 01.04.2001,
      -  E.    E.   -   pentru   perioada   30.08.1982   -   30.09.1982   si
           27.03.1984 - 01.04.2001,
      -   F.    U.   -   pentru   perioada    20.07.1972    -    24.02.1974,
             26.06.1975 - 17.09.1990 si 01.08.1992 - 01.04.2001,
      -   I.   E.   -   pentru   perioada   12.07.1972   -   21.02.1974   si
                 27.06.1975 - 01.04.2001,
      -  I.    N.   -   pentru   perioada   26.02.1990   -   15.04.1992   si
              29.04.1993 - 01.04.2001,
          -   I.   E.   -   H.    -    pentru    perioada    26.02.1990    -
                    24.10.1992, 27.10.1993 - 01.04.2001,
        - J.  N. - pentru perioada  18.03.1969 - 01.04.2001,
       -  J.   N.   -   pentru   perioada   01.08.1970   -   19.09.1970   si
                        01.04.1971 - 01.04.2001,
       -  P.   N.   -   pentru   perioada   11.09.1978   -   16.10.1978   si
                                  24.03.1980 - 01.04.2001,
       -  E.   J.  -   pentru   perioada    06.08.1974   -   17.10.1980   si
                         01.12.1981 - 01.04.2001,
      - E.  D. - pentru perioada 01.10.1998 - 01.04.2001,
      - T. D. - pentru perioada 01.10.1998 - 01.04.2001,
       -  T.   E.   -   pentru   perioada   07.07.1972   -   25.10.1974   si
                                      21.02.1976 - 01.04.2001,
      - V. P.-D. - pentru perioada 19.09.1991 - 01.04.2001.
      A obligat parata sa elibereze reclamantilor adeverinte  cu  perioadele
in care au desfasurat activitate in grupa  I  de  munca,  conform  prezentei
hotarari.
      A respins cererea reclamantului E. E. E.  de  obligare  a  paratei  la
acordarea grupei I de munca pentru perioada 01.04.1993 -  30.09.1998.
      A respins cererea  reclamantului  E.  D.  de  obligare  a  paratei  la
acordarea grupei I de munca  pentru  perioada  11.08.1971  -  21.02.1972  si
16.07.1973  - 30.09.1998.
      A respins cererea  reclamantului  T.  D.  de  obligare  a  paratei  la
acordarea grupei I de munca  pentru  perioada  09.09.1971  -  23.09.1971  si
10.04.1972 - 30.09.1998.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamantii sunt sau au fost salariatii paratei,  astfel  cum  rezulta
din copia carnetelor de munca depuse la dosar. Prin  actiunea  introductiva,
acestia au solicitat obligarea paratei la acordarea grupei intai  de  munca,
de la data angajarii si pana la data de 01.04.2001.
      In cauza a fost efectuata o expertiza tehnica  de  specialitate  avand
urmatoarele   obiective:   mentionarea    nivelului    noxelor    existente,
suprasolicitarea fizica si nervoasa, riscul deosebit de  accidente  si  boli
profesionale   in   conditii   de   microclimat   nefavorabile;   detalierea
conditiilor de lucru ale reclamantilor si  stabilirea  perioadelor  in  care
reclamantii au desfasurat activitati  care  se  incadreaza  in  grupa  I  de
munca.  Expertiza  efectuata  in  cauza  a  identificat  mediul  de   lucru,
conditiile grele in care isi desfasoara activitatea  reclamantii,  riscurile
la care sunt  supusi,  conditiile  de  microclimat  nefavorabil,  atat  prin
perceperea efectiva a instalatiilor electrice, a atributiilor  de  serviciu,
a echipamentului  din  dotare,  a  felului  muncii  desfasurate  de  fiecare
reclamant, cat si din observarea inscrisurilor privind conditiile  grele  de
munca si factorii de risc.
