| | |
Avocatura - profesia de avocat
HOME
STIRI
CASE DE AVOCATURA PROPRIETATE INTELECTUALA LIBRARIE INTERVIURI CAUTA UN AVOCAT FORUM
LEGISLATIE
EDITORIAL
ACADEMICA EVENIMENTE cazul tau documente utile jurindex cariere stiri din barouri examene portalul instantelor
Mediatori Executori Judecatoresti Notari Publici Judecatori Procurori Lichidatori
Curs valutar: 1€ = 4.3902 lei, 1$ = 3.2286 lei, 1£ = 5.5209 lei, 1CHF = 3.6123 lei
Facebook Avocatura.com Linkedin Avocatura.com newsletter Avocatura.com RSS Avocatura.com

Spete: Hotararea 130/R
Penal - abuz in serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.)
Instanta: CA PITESTI
Faza: Recurs
Data: 19-02-2009

Discutii similare pe forum

Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoane - scris de - 1 raspunsuri
As dori sa stiu daca netrimiterea unui raspuns la o petitie in termenul legal constituie infractiune? (raspuns trimis dupa 57 de zile). La fel, daca raspunsul este nemultumitor, fiind in dezavantajul meu si in avantajul celui pentru care am facut petitia la autoritatea respectiva,raspuns dat de un functionar public (comisar de opc) sau consider ca am fost nedreptatit vadit, pentru care trebuie sa probez, este infractiune? Cu stima,
Abuz impotriva intereselor - scris de nebunu - 4 raspunsuri
faptul ca am fost impiedicat sa particip la expertiza tehnica a propriei locuinte ,de catre un ocupant ilegal al acesteia este sau nu este fapta penala?????
Abuz in serviciu - scris de emma200366 - 6 raspunsuri
Un antrenor la club sportiv de stat poate fi acuzat de abuz in serviciu? In ce conditii? Ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi abuz?
ABUZ IN SERVICIU - scris de lyanne91gl - 0 raspunsuri
Va rog sa ma ajutati cu urmatoarea speta : Consiliul local refuza eliberarea unui certificat de neurmarire fiscala unei persoane x in vederea instrarii unui teren, pe motiv ca ar exista un litigiu asupra terenului respectiv. Exista intr-adevar un proces intre anumiti proprietari din loc. respectiva si societatea de la care x a cumparat terenul, avand ca obiect nulitate hot. Terenul proprietarilor nu se suprapune cu terenul lui x, iar societatea nu are calitate procesuala pasiva (fiind par...
Abuz in serviciu - scris de comisar - 2 raspunsuri
Una din infractiunile prevazute in legea privind combaterea coruptiei este si "[b:3gv2s1mm]abuz n serviciu contra intereselor publice n form? calificat?, dac? func?ionarul public a ob?inut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"[/b:3gv2s1mm] In ce s-ar putea materializa acest avantaj patrimonial si daca poate fi supus confiscarii ,ce credeti ca inseamna in viziunea legiuitorului avantaj nepatrimonial. Stima tuturor !
R O M A N I A
                     CURTEA DE  A P E L   P I T E S T I
            SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
              DOSAR NR(...)            DECIZIA PENALA NR. 130/R
                    Sedinta publica din 19 februarie 2009
                             Curtea compusa din:
          Presedinte: Dr. (...) (...) (...)  - presedinte instanta
                            Judecator (...) (...)
                             Judecator (...) E.
                                Grefier B. S.
  Parchetul de pe langa Curtea de  A P E L   P I T E S T I reprezentat prin
                              J. D. -  procuror
           S-au  luat  in  examinare,   pentru   solutionare,   recursurile
declarate de inculpatul D.  N. si partea civila STATUL R -  prin  MINISTERUL
ECONOMIEI SI FINANTELOR, impotriva deciziei nr.225 din  30  octombrie  2008,
pronuntata de  T r i b u n a l u l   A r g e s, sectia  penala,  in  dosarul
nr(...).
           La apelul  nominal  facut  in  sedinta  publica  nu  au  raspuns
partile.
           Procedura este legal indeplinita.
           S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de  sedinta,  dupa
care:
           Curtea constata ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc
in sedinta  publica  din  12  februarie  2009,  concluziile  partilor  fiind
consemnate  in  incheierea  de  sedinta  din  acea  data  care  face   parte
integranta din prezenta  decizie.  Apoi,  in  urma  deliberarii  instanta  a
pronuntat urmatoarea solutie:
                                 C U R T E A
           Deliberand, constata:
           Prin sentinta penala nr.1252 din 24 iunie 2008, pronuntata de  J
u d e c a t o r i a     P i t e s t i, in baza art.11 pct.2  lit.a  rap.  la
art.10 lit.d Cod pr.penala, a fost achitat inculpatul D. N., fiul lui N.  si
G., nascut la data de 06 noiembrie 1951 in comuna P., judetul A,  domiciliat
 in comuna P., judetul A, CNP(...), pentru infractiunea de abuz in  serviciu
contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal.
           In baza art.14 alin.3  lit.a,  art.346  alin.2  si  art.348  Cod
pr.penala,  coroborat  cu  art.21  alin.1  si  art.25   alin.5   din   Legea
nr.10/2001, au fost  admise in parte actiunile civile formulate  de  partile
civile Ministerul Administratiei si Internelor,  Inspectoratul  Judetean  de
Politie A, Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor.
           S-a  dispus  restabilirea  situatiei  anterioare   si   a   fost
desfiintata dispozitia  nr.109/08.08.2006  emisa  de  Primarul  Comunei  P.,
judetul A si procesul-verbal de predare-primire nr.2268/11.08.2006  incheiat
de Primaria Comunei P., judetul A, avand ca obiect solutionarea  notificarii
nr.11569/07.08.2001 in baza Legii  nr.10/2001,  respectiv  predarea-primirea
imobilului obiect al notificarii.
           In baza art.14 si 346 Cod pr.penala coroborat cu art.998-999 Cod
civil si art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, au  fost  respinse  cererile  de
desfiintare  a  contractului  de  vanzare-cumparare  autentificat  sub   nr.
2436/23.10.2006 de Biroul Notarial  Public  H.  H.-   T,  de  restituire  in
natura a bunului obiect al  notificarii  si  de  acordare  a  despagubirilor
banesti, formulate de partile civile.
           In  baza  art.357  alin.2  lit.c  Cod  pr.penala,  s-a    dispus
ridicarea sechestrului asigurator aplicat prin procesul-verbal din  data  de
16.02.2007, in baza ordonantei nr.214/16.02.2007, emisa de Parchetul  de  pe
langa  J u d e c a t o r i a   P i t e s t i .
           Pentru a  pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a  retinut
ca imobilul in cauza compus din constructia de 109,  58  mp  si  terenul  in
suprafata de 700 mp aferent, din comuna P., judetul A, preluat  de  stat  de
la fostul proprietar in perioada 06 martie 1945  -22  decembrie  1989,  prin
aplicarea Decretului nr.111/1951, a fost trecut din administrarea directa  a
Comunei P., in administrarea directa a Inspectoratului Judetean  de  Politie
A, din cadrul  M i n i s t e r u l u i   d e Interne prin art.1 din  Decizia
nr. 11/28.01.1980, emisa de Comitetul Executiv  al  Consiliului  Popular  A,
fiind folosit ca  sediu al Postului de Politie al comunei P..
