Ştiri Academica Barouri Case de avocatură Cariere Librărie Sfatul expertului Forum Despre noi
Spete: Hotararea 130/R

Penal - abuz in serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.)
Instanta: CA PITESTI
Faza: Recurs
Data: 19-02-2009

Discutii similare pe forum

Abuz in serviciu contra intereselor persoanei - scris de - 1 raspunsuri
Buna ziua, Activez intr-un domeniu al aprobarii proiectelor cu fonduri europene ce poate fi considerat public, fiind astfel catalogat ca functionar public.In iulie 2012, am efectuat o verificare in teren, cu alt coleg, pentru a verifica datele inscrise de beneficiar in cererea de finantare. Pe teren s-a constatat ca datele nu corespund in totalitate, am gasit niste nereguli si neconformitati in ceea ce priveste diferenta dintre datele prezentate de beneficiar in Cererea de finantare, de fapt om...
Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoane - scris de - 1 raspunsuri
As dori sa stiu daca netrimiterea unui raspuns la o petitie in termenul legal constituie infractiune? (raspuns trimis dupa 57 de zile). La fel, daca raspunsul este nemultumitor, fiind in dezavantajul meu si in avantajul celui pentru care am facut petitia la autoritatea respectiva,raspuns dat de un functionar public (comisar de opc) sau consider ca am fost nedreptatit vadit, pentru care trebuie sa probez, este infractiune? Cu stima,
Abuz impotriva intereselor - scris de nebunu - 4 raspunsuri
faptul ca am fost impiedicat sa particip la expertiza tehnica a propriei locuinte ,de catre un ocupant ilegal al acesteia este sau nu este fapta penala?????
Abuz in serviciu - scris de emma200366 - 6 raspunsuri
Un antrenor la club sportiv de stat poate fi acuzat de abuz in serviciu? In ce conditii? Ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi abuz?
ABUZ IN SERVICIU - scris de lyanne91gl - 0 raspunsuri
Va rog sa ma ajutati cu urmatoarea speta : Consiliul local refuza eliberarea unui certificat de neurmarire fiscala unei persoane x in vederea instrarii unui teren, pe motiv ca ar exista un litigiu asupra terenului respectiv. Exista intr-adevar un proces intre anumiti proprietari din loc. respectiva si societatea de la care x a cumparat terenul, avand ca obiect nulitate hot. Terenul proprietarilor nu se suprapune cu terenul lui x, iar societatea nu are calitate procesuala pasiva (fiind par...
R O M A N I A CURTEA DE A P E L P I T E S T I SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE DOSAR NR(...) DECIZIA PENALA NR. 130/R Sedinta publica din 19 februarie 2009 Curtea compusa din: Presedinte: Dr. (...) (...) (...) - presedinte instanta Judecator (...) (...) Judecator (...) E. Grefier B. S. Parchetul de pe langa Curtea de A P E L P I T E S T I reprezentat prin J. D. - procuror S-au luat in examinare, pentru solutionare, recursurile declarate de inculpatul D. N. si partea civila STATUL R - prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, impotriva deciziei nr.225 din 30 octombrie 2008, pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s, sectia penala, in dosarul nr(...). La apelul nominal facut in sedinta publica nu au raspuns partile. Procedura este legal indeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care: Curtea constata ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din 12 februarie 2009, concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data care face parte integranta din prezenta decizie. Apoi, in urma deliberarii instanta a pronuntat urmatoarea solutie: C U R T E A Deliberand, constata: Prin sentinta penala nr.1252 din 24 iunie 2008, pronuntata de J u d e c a t o r i a P i t e s t i, in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penala, a fost achitat inculpatul D. N., fiul lui N. si G., nascut la data de 06 noiembrie 1951 in comuna P., judetul A, domiciliat in comuna P., judetul A, CNP(...), pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal. In baza art.14 alin.3 lit.a, art.346 alin.2 si art.348 Cod pr.penala, coroborat cu art.21 alin.1 si art.25 alin.5 din Legea nr.10/2001, au fost admise in parte actiunile civile formulate de partile civile Ministerul Administratiei si Internelor, Inspectoratul Judetean de Politie A, Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor. S-a dispus restabilirea situatiei anterioare si a fost desfiintata dispozitia nr.109/08.08.2006 emisa de Primarul Comunei P., judetul A si procesul-verbal de predare-primire nr.2268/11.08.2006 incheiat de Primaria Comunei P., judetul A, avand ca obiect solutionarea notificarii nr.11569/07.08.2001 in baza Legii nr.10/2001, respectiv predarea-primirea imobilului obiect al notificarii. In baza art.14 si 346 Cod pr.penala coroborat cu art.998-999 Cod civil si art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, au fost respinse cererile de desfiintare a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2436/23.10.2006 de Biroul Notarial Public H. H.- T, de restituire in natura a bunului obiect al notificarii si de acordare a despagubirilor banesti, formulate de partile civile. In baza art.357 alin.2 lit.c Cod pr.penala, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat prin procesul-verbal din data de 16.02.2007, in baza ordonantei nr.214/16.02.2007, emisa de Parchetul de pe langa J u d e c a t o r i a P i t e s t i . Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca imobilul in cauza compus din constructia de 109, 58 mp si terenul in suprafata de 700 mp aferent, din comuna P., judetul A, preluat de stat de la fostul proprietar in perioada 06 martie 1945 -22 decembrie 1989, prin aplicarea Decretului nr.111/1951, a fost trecut din administrarea directa a Comunei P., in administrarea directa a Inspectoratului Judetean de Politie A, din cadrul M i n i s t e r u l u i d e Interne prin art.1 din Decizia nr. 11/28.01.1980, emisa de Comitetul Executiv al Consiliului Popular A, fiind folosit ca sediu al Postului de Politie al comunei P.. Prin Hotararea nr.311/20.01.1997, Comisia Judeteana A de Aplicare a Legii nr.112/1995 a hotarat, in temeiul Legii nr.112/1995, pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, acordarea de despagubiri in valoare de 9.714.756 lei catre E. O., in calitate de mostenitor al vechiului proprietar, pentru imobilul teren si constructie, detinut de Postul de Politie al Comunei P., judetul A, trecut in proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr.111/1951. Persoanei indreptatite i s-a achitat efectiv suma mentionata la data de 13.01.1998, aspect necomunicat Primariei Comunei P. de catre Directia generala a Finantelor Publice A. Dupa aparitia Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 06 martie 1945 -22 decembrie 1989, un alt mostenitor al vechiului proprietar, S. N., a formulat la data de 6 august 2001, o notificare prin executor judecatoresc adresata Prefecturii Judetului A, prin care solicita restituirea aceluiasi imobil in care functiona Postul de Politie al Comunei P., notificarea fiind inregistrata sub nr. 1182/2001. Notificarea a fost transmisa de Prefectura Judetului A Primariei comunei P., spre competenta solutionare, nefiind insa solutionata pana la data de 03.03.2006, cand Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a efectuat un control la ultima institutie, aplicand sanctiunea amenzii contraventionale pentru tergiversarea solutionarii cererilor. Totodata, la data de 06.03.2006, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a emis catre Primaria comunei P. adresa nr. (...)/06.03.2006, prin care a solicitat comunicarea catre petentul T. U. a motivului nesolutionarii notificarii nr.1182/2001, depusa la Prefectura Judetului A si, ulterior, transmisa primariei "spre competenta solutionare." In continuare, prin aceeasi adresa, s-a precizat ca "..obiect al notificarii il constituie imobilul situat in comuna P., care in prezent este ocupat de sediul de Politie P.", solicitandu-se Primariei P., fata de competentele ce ii revin potrivit Legii nr.10/2001 si tinand cont de actele depuse de petent, sa urgenteze analiza dosarului petentului, cu citarea expresa a textului legal aplicabil in situatia in care imobilul revendicat este ocupat de sediul de Politie P. (art.16 din Legea nr.10/2001, care prevede restituirea imobilului in proprietate fostilor proprietari sau mostenitorilor acestuia, cu obligatia mentinerii afectatiunii pe o perioada de 3 sau 5 ani, dupa caz), precum si cu mentiunea expresa ca, potrivit noilor reglementari legale, Primariei comunei P., "ca entitate investita de lege cu solutionarea notificarii", ii revine "obligatia de a emite o dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse Legii nr. 10/2001 de titlul I al Legii nr. 247/2005". Prin adresa nr.1490/05.05.2006, emisa de Primaria comunei P., semnata de inculpat, s-a comunicat petentului T. U. ca pentru rezolvarea favorabila a cererii de restituire a imobilului, s-a luat legatura cu Inspectoratul de Politie al Judetului A, stabilindu-se restituirea cladirii si a terenului aferent intr-o perioada de aproximativ 3 luni, cu mentinerea sediului postului de politie in cladire cu acordul petentului. Prin adresa nr.1491/05.05.2006, emisa de Primaria comunei P., semnata de inculpat, s-a comunicat Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor faptul ca, pentru rezolvarea favorabila a cererii lui T. N., s-au solicitat acestuia acte doveditoare ca este mostenitor legal, deoarece pentru acelasi imobil a formulat, anterior cerere, potrivit Legii nr.112/1995, un alt mostenitor pe nume E. N.". In urma acestei corespondente, prin Dispozitia nr.72/24.05.2006 emisa de inculpat, in calitate de primar, a fost constituita comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 la nivelul Primariei comunei P., compusa din martorii (...) M., E. E. (...), O. N., O. D., O. H. J.. In sedinta din data de 08.06.2006, comisia mentionata a analizat: notificarea nr.1182/2001 in cauza, actele de stare civila ale petentului T. N., care dovedeau calitatea sa de mostenitor, adeverintele de proprietate asupra imobilului, Decizia nr.11 din 28 ianuarie, prin care Consiliul Popular A transmite imobilul respectiv, din administrarea directa a comunei P. in administrarea directa a Inspectoratului Judetean A al M i n i s t e r u l u i d e Interne, precum si adresa nr. (...)/06.03.2006, prin care Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor cerea urgentarea analizarii notificarii, membrii comisiei apreciind notificarea ca fiind indreptatita, cu intocmirea referatului ce urma a fi inaintat primarului. Astfel, prin referatul nr.2137/26.07.2006, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu mentionarea acelorasi acte analizate in sedinta, printre care si cele privitoare la situatia juridica a imobilului (in administrarea I.P.J. A din cadrul M.I.R.A.), a hotarat restituirea in natura a imobilului solicitat de autorul lui S. U., fiind intocmit in acest sens si proiectul de dispozitie pe care l-au supus inculpatului spre aprobare, in calitate de primar. Analizand notificarea mostenitorului lui S. U., referatul anterior mentionat inaintat de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din care rezulta cine detine imobilul in administrare, precum si adresa nr.(...)/06.03.2006 emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, inculpatul a emis Dispozitia nr.109/08.08.2006, prin care s- a dispus restituirea in natura a imobilului obiect al notificarii, cu privire la care S. U. a fost pus in posesie prin procesul-verbal de predare- primire nr.2268/11.08.2006. Ca urmare a restituirii imobilului, Inspectoratul de Politie al Judetului A a solicitat Primariei comunei P., cu adresa nr. 1053/28.09.2008, transmiterea altui imobil, cu titlu gratuit, pentru a fi folosit ca sediu de postul de politie comunal, cerere aprobata prin Hotararea nr. 51/02.10.2006, emisa de Consiliul Local al Comunei P., prin care s-a hotarat darea in folosinta gratuita Ministerului Administratiei si Internelor- Inspectoratul de Politie al Judetului A, pentru Postul de Politie P., pe o perioada de 5 ani, a altui imobil aflat in domeniul public al comunei, fost sediu al consiliului local. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2436/ 23.10.2006 de BNP H. H.