       Astfel,  din  cuprinsul  raportului  de  expertiza  rezulta   ca   in
perioadele pentru care reclamantii solicita acordarea  grupei  I  de  munca,
activitatea acestora s-a desfasurat in cadrul  instalatiilor  de  transport,
distributie si furnizare a energiei electrice catre  consumatori,  efectuand
lucrari  de  exploatare,  intretinere,   revizie   tehnica,   verificare   -
masuratori E. si reparare a instalatiilor electrice sub tensiune, precum  si
interventii in caz de avarii  sau  calamitati.  Toate  aceste  lucrari  s-au
desfasurat   in   conditii   deosebite    de    munca,    determinate    de:
caracteristicile,  volumul  si   complexitatea   instalatiilor   de   inalta
tensiune; specificul si complexitatea sarcinii de  munca  pentru  asigurarea
functionarii neintrerupte a sistemului energetic  national;  lucrul  in  aer
liber, cu microclimat nefavorabil  si  temperaturi  extreme,  indiferent  de
anotimp, pentru interventii la avarii ziua sau noaptea, iarna sau  vara,  pe
viscol, G., intemperii, calamitati naturale; lucrul  in  conditii  deosebite
recunoscute de catre administratie in contractele colective  de  munca  prin
acordarea de sporuri  sau  zile  de  concediu  de  odihna  suplimentare.  De
asemenea, reclamantii au fost expusi la mai multe noxe si  factori  de  risc
ce actioneaza simultan si efectele lor se cumuleaza  sinergic  in  afectarea
starii de sanatate, respectiv: noxa D. (camp  electromagnetic);  microclimat
nefavorabil; suprasolicitare fizica prin lucrul la inaltime  si  manipularea
materialelor si a pieselor  grele;  stres  determinat  de  responsabilitatea
ridicata  a  activitatii  pentru  realizarea  sigurantei  in  functionare  a
sistemului  energetic  national;  suprasolicitare  neuropsihica;   afectiuni
musculo-scheletice, cardiovasculare, osteo-articulare, etc.
      Din concluziile raportului de expertiza rezulta ca reclamantii pot  fi
incadrati in grupa I de munca, conform avizului dat prin scrisoarea  N.  nr.
84823/07.11.1990 si prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990,  in  raport
cu sarcinile din fisa  postului  si  atributiile  de  serviciu  deosebit  de
complexe realizate efectiv in instalatii,  conditiile  impuse  instalatiilor
si competentele impuse reclamantilor, conditiile de lucru la  care  au  fost
expusi, analiza comparativa cu  activitatea  si  riscurile  altor  categorii
profesionale care beneficiaza de grupa I  de  munca,  normele  riguroase  de
protectia muncii, functionarea instalatiilor in regim de foc continuu, etc.
       I n a l t a   C u r t e de Casatie  si  Justitie,  prin  decizia  nr.
258/20.09.2004, a retinut ca Ordinului nr. 50/1990 nu i se  poate  restrange
aplicarea numai la activitatile si functiile prevazute in forma  initiala  a
actului, in lipsa unei dispozitii exprese a insusi organului  de  autoritate
emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de  interpretare
se impune cu atat mai mult cu cat forma dobandita de ordinul respectiv  prin
completarile  si  modificarile  ulterioare  a   fost   menita   sa   elimine
inconsecventele si  inechitatile  existente.  Din  acest  motiv,  a  accepta
restrangerea sferei de aplicare a ordinului si a  crea  categorii  distincte
de beneficiari, in raport cu situatia pe care acestia o aveau atunci cand  i
s-au adus modificari sau completari ar insemna  sa  se  creeze  discriminari
tocmai acolo unde s-a urmarit tratarea egala  si  nediferentiata  a  tuturor
celor care au activat in conditii similare de munca, indiferent de  perioada
in care au lucrat.
      In ceea ce priveste  sustinerile  paratei  referitoare  la  faptul  ca
ordinul are  un  caracter  limitativ,  acestea  sunt  neintemeiate  intrucat
principiul de baza al incadrarilor in grupe  superioare  de  munca  nu  este
regasirea in liste, ci incadrarea se face pe baza existentei conditiilor  de
munca deosebite  si  a  uzurii  capacitatii  de  munca  a  persoanelor  care
lucreaza in acest climat nefavorabil.
      In consecinta, avand in vedere concluziile  raportului  de  expertiza,
instanta a  retinut  ca  activitatea  desfasurata  de  reclamanti  poate  fi
asimilata cu cea prevazuta in Ordinul nr. 50/1990, anexa 1, pct.  123  alin.
15 si alin. 46, astfel incat cererea reclamantilor de obligare a paratei  la
acordarea grupei I de munca este intemeiata.