           Prin  Hotararea  nr.311/20.01.1997,  Comisia  Judeteana   A   de
Aplicare a Legii  nr.112/1995  a  hotarat,  in  temeiul  Legii  nr.112/1995,
pentru reglementarea situatiei juridice a  unor  imobile  cu  destinatia  de
locuinte trecute in proprietatea  statului,   acordarea  de  despagubiri  in
valoare de 9.714.756  lei   catre  E.  O.,  in  calitate  de  mostenitor  al
vechiului proprietar, pentru imobilul  teren  si  constructie,   detinut  de
Postul de Politie al Comunei P., judetul A, trecut in proprietatea  statului
prin aplicarea Decretului nr.111/1951. Persoanei indreptatite i s-a  achitat
efectiv suma mentionata la data de 13.01.1998, aspect necomunicat  Primariei
Comunei P. de catre Directia generala a Finantelor Publice A.
           Dupa aparitia Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al  unor
imobile preluate abuziv in perioada 06 martie 1945 -22  decembrie  1989,  un
alt mostenitor al vechiului proprietar, S. N.,  a  formulat  la  data  de  6
august 2001, o notificare prin executor  judecatoresc  adresata  Prefecturii
Judetului A,  prin  care  solicita  restituirea  aceluiasi  imobil  in  care
functiona Postul de Politie al Comunei P.,  notificarea  fiind  inregistrata
sub nr. 1182/2001.
           Notificarea a fost transmisa de Prefectura Judetului A Primariei
comunei P., spre competenta solutionare, nefiind insa  solutionata  pana  la
data  de  03.03.2006,  cand   Autoritatea   Nationala   pentru   Restituirea
Proprietatilor   a  efectuat  un  control  la  ultima  institutie,  aplicand
sanctiunea  amenzii  contraventionale  pentru   tergiversarea   solutionarii
cererilor.
           Totodata, la data de 06.03.2006,  Autoritatea  Nationala  pentru
Restituirea Proprietatilor a emis  catre  Primaria  comunei  P.  adresa  nr.
(...)/06.03.2006, prin care a solicitat comunicarea catre petentul T.  U.  a
motivului nesolutionarii  notificarii  nr.1182/2001,  depusa  la  Prefectura
Judetului   A   si,   ulterior,   transmisa   primariei   "spre   competenta
solutionare."
           In continuare, prin aceeasi adresa, s-a precizat ca "..obiect al
notificarii il constituie imobilul situat in  comuna  P.,  care  in  prezent
este ocupat de sediul de Politie P.", solicitandu-se Primariei P.,  fata  de
competentele ce ii revin potrivit Legii nr.10/2001 si tinand cont de  actele
depuse de petent, sa urgenteze  analiza  dosarului  petentului,  cu  citarea
expresa a  textului legal aplicabil in situatia in care imobilul  revendicat
este ocupat de sediul de Politie  P.  (art.16  din  Legea  nr.10/2001,  care
prevede restituirea  imobilului  in  proprietate  fostilor  proprietari  sau
mostenitorilor acestuia, cu obligatia mentinerii afectatiunii pe o  perioada
de 3 sau 5 ani, dupa caz), precum  si  cu  mentiunea  expresa  ca,  potrivit
noilor reglementari legale, Primariei comunei P., "ca entitate investita  de
lege cu solutionarea  notificarii",  ii  revine  "obligatia  de  a  emite  o
dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse Legii nr.  10/2001
de titlul I al Legii nr. 247/2005".
            Prin adresa nr.1490/05.05.2006, emisa de Primaria  comunei  P.,
semnata de inculpat, s-a comunicat petentului T.  U.  ca  pentru  rezolvarea
favorabila a cererii de  restituire  a  imobilului,  s-a  luat  legatura  cu
Inspectoratul  de  Politie  al  Judetului  A,   stabilindu-se    restituirea
cladirii si a terenului aferent intr-o perioada de aproximativ  3  luni,  cu
mentinerea sediului postului de politie in cladire cu acordul petentului.
           Prin adresa nr.1491/05.05.2006, emisa de  Primaria  comunei  P.,
semnata de inculpat, s-a comunicat Autoritatii Nationale pentru  Restituirea
Proprietatilor faptul ca, pentru rezolvarea favorabila a cererii lui T.  N.,
s-au solicitat acestuia acte doveditoare ca este mostenitor legal,  deoarece
pentru  acelasi  imobil  a  formulat,  anterior   cerere,   potrivit   Legii
nr.112/1995, un alt mostenitor pe nume E. N.".
           In urma acestei corespondente, prin Dispozitia  nr.72/24.05.2006
emisa de  inculpat, in calitate de primar, a  fost  constituita  comisia  de
aplicare a Legii nr.10/2001 la nivelul Primariei  comunei  P.,  compusa  din
martorii (...) M., E. E. (...), O. N., O. D., O. H. J..
           In  sedinta  din  data  de  08.06.2006,  comisia  mentionata   a
analizat:  notificarea nr.1182/2001 in cauza, actele  de  stare  civila  ale
petentului T. N., care dovedeau calitatea sa de mostenitor, adeverintele  de
proprietate asupra imobilului, Decizia nr.11  din  28  ianuarie,  prin  care
Consiliul Popular A transmite imobilul respectiv, din administrarea  directa
a comunei P. in administrarea directa a Inspectoratului Judetean A al   M  i
n i s t e r u l u i   d e Interne, precum si  adresa  nr.  (...)/06.03.2006,
prin care Autoritatea  Nationala  pentru  Restituirea  Proprietatilor  cerea
urgentarea analizarii notificarii, membrii  comisiei  apreciind  notificarea
ca fiind indreptatita, cu intocmirea  referatului  ce  urma  a  fi  inaintat
primarului.
           Astfel, prin referatul nr.2137/26.07.2006, Comisia de aplicare a
Legii nr. 10/2001, cu  mentionarea  acelorasi  acte  analizate  in  sedinta,
printre care si cele  privitoare  la  situatia  juridica  a  imobilului  (in
administrarea I.P.J. A  din  cadrul  M.I.R.A.),  a  hotarat  restituirea  in
natura a imobilului solicitat de autorul lui S. U., fiind intocmit in  acest
sens si proiectul  de  dispozitie  pe  care  l-au  supus  inculpatului  spre
aprobare, in calitate de primar.
           Analizand  notificarea  mostenitorului  lui  S.  U.,   referatul
anterior mentionat inaintat de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001,  din
care  rezulta  cine  detine  imobilul  in  administrare,  precum  si  adresa
nr.(...)/06.03.2006  emisa  de  Autoritatea  Nationala  pentru   Restituirea
Proprietatilor, inculpatul a emis Dispozitia nr.109/08.08.2006, prin care s-
a dispus restituirea in  natura  a  imobilului  obiect  al  notificarii,  cu
privire la care S. U. a fost pus in posesie prin procesul-verbal de predare-
 primire nr.2268/11.08.2006.
           Ca urmare a restituirii imobilului, Inspectoratul de Politie  al
Judetului  A   a   solicitat   Primariei   comunei   P.,   cu   adresa   nr.
1053/28.09.2008, transmiterea altui imobil, cu titlu gratuit,  pentru  a  fi
folosit ca  sediu  de  postul  de  politie  comunal,  cerere  aprobata  prin
Hotararea nr. 51/02.10.2006, emisa de Consiliul Local al  Comunei  P.,  prin
care s-a hotarat darea in folosinta gratuita Ministerului Administratiei  si
Internelor- Inspectoratul de  Politie  al  Judetului  A,  pentru  Postul  de
Politie P., pe o perioada de 5 ani, a altui imobil aflat in domeniul  public
al comunei, fost sediu al consiliului local.
           Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.  2436/
23.10.2006 de BNP H. H.- T, inculpatul a  cumparat  de  la  S.  U.  imobilul
restituit in natura acestuia din urma.
           Verificand continutul rechizitoriului, instanta a retinut ca  se
sesizeaza incalcarea de catre inculpat, cu stiinta, in  cadrul  solutionarii
notificarii prin dispozitia de restituire in natura, a prevederilor art.  21
alin. 1, art. 25 alin. 1 si art. 28 alin. 1 si  2  din  Legea  nr.  10/2001,
apreciindu-se ca  inculpatul nu era  competent  sa  solutioneze  notificarea
nr.1182/2001 a lui S. N., intrucat detinator  al  imobilului  revendicat  de
acesta era Inspectoratul  Judetean  de  Politie  A   din  cadrul  Ministerul
Administratiei si Internelor, prin Decizia nr.11/1980,  precum  si  fata  de
Hotararea nr. 311/1997, prin care Comisia Judeteana A de  Aplicare  a  Legii
nr. 112/1995 a hotarat acordarea de  despagubiri  in  valoare  de  9.714.756
lei,   pentru  acelasi  imobil,  teren  si  constructie,   dar   catre   alt
mostenitor, caruia i s-a si achitat efectiv suma mentionata.
           Analizand  fapta  dedusa  judecatii,  in  raport  de   derularea
cronologica  a  evenimentelor  prezentate,  de   atributiile   retinute   in
rechizitoriu ca fiind indeplinite defectuos  de  inculpat,  de  dispozitiile
legale apreciate ca  fiind  incalcate,  precum  si  de  dispozitiile  legale
aplicabile  -  Legea  nr.10/2001  si  Normele  metodologice  de  aplicare  a
acesteia, in forma in  vigoare  pana  la  data  de  08.08.2006,  instanta  a
retinut ca singurele dispozitii legale incalcate prin restituirea in  natura
a imobilului in cauza de catre inculpat  sunt  cele  privind  competenta  de
solutionare a notificarii, care revenea unitatii  detinatoare  a  imobilului
la momentul respectiv, iar nu Primariei comunei P. (art.21 alin.1  ,  art.25
alin.1 si art.28 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001), pentru argumentele  care
vor fi expuse in continuare.
           Astfel, legislatia proprietatii aplicabila la  data  restituirii
in natura a imobilului in cauza consta in: Legea nr.10/2001, republicata  in
baza Legii nr. 247/2005 si modificata prin OUG nr. 209/2005  si  prin  Legea
nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr.  209/2005;  Normele  metodologice  de
aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.  nr.  614/2001,  iar
ulterior  prin  H.G.  498/2003,  modificate  si  completate  prin  H.G.  nr.
1385/2004.
           Asadar, coroborand dispozitiile  art.21  alin.1  referitoare  la
obligativitatea restituirii in natura cu cele ale art.4, art.7 alin.1  si  2
si art.20 alin. 1 si 4 din Legea nr.10/2001, instanta a retinut ca  imobilul
obiect al notificarii nr.1182/2001 depusa de S. N.  nu  putea  fi  restituit
decat in natura de catre unitatea juridica detinatoare, deoarece masura  era
posibila, beneficiarul insusi neputand opta pentru acordarea  echivalentului
banesc, precum si ca restituirea in natura a intregului imobil catre  S.  N.
(iar  ulterior  decesului  sau,  catre  fiul  acestuia,  T.   U.)   nu   era
conditionata  de  restituirea  despagubirii  primite   in  baza  Legii   nr.
112/1995 de E. O., lui S. N. profitandu-i totodata  si  faptul  ca  in  baza
Legii nr. 10/2001 nu au mai depus cerere si alti mostenitori .
           Analizand fapta inculpatului, constand in restituirea in  natura
a imobilului prin Dispozitia nr.109/08.08.2006, cu  incalcarea  prevederilor
art. 21 alin. 1 , art. 25 alin. 1  si  art.  28  alin.  1  si  2  din  Legea
nr.10/2001,  referitoare  la  competenta  de  solutionare   a   notificarii,
instanta a apreciat ca aceasta nu  intruneste  elementele  constitutive  ale
infractiunii prev.  de  art.  248  C.pen.  sesizate,  sub  aspectul  laturii
subiective, lipsind   in  primul  rand  vinovatia  faptuitorului  sub  forma
intentiei.
           Sub acest aspect, s-a retinut ca intentia in cauza, ca forma  de
vinovatie prevazuta de  textul  legal  incriminator,  presupune  convingerea
inculpatului  ca  nu  Primaria  comunei  P.  era  competanta   a   solutiona
notificarea, ci Inspectoratul de  Politie  al  Judetului  A  sau  Ministerul
Internelor  si  Reformei  Administrative,  precum  si  incalcarea   in   mod
deliberat de catre  acesta  a  dispozitiilor  legale  ce  prevedeau  aceasta
competenta si a celor care instituiau obligatia primariei  de  a  identifica
detinatorul bunului  si  de  a  instiinta  petentul  cu  privire  la  datele
detinatorului.
           Or, a  apreciat instanta de fond, nu ar  putea  fi  retinuta  in
cauza dedusa judecatii nesocotirea cu stiinta, in mod  deliberat,  de  catre
inculpat, a dispozitiilor legale referitoare la competenta de solutionare  a
notificarii si identificarea detinatorului imobilului,  deoarece,  pe  de  o
parte, notificarea i-a fost trimisa spre  competenta  solutionare  chiar  de
catre Prefectura Judetului A, iar pe de alta parte solutionarea sa i-a  fost
solicitata in  mod  expres  chiar  de  catre  Autoritatea  Nationala  pentru
Restituirea Proprietatilor, prin  adresa nr. (...)/06.03.2006.
           Asa  cum  s-a  retinut  si   anterior,   prin   aceasta   adresa
Autoritatea  Nationala  pentru  Restituirea  Proprietatilor    a   comunicat
inculpatului in  mod  eronat  ca  Primaria  comunei  P.  este  competenta  a
solutiona  notificarea,  indicandu-i  si  textul  legal   aplicabil   pentru
solutionarea fondului notificarii (art. 16 din Legea nr. 10/2001  modificata
prin Legea nr. 247/2005), conform caruia restituirea se face in  natura,  cu
mentionarea expresa a faptului ca este vorba de un imobil ocupat  de  sediul
Postului de Politie si a faptului ca ii  revine  "obligatia  de  a  emite  o
dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse Legii nr.  10/2001
de titlul I al Legii nr. 247/2005".
           S-a observat, ca potrivit  art.2  din  H.G.  nr.361/2005  pentru
infiintarea   Autoritatii  Nationale  pentru   Restituirea   Proprietatilor,
aceasta are, ca atributii principale, "acordarea  de  sprijin  si  indrumare
metodologica  autoritatilor  administratiei  publice  locale  si   centrale,
precum si celorlalte persoane  juridice  detinatoare  de  imobile  care  fac
obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul  juridic  al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie  1945-22  decembrie
1989, republicata,  pentru  aplicarea  corecta  si  unitara  a  prevederilor
acestui act normativ", precum si "monitorizarea  procesului  de  aplicare  a
Legii nr. 10/2001".
