| | |
Avocatura - profesia de avocat
HOME
STIRI
CASE DE AVOCATURA LIBRARIE INTERVIURI CAUTA UN AVOCAT FORUM
LEGISLATIE
OPINII CONTACT
ACADEMICA cazul tau documente utile jurindex cariere stiri din barouri examene portalul instantelor
Alte profesii liberale: Mediatori Executori Judecatoresti Notari Publici Judecatori Procurori Lichidatori
Curs valutar: 1€ = 4.3902 lei, 1$ = 3.2286 lei, 1£ = 5.5209 lei, 1CHF = 3.6123 lei
Facebook Avocatura.com Linkedin Avocatura.com newsletter Avocatura.com RSS Avocatura.com

Spete: Hotararea 81
Civil - uzucapiune
Instanta: CA BUCURESTI
Faza: Recurs
Data: 25-01-2010

Discutii similare pe forum

Uzucapiune ? - scris de lupu - 9 raspunsuri
Problema mea este urmatoarea: Am cumparat anul trecut un teren a carui suprafata reala este mai mare decat cea trecuta in actul de proprietate (389 mp reali fata de 224 mp in acte). Pentru a clarifica chestiunea, am introdus o actiune cerand uzucapiune pentru diferenta de teren. Expertiza tehnica realizata cu aceasta ocazie a aratat ca de la inceput (adica din 1931 cand parcela respectiva a fost dobandita de la stat) a existat o neconcordanta intre suprafata reala si cea trecuta in actele de ...
Uzucapiune - scris de Lu_88 - 0 raspunsuri
need help! :)) am si eu nevoie de un model de actiune de uzucapiune...pls! thanks!
UZUCAPIUNE - scris de 12345 - 7 raspunsuri
HELPPP !!! Pentru invocarea uzucapiunii este valabila posesia de peste 30 ani asupra unui teren pentru care nu sa platit impozit, dar care sa contopit cu terenul pe care am acte, a fost tot timpul in curtea mea, am plantat pe el, am construit - binenteles fara autorizattie ca nu aveam cum sa o obtin(am si amenda pentru asta), in concluzie m-am comportat ca un adevarat proprietar. Nu am nici un act prin care am primit in posesie terenul . Este suficient in instanta - martori-vecini, pentru do...
Uzucapiune - scris de raul - 17 raspunsuri
intrebare: Daca 1)-am cumparat un teren, am construit o casa pe el in 1926, am locuit in el si manifestat toate actiunile de proprietar ( platit impozite, inchiriat 1 apartament etc) pina in 1950 cind am fost nationalizat fara titlu. - inseamna aceasta ca am dobindit proprietatea in mod originar (uzucapiune) ? asa cum arata Norocel ca cel mai tare proprietar este acela care a obtinut proprietatea in mods originar 2) Ce insemneaza termenul uzucapiune ? Multumesc anticipat pt raspunsul dvs ...
Uzucapiune - scris de defectu - 13 raspunsuri
Va urmaresc de ceva timp dar acum intru pentru prima data in legatura cu voi. Va salut pe toti/toate, BINE V-AM GASIT! Doresc sa aflu parerea voastra in legatura cu urmatoarea speta: [color=blue:20oz4d4a]"Doresc sa stiu ce sanse am sa-mi pastrez casa (si terenul aferent) in care am locuit neintrerupt timp de 27 ani impreuna cu sotul si cei doi copii, avand in vedere urmatoarele: In anul 1978, m-am casatorit. La acel moment, socrii mei detineau doua terenuri - separate intre ele de o u...
DOSAR NR(...)
(1374/2009)
                            R O M A N I A
                       CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
                   SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
                                        DECIZIA CIVILA NR.81
                   Sedinta publica de  la 25 ianuarie 2010
                                          Curtea constituita din:
                             PRESEDINTE -  (...) (...)
                            JUDECATOR   -  (...) (...)
                            JUDECATOR   -  (...) (...)
                       GREFIER         -  (...) (...)
                                           *****        *****
      Pe  rol  se  afla  solutionarea  recursului  declarat  de  recurentii-
reclamanti  E.  E.  si  E.  H.,  impotriva  deciziei  civile  nr.252  a  DIN
25.02.2009, pronuntata de  T r i b u n a l u l   B u c u r e s t i -  Sectia
a III-a Civila, in dosarul nr(...), in  contradictoriu  cu  intimatii-parati
T. E., E. (...) si T. T. H..
      E. are ca obiect -  uzucapiune.
      La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat  E.  B.
N., in calitate de reprezentant al recurentilor - reclamanti  E.  E.  si  E.
H., aceasta fiind prezenta si personal, in  baza  imputernicirii  avocatiale
nr.318.306/11.06.2009, emisa de  B a r o u l   B u c u r e s t i  -  Cabinet
Individual, pe care o depune la  dosar  si   avocat  H.  U.,in  calitate  de
reprezentant al  intimatilor-parati T. E., E. (...) si T.  T.  H.,  in  baza
imputernicirii avocatiale nr.(...)/09.09.2009, emisa de  B a r o u l    B  u
c u r e s t i - Societate Civila de Avocati, aflata la fila 30 dosar.
      Procedura de citare este legal indeplinita.
      S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
      Avocatul intimatilor-parati arata ca a efectuat demersuri la  Primaria
Sectorului  1  B  si  depune  la  dosar  copia  Ordinului   de   Repartizare
nr.2863/17.11.1971, care poarta stampila Municipiului B  -  Consiliul  Local
Sector 1, in sensul ca prezenta copie este conforma cu originalul  aflat  in
dosarul nr.2869/1971 din arhiva proprie  (doua  file),comunicand  si  partii
adverse un exemplar de  pe  acesta.  Prezinta  si  originalul  ordinului  de
repartizare,  precum  si  contractul  de  inchiriere,  in  conformitate   cu
dispozitiile art.139 din  C o d u l   d e procedura civila.
      Curtea verifica pentru conformitate copiile  inscrisurilor  depuse  la
dosar  cu  originalul  acestora,  spre  neschimbare,  in   conformitate   cu
dispozitiile art.139 din  C o d u l   d e procedura civila si procedeaza  la
restituirea originalului catre  avocatul  intimatilor-parati.  Incuviinteaza
si administreaza proba cu  inscrisuri  la  cererea  avocatului  intimatilor-
parati.
       Recurenta-reclamanta  E.  H.  se  legitimeaza  cu  C.I.  seria  (...)
nr.(...), eliberata de Sectia 2 Politie, la data de 06.10.2003.