      In ceea ce priveste  perioadele  in  care  reclamantii  au  desfasurat
activitati ce se incadreaza in grupa I de munca, expertul a  analizat  si  a
precizat pentru  fiecare  reclamant  in  parte,  cu  exactitate,  perioadele
pentru care se justifica incadrarea in grupa I de munca.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal,  parata
Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice "U." S.A.
      In motivarea recursului  se sustine, in primul rand,  ca  instanta  de
fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive  fata  de
o parte dintre reclamanti. SC T. SA, infiintata conform HG nr. 710/20001,  a
preluat pentru salariatii transferati, J. N., E. D., T. D. si E.  J.,  toate
drepturile si obligatiile legate de personal si aceasta societate ar  trebui
sa fie obligata la acordarea grupei I de munca  si  eliberarea  adeverintei.
Si reclamantii E. E. E., I. E. H. si V. P. D. nu au  calitatea  de  angajati
ai recurentei, fiind angajatii SC E-(...) M SA.
      Pe fondul  cauzei,  recurenta  sustine  ca  motivarea  sentintei  este
incompleta si netemeinica, iar instanta nu s-a pronuntat  asupra  apararilor
sale, actiunea formulata de reclamanti fiind neintemeiata.
      Astfel, intimatii reclamanti au solicitat acordarea grupei I de  munca
in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990,  dar  nu  au  precizat
anexa din ordin si locul din anexa aplicabil si nu au  facut  dovada  ca  au
lucrat cel putin 50% din timpul efectiv de lucru in conditii incadrabile  in
grupa I.
HG  nr.  261/2001  stabilea  incadrarea  locurilor  de  munca  in   conditii
deosebite in functie de prezenta in mediul de munca a  noxelor  profesionale
fizice, chimice sau biologice, iar Comitetul de securitate  si  sanatate  in
munca din cadrul societatii a precizat ca nu exista nici un loc de munca  cu
conditii deosebite.
       Eronat  a  invocat  prima  instanta  si  faptul  ca  reclamantii   au
beneficiat de spor pentru conditii grele, periculoase sau nocive, spor  care
are alta natura juridica si nu are legatura cu incadrarea unui loc de  munca
in grupa I sau II.
      Mentionand prevederile art.  6  din  Ordinul  nr.  50/1990,  recurenta
considera ca nimeni nu poate invoca propria culpa, deci  reclamantii  nu  se
pot apara aratand ca au avut o atitudine pasiva pentru ca  "nu  ar  fi  fost
corect informati cu privire la conditiile de  lucru  si  riscurile  la  care
sunt supusi".
       De  asemenea,  Ordinul  nr.   50/1990,   nu   prevede   posibilitatea
asimilarii,  asa  cum  nelegal  a  retinut  prima  instanta,  ci  precizeaza
explicit care sunt conditiile  in  care  se  face  incadrarea  locurilor  de
munca, activitatilor si categoriilor profesionale  in  grupa  I  sau  II  de
munca. Cererea reclamantilor trebuia respinsa ca inadmisibila,  intrucat  au
solicitat instantei de judecata sa adauge la lege.
      Modul  superficial,  tendentios  si  partinitor,  in  care  a  inteles
instanta de  fond  sa  judece  cauza,  rezulta  si  din  invocarea  deciziei
258/2004 a ICCJ, decizie care se refera insa la personalul din unitatile  de
exploatare a cailor  ferate,  a  caror  activitate  este  legata  direct  de
siguranta circulatiei.
      Recurenta critica si modul eronat si neintemeiat in care  instanta  de
fond a respins obiectiunile formulate la  raportul  de  expertiza,  care  nu
trebuia luat in considerare.