           Totodata, potrivit art.5 alin.1 din  Legea  nr.263/2006  privind
aprobarea O.U.G. nr.209/2005, pentru modificarea si  completarea  unor  acte
normative  din   domeniul   proprietatii,     "Controlul   aplicarii   fazei
administrative  a  Legii  nr.10/2001,  republicata,   cu   modificarile   si
completarile ulterioare, se exercita  de  catre  autoritatea  administrativa
constituita in temeiul Hotararii Guvernului nr.361/2005 privind  organizarea
si functionarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor,  cu
modificarile si completarile ulterioare, si, dupa  caz,  de  catre  prefecti
sau persoanele desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului."
           Asadar, in conditiile in care  inculpatul  nu  a  facut  altceva
decat sa respecte solicitarea si indrumarile  Autoritatii  Nationale  pentru
Restituirea Proprietatilor, cuprinse in adresa emisa de  aceasta  institutie
cu rol de control si indrumare in ceea ce priveste aplicarea Legii  10/2001,
 instanta nu  a   retinut  ca  acesta  ar  fi  nesocotit  in  mod  deliberat
dispozitiile legale referitoare la competenta de solutionare a notificarii.
           In plus, instanta a mai retinut ca nu sunt intrunite  elementele
constitutive ale infractiunii sesizate nici sub aspect obiectiv,  adica  sub
aspectul  urmarii  prevazute  de  art.  248  C.pen.,  deoarece  prin   fapta
inculpatului nu s-a produs o paguba patrimoniala vreuneia  dintre  unitatile
prev. de art.248 C.pen., din moment ce restituirea in  natura  a  imobilului
era  obligatorie,  fara   vreo  conditionare  privind   returnarea   vreunei
despagubiri, dupa cum nu s-a produs o tulburare insemnata  bunului  mers  al
acestora, Postului de  Politie  com.  P.  fiindu-i  repartizat  imediat  alt
sediu, cu titlu gratuit  (in  conditiile  in  care  mentinerea  afectatiunii
sediului initial, dupa restituirea sa in natura,   nu  s-ar  fi  putut  face
decat cu plata chiriei catre proprietarul pus  in  posesie,  conform  art.16
din Legea nr. 10/2001).
           In fine, faptul ca inculpatul este cel care a cumparat in  final
de la S. U. imobilul dupa retrocedare nu poate conduce  prin  el  insusi  la
concluzia nerespectarii de catre inculpat,  anterior  momentului  cumpararii
si  in  mod  deliberat,  a  dispozitiilor  referitoare  la   competenta   de
solutionarea a notificarii, din moment ce  a  procedat  conform  solicitarii
Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, chiar daca  aspecte
de ordin etic si de deontologie profesionala ar fi  impus  abtinerea  de  la
cumpararea unui imobil in a carei  procedura  decizionala  de  restituire  a
fost implicat conform  atributiilor  legale.  Sustinerile  inculpatului,  in
sensul ca discutiile cu martorul S. U. referitoare  la  vanzarea  imobilului
in cauza au avut  loc  dupa  restituirea  in  natura  a  acestuia,  au  fost
confirmate de declaratiile martorului mentionat  date  in  cursul  urmaririi
penale, precum si in fata instantei de judecata.
           Pentru toate aceste considerente, instanta, in baza art. 11 pct.
2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen  a   achitat  pe  inculpat   pentru
infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice  prev.  de  art.
248 C.pen.
           Cat priveste actiunile civile, instanta a  avut  in  vedere,  in
primul rand, dispozitiile art.2 alin.2  din  Legea  nr.10/2001:  "Persoanele
ale caror  imobile  au  fost  preluate  fara  titlu  valabil  isi  pastreaza
calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe  care  o  exercita  dupa
primirea deciziei sau  a  hotararii  judecatoresti  de  restituire,  conform
prevederilor prezentei legi."
           Prin fapta inculpatului, constand  in  emiterea  Dispozitiei  de
restituire nr.109/2006 cu incalcarea  dispozitiilor  legale  referitoare  la
competenta  de  solutionare  a  notificarii,  nu  s-a  produs  nicio  paguba
patrimoniului  statului  sau  vreuneia  dintre   celelalte   parti   civile,
deoarece, avand in vedere dispozitiile legale citate, Statul  Roman  care  a
preluat abuziv imobilul nu era  proprietarul  sau,  dupa  cum  o  astfel  de
calitate nu aveau nici titularii  dreptului de administrare.
           Partile civile nu sunt indreptatite la restituirea bunului  care
nu le-a apartinut niciodata si nici la contravaloarea acestuia, constand  in
valoarea inscrisa in fisele de inventar,  cu  privire  la  cererile  lor  in
acest sens nefiind  indeplinite  conditiile  raspunderii  civile  delictuale
prev. de art. 998-999  Cod  civil,  decat  sub  aspectul  existentei  faptei
ilicite a  inculpatului  (emiterea  dispozitiei  de  restituire  fara  a  fi
competent). Nu sunt  indeplinite  in  cauza  restul  conditiilor  cumulative
instituite de art. 998-999  Cod  civil,  respectiv  producerea  unei  pagube
constand in iesirea  bunului  din  patrimoniul  partilor  civile,  vinovatia
inculpatului (care nu exista nici sub forma culpei,  fata  de  faptul  ca  a
procedat in modul analizat la solicitarea institutiei  cu  rol  de  control,
indrumare si  sanctionare  in  cadrul  procedurii  prevazute  de  Legea  nr.
10/2001) si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si paguba.
           Intrucat  singura  consecinta  produsa  prin  fapta  ilicita   a
inculpatului este emiterea dispozitiei  nr.109/08.08.2006 si  a  procesului-
verbal de predare-primire nr.2268/11.08.2006 (avand ca  obiect  solutionarea
notificarii  nr.  11569/07.08.2001  in  baza  Legii  nr.10/2001,   respectiv
predarea-primirea  imobilului  obiect  al  notificarii)   cu   nerespectarea
dispozitiilor legate de competenta ale art. 21 alin. 1, 25 alin. 1  si  art.
28 alin. 1 si 2  din  Legea  nr.  10/2001,   instanta  a  apreciat  ca  este
justificata cererea partilor vizand doar  restabilirea situatiei  anterioare
emiterii acestor acte, in sensul art.14 alin. 3 lit. a Cod pr.penala.
           Totodata, instanta a apreciat  ca,  desi  nevalabilitatea  celor
doua  acte  mentionate  ar  putea  atrage  pe  planul  dreptului  civil   si
nevalabilitatea   contractului   de   vanzare-cumparare   autentificat   sub
nr.2436/23.10.2006 incheiat intre S. U. si inculpat cu privire  la  imobilul
in cauza, contractul respectiv,  ca  dubla  manifestare  de  vointa  privind
transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vanzatorului in  cel  al
inculpatului cumparator, nu reprezinta consecinta directa a  faptei  ilicite
a inculpatului si are la baza o cauza juridica distincta.  Asadar,  intrucat
nu exista legatura directa de cauzalitate intre fapta penala sesizata  a  fi
savarsita de inculpat si  incheierea contractului civil in  cauza,  care  nu
este urmarea faptei dedusa judecatii, instanta  apreciaza  ca  nu  se  poate
dispune desfiintarea contractului de vanzare-cumparare  in  cadrul  actiunii
civile alaturata celei penale in prezenta cauza.