      Partile declara ca nu mai au alte cereri de formulat in cauza.
      Curtea, avand in vedere ca nu mai sunt cereri prealabile de  formulat,
constata cauza in  stare  de  judecata  si  acorda  cuvantul  in  dezbaterea
motivelor de recurs.
      Avocatul recurentilor-reclamanti, sustinand oral  motivele  de  recurs
depuse in scris la dosar, solicita admiterea recursului astfel  cum  a  fost
formulat, in temeiul art.304 pct.8 si 9 din  C o  d  u  l    d  e  procedura
civila, modificarea in totalitate a deciziei atacate, iar pe fond  admiterea
cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
      Avand in vedere esenta respingerii  cererii  reclamantilor,  respectiv
precaritatea titlului  decurgand  din  existenta  Ordinului  de  repartizare
nr.2863 emis de Consiliul  Popular  al  Sectorului  1,  acesta  reprezentand
actul  juridic  dedus  judecatii  care  marcheaza   momentul   intrarii   in
stapanirea bunului, in conformitate cu dispozitiile art.304 pct.8 din   C  o
d u l   d e procedura civila, instanta de apel a schimbat atat  natura,  cat
si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestui act.
      Atat instanta de apel cat si instanta de fond au acceptat  Ordinul  de
repartizare nr.2863/1971 ca avand valoare de contract de  inchiriere,  fiind
retinut ca: "autorul reclamantilor, J. O., a primit  in  folosinta  imobilul
situat in B, str.(...).(...) G nr.13, sector 1,  pe  care  l-a  utilizat  in
calitate de chirias".
      Urmeaza a se observa ca Ordinul de repartizare invocat  de  instantele
anterioare, este inexistent  ca  act  juridic,  originalul  acestui  inscris
lipsind cu desavarsire; chiar daca ar fi  existat  un  astfel  de  original,
actul juridic  ar  fi  ramas  la  fel  de  ineficient,  atata  timp  cat  nu
indeplineste conditiile art.1179 si 1182 Cod civil,  respectiv  formalitatea
multiplului exemplar si data certa.
      Mai mult, inexistenta actului  este  de  altfel  confirmata  chiar  de
autoritatile publice,  acestea  negand  ca  imobilul  ar  fi  fost  vreodata
preluat de Stat pentru a fi  ulterior  inchiriat  sau  repartizat  sub  alta
forma, particularilor.
      Pe de alta parte si in pofida celor retinute  eronat  de  instanta  de
apel, Ordinul de repartizare nr.2863/1971 pretins emis de Consiliul  Popular
al Sectorului  1  ,  este  cel  mult  un  act  unilateral,  iar  nu  un  act
sinalagmatic, cum este contractul de inchiriere.
      Acest ordin  nu  a  fost  urmat  de  incheierea  vreunui  contract  de
inchiriere intre N. si N. N.,  proprietarii  imobilului  la  acea  data  sau
Statul Roman si autorul reclamantilor, J. O..
      La dosarul cauzei nu exista nici un contract  de  inchiriere  incheiat
intre N. si N. N. si J. O., ori vreun alt inscris  care  poate   interpretat
ca fiind contract de locatiune si nici vreo chitanta din care sa rezulte  ca
autorul reclamantilor ar fi platit  vreodata  chirie  pentru  imobilul  care
formeaza obiectul prezentei judecati; nici martorii audiati nu au aratat  ca
folosirea imobilului de catre J. O. s-ar fi realizat in  calitatea  acestuia
de chirias; nu s-a facut dovada ca ordinul de  repartizare  a  fost  inmanat
vreodata beneficiarului J. O. pentru ca acesta sa-l intrebuinteze.
      Considera ca este fara putinta de  tagada  ca  J.  O.  nu  a  stapanit
imobilul in cauza in baza ordinului de repartizare si ulterior, in  calitate
de chirias, D. cum apare fara putinta de tagada ca  Ordinul  de  repartizare
nr.2863 nu reprezinta contract de inchiriere si nu poate justifica data  sau
titlul cu care autorul reclamantilor a detinut imobilul din(...).
      Un alt motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 din   C
o d u l   d e procedura civila,este in sensul ca urmeaza a  se  constata  ca
atat instanta de fond cat si  instanta  de  apel  au  incalcat  dispozitiile
art.261 alin.1 pct.5 din  C o d u l   d e procedura civila, rezumandu-se  sa
reitereze argumentele instantei de fond, iar nu  sa  raspunda  cu  argumente
juridice criticilor aduse sentintei fondului.
      Arata ca prin cererea de apel a  indicat  in  mod  clar  ca  motiv  de
nelegalitate incalcarea  dispozitiilor art.261 alin.1 pct.5 din  C o d  u  l
 d e procedura civila, decurgand din omisiunea instantei de fond de a  arata
motivele care au format convingerea instantei  pentru  inlaturarea  probelor
administrate si de a  arata  motivele  pentru  care  s-a  inlaturat  cererea
reclamantilor de aplicare a dispozitiilor art.225 din  C  o  d  u  l    d  e
procedura civila, instanta de apel nu a raspuns acestei  critici  (desi  era
obligata), completand in schimb sub acest  aspect,  hotararea  instantei  de
fond.
      De asemenea, instanta de apel a retinut total  gresit,  cu  incalcarea
dispozitiilor art.129 alin.5 din  C o d u l   d e procedura civila, ca nu  a
indicat probele ce nu au fost analizate sau inlaturate in mod  nelegal,  cum
de altfel a  retinut  total  gresit  ca  in  cuprinsul  motivarii  hotararii
judecatoresti se regasesc referiri la toate probele administrate in cauza.
       T r i b u n a l u l   B u c u r e s t i cu  incalcarea  dispozitiilor
art.261 alin.1 pct.5 din  C o d u l   d e  procedura  civila  nu  a  raspuns
nici motivului de apel esential privind existenta in hotarare a unor  motive
contradictorii, ireconciliabile.
      Sustine ca motivarea instantei de apel este si contradictorie, dar  si
vadit neintemeiata, fiind inadmisibil ca unul si acelasi imobil sa  apartina
in acelasi timp, in proprietatea exclusiva,  a  Statului  Roman  si  a  unor
particulari.
      Totodata, hotararea instantei  de  apel  a  fost  data  cu  incalcarea
dispozitiilor art.1847 Cod civil, instanta  interpretand  gresit  conditiile
uzucapiunii, urmand a se constata ca posesiunea utila,  ca  stare  de  fapt,
poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, iar in cauza concreta  a  fost
dovedita cu prisosinta, printr-un ansamblu de mijloace probatorii.