- T, inculpatul a cumparat de la S. U. imobilul restituit in natura acestuia din urma. Verificand continutul rechizitoriului, instanta a retinut ca se sesizeaza incalcarea de catre inculpat, cu stiinta, in cadrul solutionarii notificarii prin dispozitia de restituire in natura, a prevederilor art. 21 alin. 1, art. 25 alin. 1 si art. 28 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se ca inculpatul nu era competent sa solutioneze notificarea nr.1182/2001 a lui S. N., intrucat detinator al imobilului revendicat de acesta era Inspectoratul Judetean de Politie A din cadrul Ministerul Administratiei si Internelor, prin Decizia nr.11/1980, precum si fata de Hotararea nr. 311/1997, prin care Comisia Judeteana A de Aplicare a Legii nr. 112/1995 a hotarat acordarea de despagubiri in valoare de 9.714.756 lei, pentru acelasi imobil, teren si constructie, dar catre alt mostenitor, caruia i s-a si achitat efectiv suma mentionata. Analizand fapta dedusa judecatii, in raport de derularea cronologica a evenimentelor prezentate, de atributiile retinute in rechizitoriu ca fiind indeplinite defectuos de inculpat, de dispozitiile legale apreciate ca fiind incalcate, precum si de dispozitiile legale aplicabile - Legea nr.10/2001 si Normele metodologice de aplicare a acesteia, in forma in vigoare pana la data de 08.08.2006, instanta a retinut ca singurele dispozitii legale incalcate prin restituirea in natura a imobilului in cauza de catre inculpat sunt cele privind competenta de solutionare a notificarii, care revenea unitatii detinatoare a imobilului la momentul respectiv, iar nu Primariei comunei P. (art.21 alin.1 , art.25 alin.1 si art.28 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001), pentru argumentele care vor fi expuse in continuare. Astfel, legislatia proprietatii aplicabila la data restituirii in natura a imobilului in cauza consta in: Legea nr.10/2001, republicata in baza Legii nr. 247/2005 si modificata prin OUG nr. 209/2005 si prin Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005; Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 614/2001, iar ulterior prin H.G. 498/2003, modificate si completate prin H.G. nr. 1385/2004. Asadar, coroborand dispozitiile art.21 alin.1 referitoare la obligativitatea restituirii in natura cu cele ale art.4, art.7 alin.1 si 2 si art.20 alin. 1 si 4 din Legea nr.10/2001, instanta a retinut ca imobilul obiect al notificarii nr.1182/2001 depusa de S. N. nu putea fi restituit decat in natura de catre unitatea juridica detinatoare, deoarece masura era posibila, beneficiarul insusi neputand opta pentru acordarea echivalentului banesc, precum si ca restituirea in natura a intregului imobil catre S. N. (iar ulterior decesului sau, catre fiul acestuia, T. U.) nu era conditionata de restituirea despagubirii primite in baza Legii nr. 112/1995 de E. O., lui S. N. profitandu-i totodata si faptul ca in baza Legii nr. 10/2001 nu au mai depus cerere si alti mostenitori . Analizand fapta inculpatului, constand in restituirea in natura a imobilului prin Dispozitia nr.109/08.08.2006, cu incalcarea prevederilor art. 21 alin. 1 , art. 25 alin. 1 si art. 28 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/2001, referitoare la competenta de solutionare a notificarii, instanta a apreciat ca aceasta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 248 C.pen. sesizate, sub aspectul laturii subiective, lipsind in primul rand vinovatia faptuitorului sub forma intentiei. Sub acest aspect, s-a retinut ca intentia in cauza, ca forma de vinovatie prevazuta de textul legal incriminator, presupune convingerea inculpatului ca nu Primaria comunei P. era competanta a solutiona notificarea, ci Inspectoratul de Politie al Judetului A sau Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si incalcarea in mod deliberat de catre acesta a dispozitiilor legale ce prevedeau aceasta competenta si a celor care instituiau obligatia primariei de a identifica detinatorul bunului si de a instiinta petentul cu privire la datele detinatorului. Or, a apreciat instanta de fond, nu ar putea fi retinuta in cauza dedusa judecatii nesocotirea cu stiinta, in mod deliberat, de catre inculpat, a dispozitiilor legale referitoare la competenta de solutionare a notificarii si identificarea detinatorului imobilului, deoarece, pe de o parte, notificarea i-a fost trimisa spre competenta solutionare chiar de catre Prefectura Judetului A, iar pe de alta parte solutionarea sa i-a fost solicitata in mod expres chiar de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, prin adresa nr. (...)/06.03.2006. Asa cum s-a retinut si anterior, prin aceasta adresa Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a comunicat inculpatului in mod eronat ca Primaria comunei P. este competenta a solutiona notificarea, indicandu-i si textul legal aplicabil pentru solutionarea fondului notificarii (art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005), conform caruia restituirea se face in natura, cu mentionarea expresa a faptului ca este vorba de un imobil ocupat de sediul Postului de Politie si a faptului ca ii revine "obligatia de a emite o dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse Legii nr. 10/2001 de titlul I al Legii nr. 247/2005". S-a observat, ca potrivit art.2 din H.G. nr.361/2005 pentru infiintarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, aceasta are, ca atributii principale, "acordarea de sprijin si indrumare metodologica autoritatilor administratiei publice locale si centrale, precum si celorlalte persoane juridice detinatoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, pentru aplicarea corecta si unitara a prevederilor acestui act normativ", precum si "monitorizarea procesului de aplicare a Legii nr. 10/2001". Totodata, potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.263/2006 privind aprobarea O.U.G. nr.209/2005, pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii, "Controlul aplicarii fazei administrative a Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se exercita de catre autoritatea administrativa constituita in