Ştiri Academica Barouri Case de avocatură Cariere Librărie Sfatul expertului Forum Despre noi
Spete: Hotararea 14

Civil - actiune in constatare
Instanta: CA BUCURESTI
Faza: Recurs
Data: 11-01-2010

Discutii similare pe forum

Transformare actiune in realizare in actiune in constatare - scris de roxana81 - 4 raspunsuri
Am o nedumerire - daca se transforma o actiune in realizarea dreptului intr-o actiune in constatare (care dupa parerea mea nu are caracter patrimonial) este normal ca instanta sa mentina dispozitiile privind obligarea la plata aceleiasi taxe judiciare de timbru? In concret, o actiune in rezilierea a zece contracte (pentru care instanta a calculat taxa la valoarea fiecarui contract) se transforma intr-o actiune in constatarea culpei contractuale a partii adverse fara a se mai solicita rezilierea ...
Actiune in constatare - scris de juristu - 2 raspunsuri
Speta - O societate fosta de stat dobandeste dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le are in folosinta printr-un atestat al dreptului de proprietate emis de Ministerul Lucrarilor Publice. Pe aceste terenuri se aflau si contructii. Vreau sa vand o bucata de teren si atunci solicit intabularea intregului teren urmand sa fac ulterior dezmembramant. Mi se da incheiere de repingere deoarece nu am prezentat actele de proprietate asupra cladirilor desi aveam o lista a acestora, ...
Actiune constatare - scris de juristu - 4 raspunsuri
Va cer parerea asupra unei spete interesante. In 1991, dupa "privatizarea" societatilor de stat, una dintre acestea se scindeaza si da nastere la mai multe societati comerciale pe actiuni, actionar principal la fiecare ramanand statul, restul de actiuni fiind impartite in cadrul cuponiadei. Cu ocazia constituirii acestor noi societati, acestea au preluat si o parte din patrimoniul fostei societati de stat. Din acest patrimoniu facea parte si terenuri cu constructiile aferente. Toate...
Actiune in constatare - scris de sendre - 4 raspunsuri
Am o speta extrem de incalcita, sper sa ma ajutati voi... In 2000 am cumparat o suprafata de teren de 2000 m.p. in intravilan de la un vanzator caruia ii fusese admisa actiunea in revendicare pentru aceasta suprafata de teren in contradictoriu cu Municipiul reprezentat de primar . In 2002 mi- a fost revendicata o suprafata de 500 m.p. din terenul cumparat actiune care a fost insa respinsa.Cu aceasta ocazie s-a intocmit o expertiza din care rezulta ca terenul cumparat de mine faptic este de 2....
Actiune in constatare? - scris de superina - 4 raspunsuri
Bun gasit. Am si eu o problema careia nu stiu cum sa-i dau de cap. Ulterior divortului fostii soti se impaca si convietuiesc intocmai ca o familie fara insa a se recasatori. In acest timp ea cumpara cu banii lui ( a lucrat o perioada in afara si a trimis bani ) apartamentul in care locuiau. In contract apare cumparatoare doar ea. Exista o chitanta de mana prin carea ea arata ca a primit banii de la el in vederea cumpararii imobilului. Tot el este cel care a suportat de atunci pana in prezent...
DOSAR NR(...) (1226/2009) R O M A N I A CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI FAMILIE DECIZIA CIVILA NR.14 Sedinta publica de la 11 ianuarie 2010 Curtea constituita din: PRESEDINTE - (...) (...) JUDECATOR - (...) (...) JUDECATOR - (...) (...) GREFIER - (...) (...) ***** ***** Pe rol se afla solutionarea recursului declarat de recurentii - reclamanti E. E., E. T. si E. D., impotriva deciziei civile nr.276 A din data de 03.03.2009, pronuntate de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i - Sectia a III-a Civila, in contradictoriu cu intimatii - parati E. B. - H., E. H. - E., E. H. si E. E.. E. are ca obiect - actiune in constatare. La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta recurentii reclamanti E. E. si E. D. personal si asistati de avocat J. E., in baza imputernicirii avocatiale nr.(...) emise de B a r o u l B u c u r e s t i-Cabinet Individual, acelasi avocat il reprezinta si pe recurentul reclamant E. T., in baza aceleiasi imputerniciri avocatiale, lipsind intimatii parati. Procedura este legal indeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei, depunerea prin serviciul registratura, la data de 15.12.2009, a copiei Decretului nr.759/1965 al Consiliului de Stat al S. T. Romania, insotite de tabelul anexa si planul de situatie. Recurentii reclamanti E. E. si E. D. se legitimeaza cu actele de identitate, astfel cum au fost consemnate in incheierea de sedinta de la termenul precedent. Reprezentantul recurentilor reclamanti solicita proba cu inscrisuri si depune la dosar, un set de inscrisuri, declarand ca nu mai are alte cereri de solicitat in cauza. Curtea, avand in vedere cererea de probe solicitata, in temeiul art. 305 si 167 Cod Procedura Civila, o incuviinteaza, administrand-o la acest termen de judecata si constatand ca nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbaterea motivelor de recurs. Reprezentantul recurentilor reclamanti solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat; depune concluzii scrise in acest sens; nu solicita acordarea cheltuielilor de judecata. C U R T E A, Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele: Prin cererea formulata la data de 13 iunie 2007 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 B, sub nr(...), reclamantii E. E., E. T. si E. D. au chemat in judecata pe paratii E. B. H., E. H. E., E. E.ia si E. H., solicitand instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare cu privire la imobilul - teren in suprafata de 640 mp., situat in B, pe de o parte, pe(...), iar pe de alta parte, in(...), sector 6, intre E. B. si E. G. Prin sentinta civila nr. 1901 din 19 martie 2008, Judecatoria Sectorului 6 B a respins actiunea formulata de reclamantii E. E., E. T. si E. D., in contradictoriu cu paratii E. B. H., E. H. E., E. E.ia si E. H.. Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca E. G, de o parte si E. B., de cealalta parte, au intocmit la data de 31 octombrie 1955, un inscris intitulat "chitanta", autentificat sub nr. 2927 din 31 octombrie 1955 de Notariatul de Stata B - Raionul G H. D, in care au consemnat vointa lor de a vinde, respectiv cumpara in viitor, terenul situat in Militari, Raionul G H. D,(...), care se invecina la rasarit cu str. (...), pe 11 ml, la B., cu restul proprietatii vanzatorului, la N., cu restul proprietatii vanzatorului pe o lungime de 40 ml si la N., cu terenul comunei pe 40 ml, pentru pretul de 6.600 lei, din care s-a achitat o parte de 4.000 lei (fila 4 dosar fond). S-a mentionat expres in cuprinsul acestui inscris: faptul ca terenul este proprietatea lui E. G, conform deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia a l-a, nr. 168/944 si cartii de judecata a Judecatoriei Populare a Raionului M. nr. 168/1951, filele 8 - 32 si 6 dosar fond, faptul ca acesta se obliga sa se prezinte la notariatul de stat imediat ce vor fi obtinute toate autorizatiile necesare vanzarii, precum si faptul ca prezenta chitanta nu tine loc de act de vanzare - cumparare si nu poate fi transcrisa. Separat, apare in cuprinsul inscrisului, mentiune olografa referitoare la adaugarea a inca 200 mp., rezultand un total de 600 mp. (fila 4 dosar fond). In ceea ce priveste calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, a lui E. G, la data promovarii prezentei cereri, Primaria Municipiului B - Directia Evidenta Imobiliara si Cadastrala, Serviciul evidenta proprietatii, prin adresa nr. (...)/21913 din 07 ianuarie 2008 (fila 180 dosar fond), a comunicat instantei, faptul ca terenul ce face obiectul raportului de expertiza efectuat in dosar, a facut obiectul Decretului C.S. nr. 759 din 12 octombrie 1965, la anexa 1, la pozitia 118. In prezent, in evidentele fiscale, nu figureaza inscrisa E. B., neputand fi mentionate atat inscrisul in baza carui aceasta a fost inregistrata in evidentele fiscale si nici acela in baza caruia a incetat sa fie impusa (fila 59 dosar fond). Din interpretarea clauzelor actului juridic incheiat de catre parti, consemnat in cuprinsul inscrisului intitulat "chitanta", rezulta ca acesta nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate - specific contractului de vanzare - cumparare, intrucat partile cocontractante au inteles sa il amane la momentul obtinerii tuturor autorizatiilor necesare vanzarii. Mai mult, s-a mentionat expres faptul ca acest act juridic nu tine loc de act autentic de vanzare - cumparare si nu poate fi transcris (fila 4 dosar fond alin. 4). Astfel, natura juridica a actului juridic incheiat de catre parti, este aceea a unui antecontract care da nastere in sarcina fiecareia dintre parti, unor obligatii specifice, de a se prezenta in viitor la notar in vederea incheierii in forma autentica, a unui contract de vanzare - cumparare. S-a mai retinut din exprimarea autorului inscrisului, ca aceasta obligatie este asumata expres de catre E. G, insa fara a fi semnata si de catre E. B.. Astfel, actul juridic incheiat intre E. G si E. B., prin care se convine asupra vanzarii-cumpararii terenului, nu are valoarea unui contract de vanzare - cumparare prin care se transmite proprietatea, stabilind numai in sarcina partilor, o obligatie de a face reprezentata de indatorirea de a indeplini toate operatiile legate de incheierea lui, in forma autentica, la un moment viitor. O conditie de principiu in ceea ce priveste actele translative de proprietate, este calitatea de titular al dreptului real, a persoanei care se obliga, calitate intemeiata pe principiul de drept potrivit caruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are, consacrat de adagiul nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet, rezultand astfel ca pentru a transfera valabil dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, paratii trebuiau sa fie titularii acestuia la data promovarii acestei cereri. Din probele administrate in cauza, rezulta ca la data promovarii prezentei cereri, E. G, respectiv paratii, in calitate de succesori ai acestuia, nu sunt proprietari ai imobilului in litigiu, terenul trecand in proprietatea Statului in temeiul Decretului nr. 759 din 12 octombrie 1965. Or, intrucat promisiunea de vanzare - cumparare reprezinta un antecontract care nu transmite dreptul de proprietate asupra bunului in patrimoniul promitentului cumparator, ci doar da nastere unui drept de creanta in favoarea acestuia. Impotriva acestei hotarari, au declarat apel reclamantii E. E., E. T. si E. D.. In motivarea cererii de apel, apelantii - reclamanti au aratat ca prima instanta a omis a se pronunta asupra primului capat de cerere si tot din actele depuse la dosarul cauzei, rezulta fara echivoc, calitatea de proprietar al promitentului vanzator. Totodata, s-a mai aratat ca pretul pentru imobilul litigios a fost platit, bunul s-a predat si primit de catre autoarea lor, aceasta ridicand o constructie pe acesta, in care a