      Considera ca argumentele instantei de apel, in  sensul  ca  a  judecat
pricina cu asa zisa putere de lucru judecat nu pot  fi  primite,  neexistand
putere de lucru judecat in privinta calitatii anteposesorului  reclamantilor
de detentor precar al imobilului in cauza. Mai mult, instanta  investita  cu
solutionarea actiunii in revendicare nu  s-a  pronuntat  asupra  uzucapiunii
pentru  ca  aceasta  aparare  nu  s-a  formulat  in   cadrul   unei   cereri
reconventionale, aspect de altfel retinut corect de instanta de fond.
      In ceea  ce  priveste  exceptia  nulitatii  recursului  invocata  prin
intampinare de catre intimatii-parati, de  asemenea,  nu  poate  fi  primita
atata timp cat motivele au fost expuse explicit  si  au  fost  incadrate  in
dispozitiile art.304 pct.8 si 9 din  C o d u l   d e procedura civila.
      Solicita admiterea recursului, modificarea in  totalitate  a  deciziei
atacate, admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei  instantei  de
fond,  sa  se  constate  in  principal  ca  reclamantii  au  dobandit   prin
jonctiunea posesiilor, ca efect al uzucapiunii de  30  de  ani,  dreptul  de
proprietate  asupra  terenului  in  suprafata  de  200  mp,  situat  in   B,
str.(...).(...) G nr.13, sector  1  sau  in  subsidiar,  pe  calea  actiunii
oblice,  sa  se  constate  ca  numitul  J.  Z.O.  a  dobandit  ca  efect  al
uzucapiunii de 30  de  ani,  dreptul  de  proprietate  asupra  terenului  in
suprafata de 200 mp, situat la  adresa  susmentionata;  sa  se  constate  ca
reclamantii au dobandit prin accesiune  imobiliara  artificiala  dreptul  de
proprietate  asupra  constructiei  edificate  de   reclamanti   pe   terenul
mentionat si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
      Avocatul intimatilor-parati, avand cuvantul solicita, in principal, sa
 se constate nulitatea recursului avand in  vedere  neincadrarea  criticilor
invocate in nici  unul   din  motivele  prevazute  expres  si  limitativ  de
art.304 din   C  o  d  u  l    d  e  procedura  civila,  iar  in  subsidiar,
respingerea recursului ca  nefondat  si  mentinerea  hotararilor  pronuntate
anterior, ca fiind legale si temeinice.
      In sustinerea recursului  formulat,recurentii  afirma  ca  instanta  a
schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic  al Ordinului  de
repartizare nr.2863/1971, act in baza caruia, J. O.,  autorul  reclamantilor
a dobandit folosinta imobilului cu privire la care se  cere  a  se  constata
intervenita uzucapiunea, astfel  ca  doctrina  si  practica  au  statuat  ca
partea  care  invoca  acest  motiv  trebuie  sa  precizeze  in   ce   consta
denaturarea, indicand care anume paragraf sau care anume  termen  din  actul
pretins denaturat exclud prin intelesul  lor  clar  si  vadit  neindoielnic,
constatarea dedusa din el de instanta de fond.
      Analizand argumentele aduse de  recurenti  pentru  sustinerea  acestui
motiv de recurs, se remarca faptul ca nici unul dintre acestea  nu  sunt  in
masura sa clarifice in ce anume consta  denaturarea  actului.  Astfel,  desi
recurentii invoca pct.8 al art.304 din  C o d u l    d  e  procedura  civila
drept temei al recursului, criticile formulate  nu  se  circumscriu  acestui
motiv de recurs, deoarece acestea nu se refera la  interpretarea  gresita  a
vreunui  act  juridic  dedus  judecatii,  ci  mai  degraba  la   o   gresita
interpretare a probelor de catre prima  instanta,  dar  si  de  instanta  de
apel, cu consecinta retinerii unei alte situatii de fapt, decat  cea  dorita
de recurenti.
      Invedereaza ca argumentele aduse de recurenti, in sensul ca nu  exista
originalul Ordinului de repartitie nr.2863/1971 sau ca acesta nu  intruneste
formalitatea multiplului exemplar si data certa, lipsa  datelor  de  buletin
ale beneficiarului de pe acest Ordin,  pe  langa  faptul  ca  sunt  invocate
pentru prima data in recurs, astfel de  aparari  nefiind  invocate  nici  in
fata primei  instante,  dar  nici  in  apel,  sunt  chestiuni  care  privesc
situatia de fapt si interpretarea probelor.
      Arata ca din criticile formulate de recurenti, reiese ca acestia  sunt
nemultumiti de modul in care instanta a analizat situatia de  fapt,  dar  un
astfel de control din partea instantei de  recurs  ce  ar  privi  temeinicia
unei hotarari, excede limitelor permise de art.304 din  C o  d  u  l    d  e
procedura civila.
      In ceea ce priveste netemeinicia criticilor incadrate in  acest  motiv
de recurs, instanta a interpretat in mod corect  actul  din  1971,  intregul
material probator sustinand corectitudinea celor statuate de instanta.
      Criticile  recurentilor  nu  se  incadreaza  in  motivul  prevazut  de
art.304 pct.9 din  C o d u  l    d  e  procedura  civila,  in  realitate  se
observa ca recurentii reitereaza de  fapt  cererea  de  apel,  mentinandu-si
aceleasi nemultumiri ce au fost analizate o data si de instanta de  apel  si
care au fost de asemenea combatute pe  larg  in  cuprinsul  intampinarii  pe
care au formulat-o paratii, in faza procesuala a  apelului  si  pe  care  le
mentin si in intampinarea  din  recurs,  fara  a  le  mai  relua  insa.  Tot
sustinerile formulate de recurenti  tind la o reanalizare a faptelor  si  la
o reapreciere a probelor, fara a se justifica  in  nici  un  fel,  in  ce  a
constat incadrarea sau aplicarea gresita a legii.
      Pe fondul cauzei, in  urma  analizarii  motivelor  recurentilor,  care
arata ca instanta a incalcat mai multe texte legale, acestia sustin, fara  a
face referire insa la un anume text de lege, ca exista  o  serie  de  motive
ireconciliabile  in  hotararea  primei  instante,  motive  preluate  si   de
instanta de apel, in sensul ca proprietatea nu poate fi atat publica cat  si
privata. Se ignora faptul ca, in timpul  regimului  comunist,  statul  putea
obliga  proprietarii  sa  isi  inchirieze  imobilele,  desi  exact  asa  s-a
intamplat  in  cauza,  prin  emiterea  ordinului  de  repartitie;   emiterea
ordinului respectiv nu a constituit insa o forma  de  expropriere,  imobilul
ramanand in continuare in proprietatea intimatilor-parati.