           Instanta a mai retinut ca asupra imobilului in cauza s-a aplicat
sechestrul asigurator, prin procesul-verbal  din  data  de  16.02.2007,   in
baza ordonantei nr. 214/16.02.2007, emisa de Parchetul de pe langa  J u d  e
c a t o r i a   P i  t  e  s  t  i,  iar  potrivit  art.163  Cod  pr.penala,
sechestrul asigurator se ia in vederea  confiscarii  speciale,  a  repararii
pagubei produse prin infractiune, pana la  concurenta  valorii  probabile  a
pagubei, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.
           Fata de  faptul  ca  niciunul  din  cele  trei  cazuri  anterior
mentionate nu se regasesc  in cauza dedusa  judecatii,  intrucat  nu  exista
bun care sa fie supus confiscarii in baza art. 118  Cod  penal,  prin  fapta
dedusa  judecatii  nu  s-a  produs  o  paguba  patrimoniala   (avand   drept
consecinta doar intocmirea unor acte de un organ necompetent, pentru care s-
a dispus restabilirea situatiei anterioare emiterii  lor)  si  nu  se  poate
aplica pedeapsa amenzii penale in cazul achitarii inculpatului,  instanta  a
constatat ca nu  se  justifica  mentinerea  masurii  asiguratorii  luate  de
procuror.
           Impotriva acestei sentinte au  declarat  apel  Parchetul  de  pe
langa  J u d e c a t o r i a   P i t e s t i, inculpatul  D.  N.  si  partea
civila Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor.
            T r i b u n a l u l   A r g e s, prin decizia penala nr.225 din
30 octombrie 2008, a admis apelurile formulate de  Parchetul de pe langa   J
u d e c a t o r i a   P i t e s t i si de partea civila  Statul  Roman  prin
Ministerul Economiei si Finantelor,  a  desfiintat  in  parte  sentinta,  in
sensul ca a inlaturat achitarea inculpatului pentru savarsirea  infractiunii
prev. de art.  248 Cod penal.
           In temeiul dispozitiilor art.248 Cod  penal,  a  fost  condamnat
inculpatul D. N. la 1 an si 6 luni  inchisoare,  iar  in  baza   art.81  Cod
penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei,   fixandu-
se termen de incercare de 3 ani si 6 luni si s-a respins ca nefondat  apelul
formulat de inculpatul D. N..
           S-au mentinut, in rest, dispozitiile sentintei.
           Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut  ca,  in
baza  probelor  administrate  in  faza  de  urmarire  penala  si  in  cursul
cercetarii  judecatoresti,  prima  instanta  a  retinut  in  mod  corect  ca
inculpatul D. N. a incalcat dispozitiile Legii  nr.10/2001,  cu  privire  la
competenta de solutionare a notificarilor  formulate  in  baza  acestui  act
normativ, emitand dispozitia de restituire a imobilului in cauza,  cu  toate
ca acesta se afla in detinerea si administrarea IPJ A, organ  care  potrivit
Legii 10/2001, se putea pronunta  asupra notificarii.
           S-a apreciat, insa, in mod eronat ca inculpatul a actionat  fara
intentie, ca nu a incalcat in mod deliberat dispozitiile legale  referitoare
la competenta de solutionare a  notificarii,  notificarea  fiindu-i  trimisa
spre solutionare de Prefectura  jud.A  si  de  catre  Autoritatea  Nationala
pentru Restituirea Proprietatilor.
           Tribunalul  nu  a  retinut,   insa,   lipsa   intentiei   pentru
urmatoarele considerente:
           Conform art.248 Cod penal, constituie infractiunea  de  abuz  in
serviciu contra intereselor publice fapta  functionarului  public  care,  in
exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu  stiinta,  nu  indeplineste  un
act sau il  indeplineste  in  mod  defectuos  si  prin  aceasta  cauzeaza  o
tulburare insemnata bunului mers al unui organ  sau unei  alte  unitati  din
cele la care se refera art.145  Cod  penal,  sau  o  paguba  in  patrimoniul
acesteia.
           Termenul "cu stiinta"  folosit de legiuitor, indica  cunoasterea
de catre functionar a faptului ca actiunea sau inactiunea sa  reprezinta  un
rezultat  al  competentei  sale  de  serviciu,  pe  care  o  exercita   insa
necorespunzator, iar printr-o asemenea  atitudine,  accepta   sau  urmareste
producerea rezultatului prev.de art.248 Cod penal.
           Tribunalul  a  apreciat  ca  nu  se  poate  invoca  in  favoarea
inculpatului imprejurarea ca a emis dispozitia de  restituire  in  natura  a
imobilului  la  solicitarea  Prefecturii  judetului  A  si   a   Autoritatii
Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, de  vreme  ce,  avea  obligatia
legala de a-si verifica competenta de solutionare a  notificarii,  avand  in
vedere consecintele emiterii unei dispozitii de restituire in natura a  unui
imobil.
           De asemenea, a retinut tribunalul, se prezuma ca inculpatul   in
virtutea atributiilor conferite de functia sa (functie pe care o  ocupa  din
2004 si pana in prezent), avea cunostinta de dispozitiile  Legii  nr.10/2001
cu privire la competenta de solutionare  a  notificarii  formulate  in  baza
acestor dispozitii, fiind confruntat de-a lungul mandatului  sau  cu  astfel
de cereri.
           S-a  constatat,  totodata,  ca  inculpatul  cunostea  care  este
unitatea detinatoare a imobilului asa cum rezulta  din  inscrisurile  aflate
la dosar coroborate cu cele declarate  de  inculpat  in  fata  instantei  de
apel. Inculpatul avea cunostinta si de faptul  ca  pentru  acest  imobil  se
acordasera despagubiri in  baza  Legii  nr.112/1995,  asa  cum  rezulta  din
adresa nr.1491/05.05.2006.
           La aprecierea vinovatiei inculpatului, instanta a avut in vedere
si imprejurarea ca  imobilul in cauza pentru care a  dispus  restituirea  in
natura a fost cumparat de inculpat de la cel caruia  il  restituise,  astfel
cum  rezulta  din  contractul  de   vanzare   cumparare   autentificat   sub
nr.2436/23.10.2006.
           Pentru toate  aceste  considerente,  tribunalul  a  apreciat  ca
inculpatul  si-a indeplinit atributiunile de serviciu in  mod  defectuos  cu
stiinta.
           Cu  privire  la  prejudiciul  cauzat  prin  fapta  inculpatului,
tribunalul a retinut, ca potrivit disp.art.248 Cod penal,  urmare  a  faptei
de abuz in serviciu contra  intereselor  publice,  este  individualizata  de
lege sub forma  a  doua  situatii  alternative:  producerea  unei  tulburari
insemnate bunului mers al unei  unitati  dintre  cele  prev.de  art.145  Cod
penal sau cauzarea unei pagube in patrimoniul acesteia.
           S-a  constatat  ca  prin  fapta  inculpatului   de   a   dispune
restituirea in natura  a  imobilului,  pentru  care  anterior  s-au  acordat
despagubiri unui alt mostenitor in temeiul Legii nr.112/1995, s-a  cauzat  o
paguba pentru urmatoarele considerente:
           Numitul T. U. nu a  formulat  cerere  in  baza  Legii  112/1995,
operand astfel dreptul de acrescamant in favoarea  mostenitorului  autorului
T.  N., care a depus o astfel  de  cerere  cu  consecinta   acordarii  catre
acesta de despagubiri, nu numai in limita cotei sale  de  mostenire,  acesta
profitand in virtutea dreptului de acrescamant si de cotele  care  le-ar  fi
revenit celorlalti mostenitori, care nu au formulat o astfel de cerere.