locuit pana la momentul in care a fost expropriata abuziv prin decretul CS nr. 759/1965. De asemenea, calitatea de proprietar a fost dovedita prin cartea de imobil nr. 81867, in care figureaza E. B. si E. E., iar autoarea E. B. a figurat in evidentele fiscale, cu un imobil in suprafata de 632 mp., situatie de fapt completata prin depozitiile martorilor. In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 - 289 Cod de procedura civila, intimatii - parati nedepunand intampinare. Examinand sentinta apelata si motivele de apel invocate, in raport de materialul probator administrat in cauza si art. 295 Cod de procedura civila, tribunalul a retinut urmatoarele: In ceea ce priveste primul motiv referitor la faptul ca prima instanta a omis sa se pronunte asupra primului capat de cerere, tribunalul a apreciat ca este nefondat, deoarece din considerentele sentintei apelate, a rezultat fara echivoc, analiza conditiilor necesare pentru pronuntarea unei hotarari in sensul dispozitiilor art. 261 Cod de procedura civila. Cu privire la C de-al doilea motiv de apel, tribunalul a retinut urmatoarele: Promisiunea de vanzare - cumparare este un antecontract prin care partile s-au obligat sa vanda, respectiv sa cumpere, contractul de vanzare - cumparare nefiind incheiat cat timp contractul nu se intocmeste in forma prevazuta de lege. Intrucat vanzatorul nu a vandut, iar cumparatorul nu a cumparat, ci ambii s-au ocupat numai sa incheie contractul, dar s-au inteles asupra lucrului, asupra pretului, vanzarea - cumpararea nu poate fi incheiata. Totodata, promisiunea de vanzare - cumparare nu poate fi considerata vanzare sub conditie suspensiva care prin indeplinirea conditiei, adica acceptarea in termen, sa faca valabila vanzarea din chiar ziua promisiunii. Nu poate fi considerata o vanzare sub conditie, fiindca intre parti nu s-a incheiat o vanzare - cumparare (s-a promis numai), iar pe de alta parte, evenimentul prevazut in conditie nu poate sa fie insusi consimtamantul. Pe de alta parte, o conditie esentiala pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare, este aceea ca promitentul vanzator sa fie proprietarul lucrului vandut individual determinat. Astfel, actul juridic incheiat intre E. G si E. B., autoarea reclamantilor, prin care s-a convenit asupra vanzarii - cumpararii terenului, nu are valoarea unui contract de vanzare - cumparare, ci are natura unei promisiuni bilaterale de vanzare - cumparare, prin care partile s-au obligat pentru viitor, de a indeplini toate operatiunile legate de incheierea contractului de vanzare - cumparare sub forma autentica. In ceea ce priveste calitatea de proprietar asupra terenului litigios al lui E. G, tribunalul a retinut ca prima instanta in mod corect a constatat ca acesta nu are aceasta calitate, deoarece din ansamblul actelor dosarului, coroborat cu situatia juridica, rezulta ca imobilul litigios a trecut in proprietatea statului, in baza Decretului nr. 759/1965, motiv pentru care in sarcina cumparatorului, s-a nascut doar un drept de creanta si nu un drept de proprietate. Fata de cele retinute, tribunalul, in raport de dispozitiile art. 296 Cod de procedura civila, a respins apelul ca nefondat, prin decizia civila nr. 276 A din 03 martie 2009 a Sectiei a III a Civila. Impotriva acestei decizii, reclamantii E. E., E. T. si E. D. au declarat recurs, criticand hotararea sub aspectul nelegalitatii, aratand ca hotararea atacata cuprinde motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod de procedura civila. Recurentii au solicitat sa se analizeze cu seriozitate si profesionalism cauza dedusa judecatii si sa se dispuna in consecinta. Acestia apreciaza ca nu pot admite aceste hotarari, atat timp cat acestea sunt straine de natura cauzei si motivate dupa "V.". Solicita instantei de recurs sa aiba in vedere pe langa motivele prezentului recurs si motivele invocate deja prin actiunile formulate la fond si in apel. Astfel, trebuie sa se retina notorietatea faptului ca trecerea tuturor imobilele in proprietatea statului in perioada 1945 - 1989, s-a facut fara just titlu si in mod abuziv, fara respectarea drepturilor persoanei expropriate. Vanzatorul (E. G si ulterior mostenitori lui) nu au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar posesia sau daca nu mai sunt proprietari ai terenului, acest fapt se datoreaza vanzarii catre E. B.. Dovada ca s-a efectuat o vanzare valabila, rezulta si din istoricul de rol fiscal nr.106-6-05886 din 21 iulie 2006, eliberat de Primaria Sectorului 6 B, care arata ca E. B. a figurat in evidentele fiscale, cu un imobil compus din teren in suprafata de 640 mp. si constructia edificata pe acest teren. Se mai invedereaza ca nu exista un act prin care s-a realizat aceasta presupusa trecere in proprietatea statului a respectivului imobil, acest fapt fiind dovedit prin raspunsul primit de la Primaria Sectorului 6 B - Serviciul Public pentru Finante Locale, in care s-a aratat ca institutia nu detine inscrisul in baza caruia a incetat impunerea acestui imobil. E. B. a fost inscrisa in evidentele fiscale ca proprietar al imobilului, asa cum rezulta din procesele - verbale de impunere existente la dosarul de impunere. De asemenea, dovada vanzarii este facuta prin cartea de imobil nr. 81867, privind(...), partea I, in care figureaza E. B. si E. E. si prin declaratia data de E. B. in fata Notarului de Stat E. O., autentificata sub nr.2414 la data de 28 aprilie 1967. Faptul ca