      In cauza fiind relevant titlul  sub  care  a  inceput  sa  stapaneasca
acest bun autorul recurentilor, acesta incepand stapanirea  in  calitate  de
detentor precar in baza Ordinului de repartitie din 1971, imobilul fiind  de
fapt proprietatea numitilor N. si N. N.; cu toate ca bunul era  proprietatea
numitilor N., acestia au fost obligati de stat  sa  renunte  la  spatiul  ce
depasea nevoile acestora  locative,  astfel  ca  retinerile  instantei  sunt
corecte  si  nu  se  poate  nicicum   vorbi   de   existenta   unor   motive
ireconciliabile in cuprinsul deciziei.
      Cu privire la nerespectarea art.261 alin.1 pct.5 din  C o d u l   d  e
procedura civila, criticile recurentilor sunt  vadit  neintemeiate  deoarece
instanta de apel, cu toate ca a retinut in cuprinsul hotararii ca  apelantii
nu au aratat in concret care sunt probele ce nu au fost analizate  de  prima
instanta, totusi a efectuat  o  analiza  minutioasa  a  tuturor  actelor  si
apararilor formulate de recurenti.
      De asemenea, instanta  de  apel  a  analizat  si  critica  apelantilor
referitoare la neaplicarea de catre prima instanta a  dispozitiilor  art.225
din  C o d u l   d e  procedura  civila,  sustinerea  recurentilor  in  sens
contrar este neintemeiata si intareste o data in plus, simpla nemultumire  a
acestora fata de solutia data,  iar  nu  incidenta  in  cauza  a  pct.9  din
art.304 din  C o d u l   d e procedura civila.
       In  ceea  ce  priveste   analizarea   netemeiniciei   criticilor   in
conformitate  cu  dispozitiile  art.1847  Cod  civil,  arata   ca   actiunea
instantei de a determina daca o persoana este posesor  sau  detentor  precar
nu reprezinta o chestiune care  sa  priveasca  aplicarea  sau  interpretarea
legii; posesia reprezinta o stare  de  fapt  si  de  asemenea,  determinarea
elementului animus este unul de fapt, prin excelenta.
      Instanta a apreciat in mod corect, ca J. O. a fost un simplu  detentor
precar, motiv pentru care posesia lui este afectata de viciul  precaritatii;
ceea ce este relevant este titlul sub care a inceput  sa  stapaneasca  acest
bun autorul recurentilor, acesta incepand stapanirea in calitate de  chirias
in  baza  Ordinului  de  repartitie  din  1971,  imobilul  fiind   de   fapt
proprietatea numitilor N. si N. N..
      Considera  ca  in  mod  corect  instantele  au  inlaturat  sustinerile
recurentilor,  in  sensul  ca  acestia   au   dobandit   proprietatea   prin
uzucapiune, ca efect al jonctiunii posesiei lor, cu cea a autorului lor.
       Fata  de  cel  de-al  doilea  capat  de  cerere,  pentru  a  constata
accesiunea imobiliara in  favoarea  recurentilor,  trebuia  in  primul  rand
constatat dreptul lor de proprietate asupra terenului, iar cum acesta  nu  a
putut fi dobandit  prin  uzucapiunea  de  30  de  ani  sau  prin  jonctiunea
posesiilor, nici constructia nu a intrat in proprietatea lor.
      Potrivit art.295 alin.1 din  C  o  d  u  l    d  e  procedura  civila,
recurentii critica  decizia  instantei  de  apel  aratand  ca  aceasta  si-a
depasit limitele investirii atunci cand a analizat problema  autoritatii  de
lucru judecat ce decurge din considerentele  sentintei  civile  nr.5255/2005
pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 B,  instantei  nefiindu-i  permis  sa
repuna in discutie aspecte care nu faceau obiectul apelului.
      In cauza de fata, instanta nu a respins apelul  pe  temeiul  exceptiei
autoritatii de lucru  judecat  ci,  a  dat  eficienta  prezumtiei  de  lucru
judecat pe baza careia  a  retinut  ca  a  fost  deja  dezlegata  chestiunea
privind calitatea de detentor precar a autorului recurentilor.
      Depune la dosar concluzii scrise .
      Nu solicita cheltuieli de judecata.
                            C U R T E A,
      Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
      La data de 04 martie 2007, reclamantii E. E. si E.  H.  au  chemat  in
judecata pe paratii T. E., E. N. si T. T. H., solicitand instantei  ca  prin
hotararea  ce  o  va  pronunta,  sa  constate  in  favoarea   reclamantilor,
dobandirea dreptului de proprietate, prin jonctiunea posesiilor, cu  privire
la terenul in suprafata de 200 mp. situat in B, str. (...). (...) G nr.  13,
sector 1, si prin  accesiune  imobiliara  artificiala,  asupra  constructiei
edificate de catre reclamanti pe terenul sus-mentionat.
      In subsidiar, s-a  solicitat  ca  pe  calea  actiunii  oblice,  sa  se
constate ca numitul J. Z. O. a dobandit, prin uzucapiunea  de  peste  30  de
ani, dreptul de proprietate asupra terenului de 200 mp., situat in  B,  str.
(...). (...) G nr. 13, sector 1.
      In motivarea cererii, s-a aratat ca reclamantii  au  dobandit  deplina
posesie a imobilului la data de 04 iunie 2003, prin  promisiunea  bilaterala
de vanzare - cumparare de la posesorul anterior al  imobilului,  J.  Z.  O.,
care la randul sau a preluat-o  de  la  N.  N.  in  baza  unui  inscris  sub
semnatura privata incheiat in anul 1968 si atat reclamantii, cat si  autorul
lor au stapanit respectiv si stapanesc imobilul in mod netulburat, sub  nume
de  proprietari,  posesiile  acestora,  prin  jonctiune,  fiind   utile   si
neintrerupte din 1968, respectiv din 2003 pana in prezent.