           Tribunalul a  apreciat  ca  in  baza  art.20  alin.4  din  Legea
nr.10/2001, numitul T. U. era indreptatit sa formuleze o astfel  de  cerere,
insa fata de dispozitiile art.20  alin.2  din  acelasi  act  normativ,  avea
dreptul numai la diferenta dintre valoarea incasata cu titlu de  despagubiri
de catre celalalt mostenitor, actualizata cu indicele inflatiei si  valoarea
corespunzatoare a imobilului de la data formularii notificarii,  legiuitorul
urmarind prin instituirea dreptului de  acrescamant,  tocmai  evitarea  unei
duble  reparatii  pentru  acelasi  imobil  in  cazul  in  care,  mostenitori
diferiti ai aceluiasi autor si-ar intemeia cererile,  unii  pe  dispozitiile
Legii nr.112/1995 si altii pe dispozitiile Legii nr.10/2001.
           In aceste conditii, este evident ca  in  speta  de  fata  pentru
acelasi imobil  s-a  acordat  o  dubla  reparatie  -  odata  prin  acordarea
despagubirilor banesti in baza Legii 112/1995, cat si  prin  restituirea  in
natura a imobilului in  cauza  dispusa  de  catre  inculpat,  asa  incat  se
constata ca prin fapta inculpatului  s-a  cauzat  un  prejudiciu  in  sensul
disp.art.248 Cod penal.
           In ceea ce priveste apelul formulat pe latura  civila  de  catre
partea  civila  Statul  Roman  prin  Ministerul  Economiei  si   Finantelor,
tribunalul a retinut ca  prima  instanta  a  dispus  restabilirea  situatiei
anterioare    savarsirii    infractiunii    prin    anularea     dispozitiei
nr.109/08.08.2006 de restituire in natura a imobilului  catre  T.  U.  si  a
procesului  verbal  de  predare  primire  nr.2268/11.08.2006,  intocmit   de
Primaria comunei P..
           Desi s-a solicitat de catre partea civila restituirea in  natura
a imobilului, s-a apreciat de  prima  instanta,  in  mod  corect,  ca,  desi
nevalabilitatea actelor anulate ar  atrage  pe  planul  dreptului  civil  si
nevalabilitatea contractului de vanzare cumparare  incheiat  intre  inculpat
si T. U.,  nu se poate dispune de catre  instanta  penala  investita  si  cu
solutionarea actiunii civile, desfiintarea acestui  contract  cu  consecinta
restituirii imobilului catre partea civila.
           In  acord  cu  prima  instanta,   tribunalul   a   apreciat   ca
redobandirea  bunului  de  catre  partea  civila  poate  fi  obtinuta   prin
promovarea unei actiuni civile in fata  instantei  civile,  pentru  anularea
contractului de vanzare cumparare incheiat intre inculpat si  T.  U.,  avand
in vedere ca acest contract a intrat deja in circuitul civil,  este  un  act
autentic  incheiat  in  fata  notarului  public,   iar  conditiile  sale  de
valabilitate nu pot fi supuse controlului instantei penale investita  si  cu
solutionarea laturii civile a cauzei.
           Avand in vedere aceasta posibilitate a partii civile de reparare
a pagubei in natura, instanta a respins cererea de restituire  a  imobilului
si de obligare a inculpatului la plata sumei de bani  reprezentand  valoarea
de inventar a bunului  imobil.  Pentru  aceste  considerente  s-au  mentinut
dispozitiile primei sentinte cu privire la  solutionarea  laturii  civile  a
cauzei.
           Examinand cererea de apel a  partii  civile  Statul  Roman,  s-a
constatat  ca  apelul  acesteia  nu  vizeaza  dispozitia   de   ridicare   a
sechestrului asigurator  aplicat asupra imobilului in cauza.
           S-a  constatat  de  catre   tribunal,   ca   masura    ridicarii
sechestrului asigurator se impunea in cauza avand in vedere  ca  s-a  dispus
restabilirea situatiei  anteriore  emiterii  dispozitiei  de  restituire  in
natura, nemaiimpunandu-se astfel aceasta masura asiguratorie.
           Impotriva acestei  decizii  au  declarat  recurs  inculpatul  si
partea civila Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor.
           Inculpatul a invocat  cazul  de  casare  prevazut  de  art.385/9
pct.18 Cod pr.penala, aratand ca exista  o  eroare  grava  de  fapt  care  a
condus la condamnarea lui pentru infractiunea prev. de  art.248  Cod  penal,
deoarece a actionat in  conditiile  in  care  Autoritatea  Nationala  pentru
Restituirea Proprietatilor i-a solicitat in mod  expres  sa  solutioneze  el
notificarea. De asemenea, inculpatul  a  invocat  faptul  ca  dispozitia  de
restituire  a  avut  la  baza  Hotararea  Comisiei  interne  de  analiza   a
notificarilor, iar Prefectura A, verificand legalitatea  dispozitiei,  nu  a
cerut desfiintarea ei, cerere pe care nu a facut-o nici  Postul  de  Politie
P. sau IPJ.
           In ceea ce priveste prejudiciul, se critica decizia tribunalului
deoarece aceasta ar fi retinut in mod gresit ca s-au acordat despagubiri  de
doua ori,  desi  legea  permitea  restituirea  in  natura,  inclusiv  pentru
imobilele care,  conform  legislatiei  anterioare,  nu  fusesera  restituite
acordandu-se despagubiri prin echivalent.
           Inculpatul a invocat faptul ca, nici Inspectoratul  Judetean  de
Politie A si nici Ministerul Finantelor nu au calitate de  parte  civila  in
cauza, deoarece prima institutie  nu  a  fost  in  vreun  fel  prejudiciata,
Postul de Politie P. continuand sa functioneze in cladirea retrocedata,  iar
Ministerul  Finantelor,  deoarece  in  lumina   art.2   alin.2   din   Legea
nr.10/2001, nu a avut niciodata calitatea de proprietar al imobilului.
           Recurenta  partea  civila  Statul  Roman  a   criticat   decizia
deoarece, desi s-a retinut vinovatia inculpatului si s-a  mentinut  sentinta
privind  desfiintarea   dispozitiei   nr.109/2006,   s-a   respins   cererea
ministerului, de restituire in natura  a  imobilului  si  de  desfiintare  a
contractului de  vanzare-cumparare  nr.2436/2006,  intocmit  pentru  aceeasi
cladire.
           Partea civila a  sustinut  ca,  nevalabilitatea  actului  anulat
atrage pe planul dreptului civil si nevalabilitatea contractului de vanzare-
cumparare incheiat intre inculpat si S. U. ca o consecinta directa a  faptei
ilicite  a  inculpatului.  S-a  sustinut  ca  statul  este  indreptatit   la
restituire, deoarece in inventarul bunurilor domeniului public aprobat  prin
H.G. nr.1705/2006, imobilul restituit se afla in patrimoniul statului si  ca
pentru acesta se platisera despagubiri unui  alt  mostenitor,  respectiv  E.
O., iar  pentru  aceasta  reparatie  era  necesara  mentinerea  sechestrului
asigurator instituit de catre procuror.
           Analizand recursurile, prin prisma  motivelor  invocate  si  din
oficiu, curtea constata ca  recursul  inculpatului  este  fondat  si  va  fi
admis, mentinandu-se solutia de achitare din sentinta, iar  recursul  partii
civile va fi respins ca nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse  in
continuare.