temeiul Hotararii Guvernului nr.361/2005 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si, dupa caz, de catre prefecti sau persoanele desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului." Asadar, in conditiile in care inculpatul nu a facut altceva decat sa respecte solicitarea si indrumarile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cuprinse in adresa emisa de aceasta institutie cu rol de control si indrumare in ceea ce priveste aplicarea Legii 10/2001, instanta nu a retinut ca acesta ar fi nesocotit in mod deliberat dispozitiile legale referitoare la competenta de solutionare a notificarii. In plus, instanta a mai retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sesizate nici sub aspect obiectiv, adica sub aspectul urmarii prevazute de art. 248 C.pen., deoarece prin fapta inculpatului nu s-a produs o paguba patrimoniala vreuneia dintre unitatile prev. de art.248 C.pen., din moment ce restituirea in natura a imobilului era obligatorie, fara vreo conditionare privind returnarea vreunei despagubiri, dupa cum nu s-a produs o tulburare insemnata bunului mers al acestora, Postului de Politie com. P. fiindu-i repartizat imediat alt sediu, cu titlu gratuit (in conditiile in care mentinerea afectatiunii sediului initial, dupa restituirea sa in natura, nu s-ar fi putut face decat cu plata chiriei catre proprietarul pus in posesie, conform art.16 din Legea nr. 10/2001). In fine, faptul ca inculpatul este cel care a cumparat in final de la S. U. imobilul dupa retrocedare nu poate conduce prin el insusi la concluzia nerespectarii de catre inculpat, anterior momentului cumpararii si in mod deliberat, a dispozitiilor referitoare la competenta de solutionarea a notificarii, din moment ce a procedat conform solicitarii Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, chiar daca aspecte de ordin etic si de deontologie profesionala ar fi impus abtinerea de la cumpararea unui imobil in a carei procedura decizionala de restituire a fost implicat conform atributiilor legale. Sustinerile inculpatului, in sensul ca discutiile cu martorul S. U. referitoare la vanzarea imobilului in cauza au avut loc dupa restituirea in natura a acestuia, au fost confirmate de declaratiile martorului mentionat date in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata. Pentru toate aceste considerente, instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen a achitat pe inculpat pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.pen. Cat priveste actiunile civile, instanta a avut in vedere, in primul rand, dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001: "Persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi." Prin fapta inculpatului, constand in emiterea Dispozitiei de restituire nr.109/2006 cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la competenta de solutionare a notificarii, nu s-a produs nicio paguba patrimoniului statului sau vreuneia dintre celelalte parti civile, deoarece, avand in vedere dispozitiile legale citate, Statul Roman care a preluat abuziv imobilul nu era proprietarul sau, dupa cum o astfel de calitate nu aveau nici titularii dreptului de administrare. Partile civile nu sunt indreptatite la restituirea bunului care nu le-a apartinut niciodata si nici la contravaloarea acestuia, constand in valoarea inscrisa in fisele de inventar, cu privire la cererile lor in acest sens nefiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil, decat sub aspectul existentei faptei ilicite a inculpatului (emiterea dispozitiei de restituire fara a fi competent). Nu sunt indeplinite in cauza restul conditiilor cumulative instituite de art. 998-999 Cod civil, respectiv producerea unei pagube constand in iesirea bunului din patrimoniul partilor civile, vinovatia inculpatului (care nu exista nici sub forma culpei, fata de faptul ca a procedat in modul analizat la solicitarea institutiei cu rol de control, indrumare si sanctionare in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001) si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si paguba. Intrucat singura consecinta produsa prin fapta ilicita a inculpatului este emiterea dispozitiei nr.109/08.08.2006 si a procesului- verbal de predare-primire nr.2268/11.08.2006 (avand ca obiect solutionarea notificarii nr. 11569/07.08.2001 in baza Legii nr.10/2001, respectiv predarea-primirea imobilului obiect al notificarii) cu nerespectarea dispozitiilor legate de competenta ale art. 21 alin. 1, 25 alin. 1 si art. 28 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, instanta a apreciat ca este justificata cererea partilor vizand doar restabilirea situatiei anterioare emiterii acestor acte, in sensul art.14 alin. 3 lit. a Cod pr.penala. Totodata, instanta a apreciat ca, desi nevalabilitatea celor doua acte mentionate ar putea atrage pe planul dreptului civil si nevalabilitatea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2436/23.10.2006 incheiat intre S. U. si inculpat cu privire la imobilul in cauza, contractul respectiv, ca dubla manifestare de vointa privind transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vanzatorului in cel al inculpatului cumparator, nu reprezinta consecinta directa a faptei ilicite a inculpatului si are la baza o cauza juridica distincta. Asadar, intrucat nu exista legatura directa de cauzalitate intre fapta penala sesizata a fi savarsita de inculpat si incheierea contractului civil in cauza, care nu este urmarea faptei dedusa judecatii, instanta apreciaza ca nu se poate dispune desfiintarea contractului de vanzare-cumparare in cadrul actiunii civile alaturata celei penale in prezenta cauza. Instanta a mai retinut ca asupra imobilului in cauza s-a aplicat sechestrul asigurator, prin procesul-verbal din data de 16.02.2007, in baza ordonantei nr. 214/16.02.2007, emisa de Parchetul de pe langa J u d e c a t o r i a P i t e s t i, iar potrivit art.163 Cod pr.penala, sechestrul asigurator se ia in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, pana la concurenta valorii probabile a pagubei, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Fata de faptul ca niciunul din cele trei cazuri anterior mentionate nu se regasesc in cauza dedusa judecatii, intrucat nu exista bun care sa fie supus confiscarii in baza art. 118 Cod penal, prin fapta dedusa judecatii nu s-a produs o paguba patrimoniala (avand drept consecinta doar intocmirea unor acte de un organ necompetent, pentru care s- a dispus restabilirea situatiei anterioare emiterii lor) si nu se poate aplica pedeapsa amenzii penale in cazul achitarii inculpatului, instanta a constatat ca nu se justifica mentinerea masurii asiguratorii luate de procuror. Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa J u d e c a t o r i a P i t e s t i, inculpatul D. N. si partea civila Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor. T r i b u n a l u l A r g e s, prin decizia penala nr.225 din 30 octombrie 2008, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe langa J u d e c a t o r i a P i t e s t i si de partea civila Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, a desfiintat in parte sentinta, in sensul ca a inlaturat achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 248 Cod penal. In temeiul dispozitiilor art.248 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. N. la 1 an si 6 luni inchisoare, iar in baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, fixandu- se termen de incercare de 3 ani si 6 luni si s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D. N.. S-au mentinut, in rest, dispozitiile sentintei. Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca, in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si in cursul cercetarii judecatoresti, prima instanta a retinut in mod corect ca inculpatul D. N. a incalcat dispozitiile Legii nr.10/2001, cu privire la competenta de solutionare a notificarilor formulate in baza acestui act normativ, emitand dispozitia de restituire a imobilului in cauza, cu toate ca acesta se afla in detinerea si administrarea IPJ A, organ care potrivit Legii 10/2001, se putea pronunta asupra notificarii. S-a apreciat, insa, in mod eronat ca inculpatul a actionat fara intentie, ca nu a incalcat in mod deliberat dispozitiile legale referitoare la competenta de solutionare a notificarii, notificarea fiindu-i trimisa spre solutionare de Prefectura jud.A si de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Tribunalul nu a retinut, insa, lipsa intentiei pentru urmatoarele considerente: Conform art.248 Cod penal, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau unei alte unitati din cele la care se refera art.145 Cod penal, sau o paguba in patrimoniul acesteia. Termenul "cu stiinta" folosit de legiuitor, indica cunoasterea de catre functionar a faptului ca actiunea sau inactiunea sa reprezinta un rezultat al competentei sale de serviciu, pe care o exercita insa necorespunzator, iar printr-o asemenea atitudine, accepta sau urmareste producerea rezultatului prev.de art.248 Cod penal. Tribunalul a apreciat ca nu se poate invoca in favoarea inculpatului imprejurarea ca a emis dispozitia de restituire in natura a imobilului la solicitarea Prefecturii judetului A si a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, de vreme ce, avea obligatia legala de a-si verifica competenta de solutionare a notificarii, avand in vedere consecintele emiterii unei dispozitii de restituire in natura a unui imobil. De asemenea, a retinut tribunalul, se prezuma ca inculpatul in virtutea atributiilor conferite de functia sa (functie pe care o ocupa din 2004 si pana in prezent), avea cunostinta de dispozitiile Legii nr.10/2001 cu privire la competenta de solutionare a notificarii formulate in baza acestor dispozitii, fiind confruntat de-a lungul mandatului sau cu astfel de cereri. S-a constatat, totodata, ca inculpatul cunostea care este unitatea detinatoare a imobilului asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar coroborate cu cele declarate de inculpat in fata instantei de apel. Inculpatul avea cunostinta si de faptul ca pentru acest imobil se acordasera despagubiri in baza Legii nr.112/1995, asa cum rezulta din adresa nr.1491/05.05.2006. La aprecierea vinovatiei inculpatului, instanta a avut in vedere si imprejurarea ca imobilul in cauza pentru care a dispus restituirea in natura a fost cumparat de inculpat de la cel caruia il restituise, astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2436/23.10.2006. Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca inculpatul si-a indeplinit atributiunile de serviciu in mod defectuos cu stiinta. Cu privire la prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, tribunalul a retinut, ca potrivit disp.art.248 Cod penal, urmare a faptei de abuz in serviciu contra intereselor publice, este individualizata de lege sub forma a doua situatii alternative: producerea unei tulburari insemnate bunului mers al unei unitati dintre cele prev.de art.145 Cod penal sau cauzarea unei pagube in patrimoniul acesteia. S-a constatat ca prin fapta inculpatului de a dispune restituirea in natura a imobilului, pentru care anterior s-au acordat despagubiri unui alt mostenitor in temeiul Legii nr.112/1995, s-a cauzat o paguba pentru urmatoarele considerente: Numitul T. U. nu a formulat cerere in baza Legii 112/1995, operand astfel dreptul de acrescamant in favoarea mostenitorului autorului T. N., care a depus o astfel de cerere cu consecinta acordarii catre acesta de despagubiri, nu numai in limita cotei sale de mostenire, acesta profitand in virtutea dreptului de acrescamant si de cotele care le-ar fi revenit celorlalti mostenitori, care nu au formulat o astfel de cerere. Tribunalul a apreciat ca in baza art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001, numitul T. U. era indreptatit sa formuleze o astfel de cerere, insa fata de dispozitiile art.20 alin.2 din acelasi act normativ, avea dreptul numai la diferenta dintre valoarea incasata cu titlu de despagubiri de catre celalalt mostenitor, actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare a imobilului de la data formularii notificarii, legiuitorul urmarind prin instituirea