      S-a mai aratat,  ca  ulterior  incheierii  promisiunii  de  vanzare  -
cumparare la data de 04 iunie 2003, reclamantii s-au comportat ca  adevarati
proprietari, au desfiintat constructia existenta pe teren la  acea  data  si
au edificat un alt imobil in care locuiesc si in prezent, astfel ca in  baza
accesiunii  imobiliare  artificiale,   ei   sunt   proprietari   si   asupra
constructiei,  fiind  inregistrate  pe  numele  lor  toate  contractele   de
utilitati aferente imobilului si achitand, ca si autorul lor,  toate  taxele
si impozitele legale.
      In  drept  s-au  invocat  prevederile  art.  1843,   1846,   1847   si
urmatoarele, art. 1860, 1890, 969, 970, 1436 si urmatoarele Cod civil.
      Paratii au depus intampinare la dosar prin care  au  solicitat  sa  se
respinga actiunea reclamantilor, urmand a se  retine  autoritatea  de  lucru
judecat in cauza constand in sentinta  civila  nr.  5255  din  27  mai  2005
pronuntata  de  Judecatoria  Sectorului  1  B,  in  dosarul  nr.  6186/2005,
definitiva si irevocabila prin  respingerea  apelului  si  recursului,  prin
care s-a admis actiunea in revendicarea imobilului formulata de  T.  E.,  E.
N. si T. T. H., in contradictoriu cu E. H., E. F., E. S., E. B.  si  E.  E.,
constatandu-se calitatea de proprietari a  reclamantilor  asupra  imobilului
in litigiu, conform certificatului de mostenitor nr. 224  din  27  octombrie
2003, imobil ce a apartinut  bunicilor  acestora,  conform  contractului  de
vanzare -  cumparare  autentificat  sub  nr.  4582/1937  transcris  sub  nr.
1943/1937 de  T r i b u n a l u l   I l f o v, potrivit temeiului invocat  -
art. 480 - 481 Cod civil.
      S-au  administrat  probele  cu  inscrisuri,  declaratii  de   martori,
interogatorii si expertize tehnice in  constructii  si  topografica  privind
identificarea si evaluarea imobilului.
      Prin sentinta civila nr. 9025 din 27 iunie 2008 pronuntata in  dosarul
nr(...) de Judecatoria Sectorului 1 B, s-a respins exceptia  autoritatii  de
lucru judecat, invocata de parati si s-a respins actiunea  reclamantilor  ca
neintemeiata.
      Pentru a se  respinge  exceptia  autoritatii  de  lucru  judecat,  s-a
retinut ca desi in ambele cauze - cea prezenta si cauza ce a facut  obiectul
solutionarii prin sentinta civila nr. 5255 din 27 mai  2005  a  Judecatoriei
Sectorului 1 B - partile sunt aceleasi,  ca  si  obiectul  dedus  judecatii,
cauza este distincta, intrucat in sentinta sus-mentionata,  temeiul  juridic
l-a constituit actiunea in revendicare potrivit dispozitiilor art.  480  Cod
civil, in timp ce in cauza pendinte, temeiul juridic invocat  al  dobandirii
dreptului de proprietate este uzucapiunea de  peste  30  de  ani,  respectiv
accesiunea artificiala imobiliara, potrivit  art. 1847  si  urmatoarele  Cod
civil, respectiv art. 492 Cod civil.
      Pentru a respinge actiunea pe fond, instanta de judecata a retinut  ca
la data de 17 noiembrie 1971, prin Ordinul de repartizare nr. 2863  emis  de
Consiliul Popular al sectorului 1 B, autorul reclamantilor, J. O., a  primit
in folosinta imobilul situat in B, str. (...). (...) G nr. 13, sector 1,  pe
care l-a utilizat in calitate de chirias.
      S-a constatat astfel ca autorul reclamantilor a  detinut  imobilul  in
calitate de simplu detentor precar, ce exclude calitatea  de  stapanire  sub
nume de proprietar, iar autorul J. O. nu a notificat  pe  autorii  paratilor
N. si N. N. cu privire la  schimbarea  calitatii  din  detentor  precar,  in
posesor.
      Din relatiile comunicate la dosar de  Directia  de  Impozite  si  Taxe
Locale a Sectorului 1 B rezulta ca J. O. nu a achitat taxele  si  impozitele
aferente imobilului, acestea fiind suportate  de  catre  autorii  paratilor,
respectiv de catre paratii in cauza.
      Declaratiile  martorilor  nu  sunt  suficiente  pentru  a  se   retine
indeplinirea  uzucapiunii,  iar  singurul  act  ce  poate  fi  calificat  de
instanta  ca  opunere  la  dreptul  de   proprietate   al   paratilor   este
antecontractul din 4 iunie 2003, in raport de care, termenul de  prescriptie
achizitiva ar urma sa fie implinit, abia peste 25 de ani.
      S-a retinut ca fiind aplicabil spetei  si  principiul  securitatii  si
stabilitatii  raporturilor  juridice  consacrat  de  art.  6  din  Conventia
Europeana  a  Drepturilor  Omului,  paratii  beneficiind   de   o   hotarare
definitiva si irevocabila, anterioara, prin care li  s-a  constatat  dreptul
de proprietate asupra imobilului.
      Fata de solutia referitoare la uzucapiune, s-a respins si  capatul  de
cerere  privind  accesiunea,  retinandu-se  ca  reclamantii  recunosc   prin
actiune, faptul ca lucrarile de  constructii  au  fost  edificate  de  catre
acestia.
       Impotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii E. E. si  E.
H., cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor.
      In motivarea apelului s-a sustinut incalcarea flagranta a prevederilor
art. 129 alin. 5, 261 alin. 1 pct.  5  Cod  de  procedura  civila,  instanta
nearatand motivele pentru inlaturarea probelor, de  neaplicare  a  art.  225
Cod de procedura civila,  iar  motivele  privind  justificarea  precaritatii
sunt  contradictorii  si   ireconciliabile,   ignorandu-se   inscrisul   sub
semnatura privata incheiat de autorul  J.  Z.  O.  care  a  preluat  posesia
imobilului de la N. N. in anul 1968 si a exercitat-o pana la  data  predarii
catre  apelanti,   demolarea   constructiei   si   edificarea   uneia   noi,
inregistrarea  contractelor  de  utilitati  in  nume  propriu  si  achitarea
taxelor si impozitelor relevand in mod clar, vointa univoca a acestuia de  a
se  comporta  ca  adevarat  proprietar,  respectiv  a  apelantilor  potrivit
inscrisului de la data de 04 iunie 2003, cu sustinerea ca in speta  nu  sunt
aplicabile, nici principiul securitatii raporturilor juridice, nici  art.  6
din Conventia  Europeana a Drepturilor Omului.