           In ceea ce priveste situatia de fapt,  curtea  constata  ca,  in
esenta, ambele instante care  au  solutionat  cauza  anterior  au  retinut-o
corect si ea consta in faptul ca, la data de 8 august 2006,  inculpatul,  in
calitate de primar al comunei P., a emis  dispozitia  nr.109,  prin  care  a
admis cererea formulata de S.  U.  si  a  dispus  restituirea  in  natura  a
imobilului in care functiona Postul de Politie P..
           Aceasta dispozitie a  fost  emisa  cu  incalcarea  competentelor
prevazute de Legea nr.10/2001, republicata, privind regimul juridic al  unor
imobile preluate in mod abuziv, in perioada 6 martie  1945  -  22  decembrie
1989, care stabilea distinct atributiile persoanelor indrituite  sa  dispuna
restituirea imobilelor,  in  functie  de  situatia  juridica  decurgand  din
detinerea respectivului imobil.
           Pentru  a  se  stabili  cine  avea  competenta  de   emitere   a
dispozitiei de restituire, atat instanta de fond, cat  si  cea  de  apel  au
retinut in mod corect prevederile capitolului I din  legea  mentionata  care
se refera la procedurile de restituire. Astfel art.21 alin.1  da  competenta
organelor de conducere ale unitatii detinatoare de a  emite  dispozitie  sau
decizie motivata de restituire a  imobilelor,  daca  acestea  se  gasesc  in
detinerea unei persoane juridice de drept public.
           A.4  al  aceluiasi  articol  prevede  ca,  in  cazul  imobilelor
detinute de unitatile administrativ-teritoriale, restituirea in  natura  sau
prin  echivalent  catre  persoana  indreptatita  se  face  prin   dispozitia
motivata a primarilor, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
           In cazul de fata imobilul in care functiona Postul de Politie P.
se afla in detinerea Ministerului Administratiei si  Internelor,  care  este
necontestata, neavand relevanta, din perspectiva  art.21  alin.1  din  Legea
nr.10/2001, natura detinerii.
           Competenta  primarului comunei P. era, conform art.21 alin.4, de
a restitui doar imobilele detinute de unitatea administrativ teritoriala  in
care functiona. Chiar daca  primarul  cunostea  aceasta  competenta,  curtea
constata ca au existat doua interventii  ale  Autoritatii  Nationale  pentru
Restituirea Proprietatilor, in care activitatea  inculpatului,  in  calitate
de primar, a fost analizata si  gasita  nesatisfacatoare  de  catre  aceasta
institutie.
           Prin  procesul   verbal   de   constatare   si   sanctionare   a
contraventiilor nr.16.93/2006 din 3 martie  2006,  inculpatul,  personal,  a
fost  sanctionat  pentru  tergiversarea   nejustificata   a   cererilor   de
restituire a dreptului de  proprietate,  primind  o  amenda  de  100.000.000
lei.
           La doar trei zile dupa aceea,  in  legatura  cu  notificarea  de
restituire  a  proprietatii  lui   S.   U.,   aceeasi   autoritate   trimite
inculpatului adresa nr.(...) din 6  martie  2006,  in  care  i  se  cere  sa
comunice  petentului  motivul  nesolutionarii  notificarii  nr.182/2001,  ce
fusese depusa la Prefectura judetului A si transmisa de aceasta  primarului,
spre competenta solutionare.
           De asemenea,  i  se  cere  urgentarea  analizarii  dosarului  si
comunicarea deciziei primarului in  termenul  legal.  In  adresa  se  indica
aplicarea  dispozitiilor   art.16   din   Legea   nr.10/2001,   republicata,
cunoscandu-se ca imobilul era ocupat de sediul de  politie  P.   si  solutia
-de restituire a imobilului in proprietate. In finalul  adresei,  se  arata:
"Potrivit noilor reglementari legale, dumneavoastra, ca  entitate  investita
de lege cu solutionarea notificarii,  va  revine  obligatia  de  a  emite  o
dispozitie motivata in conformitate cu modificarile aduse  Legii  nr.10/2001
de Titlul I al Legii nr.247/2005".
           Curtea retine ca exista doua situatii in care inculpatului, care
ocupa functia de primar al comunei P., i se indica de catre institutii  care
aveau o pozitie superioara in ierarhia institutiilor administrative,  ca  el
este cel competent sa solutioneze notificarea petentului  S.  U.,  respectiv
Prefectura A care, ii inainteaza notificarea depusa  de  catre  petent  spre
solutionare  si  adresa  nr.(...)/2006  a   Autoritatii   Nationale   pentru
Restituirea Proprietatilor.
           In acest context, in care inculpatul a fost determinat sa dea  o
solutie notificarii si in care i se  indica  inclusiv  textul  aplicabil  in
sensul restituirii  in natura al  imobilului,  cumulat  cu  imprejurarea  ca
inainte  cu  doar  3  zile  de  emiterea  adresei   mentionate,  Autoritatea
Nationala  pentru  Restituirea  Proprietatilor  il   amendase   pe   acesta,
personal, cu suma de 100.000.000 lei,  Curtea  apreciaza  ca  fiind  corecta
hotararea instantei de  fond  care  a  stabilit  ca  fapta  inculpatului  nu
intruneste elementele constitutive ale  infractiunii  de  abuz  in  serviciu
contra intereselor publice, sub aspectul laturii subiective.
           Curtea mai retine ca, la  baza  dispozitiei  primarului  a  stat
propunerea Comisiei comunale, care a analizat  notificarea  si  a  constatat
intrunite cerintele prevazute de  lege  (f.60  dosar  urmarire  penala).  In
aceste conditii, primarul avea, conform procedurii, obligatia de  a  intocmi
dispozitia motivata privind solutionarea notificarii.
           Comportamentul ulterior al  inculpatului,  de  a  cumpara  acest
imobil de la persoana careia i-a  fost  retrocedat,  nu  poate  fi  apreciat
pentru a se stabili ca la un moment anterior  emiterii  dispozitiei,  acesta
ar fi urmarit o restituire nelegala pentru  a  obtine  un  profit,  deoarece
inclusiv beneficiarul dispozitiei a confirmat aceasta  succesiune  temporala
a faptelor.
           Nu se poate retine savarsirea infractiunii de abuz  in  serviciu
nici din perspectiva faptului  ca  s-a  retrocedat  un  imobil  pentru  care
anterior  se  obtinusera  despagubiri  de  catre  un  alt  mostenitor,  desi
primarul cunostea acest lucru sau putea sa-l cunoasca.
           Legea nr.10/2001 nu interzice retrocedarea in natura  in  astfel
de cazuri. Art.5 alin.1  prevede ca, nu sunt indreptatite la restituirea  in
natura sau la masuri reparatorii in  echivalent,  doar  persoanele  care  au
primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de  Romania
privind reglementarea problemelor  financiare  in  suspensie,  enumerate  in
anexa 1. A.2 completeaza aceasta prevedere, referindu-se la  persoanele  ale
caror averi au fost dobandite ilicit.
           In conditiile in care art.1 si  2  din  lege,  instituie  regula
restituirii in natura a  imobilelor  ce  fac  obiectul  ei,  iar  art.16  se
referea in mod expres, inclusiv, la acele imobile ce se aflau  in  detinerea
unor institutii publice, exceptiile urmeaza a fi considerate  limitat  numai
la ceea ce s-a prevazut expres in lege.