dreptului de acrescamant, tocmai evitarea unei duble reparatii pentru acelasi imobil in cazul in care, mostenitori diferiti ai aceluiasi autor si-ar intemeia cererile, unii pe dispozitiile Legii nr.112/1995 si altii pe dispozitiile Legii nr.10/2001. In aceste conditii, este evident ca in speta de fata pentru acelasi imobil s-a acordat o dubla reparatie - odata prin acordarea despagubirilor banesti in baza Legii 112/1995, cat si prin restituirea in natura a imobilului in cauza dispusa de catre inculpat, asa incat se constata ca prin fapta inculpatului s-a cauzat un prejudiciu in sensul disp.art.248 Cod penal. In ceea ce priveste apelul formulat pe latura civila de catre partea civila Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, tribunalul a retinut ca prima instanta a dispus restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii prin anularea dispozitiei nr.109/08.08.2006 de restituire in natura a imobilului catre T. U. si a procesului verbal de predare primire nr.2268/11.08.2006, intocmit de Primaria comunei P.. Desi s-a solicitat de catre partea civila restituirea in natura a imobilului, s-a apreciat de prima instanta, in mod corect, ca, desi nevalabilitatea actelor anulate ar atrage pe planul dreptului civil si nevalabilitatea contractului de vanzare cumparare incheiat intre inculpat si T. U., nu se poate dispune de catre instanta penala investita si cu solutionarea actiunii civile, desfiintarea acestui contract cu consecinta restituirii imobilului catre partea civila. In acord cu prima instanta, tribunalul a apreciat ca redobandirea bunului de catre partea civila poate fi obtinuta prin promovarea unei actiuni civile in fata instantei civile, pentru anularea contractului de vanzare cumparare incheiat intre inculpat si T. U., avand in vedere ca acest contract a intrat deja in circuitul civil, este un act autentic incheiat in fata notarului public, iar conditiile sale de valabilitate nu pot fi supuse controlului instantei penale investita si cu solutionarea laturii civile a cauzei. Avand in vedere aceasta posibilitate a partii civile de reparare a pagubei in natura, instanta a respins cererea de restituire a imobilului si de obligare a inculpatului la plata sumei de bani reprezentand valoarea de inventar a bunului imobil. Pentru aceste considerente s-au mentinut dispozitiile primei sentinte cu privire la solutionarea laturii civile a cauzei. Examinand cererea de apel a partii civile Statul Roman, s-a constatat ca apelul acesteia nu vizeaza dispozitia de ridicare a sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului in cauza. S-a constatat de catre tribunal, ca masura ridicarii sechestrului asigurator se impunea in cauza avand in vedere ca s-a dispus restabilirea situatiei anteriore emiterii dispozitiei de restituire in natura, nemaiimpunandu-se astfel aceasta masura asiguratorie. Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul si partea civila Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor. Inculpatul a invocat cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penala, aratand ca exista o eroare grava de fapt care a condus la condamnarea lui pentru infractiunea prev. de art.248 Cod penal, deoarece a actionat in conditiile in care Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor i-a solicitat in mod expres sa solutioneze el notificarea. De asemenea, inculpatul a invocat faptul ca dispozitia de restituire a avut la baza Hotararea Comisiei interne de analiza a notificarilor, iar Prefectura A, verificand legalitatea dispozitiei, nu a cerut desfiintarea ei, cerere pe care nu a facut-o nici Postul de Politie P. sau IPJ. In ceea ce priveste prejudiciul, se critica decizia tribunalului deoarece aceasta ar fi retinut in mod gresit ca s-au acordat despagubiri de doua ori, desi legea permitea restituirea in natura, inclusiv pentru imobilele care, conform legislatiei anterioare, nu fusesera restituite acordandu-se despagubiri prin echivalent. Inculpatul a invocat faptul ca, nici Inspectoratul Judetean de Politie A si nici Ministerul Finantelor nu au calitate de parte civila in cauza, deoarece prima institutie nu a fost in vreun fel prejudiciata, Postul de Politie P. continuand sa functioneze in cladirea retrocedata, iar Ministerul Finantelor, deoarece in lumina art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, nu a avut niciodata calitatea de proprietar al imobilului. Recurenta partea civila Statul Roman a criticat decizia deoarece, desi s-a retinut vinovatia inculpatului si s-a mentinut sentinta privind desfiintarea dispozitiei nr.109/2006, s-a respins cererea ministerului, de restituire in natura a imobilului si de desfiintare a contractului de vanzare-cumparare nr.2436/2006, intocmit pentru aceeasi cladire. Partea civila a sustinut ca, nevalabilitatea actului anulat atrage pe planul dreptului civil si nevalabilitatea contractului de vanzare- cumparare incheiat intre inculpat si S. U. ca o consecinta directa a faptei ilicite a inculpatului. S-a sustinut ca statul este indreptatit la restituire, deoarece in inventarul bunurilor domeniului public aprobat prin H.G. nr.1705/2006, imobilul restituit se afla in patrimoniul statului si ca pentru acesta se platisera despagubiri unui alt mostenitor, respectiv E. O., iar pentru aceasta reparatie era necesara mentinerea sechestrului asigurator instituit de catre procuror. Analizand recursurile, prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea constata ca recursul inculpatului este fondat si va fi admis, mentinandu-se solutia de achitare din sentinta, iar recursul partii civile va fi respins ca nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare. In ceea ce priveste situatia de fapt, curtea constata ca, in esenta, ambele instante care au solutionat cauza anterior au retinut-o corect si ea consta in faptul ca, la data de 8 august 2006, inculpatul, in calitate de primar al comunei P., a emis dispozitia nr.109, prin care a admis cererea formulata de S. U. si a dispus restituirea in natura a imobilului in care functiona Postul de Politie P.. Aceasta dispozitie a fost