Avocatul Rodica Constantinovici, Managing Partner la "Constantinovici, McCann si Asociatii", a realizat, pentru Avocatura.com, o analiza extinsa pe tema fiduciei, pe care o vom prezenta in sase parti. Rodica Constantinovici a participat la dezbaterea proiectului Noului Cod Civil (NCC) in Parlament, in calitate de secretar de stat la Ministerul Justitiei – Relatia cu Parlamentul, si detine o diploma in common law, obtinuta in 2000 la The College of Law Londra.
In prima parte a analizei, avocatul a explicat originea si definitia fiduciei in NCC.
In a doua parte sunt explicate partile si obiectul fiduciei.
In a treia parte a analizei, avocatul a relatat cu privire la durata fiduciei, beneficiarul si scopul acesteia, plus inregistrarea fiscala.
In partea a patra a analizei, expertul descrie publicitatea fiduciei, prezumtia calitatii si puterilor fiduciarului si obligatiile fiduciare.
Publicitatea fiduciei
Intrucat operatiunea juridica a fiduciei este pentru prima oara reglementata in sistemul de drept romanesc prin Noul Cod civil, art. 781 alin. (1) NCC, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011, cuprinde regula generala in materia opozabilitatii fata de terti a contractului de fiducie, in sensul ca aceasta opereaza de la data mentionarii fiduciei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, fara a se face distinctie in functie de natura drepturilor care intra in masa patrimoniala fiduciara.
Dubla publicitate a drepturile reale imobiliare
In ceea ce priveste insa opozabilitatea fata de terti a drepturilor reale imobiliare, inclusiv a celor nascute din garantiile reale imobiliare, care fac parte din masa patrimoniala fiduciara, alin. (2) al art. 781 NCC instituie obligatia inscrierii acestora si in cartea funciara.
Data fiind aceasta dubla obligatie de inregistrare in privinta drepturilor reale imobiliare, credem ca operatiunea inscrierii si in cartea funciara ar trebui sa fie subsecventa inscrierii fiduciei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Neindoielnic, operatiunile de publicitate a fiduciei, cu efect de opozabilitate fata de terti, vizeaza un contract valabil incheiat, ceea ce presupune ca formalitatile de inregistrare fiscala a fiduciei prevazute de art. 780 NCC, care sunt de esenta acesteia, au fost indeplinite in prealabil.
Publicitatea calitatii in care actioneaza fiduciarul
Fata de terti, ca si fata de parti (pana la incetarea fiduciei), fiduciarul este titularul drepturilor transmise de constituitor. El actioneaza ca un verus domino si nu trebuie decat sa dea socoteala beneficiarului de modul in care exercita aceste drepturi. Cu toate acestea, art. 782 alin. (1) NCC, care reprezinta o preluare a art. 2021 din Codul civil francez, are ca scop protectia tertilor care au interesul de a cunoaste daca fiduciarul actioneaza in contul masei fiduciare sau in nume propriu.
De aceea, regula generala este ca, de cate ori fiduciarul actioneaza in contul masei fiduciare, el trebuie sa faca mentine expresa in acest sens, cu exceptia situatiei cand o astfel de mentine este interzisa chiar de contractul de fiducie. Alin. (1) al art. 782 NCC se coroboreaza cu art. 781 alin. (1) NCC, in sensul ca mentiunea trebuie cuprinsa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare unde se asigura publicitatea fiduciei, cu efect de opozabilitate fata de terti.
Prezumtia calitatii fiduciarului
In plus fata de obligativitatea precizarii calitatii in care actioneaza, conform alin. (1) al art. 782 NCC, fiduciarul trebuie sa-si precizeze calitatea in care actioneaza si de cate ori acest lucru este cerut de catre constituitor sau beneficiar si este compatibil cu contractul de fiducie. Este de la sine inteles ca, atunci cand precizarea calitatii in care actioneaza fiduciarul este interzisa de contract, nici constituitorul, nici beneficiarul nu pot cere sa se faca o astfel de mentiune.
Spre deosebire de art. 2021 din Codul Civil francez insa, alin. (3) al art. 782 NCC instituie prezumtia ca fiduciarul a actionat in nume propriu, ori de cate ori lipseste mentiunea expresa a calitatii in care actioneaza si actul este pagubitor pentru constituitor.
Obligatiile fiduciare
In cadrul operatiunii fiduciei, fiduciarul este cel care trebuie sa actioneze cu onestitate, pricepere si buna-credinta in interesul exclusiv al beneficiarului. Natura fiduciara a obligatiilor fiduciarului in raporturile cu beneficiarul este specifica unui astfel de raport. Cu toate acestea, exista si alte categorii de obligatii care prezinta caracteristicile celor fiduciare, cum ar fi cele dintre administratorul unei companii si acea companie, mandatar si mandant, avocat si client, contabil si client, custode si cel ocrotit s.a. Ele se disting prin aceea ca intr-o relatie fiduciara este de asteptat ca fiduciarul sa actioneze cu impartialitate in interesul beneficiarului.
Intrucat unele dintre puterile fiduciarului sunt strict reglementate, iar altele presupun o oarecare marja de apreciere din partea fiduciarului, art. 783 NCC instituie obligatia acestuia de a da socoteala.
Dupa modelul art. 2022 din Codul civil francez, aceasta obligatie se executa la termenele si in conditiile stabilite in contractul de fiducie sau la cererea constituitorului ori a reprezentantului sau sau a beneficiarului. Mentiunea cuprinsa in art. 783 NCC cu privire la posibilitatea fiduciarului de a da socoteala si reprezentantului constituitorului credem ca acopera si situatia in care constituitorul este pus sub tutela sau curatela.
Prezumtia puterilor fiduciarului
Textul art. 784 alin. (1) NCC reproduce art. 2023 din Codul civil francez instituind o prezumtie relativa in favoarea tertilor, in sensul ca fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, ceea ce presupune ca acesta este privit ca un veritabil si unic titular al drepturilor. De altfel, prin incheierea contractului de fiducie, drepturile ce fac obiectul acesteia se transfera la fiduciar pe toata durata de valabilitate a contractului de fiducie (art. 773 NCC).
De aceea, textul initial al alin. (1) a fost amendat prin Legea nr. 71/2011, in sensul eliminarii ambiguitatilor pe care notiunea "puterile cele mai largi” le-ar fi putut produce. Cu toate acestea, daca se dovedeste ca tertii aveau cunostinta de limitarea puterilor fiduciarului, prezumtia este rasturnata.
In conditiile in care art. 779 lit. f) NCC prevede ca scopul fiduciei, precum si intinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor in realizarea acestui scop trebuie sa fie precis determinate in cadrul contractului, sub sanctiunea nulitatii absolute, iar contractul de fiducie este supus formalitatilor de publicitate, rasturnarea prezumtiei puterilor cele mai largi ale fiduciarului este usor de facut in contextul acestor reglementari.