respectiva chitanta nu a fost semnata de cumparatoarea E. B., se datoreaza doar faptului ca aceasta nu stia sa scrie - dovada o reprezinta celelalte acte. Drept urmare, mentiunea facuta de vanzator pe chitanta respectiva, in sensul ca se mai adauga doua sute metri patrati la terenul deja mentionat, ilustreaza si faptul ca s-a platit restul de pret. Fara plata pretului total, vanzatorul nu putea sa-i semneze si cu mentiunea adaugarii la terenul respectiv, a inca doua sute de metri patrati. In consecinta, au solicitat admiterea recursului si reanalizarea hotararii atacate prin prisma totalitatii probelor si a legilor in materie si schimbarea sentintei atacate, in sensul constatarii ca fiind intervenita vanzarea - cumpararea, prin indeplinirea conditiilor de valabilitate a contractului intitulat "chitanta" autentificat de notar principal "H. E." sub nr. 2927 din 31 octombrie 1955 si vizat spre neschimbare, de Notariatul de Stat B - Raionul G H. D, pentru imobilul - teren in suprafata de 640 mp., situat in B,(...), sector 6, fost Raionul G H. D. In drept, si-au intemeiat cererea de recurs, pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod de procedura civila. A timbrat in mod corespunzator recursul promovat, conform art.3 si art.11 din Legea nr.146/1997 si art.3 din O.G. nr.32/1995. Intimatii- parati E. B. H., E. H. E., E. H. si E. E.ia nu au formulat intampinare, desi potrivit art.308 alin.2 Cod procedura civila, aveau aceasta obligatie. In recurs, s-a administrat proba cu inscrisuri noi, conform art.305 Cod procedura civila: Decretul 759/1965 insotit de tabelul anexa si planul de situatie, adresa nr. 142-9-01701/23.09.2009 Primariei Sectorului 6, carnet de identitate E. B., chitanta autentificata sub nr. 2927/31.10.1955, chitanta completata cu mentiunea olografa, declaratia autentificata sub nr. 2414/28.04.1967, certificatul nr. 78051/5.10.1999, adresele 106-6- 05886/21.07.2006, 142-9-01701/23.09.2009 ale Primariei Sectorului 6, adresele 1969/22.01.2007, (...)/21913/7.01.2008, ale Primariei Municipiului B. Curtea de A p e l B u c u r e s t i s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila. Examinand in continuare, decizia recurata, prin prisma motivului de recurs invocat, in limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedura civila in referire la art. 295 din acelasi act normativ, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente: Sub un prim aspect, Curtea constata ca criticile formulate in partea de inceput a motivelor de recurs, vizand indiferenta de care au dat dovada instantele anterioare care au dat hotarari straine de natura cauzei si motivate "dupa V.", se subsumeaza celui de-al saptelea motiv de recurs prevazut de art. 304 Cod procedura civila. Potrivit acestui text legal, "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate(...)7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii." Dupa cum s-a statuat, fundamentul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, rezida in nerespectarea prevederilor art. 261 cpt. 5 Cod de procedura civila, potrivit carora hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor". In considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedura civila, motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o insiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile formulate de parti, sa conduca in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru parti o garantie impotriva arbitrariului judecatorilor, iar pentru instantele superioare, un element necesar in exercitarea controlului declansat prin caile de atac. De aceea, nu numai lipsa oricarui argument al instantei care sa sustina solutia din dispozitiv, echivaleaza cu nemotivarea hotararii, in sensul art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, dar si motivarea superficiala are aceeasi semnificatie, atragand deopotriva, incidenta art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila. In conformitate cu dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din C o d u l d e procedura civila, hotararea se da in numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Se apreciaza totodata, sub aspectul conditiilor procedurale privind motivarea hotararii, ca acestea sunt indeplinite chiar daca nu s-a raspuns expres fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca s- a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logice. Este important asadar, de retinut, faptul ca judecatorul are obligatia de a motiva solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu pe aceea de a raspunde separat, diferitelor argumente ale partilor care sprijina aceste capete de cerere. De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Hotararea din 28 aprilie 2005 in Cauza Albina impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial Nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 (Cererea nr. 57.808/00), a statuat urmatoarele: "Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Conventie, include printre altele dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Intrucat Conventia nu are drept scop, garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotararea Artico impotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real "ascultate", adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 implica mai ales in sarcina "instantei" obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, C putin pentru a le aprecia pertinenta [Hotararea E. impotriva Frantei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, D. 2004-I, si Hotararea Van der I. impotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].