      Intimatii -  parati  au  depus  intampinare  la  dosar  prin  care  au
solicitat respingerea apelului reclamantilor si au formulat si o  cerere  de
aderare la apelul reclamantilor, la care ulterior au renuntat.
      Prin decizia civila nr. 252 A din 25 februarie 2009 pronuntata de  T r
i b u n a l u l   B u c u r e s t i - Sectia a III  a   Civila,  in  dosarul
nr(...), s-a respins apelul ca nefondat.
      Critica privind nescocotirea prevederilor art. 129 alin. 5,  art.  261
pct. 5 si neaplicarea art. 225 Cod de procedura civila, ce a facut  obiectul
primului motiv de apel, nu a fost primita,  cu  motivarea  ca  apelantii  au
aratat in concret care sunt probele ce nu au  fost  analizate  de  instanta,
constatandu-se, dimpotriva, ca in motivarea sentintei  apelate  se  regasesc
referiri la toate probele administrate in cauza, pe de o parte,  iar  pe  de
alta parte, neprezentarea partii spre a-i fi luat  interogatoriul  poate  fi
socotita potrivit art. 225 Cod de procedura civila ca o marturisire  deplina
sau numai ca un inceput de dovada in folosul  partii  potrivnice,  numai  in
situatia in care nu s-ar fi administrat si  alte  probe,  astfel  ca  simpla
aplicare a art. 225 Cod de  procedura  civila  nu  este  concludenta  pentru
solutionarea cauzei.
      C de-al doilea motiv de apel potrivit caruia, autorul reclamantilor ar
fi exercitat o posesie utila, iar nu o detentie precara, a fost de  asemenea
respins, retinandu-se ca actul initial  de  stapanire  a  bunului  de  catre
autorul  reclamantilor  este  ordinul  de  repartizare  nr.  2863  emis   de
Consiliul Popular la Sectorului 1 B, prin  care  autorul  reclamantilor,  J.
O., a primit in folosinta imobilul situat in B, str. (...). (...) G nr.  13,
sector 1, pe care l-a utilizat in calitate de  chirias,  iar  potrivit  art.
1855 Cod  civil,  cand  posesorul  a  inceput  a  poseda  pentru  altul,  se
presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie.
      Inscrisul sub semnatura privata invocat, din anul 1968, nu  s-a  depus
in cauza, iar fata de existenta ulterioara a ordinului  de  repartizare  din
anul 1971, se prezuma calitatea autorului reclamantilor de detentor precar.
      Cu privire la constructia de pe teren, din  probele  administrate  s-a
retinut ca nu este vorba de o constructie nou edificata, ci de  imbunatatiri
si reparati aduse vechii constructii, care nu pot fi calificate  drept  acte
de intervertire a detentiei precare in posesie, inclusiv construirea  a  noi
camere, alaturate celor vechi.
      Incheierea  contractelor  de  utilitati  pe  numele   recurentilor   -
reclamanti nu prezinta relevanta, intrucat acestea pot fi  incheiate  si  de
un proprietar si de un simplu detentor precar.
      Sustinerea  ca  impozitele  si  taxele  aferente  imobilului  au  fost
achitate de catre reclamanti, respectiv de catre autorul  acestora,  a  fost
inlaturata, chitantele in acest sens datand doar din anii 1984 -  1985,  dar
pentru imobilul aflat in evidentele fiscale pe numele paratilor.
      In  ceea  ce  priveste  argumentul  legat  de  principiul  securitatii
raporturilor juridice si de art. 6 din Conventia   Europeana  a  Drepturilor
Omului, tribunalul a retinut ca  intra  in  autoritatea  de  lucru  judecat,
alaturi de dispozitivul care transeaza litigiul,  si  motivele  care  sustin
solutia, precum si motivele care contin  ele  insele  solutii  pe  aspectele
litigioase invocate de parti si supuse dezbaterii acestora.
      Astfel, desi nu sunt indeplinite cerintele art. 1201 Cod civil si art.
166 Cod de procedura civila pentru retinerea exceptiei autoritatii de  lucru
judecat,  considerentele  sentintei  civile  nr.  5255  din  27   mai   2005
pronuntata de Judecatoria Sectorului 1  B,  in  dosarul  nr.  6186/2005,  se
impun cu  putere  de  lucru  judecat  pe  aspectul  retinerii  calitatii  de
detentor precar al autorului reclamantilor.
      Impotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantii E. E. si  E.
H., criticand-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 8  si  9  Cod  de
procedura civila.
      Potrivit primului motiv de recurs, s-a aratat ca actul  juridic  dedus
judecatii,  respectiv  Ordinul  de  repartizare  nr.   2863/1971,   a   fost
interpretat gresit, schimbandu-i-se natura si  intelesul  lamurit  si  vadit
neindoielnic.
      Astfel, ordinul sus-mentionat este inexistent ca act juridic,  lipsind
originalul  sau,  in  plus  el  nu  indeplineste  formalitatea   multiplului
exemplar si data certa potrivit art. 1179 si  1182  Cod  civil,  el  neavand
calitatea de contract de inchiriere si  nefiind  urmat  de  incheierea  unui
astfel de contract care sa mentioneze calitatea de chirias,  astfel  cum  au
declarat si martorii audiati in cauza.
      Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs, s-a aratat ca in apel s-a
formulat critica  privind  incalcarea  art.  261  alin.  1  pct.  5  Cod  de
procedura civila, in sensul omisiunii primei instante de  a  arata  motivele
pentru care a inlaturat probele administrate si cererea reclamantilor  de  a
se face aplicarea art. 225 Cod de procedura civila,  or  instanta  de  apel,
incalcand la randul sau, prevederile art.  129  alin.  5  Cod  de  procedura
civila, a considerat ca nu s-au aratat care sunt probele  care  ar  fi  fost
ignorate de catre prima instanta, in realitate fiind vorba de toate  probele
administrate in cauza si tot  astfel,  nu  a  raspuns  si  criticii  privind
existenta in hotarare a unor motive  contradictorii,  ireconciliabile,  care
conduc la  un  fapt  inadmisibil,  ca  proprietatea,  desi  exclusiva,  este
deopotriva  publica  si  privata,  instanta  de  apel  copiind   argumentele
sentintei apelate, lasand practic aceeasi motivare contradictorie.