emisa cu incalcarea competentelor prevazute de Legea nr.10/2001, republicata, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care stabilea distinct atributiile persoanelor indrituite sa dispuna restituirea imobilelor, in functie de situatia juridica decurgand din detinerea respectivului imobil. Pentru a se stabili cine avea competenta de emitere a dispozitiei de restituire, atat instanta de fond, cat si cea de apel au retinut in mod corect prevederile capitolului I din legea mentionata care se refera la procedurile de restituire. Astfel art.21 alin.1 da competenta organelor de conducere ale unitatii detinatoare de a emite dispozitie sau decizie motivata de restituire a imobilelor, daca acestea se gasesc in detinerea unei persoane juridice de drept public. A.4 al aceluiasi articol prevede ca, in cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale, restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean. In cazul de fata imobilul in care functiona Postul de Politie P. se afla in detinerea Ministerului Administratiei si Internelor, care este necontestata, neavand relevanta, din perspectiva art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, natura detinerii. Competenta primarului comunei P. era, conform art.21 alin.4, de a restitui doar imobilele detinute de unitatea administrativ teritoriala in care functiona. Chiar daca primarul cunostea aceasta competenta, curtea constata ca au existat doua interventii ale Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, in care activitatea inculpatului, in calitate de primar, a fost analizata si gasita nesatisfacatoare de catre aceasta institutie. Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.16.93/2006 din 3 martie 2006, inculpatul, personal, a fost sanctionat pentru tergiversarea nejustificata a cererilor de restituire a dreptului de proprietate, primind o amenda de 100.000.000 lei. La doar trei zile dupa aceea, in legatura cu notificarea de restituire a proprietatii lui S. U., aceeasi autoritate trimite inculpatului adresa nr.(...) din 6 martie 2006, in care i se cere sa comunice petentului motivul nesolutionarii notificarii nr.182/2001, ce fusese depusa la Prefectura judetului A si transmisa de aceasta primarului, spre competenta solutionare. De asemenea, i se cere urgentarea analizarii dosarului si comunicarea deciziei primarului in termenul legal. In adresa se indica aplicarea dispozitiilor art.16 din Legea nr.10/2001, republicata, cunoscandu-se ca imobilul era ocupat de sediul de politie P. si solutia -de restituire a imobilului in proprietate. In finalul adresei, se arata: "Potrivit noilor reglementari legale, dumneavoastra, ca entitate investita de lege cu solutionarea notificarii, va revine obligatia de a emite o dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse Legii nr.10/2001 de Titlul I al Legii nr.247/2005". Curtea retine ca exista doua situatii in care inculpatului, care ocupa functia de primar al comunei P., i se indica de catre institutii care aveau o pozitie superioara in ierarhia institutiilor administrative, ca el este cel competent sa solutioneze notificarea petentului S. U., respectiv Prefectura A care, ii inainteaza notificarea depusa de catre petent spre solutionare si adresa nr.(...)/2006 a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. In acest context, in care inculpatul a fost determinat sa dea o solutie notificarii si in care i se indica inclusiv textul aplicabil in sensul restituirii in natura al imobilului, cumulat cu imprejurarea ca inainte cu doar 3 zile de emiterea adresei mentionate, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor il amendase pe acesta, personal, cu suma de 100.000.000 lei, Curtea apreciaza ca fiind corecta hotararea instantei de fond care a stabilit ca fapta inculpatului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, sub aspectul laturii subiective. Curtea mai retine ca, la baza dispozitiei primarului a stat propunerea Comisiei comunale, care a analizat notificarea si a constatat intrunite cerintele prevazute de lege (f.60 dosar urmarire penala). In aceste conditii, primarul avea, conform procedurii, obligatia de a intocmi dispozitia motivata privind solutionarea notificarii. Comportamentul ulterior al inculpatului, de a cumpara acest imobil de la persoana careia i-a fost retrocedat, nu poate fi apreciat pentru a se stabili ca la un moment anterior emiterii dispozitiei, acesta ar fi urmarit o restituire nelegala pentru a obtine un profit, deoarece inclusiv beneficiarul dispozitiei a confirmat aceasta succesiune temporala a faptelor. Nu se poate retine savarsirea infractiunii de abuz in serviciu nici din perspectiva faptului ca s-a retrocedat un imobil pentru care anterior se obtinusera despagubiri de catre un alt mostenitor, desi primarul cunostea acest lucru sau putea sa-l cunoasca. Legea nr.10/2001 nu interzice retrocedarea in natura in astfel de cazuri. Art.5 alin.1 prevede ca, nu sunt indreptatite la restituirea in natura sau la masuri reparatorii in echivalent, doar persoanele care au primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor financiare in suspensie, enumerate in anexa 1. A.2 completeaza aceasta prevedere, referindu-se la persoanele ale caror averi au fost dobandite ilicit. In conditiile in care art.1 si 2 din lege, instituie regula restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul ei, iar art.16 se referea in mod expres, inclusiv, la acele imobile ce se aflau in detinerea unor institutii publice, exceptiile urmeaza a fi considerate limitat numai la ceea ce s-a prevazut expres in lege. Pe de alta parte, art.12 prevede ca, in situatia imobilelor detinute de stat, de o organizatie cooperatista, sau de orice alta persoana juridica dintre cele prevazute la art.12 alin.(1), (2) si (4), daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit. Acest text recunoaste explicit tocmai posibilitatea restituirii in natura si a imobilelor pentru care se obtinuse anterior o despagubire. S. U. sau autorul lui direct, care formulase notificarea si care fusese pus din nou in termenul de acceptare a succesiunii, nu primise despagubirea, iar declaratia notariala a sotiei defunctului E. O., depusa de inculpat in recurs, nu face nici o referire la incasarea vreunei sume de bani cu acest titlu. Oricum, prin chitanta nr.