(...) 34. Conform jurisprudentei Curtii, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna care nu a motivat decat pe scurt, hotararea sa, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse, si nu doar sa reia pur si simplu concluziile unei instante inferioare (Hotararea Helle impotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, D. de hotarari si decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60). Acest motiv de recurs invocat este nefondat, deoarece in cauza, tribunalul (ca de altfel, si judecatoria) si-a fundamentat solutia dispusa, prezentand argumentele sale de fapt si de drept, in sensul art. 261 pct. 5 Cod de procedura civila mentionat. Astfel, ambele instante de judecata si-au expus concluziile, in mod argumentat, reliefand de ce au apreciat ca intre parti s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare si de ce aceasta promisiune bilaterala nu poate fi perfectata pe cale judiciara. Argumentele ambelor instante sunt expuse, sunt pertinente si coerente, motivarile celor doua hotarari pronuntate anterior in cauza, nesuferind de nici una dintre carentele evidentiate in cuprinsul art. 304 pct. 7 Cod procedura civila. Sub un al doilea aspect, Curtea constata faptul ca parte din criticile recurentilor se subsumeaza gresitei calificari juridice a actului civil autentificat sub nr. 2927/31.10.1955 de catre Notariatul de Stat B - Raion G H. - D, intitulat chitanta, recurentii apreciindu-l ca reprezentand un veritabil contract de vanzare-cumparare. Potrivit art. 304 pct. 8 C o d u l d e procedura civila, "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate:( ...) 8. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia". Acest motiv de recurs, reglementat de art. 304 pct. 8 din C o d u l d e procedura civila sanctioneaza hotararea care a nesocotit principiul inscris in art. 969 din Codul civil, trecand peste vointa partilor exprimata in conventie. Dupa cum se stie, judecatorii fondului sunt suverani in aprecierea faptelor care li se supun judecatii, dar totusi puterea lor este limitata in cazul actelor juridice, pe de o parte, de distinctia care trebuie facuta intre clauzele clare si cele obscure, iar pe de alta parte, de interdictia de a trece dincolo de intentia partilor, dand actului o alta calificare decat aceea pe care ele au avut-o in vedere, astfel incat daca au trecut peste aceasta limita, hotararea lor este casabila. Astfel, instanta schimba natura contractului daca va califica un contract de vanzare, drept un contract de schimb sau un contract de expeditie, drept un contract de transport si comite o denaturare, atunci cand, supunand actele cauzei interpretarii sale, le atribuie un alt inteles, pe care termenii si textul lor, in loc sa il sprijine, il exclud in mod clar si vadit neindoielnic. Daca insa, din probele administrate, ar rezulta un dubiu in privinta naturii juridice sau continutului actului juridic dedus judecatii, interpretarea data de judecatorii fondului nu poate fi atacata in instanta de recurs, deoarece motivul de casare nu permite (a se vedea in acest sens, Profesor Universitar Doctor D., E., N. - "Tratat teoretic si practic de procedura civila", Editura National, B, 1997, pag.391-392). Curtea apreciaza ca acest motiv de recurs este nefondat, instantele apreciind in mod legal, ca intre parti a intervenit doar o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, pentru urmatoarele argumente: Contractul de vanzare-cumparare reprezinta acel contract in baza caruia o persoana, numita vanzator, transfera si garanteaza altei persoane, numite cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanta sau dreptul asupra unei universalitati juridice, cumparatorul obligandu-se in schimb, a plati vanzatorului, o suma de bani, numita pret. Contractul de vanzare-cumparare este de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor (T. consensu), fara indeplinirea vreunei formalitati sau remiterea bunului vandut sau a pretului in momentul incheierii contractului. Acest lucru este prevazut expres de art. 1295 alin. 1 C. civ., conform caruia "vinderea este perfecta... indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului...". Deci vanzarea ca regula, nu este un contract solemn si nici real( a se vedea in acelasi sens, Profesor Universitar Doctor E., G. - "Tratat de drept civil. Contracte speciale", Editura Universul Juridic, B, 2001, pag.11). Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile special prevazute de lege, vanzarea devine un contract solemn, cand contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valid, trebuie sa indeplineasca solemnitatile cerute de aceasta. Aceste cazuri sunt strict si limitativ prevazute de lege, in categoria lor incluzandu-se si contractele de vanzare- cumparare a terenurilor, indiferent ca sunt situate in intravilanul ori extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei, contracte care trebuiau si trebuie incheiate in forma autentica. Aceeasi era situatia si la momentul anului 1955, cand prevederile art. 2 din Decretul nr. 221/1950 stipulau in mod obligatoriu: ". sau instrainarile intre vii de orice fel a terenurilor cu sau fara constructiuni, care se afla pe teritoriul D. R.P.R., al comunelor invecinate prevazute in tabelul anexat care face parte