      Intimatii au depus concluzii scrise si practica judiciara.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, precum  si  hotararea  primei
instante, prin prisma criticilor  formulate  de  recurenta  in  conformitate
prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod proc. civila,  Curtea  constata
ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
      Din copiile carnetelor de munca ale intimatilor J. N., E. D.,  T.  D.,
E. J., E. E. E., I. E.  H.  si  V.  P.  rezulta  ca,  in  perioada  aferenta
obligarii recurentei la  acordarea  grupei  I  de  munca,  acestia  au  fost
salariatii Intreprinderii de Retele Electrice I, devenita SC F. SA  in  anul
1998, reorganizata in D. SA, iar in anul 2000 in SC U.  SA.  Asadar,  pentru
perioada anterioara datei de 1.04.2001, recurentei ii  revine  obligatia  de
acordare a grupei de  munca,  neavand  relevanta  imprejurarea  invocata  de
aceasta, respectiv transferul, ulterior datei de 1.04.2001,  al  intimatilor
J. N., E. D., T. D., E. J., E. E. E., I. E. H. si V. P.  la  alte  societati
comerciale: SC T. SA si SC E-(...) M SA. Recurenta,  care  nu  si-a  incetat
activitatea, ci continua sa fiinteze, este  succesoarea  angajatorilor  care
si-au incetat existenta, Intreprinderea de Retele Electrice I,  devenita  SC
F. SA in anul 1998, reorganizata  in  D.  SA,  nu  succesoarea  societatilor
comerciale la care  sunt  angajati  in  prezent  intimatii,  asa  incat  are
calitate procesuala pasiva  in  cauza,  prima  instanta  respingand  in  mod
corect exceptia invocata.
      In ceea ce priveste fondul cauzei, se constata,  contrar  sustinerilor
recurentei, ca instanta de fond a examinat apararile recurentei,  in  masura
in care acestea au legatura cu solutionarea cauzei.
      Hotararea de Guvern nr. 261/2001 stabileste criteriile si  metodologia
de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, nu in  grupa  I  de
munca. Acest act normativ  este  ulterior  datei  de  1.04.2001,  asa  incat
sustinerile recurentei,  privind  inexistenta  conditiilor  care  sa  atraga
incadrarea locurilor de munca cu  conditii  speciale,  nu  privesc  prezenta
cauza.
      Nefondata este si  critica  referitoare  la  caracterul  limitativ  al
Ordinului  nr.  50/1990.  Principiul  de  baza  al  incadrarilor  in   grupe
superioare de munca este cel al analizei conditiilor de munca, care  trebuie
sa aiba in vedere conditiile concrete de munca, cum  ar  fi  lucrul  in  aer
liber sub actiunea intemperiilor, programul de lucru, factori nociv etc.  De
altfel, Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase  modificari  si  completari,
iar,  pentru  unele  categorii   de   personal,   angajatorii   au   acordat
administrativ grupe superioare de munca,  chiar  in  absenta  unei  enuntari
exprese in ordin. In acest sens, al principiului  caracterului  nelimitativ,
a fost invocata, de catre prima instanta, si decizia  nr.  258/20.09.2004  a
ICCJ, conform careia nu se poate restrange aplicarea Ordinului  nr.  50/1990
numai la activitatile si functiile prevazute in forma  initiala  a  actului,
in lipsa unei dispozitii exprese a insusi organului  de  autoritate  emitent
sau a unui act  normativ  de  ordin  superior.  Tot  un  principiu,  cel  al
nediscriminarii, a fost avut in vedere si prin decizia nr. 87/1999 a  Curtii
Constitutionale, conform careia nu exista nici o ratiune sa  se  mentina  un
regim discriminatoriu  in  materia  grupelor  superioare  de  munca,  pentru
persoanele care au activat in aceleasi functii, indiferent de perioada.
      Cu privire la timpul efectiv lucrat de intimati in  conditiile  grupei
I, se retine ca expertul desemnat in cauza a concluzionat ca  acestia  si-au
desfasurat continuu activitatea, deci in proportie  de  100%,  sub  actiunea
acelorasi factori de risc determinati de sarcina de munca, echipamentul  din
dotare, instalatiile aflate  in  exploatare.  In  acelasi  context,  se  mai
retine ca atat sporul pentru conditii grele,  periculoase  sau  vatamatoare,
de care au beneficiat intimatii,  cat  si  grupa  superioara  de  munca,  se
acorda angajatului pentru conditiile de munca, ambele beneficii  pornind  de
la  premisa  climatului  nefavorabil   in   care   acesta   isi   desfasoara
activitatea, iar recunoasterea unuia  dintre  beneficii  nu  echivaleaza  cu
excluderea celuilalt.