      S-a aratat ca decizia din apel este  si  vadit  neintemeiata,  solutia
instantei de apel fiind data  cu  incalcarea  dispozitiilor  art.  1847  Cod
civil, fiind interpretate in mod gresit cerintele uzucapiunii,  solicitandu-
se a se constata, pe baza tuturor probelor administrate, posesia  utila,  ca
stare de fapt a recurentilor si autorului J. O.  care  a  preluat  din  anul
1968 posesia in nume propriu in baza unui inscris sub semnatura privata,  de
la numitul N. N.: martorii audiati, contractele de  utilitati  incheiate  pe
numele  recurentilor  -  reclamanti,  chitantele  de  plata  a  taxelor   si
impozitelor la administratia financiara etc.
      Instanta de apel a  depasit si limitele investirii sale,  contravenind
prevederilor art. 295 alin.  1  Cod  de  procedura  civila,  prin  retinerea
autoritatii de lucru judecat  constand  in  sentinta  civila  nr.  5255/2005
pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 B,  privind  revendicarea  imobilului
in litigiu de catre intimatii - parati, desi recurentii nu o  cerusera  prin
criticile din apel, pe de o parte.
      Pe de alta parte, puterea de lucru judecat  nu  este  reglementata  de
nici o dispozitie legala, iar potrivit art. 1201 Cod  civil  autoritatea  de
lucru judecat se poate stabili  doar  in  raport  de  dispozitiv  si  nu  de
considerentele din cele doua hotarari, sentinta nr. 5255/2005 confirma  doar
dreptul  intimatilor  asupra  imobilului,  or  uzucapiunea  este  sanctiunea
indreptata impotriva proprietarului care a  stat  in  pasivitate,  permitand
altei  persoane  sa  posede  timp  indelungat  imobilul,  uzucapiunea,  este
adevarat, nu a fost invocata in dosarul intimatilor de revendicare, pe  cale
de exceptie sau cerere  reconventionala,  avand  insa  deschisa  calea  unei
actiuni, cea prezenta, iar actiunea in revendicare poate fi  analizata  prin
constatarea prescriptiei  achizitive,  principiu  care  prevaleaza  fata  de
principiul securitatii raporturilor juridice.
      In  consecinta,  s-a  solicitat  admiterea   recursului,   modificarea
deciziei recurate in tot, cu consecinta  admiterii  cererii  de  chemare  in
judecata.
      Intimatii -  parati  au  depus  intampinare  la  dosar  prin  care  au
solicitat  respingerea  recursului  ca  nefondat,   intrucat   in   perioada
comunista, proprietarii erau obligati de  Stat  sa  inchirieze  camerele  de
depaseau nevoile proprii, Consiliul Popular fiind cel ce emitea ordinele  de
repartitie, ca si cel in cauza, Ordinul de repartitie  nr.  2863/1971,  fara
ca imobilele sa  fie  preluate  efectiv  in  proprietatea  statului,  N.  N.
ramanand proprietar, acesta solicitand in 1966  recalcularea  suprafetei  de
teren pe care-l detinea, iar in 1999 acesta a inregistrat  la  Administratia
Financiara o declaratie pentru stabilirea impozitului, astfel ca  acesta  nu
a ramas in proprietate, astfel cum sustin  recurentii,  in  plus  nu  exista
nici un document care sa contrazica  cele  sustinute  de  intimati,  nefiind
administrat in speta, nici inscrisul sub semnatura privata invocat din  anul
1968.
      Astfel, Ordinul de repartitie s-a interpretat in mod corect  de  catre
instanta de apel.
      Privitor la criticile subsumate motivului prevazut de art. 304 pct.  9
Cod de procedura civila, s-a aratat ca acestea sunt critici de  netemeinicie
si nu de nelegalitate, pentru ca tind catre o reanalizare a  faptelor,  ceea
ce nu este  permis  in  recurs,  criticile  fiind  oricum  nefondate,  fiind
prezentate argumente detaliate la dosar.
      S-a invocat si exceptia  de  nulitate  a  recursului  pe  neincadrarea
criticilor in motivele prevazute de art. 304 pct. 8 si 9  Cod  de  procedura
civila, intrucat nu s-a aratat in ce consta denaturarea  actului  juridic  -
Ordinul  de  repartitie,  care  ar   exclude   intelesul   clar   si   vadit
neindoielnic, fiind o chestiune  care  tine  in  fapt  de  interpretarea  si
aprecierea  probelor  administrate  in  cauza,   iar   criticile   subsumate
motivului prevazut de art. 304 pct.  9  Cod  de  procedura  civila  sunt  in
realitate, motive de netemeinicie si nu de nelegalitate.
      In recurs nu s-au administrat noi probe in recurs.
      Analizand cu prioritate exceptia privind nulitatea recursului,  Curtea
constata ca ea nu poate fi  primita  urmand  a  fi  respinsa  ca  nefondata,
intrucat, intre criticile prezentate in fapt de  catre  recurenti,  sunt  si
critici de nelegalitate ce pot fi cercetate in recurs, din perspectiva  art.
304 pct. 9 Cod de procedura civila.
      Curtea   priveste   insa,   recursul   ca   fiind   nefondat,   pentru
considerentele ce urmeaza:
      Se constata mai intai, ca in speta, nu suntem  in  prezenta  unui  act
juridic  dedus  judecatii  spre  a  fi  interpretat  cu  privire  la  natura
acestuia, astfel cum sustin recurentii -  respectiv  Ordinul  de  repartitie
nr. 2863/1971 emis de Consiliul local,  acesta  fiind  un  mijloc  de  proba
administrat   in   cauza,   analizarea   acestuia   tinand   de   aprecierea
probatoriului in cauza.
      Pe cale de consecinta, motivul de recurs prevazut de art. 304  cpt.  8
Cod de procedura civila, nu poate fi primit spre a fi analizat ca  si  motiv
de nelegalitate,  inclusiv  a  aspectelor  invocate  privind  neindeplinirea
formalitatii multiplului exemplar si a datei  certe  conform  art.  1179  si
1182 Cod civil, eficienta si natura actului  juridic,  in  lipsa  incheierii
contractului de inchiriere, lipsa calitatii de chirias, neplata  chiriei  la
stat si solicitarea ca actul sa fie apreciat ca marcand intrarea  imobilului
in posesia anterioara incepand din 1968, in baza unui  pretins  inscris  sub
semnatura privata din 1968, de la N. N., proprietar.
      Toate aceste critici vizeaza o reapreciere a probelor administrate  in
cauza care nu este admisibila in faza procesuala a recursului, unde  pot  fi
analizate doar motive de nelegalitate.