           Pe de alta parte, art.12  prevede  ca,  in  situatia  imobilelor
detinute de stat, de o organizatie cooperatista, sau de orice alta  persoana
juridica dintre  cele  prevazute  la  art.12  alin.(1),  (2)  si  (4),  daca
persoana indreptatita a primit o despagubire,  restituirea  in  natura  este
conditionata de rambursarea unei  sume  reprezentand  valoarea  despagubirii
primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.
           Acest text recunoaste explicit tocmai posibilitatea  restituirii
in natura si a imobilelor pentru care se obtinuse  anterior  o  despagubire.
S. U. sau autorul lui direct, care formulase notificarea si care fusese  pus
din nou in termenul de acceptare a  succesiunii,  nu  primise  despagubirea,
iar declaratia notariala a sotiei defunctului E. O., depusa de  inculpat  in
recurs, nu face nici o referire la incasarea vreunei sume de bani  cu  acest
titlu. Oricum, prin chitanta nr.(...)/30  ianuarie  2009  s-a  facut  dovada
restituirii despagubirilor  platite  celuilalt  mostenitor  de  catre  stat,
actualizate, conform adresei trimisa de expertul evaluator D. N.,  Directiei
Finantelor Publice A.
           Pentru toate  aceste  considerente  curtea  constata  ca,  intr-
adevar, decizia instantei de apel este consecinta unei grave erori de  fapt,
care a condus la o netemeinica solutie  de  condamnare  a  inculpatului.  In
lipsa  intentiei ceruta  de  lege  pentru  savarsirea  infractiunii,  devine
incident cazul  de  casare  prevazut  de  art.385/9  pct.18  Cod  pr.penala,
imprejurare in care va fi mentinuta achitarea pronuntata de prima instanta.
           In ce priveste recursul partii civile, trebuie  sa  se  aiba  in
vedere mai multe aspecte ce tin atat de natura actelor desfiintate de  prima
instanta, cat si de natura contractului de vanzare cumparare ce  se  cere  a
fi  desfiintat  ca  o  consecinta  directa  a  acestei  dispozitii,  dar  si
aspectele ce vizeaza limitele cadrului procesual impuse de procesul penal.
           Dat  fiind  ca,  dincolo  de  orice   reprezentare   subiectiva,
dispozitia primarului a fost data cu  incalcarea  competentei  prevazuta  de
lege,  curtea  apreciaza  ca  in  mod  corect  prima   instanta   a   dispus
desfiintarea  acesteia  (si  a  procesului  verbal  de  punere  efectiva  in
executare a ei), act de  dispozitie,  unilateral,  deoarece  sunt  intrunite
conditiile constatarii nulitatii actelor administrative, fiind,  in  esenta,
un act intocmit cu incalcarea unor dispozitii imperative ale legii.
           Actiunea civila, conform  art.14  Cod  pr.penala,  se  suprapune
actiunii penale, iar tragerea  la  raspundere  civila  are  in  vedere  doar
consecintele directe ale faptei prevazute  de  legea  penala,  nu  si  toate
implicatiile ulterioare ale acesteia. Desi statul roman  critica  faptul  ca
nici  una  dintre  instante  nu  a  desfiintat  actul  de  vanzare-cumparare
incheiat  ulterior  intre  dobanditorul   imobilului   (urmare   dispozitiei
inculpatului) si inculpat, curtea apreciaza ca recursul partii  civile  este
nefondat.
           O prima chestiune este aceea potrivit cu  care  nu  se  pot  lua
decizii in legatura cu bunurile sau actele intocmite de  o  anume  persoana,
fara ca aceasta sa stea ca parte in proces. Or, vanzatorul S. U. nu  a  fost
introdus in cauza si nici nu putea fi introdus, deoarece procesul  penal  se
desfasoara opunand pe inculpati  persoanelor  pagubite  in  orice  fel  prin
savarsirea unei infractiuni, situatie in care nu se regasea petentul.
           Pe de alta parte, prin desfiintarea dispozitiei de restituire in
natura  a  imobilului,  s-a  restabilit   situatia   anterioara   savarsirii
infractiunii. Contractul incheiat intre persoana indreptatita la  restituire
si inculpat este unul civil, oneros, fiecare parte  dobandind  un  drept  si
executand o obligatie. Acesta este  diferit  ca  natura  juridica  de  actul
administrativ nul emanat de o autoritate si nu  este  consecinta  directa  a
acestuia. Vanzarea ulterioara a bunului dobandit prin restituire  constituie
un act de  dispozitie  al  persoanei  fizice  ce  se  considera  proprietar,
autonom fata de actul administrativ, emanand de la un alt subiect  de  drept
si reprezentand rezultatul unei manifestari distincte de vointa
           Curtea constata ca recurentul - parte civila nici nu  indica  un
temei de drept pentru cererea sa  de  restituire  in  natura  a  imobilului,
altul decat cel general privind repararea prejudiciului in  cauzele  penale.
In conditiile in care legea 10/2001 considera ca persoanele indreptatite  la
restituire nu au  pierdut  dreptul  de  proprietate  prin  masura  preluarii
abuzive, este evident ca excede cadrului procesului penal dovedirea  cererii
statului.
           Pentru toate aceste considerente, constatand ca in mod gresit  a
fost  condamnat inculpatul de catre  instanta  de  apel,  curtea  va  admite
recursul  acestuia  in  baza  dispozitiilor  art.385/15  pct.2   lit.a   Cod
pr.penala, va inlatura condamnarea  cu  toate  consecintele  si  va  mentine
sentinta instantei de fond,  iar  in  baza  dispozitiilor  art.385/15  pct.1
lit.b Cod pr.penala, va respinge ca nefondat  recursul  declarat  de  Statul
Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor.
           Vazand si prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile
judiciare raman in sarcina statului.
                            PENTRU ACESTE MOTIVE
                              IN NUMELE  LEGII
                                 D EC I D E
           Admite recursul declarat de inculpatul D.  N., fiul lui   N.  si
G., nascut la data de  06.11.1951 in comuna P.,  judetul  A,  domiciliat  in
comuna P., judetul A, CNP (...), impotriva deciziei nr.225 din 30  octombrie
2008, pronuntata de   T r i b u n a l u l   A r g e  s,  sectia  penala,  in
dosarul nr(...).
           Caseaza decizia  in  parte,  in  sensul  ca  respinge  apelurile
declarate de  PARCHETUL DE PE LANGA  J U D E C A T O R I A   P I T E S  T  I
si de partea civila STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI si FINANTELOR.
           Rejudecand,   inlatura   condamnarea   inculpatului   cu   toate
consecintele si mentine in totalitate sentinta.
           Mentine dispozitia din decizie prin care s-a respins ca nefondat
apelul declarat de  inculpat.
           Respinge,  ca  nefondat,  recursul  declarat  de  partea  civila
STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
           In baza art. 192  alin.  3  Cod  procedura  penala  cheltuielile
judiciare raman in sarcina statului.
           Definitiva.
           Pronuntata in sedinta publica azi,  19 februarie 2009, la Curtea
de  A P E L   P I T E S T I, sectia penala si pentru cauze cu minori  si  de
familie.
           M.S.P.                          C.V.                       C.D.

                     Grefier,
Red.C.V./Tehnored.E.G.
ex.3/ 12 martie 2009
Jud.fond A.E.
Jud.apel M.O.
              P.L.T.


Daca ai o speta asemanatoare, si vrei parerea GRATUITA a unui avocat, trimite-ne intrebarile tale.


Iti recomandam si urmatoarele spete:



HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2013 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2013