(...)/30 ianuarie 2009 s-a facut dovada restituirii despagubirilor platite celuilalt mostenitor de catre stat, actualizate, conform adresei trimisa de expertul evaluator D. N., Directiei Finantelor Publice A. Pentru toate aceste considerente curtea constata ca, intr- adevar, decizia instantei de apel este consecinta unei grave erori de fapt, care a condus la o netemeinica solutie de condamnare a inculpatului. In lipsa intentiei ceruta de lege pentru savarsirea infractiunii, devine incident cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penala, imprejurare in care va fi mentinuta achitarea pronuntata de prima instanta. In ce priveste recursul partii civile, trebuie sa se aiba in vedere mai multe aspecte ce tin atat de natura actelor desfiintate de prima instanta, cat si de natura contractului de vanzare cumparare ce se cere a fi desfiintat ca o consecinta directa a acestei dispozitii, dar si aspectele ce vizeaza limitele cadrului procesual impuse de procesul penal. Dat fiind ca, dincolo de orice reprezentare subiectiva, dispozitia primarului a fost data cu incalcarea competentei prevazuta de lege, curtea apreciaza ca in mod corect prima instanta a dispus desfiintarea acesteia (si a procesului verbal de punere efectiva in executare a ei), act de dispozitie, unilateral, deoarece sunt intrunite conditiile constatarii nulitatii actelor administrative, fiind, in esenta, un act intocmit cu incalcarea unor dispozitii imperative ale legii. Actiunea civila, conform art.14 Cod pr.penala, se suprapune actiunii penale, iar tragerea la raspundere civila are in vedere doar consecintele directe ale faptei prevazute de legea penala, nu si toate implicatiile ulterioare ale acesteia. Desi statul roman critica faptul ca nici una dintre instante nu a desfiintat actul de vanzare-cumparare incheiat ulterior intre dobanditorul imobilului (urmare dispozitiei inculpatului) si inculpat, curtea apreciaza ca recursul partii civile este nefondat. O prima chestiune este aceea potrivit cu care nu se pot lua decizii in legatura cu bunurile sau actele intocmite de o anume persoana, fara ca aceasta sa stea ca parte in proces. Or, vanzatorul S. U. nu a fost introdus in cauza si nici nu putea fi introdus, deoarece procesul penal se desfasoara opunand pe inculpati persoanelor pagubite in orice fel prin savarsirea unei infractiuni, situatie in care nu se regasea petentul. Pe de alta parte, prin desfiintarea dispozitiei de restituire in natura a imobilului, s-a restabilit situatia anterioara savarsirii infractiunii. Contractul incheiat intre persoana indreptatita la restituire si inculpat este unul civil, oneros, fiecare parte dobandind un drept si executand o obligatie. Acesta este diferit ca natura juridica de actul administrativ nul emanat de o autoritate si nu este consecinta directa a acestuia. Vanzarea ulterioara a bunului dobandit prin restituire constituie un act de dispozitie al persoanei fizice ce se considera proprietar, autonom fata de actul administrativ, emanand de la un alt subiect de drept si reprezentand rezultatul unei manifestari distincte de vointa Curtea constata ca recurentul - parte civila nici nu indica un temei de drept pentru cererea sa de restituire in natura a imobilului, altul decat cel general privind repararea prejudiciului in cauzele penale. In conditiile in care legea 10/2001 considera ca persoanele indreptatite la restituire nu au pierdut dreptul de proprietate prin masura preluarii abuzive, este evident ca excede cadrului procesului penal dovedirea cererii statului. Pentru toate aceste considerente, constatand ca in mod gresit a fost condamnat inculpatul de catre instanta de apel, curtea va admite recursul acestuia in baza dispozitiilor art.385/15 pct.2 lit.a Cod pr.penala, va inlatura condamnarea cu toate consecintele si va mentine sentinta instantei de fond, iar in baza dispozitiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penala, va respinge ca nefondat recursul declarat de Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor. Vazand si prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D EC I D E Admite recursul declarat de inculpatul D. N., fiul lui N. si G., nascut la data de 06.11.1951 in comuna P., judetul A, domiciliat in comuna P., judetul A, CNP (...), impotriva deciziei nr.225 din 30 octombrie 2008, pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s, sectia penala, in dosarul nr(...). Caseaza decizia in parte, in sensul ca respinge apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LANGA J U D E C A T O R I A P I T E S T I si de partea civila STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI si FINANTELOR. Rejudecand, inlatura condamnarea inculpatului cu toate consecintele si mentine in totalitate sentinta. Mentine dispozitia din decizie prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civila STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR. In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica azi, 19 februarie 2009, la Curtea de A P E L P I T E S T I, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie. M.S.P. C.V. C.D. Grefier, Red.C.V./Tehnored.E.G. ex.3/ 12 martie 2009 Jud.fond A.E. Jud.apel M.O. P.L.T.

Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.
Iti recomandam si urmatoarele spete

  • Hotararea 542 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 359/2008 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 196/R - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 278 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 239 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 36 - Civil - reziliere contract
  • Hotararea 124 - Civil - reziliere contract
  • Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal înscris în registrul de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 și nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013