integranta din prezentul decret, al comunelor care au planuri de sistematizare aprobate, precum si al acelor comune care vor avea asemenea planuri aprobate dupa intrarea in vigoare a decretului de fata, nu se pot face decat prin acte autentice si cu autorizarea prealabila a Sfatului Popular respectiv". Asadar, terenurile nu puteau fi instrainate la acel moment, decat cu indeplinirea cumulativa a doua conditii: obtinerea autorizatiei prealabile si incheierea actului in forma autentica. Conditia solemnitatii a fost mentinuta de altfel, si prin prevederile art. 11 al.1 si 2 din Decretul 144/1958 care a abrogat Decretul nr. 221/1950, decretul din 1958 mentinand caracterul formal al unor astfel de instrainari, pana la abrogarea sa prin art. 41 din Legea 50/1991. In temeiul conditiilor legale in vigoare la momentul incheierii chitantei autentificate si aplicand regulile de interpretare a unui act juridic, Curtea constata ca intr-adevar, actul juridic autentificat sub nr. 2927/31.10.1955, reprezinta un antecontract de vanzare-cumparare, vointa partilor la acel moment, fiind aceea de a incheia in viitor, contractul de vanzare-cumparare, dupa obtinerea autorizatiei prealabile obligatorii. De altfel, mentiunile din inscrisul autentic sunt elocvente: "prezenta chitanta nu tine loc de act de vanzare-cumparare", "subsemnatul vanzator ma oblig sa ma prezint la notariatul de stat imediat ce vor fi obtinute toate autorizatiile necesare vanzarii". Aceleasi considerente sunt valabile si in privinta mentiunii de aceasta data, doar olografa, a suplimentului de suprafata de 200 mp. In acest context, este evident ca nu a operat la momentul autentificarii chitantei sau al realizarii mentiunii olografe, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, in patrimoniul autoarei recurentilor, contrar sustinerilor acestora. Dat fiind caracterul solemn al vanzarii-cumpararii terenurilor in acea perioada, caracter mentinut in toata perioada comunista, asa cum s-a ilustrat, rezulta in mod evident, ca faptul inscrierii autoarei recurentilor in registrele fiscale sau in cartea de imobil, ca proprietar sau C al recunoasterii proprii a calitatii de proprietar, prin declaratia autentificata data de aceeasi autoare, in 1967, fapte privite in mod asociat intre ele sau cu faptul incheierii chitantei autentice, nu atesta transferul dreptului de proprietate in sensul dorit de recurenti. In consecinta, motivul opt de recurs invocat, este nefondat. Sub un al treilea aspect, Curtea constata ca potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedura civila: "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate:... 9.cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii". C de-al noualea motiv de recurs enuntat cuprinde doua ipoteze: A. cand hotararea atacata este lipsita de temei legal - In acest caz, solutia nu este juridica, pentru ca nu se poate determina din modul cum este redactata hotararea, daca legea s-a aplicat corect sau nu. Altfel spus, motivele hotararii nu permit sa se constate daca elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicarii legii, se gasesc in cauza. Tot aici, s-ar incadra si situatia in care instanta se "rataceste" intr-un domeniu al dreptului cu totul strain cauzei, in loc sa aplice normele de drept substantial potrivite. B. incalcarea sau aplicarea gresita a legii - Se refera la situatiile in care instanta recurge la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le incalca in litera sau spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea intinsa sau prea restransa ori cu totul eronata. Si de aceasta data, este vorba in principal, de aplicarea normelor de drept substantial, iar pentru a putea fi incident acest motiv de modificare, este nevoie ca incalcarea sau aplicarea gresita a legii, sa se reflecte in dispozitivul hotararii atacate. Notiunea de lege trebuie inteleasa in sens larg, incluzand si actele normative subordonate. In literatura si practica judiciara, s-a aratat ca ipoteza secunda poate viza si nesocotirea legii procesuale, pentru acele situatii care nu pot fi incadrate in nici unul dintre celelalte motive de recurs, precum ar fi nerespectarea termenelor prohibitive, neindeplinirea procedurii prealabile sesizarii instantei, depunerea cererii de apel la o alta instanta decat cea care a pronuntat hotararea atacata ( in acest sens, E., H.; S., E. - " C o d u l d e Procedura Civila D. si B.", F. a II-a revizuita si adaugita, Editura B., B, 1996, pag. 487-488 ). Curtea constata ca recurentii invoca prin criticile dumnealor, ipoteza secunda a motivului de recurs in discutie, respectiv aplicarea gresita a prevederilor de drept substantial ale art. 1073 si art. 1077 Cod civil, conform carora: "Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare", respectiv "nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului". Promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare este un contract prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor la pretul stabilit, contractul de vanzare - cumparare. Promisiunea bilaterala reprezinta un antecontract, oricare dintre parti putand cere incheierea contractului. Intrucat vanzatorul nu a vandut, iar cumparatorul nu a cumparat, ci ambii s-au obligat numai sa incheie in viitor contractul, desi s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului, vanzarea-cumpararea nu poate fi considerata incheiata. In schimb, obligatia de a incheia contractul in viitor (si cu respectarea dispozitiilor speciale, daca este cazul), este valabila. Daca promitentul - vanzator nu isi respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, atunci beneficiarul-cumparator nu va putea cere predarea lucrului, intrucat nu a devenit proprietar, iar vanzarea incheiata cu o alta persoana - sub rezerva fraudei (fraus omnia corrumpit) - este valabila. El poate cere intr-o atare situatie, daune - interese (a se vedea in acelasi sens, Profesor Universitar Doctor E., G. - "Tratat de drept civil. Contracte speciale", Editura Universul Juridic, B, 2001, pag.25-26). Daca insa lucrul se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, pe langa posibilitatea acordarii daunelor - interese sau obligarii promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii sau a amenzii civile, la incheierea contractului, oricare dintre partile antecontractului de vanzare - cumparare poate cere instantei de judecata, in lumina principiului executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a pagubelor, sa pronunte in baza art. 1073 si art. 1077 Cod civil, o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare - cumparare si care va avea caracter constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data cand ramane definitiva. Intr-adevar, in ceea ce priveste executarea obligatiilor de a face si de a nu face - obligatia de a incheia contractul in viitor, reprezentand o obligatie de a face, principiul este acela al executarii in natura si numai daca acest lucru nu este posibil ori daca executarea ar fi incompleta sau putin utila sau, desi posibila si utila, ar necesita intrebuintarea unor mijloace violente, contrare libertatii individuale, atunci aceasta se va putea realiza si in mod indirect, prin plata despagubirilor. Aceasta regula era rezumata in trecut, in formula nemo praecise potest cogi ad factum. In lumina tuturor acestor considerente, s-a statuat ca pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare, in conditiile art. 1073 - art. 1077 Cod civil, trebuie sa fie indeplinite toate conditiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, cu exceptia consimtamantului. Una dintre aceste conditii, este tocmai cea invederata, ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut, in caz contrar, neputandu-se pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare (in acest sens, si Curtea de A p e l B u c u r e s t i - Sectia a IV a Civila, Decizia nr. 1757/2003, in Practica judiciara civila 2003 -2004, p. 424 - 426). Or, potrivit probelor administrate cauzei, inclusiv in recurs, s-a stabilit ca ulterior incheierii antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2927/31.10.1955, imobilul a fost expropriat de catre stat, in temeiul Decretului 759/ 12.10.1965 al Consiliului de Stat al S. T. Romania (filele 76-89 dosar recurs, adresa Primariei Municipiului B - fila 180 dosar fond), astfel incat dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu a trecut din patrimoniul autorului intimatilor, in C al statului, nefiind indeplinita asadar, conditia prealabila perfectarii contractului de vanzare-cumparare, evocata anterior, ca promitentul-vanzator sa fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului. In stransa legatura cu acest aspect, Curtea constata ca prin motivele de recurs, recurentii critica titlul statului - Decretul 759/ 12.10.1965 al Consiliului de Stat al S. T. Romania, aratand ca preluarea de catre stat, s- a realizat "fara just titlu si in mod abuziv, fara respectarea drepturilor persoanei expropriate", "neexistand nici un act prin care s-a facut aceasta presupusa trecere in proprietatea statului, a respectivului imobil" (fila 4 dosar recurs). Curtea constata in referire la aceste critici, ca ele sunt subsumate unei cereri noi, aceea a constatarii nevalabilitatii titlului statului si a constatarii caracterului abuziv al preluarii imobilului, de catre stat, inclusiv ca urmare a inexistentei unui act administrativ, tehnic, de preluare a imobilului, in baza Decretului 759/ 12.10.1965 al Consiliului de Stat al S. T. Romania. Or, potrivit art. 294 Cod Procedura Civila, la care trimite si art. 316 Cod Procedura Civila, "In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi." Intr-adevar, prin cererea de chemare in judecata, ca de altfel, pe parcursul intregului proces de la fond, recurentii-reclamanti nu au sustinut ca imobilul ar fi fost preluat ulterior abuziv de catre stat si nici nu au solicitat a se constata nevalabilitatea titlului statului, asupra imobilului in litigiu, nemodificandu-si cererea de chemare in judecata in acest sens, eventual si prin introducerea in cauza a statului, nici dupa depunerea la dosar, a adresei Primariei nr. (...)