      Fata de aplicarea pct. 6 din Ordinul  nr.  50/1990,  se  constata  ca,
prin actiunea introductiva, intimatii nu au solicitat  sa  fie  nominalizati
in grupa I de munca, ci obligarea angajatorului la  acordarea  grupei  I  de
munca. Prima instanta a examinat daca  intimatii  au  desfasurat  activitati
care se incadreaza in grupa superioara de munca,  nominalizarea  persoanelor
indreptatite revenind entitatilor mentionate  in  pct.  6  din  Ordinul  nr.
50/1990.  Este evident ca nu pot  fi  primite  nici  sustinerile  recurentei
privind  invocarea  propriei  culpe  de  catre  intimati,  acestia   neavand
posibilitatea de a se nominaliza ca  persoane  ce  se  incadreaza  in  grupa
superioara de munca. Singura posibilitate a  intimatilor  este  actiunea  in
justitie, deci  exceptia  inadmisibilitatii  actiunii  nu  este  intemeiata.
Prima instanta nu putea refuza solutionarea cauzei  pe  motiv  ca  legea  nu
prevede o procedura de contestare a acordarii grupelor superioare de  munca.
Dimpotriva, prima instanta avea obligatia sa solutioneze  cauza  cu  care  a
fost investita, iar hotararea pronuntata  nu  este  o  dispozitie  generala,
contrara prevederilor  art.  4  Cod  civil,  ci  o  dispozitie  particulara,
obligatorie doar pentru  partile  din  prezenta  cauza,  data  in  aplicarea
prevederilor pct. 3 alin.2 din Ordinul nr. 50/1990.
      Neintemeiate sunt si criticile aduse raportului de  expertiza  tehnica
intocmit in cauza. Pentru lamurirea  unor  imprejurari  de  fapt,  respectiv
conditiile concrete  si  specifice  in  care  si-au  desfasurat  activitatea
intimatii, instanta de judecata a considerat  necesar  sa  cunoasca  parerea
unui specialist, in conditiile art.  201  Cod  proc.  civila.  Prin  urmare,
acest mijloc de proba nu este "inutil" si nici nu sunt motive de  "refacere"
a raportului de  expertiza  intocmit.  Expertul  tehnic  a  avut  in  vedere
activitatea desfasurata  de  intimati  anterior  datei  de  1.04.2001  si  a
concluzionat  ca  toti  au  efectuat  lucrari  de  exploatare,  intretinere,
revizie  tehnica,  verificare-masuratori  E.  si  reparare  a  instalatiilor
electrice  sub  tensiune,  precum  si  interventii  in  caz  de  avarii  sau
calamitati, in conditii deosebite de munca, fiind expusi la mai  multe  noxe
si factori de  risc.  In  cuprinsul  raportului  de  expertiza,  expertul  a
examinat activitatea intimatilor si conditiile  de  lucru  pe  categorii  de
activitati, verificand  si  fisele  posturilor.  Nu  expertului  ii  revenea
sarcina de a prezenta documente si dovezi, asa cum  pretinde  recurenta,  ci
aceasta  avea obligatia de a prezenta  dovezi  contrare,  care  sa  inlature
concluziile specialistului.
      Cum recurenta, careia ii revine sarcina probei, nu  prezinta  nici  in
recurs atare dovezi, limitandu-se la critici aduse raportului de  expertiza,
critici care presupun  cunostinte  de  specialitate,  dar  nu  pot  inlatura
concluziile expertului, avandu-se in vedere si dispozitiile art.  312  alin.
1 Cod procedura civila, se va respinge recursul si se va  mentine  sentinta.
                            PENTRU ACESTE MOTIVE,
                               IN NUMELE LEGII
                                   DECIDE:
      Respinge recursul declarat de parata Compania Nationala  de  Transport
al Energiei Electrice "U." S.A. B impotriva sentintei civile  nr.  1718  din
30.10.2009 pronuntata de  T r i b u n a l u l   I a s i, sentinta pe care  o
mentine.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica din 16 februarie 2010.
|Presedinte,            |Judecator,             |Judecator,             |
|(...) (...)            |(...) (...)            |(...) (...) N.         |
|                       |Grefier,               |                       |
|                       |J. E.                  |                       |

Red. B.C.
Tehnored. B.C./P.I.
2 ex. - 1.03.2010
 T r i b u n a l u l   I a s i - D. D. F.
                            E. I