       Nici criticile  din  cel  de-al  doilea  motiv  de  recurs  subsumate
prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila nu pot fi analizate  ca
motive de nelegalitate in recurs, pentru  aceleasi  considerente,  dupa  cum
urmeaza:
      Astfel, solicitarea de analizare a cerintelor uzucapiunii prevazute de
art.  1837  Cod  civil,  vizeaza  de  asemenea,  o  reapreciere  a  probelor
administrate in cauza, respectiv, declaratiile de martori, inscrisuri  etc.,
spre a se retine o alta situatie de fapt, decat  aceea  stabilita  in  prima
instanta si in apel - aspect inadmisibil in recurs.
      In fapt, criticile care tin strict de  nelegalitate  si  care  pot  fi
invocate in recurs in baza art. 304 pct. 9  Cod  de  procedura  civila  sunt
cele privind incalcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedura  civila  cu
raportare la art. 225 Cod de procedura civila, la art. 129 alin.  5  Cod  de
procedura civila si la motivarea pretins contradictorie  si  ireconciliabila
a primei hotarari, neanalizate ca si critici in apel.
      Curtea constata ca aceste critici nu sunt fondate.
      Astfel, instanta de apel a constatat, dimpotriva, nu numai ca n u s-ar
fi aratat care anume probe nu ar fi fost analizate de catre prima  instanta,
dar a precizat ca intregul probatoriu a fost analizat la fond,  neputandu-se
retine doar aplicarea art. 225 Cod de procedura civila solicitata  de  catre
recurentii - reclamanti, care poate prezenta relevanta, doar in lipsa  altor
probe apreciate ca neconcludente in speta, aceasta tinand de operatiunea  de
apreciere a probelor,  de  principiile  aplicabile  in  aceasta  operatiune,
instanta retinand pentru solutia pronuntata - probele cu relevanta  si  care
o sustine, fiind clara nerelevanta in cauza a interogatoriului.
      Acest aspect reiese cu  claritate  din  motivarea  deciziei  recurate,
fiind inlaturata critica in sensul  ca  s-ar  fi  incalcat  rolul  activ  al
acestei instante conform art. 129 alin. 5 Cod de procedura civila.
      Nefondata este  si  sustinerea  privind  motivarea  contradictorie  si
ireconciliabila a primei hotarari  care  nu  ar  fi  fost  analizata  ca  si
critica formulata in apel, intrucat prin decizia recurata se  precizeaza  ca
dimpotriva,  "in  cuprinsul  motivarii  hotararii  judecatoresti  se  regesc
referiri la toate probele  administrate  in  cauza",  in  propria  motivare,
instanta  de  apel  procedand,  tocmai  spre  a   se   raspunde   criticilor
apelantilor,  la  reanalizarea  si  reaprecierea  probelor  administrate  in
cauza, apelul fiind devolutiv, astfel incat  permite  completarea  motivarii
solutiei primei instante, cu noi argumente juridice in sustinerea acesteia.
      Critici de nelegalitate sunt si cele, in sensul ca instanta de apel ar
fi retinut, dincolo de limitele sesizarii sale,  puterea  de  lucru  judecat
decurgand din sentinta civila nr. 5255/2005 a Judecatoriei  Sectorului  1  B
prin care, cu privire la acelasi imobil, intimatii - parati  ar  fi  obtinut
revendicarea,  in  contradictoriu  cu  recurentii  -  reclamanti  din  cauza
pendinte, desi nu erau formulate astfel de critici in recurs.
      Curtea constata ca nu suntem intr-o situatie de depasire  a  limitelor
sesizarii  instantei  de  apel,  retinerea   sentintei   sus-mentionate   in
motivarea deciziei recurate, constituind unul dintre  argumentele  in  plus,
care  justifica  mentinerea  solutiei  primei   instante   si   netemeinicia
criticilor din apel.
      Sustinerea ca puterea lucrului judecat nu ar fi reglementata  printr-o
dispozitie legala este O., fiind contrazisa de  prevederile  art.  1201  Cod
civil si art. 166 Cod de procedura civila.
      Este corecta sustinerea ca actiunea in revendicare poate fi paralizata
prin  constatarea  prescriptiei  achizitive,  numai  ca,  recurentii  nu  au
formulat o  cerere  reconventionala,  respectiv  apararea  pe  exceptie,  in
cadrul dosarului avand  ca  obiect  actiunea  in  revendicare  formulata  de
intimati - parati.
      In cauza pendinte, un astfel de efect  nu  mai  poate  avea  invocarea
uzucapiunii, intrucat revendicarea in contra recurentilor -  reclamanti  s-a
produs, in mod definitiv  si  irevocabil,  astfel  ca  instanta  de  apel  a
constatat doar, ca aceasta sentinta irevocabila nr. 5255/2005  nu  poate  fi
ignorata, fiind transata problema dreptului de proprietate intre  parti,  cu
autoritate de lucru judecat,  potrivit  art.  480  Cod  civil,  in  favoarea
paratilor  din  prezenta  cauza,  si  respectiv  calitatea  recurentilor   -
reclamanti de detentori precari asupra imobilului.
      Prin aceasta  sentinta,  se  exclude  practic,  starea  de  pasivitate
pretinsa, a proprietarului, retinandu-se  in  mod  corect,  ca  si  argument
judicios  si  principiul  securitatii  raporturilor  juridice  in  motivarea
deciziei recurate, de catre instanta  de  apel,  potrivit  cu  jurisprudenta
Curtii  Europene a Drepturilor Omului in materia proprietatii.
      Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedura civila,
va fi respins recursul ca nefondat.
      Vazand si prevederile art. 274 Cod de procedura civila;

                            PENTRU ACESTE MOTIVE
                               IN NUMELE LEGII
                                   DECIDE:
      Respinge exceptia nulitatii recursului ca nefondata.
Respinge recursul formulat de recurentii  -  reclamanti  E.  E.  si  E.  H.,
impotriva deciziei civile nr. 252 a din 25 februarie 2009, pronuntata de   T
r i b u n a l u l   B u c u r e s t i - Sectia a III a  Civila,  in  dosarul
nr(...), in contradictoriu cu intimatii - parati T. E., E. N. si T.  T.  H.,
ca nefondat.
      Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre intimati.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica, azi, 25 ianuarie 2010.
      Presedinte,                                                 Judecator,
Judecator,
        G. E.                  D. O.                   N. I.
Grefier,
                                                                   S. E.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./23.02.2010
T.B.-S.3.-A.E.;M.E.
Jud.S.1.-R.E.


Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.


Iti recomandam si urmatoarele spete:



HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013