/21913/7.01.2008 (fila 180 dosar fond), care atesta aceasta preluare invocat a fi abuziva. Nici prin concluziile scrise si nici in cadrul pledoariei domnului avocat al recurentilor-reclamanti, nu fost contestat titlul statului si nu s-a invocat caracterul abuziv al preluarii. De altfel, Curtea constata ca aceasta cerere calificata drept noua, care nu ar fi putut fi invocata potrivit prevederilor mentionate, pentru prima data in apel, a fost invocata direct in recurs, in conditiile in care prin motivele de appel, s-a aratat doar ca autoarea apelantilor, a construit o casa pe teren, in care a locuit pana in momentul in care a fost expropriata abuziv, prin decretul mentionat. Asadar, dat fiind caracterul nou al acestei cereri mentionate, Curtea constata ca nu poate analiza criticile subsumate acesteia, evocate anterior si in consecinta, constata ca din punct de vedere formal, in aceste conditii precizate, Decretul 759/12.10.1965 al Consiliului de Stat al S. T. Romania reprezinta in prezenta cauza, din punct de vedere formal, titlul care atesta transferul dreptului de proprietate. In considerarea acestor argumente, Curtea confirma concluzia legala a instantelor de fond, in sensul neintrunirii in speta, a conditiei ca la momentul perfectarii antecontractului de vanzare-cumparare, promitentul- vanzator sa fie titularul dreptului de proprietate, cu consecinta caracterului legal al solutiei de respingere a actiunii. Curtea observa de asemenea, ca dispozitiile art. 12 din Decretul 144/1958, pe care reclamantii si-au intemeiat cererea de chemare in judecata prezente, nu sunt incidente cauzei, deoarece acest decret nu mai este in vigoare, fiind abrogat prin art. 41 din Legea 50/1991. Pe de alta parte, aceste dispozitii care ar putea fi considerate mai favorabile, conditioneaza totusi, dreptul material la actiune, de obtinerea autorizatiei de instrainare reglementate de acest decret si de formularea in interiorul unui termen de 3 luni de la obtinerea actului administrativ enuntat. In cauza, nu s-a realizat nici dovada obtinerii autorizatiei prealabile de instrainare si nici a respectarii termenului mentionat. Sub un ultim aspect, Curtea retine ca recursul prezinta cateva atribute importante, care sunt de natura sa ii confere intreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea conceputa de catre legiuitor. In mod incontestabil, primul si C mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinara de atac. Aceasta calificare a recursului este oferita chiar de C o d u l d e procedura civila, prin situarea sa topografica in Capitolul I din Titlul V, consacrat cailor extraordinare de atac, al Cartii II. D. exigentelor firesti ale unei cai extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispozitia partilor numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege, enumerate in cuprinsul art. 304 C.pr.civ. si care, in principiu, vizeaza numai nelegalitatea hotararii atacate, controlul judiciar putandu-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate in speta. Legiuitorul a avut in vedere imprejurarea ca partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului, atat in fapt, cat si in drept, in apel. Un alt atribut important al recursului care intereseaza din perspectiva prezentei cauze, este acela de a constitui o cale de atac nedevolutiva. Daca specific etapei apelului este devolutiunea care, in limitele fixate de apelant prin motivele de apel, inseamna o analiza a sentintei atat sub aspectul nelegalitatii, cat si al netemeiniciei, putandu- se stabili, pe baza probatoriului administrat, o alta situatie de fapt decat cea retinuta de prima instanta, si la care sa se aplice dispozitiile legale incidente, in recurs se realizeaza un control asupra hotararii atacate, fara posibilitatea de a se administra, ca regula, probe noi si fara a fi antrenata o rejudecare in fond a pricinii, in ansamblul ei. Avand in vedere aceste elemente caracteristice ale caii de atac in discutie, instanta investita cu solutionarea recursului nu poate analiza legalitatea hotararii atacate decat exclusiv prin prisma motivelor prevazute de art. 304 C.pr.civ., invocate concret de partea recurenta, fara a putea verifica alte aspecte in afara celor invocate si enumerate de textul de lege respectiv. Asadar, simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe C putin unul din motivele prevazute de lege, fiind obligat sa isi expuna criticile sale concrete in acest sens. Pe cale de consecinta, instanta de recurs trebuie sa analizeze criticile concrete formulate de parte impotriva hotararii pronuntate in apel, nefiind tinuta de a analiza critici care nu au fost cuprinse in motivele de recurs, asa cum solicita recurentii in prima parte a cererii de recurs. Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, retinand ca instanta de apel a pronuntat o hotarare judecatoreasca legala, motivele de recurs invocate nefiind fondate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul formulat de recurentii - reclamanti E. E., E. T. si E. D., impotriva deciziei civile nr. 276 A din data de 03 martie 2009, pronuntate de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i - Sectia a III a Civila, in contradictoriu cu intimatii - parati E. B. H., E. H. E., E. H. si E. E.ia, ca nefondat. Irevocabila. Pronuntata in sedinta publica, azi, 11 ianuarie 2010. Presedinte, Judecator, Judecator, D. O. N. I. G. E. Grefier, E. S. Red.M.H. 05.02.2010 U..C.F. 2ex./ 05.02.2010 T.B.-S.3.-C.E.;I.J. Jud.S.6.-A.D.

Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.
Iti recomandam si urmatoarele spete

  • Hotararea 1615/R/2008 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 278/R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 1279 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 892 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 15 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 2560/R/2009 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 412 - Civil - reziliere contract
  • Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal înscris în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 și nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013