Justitia de la inceputul secolului XX, prin ochii unui fiu de magistrat: "Coruptie a fost intotdeauna si va fi"

Inca de cand deschizi usa apartamentului in care locuieste Decebal Anastasescu si vezi privirea agera, care nu ii tradeaza in nici un fel varsta, iar mai apoi peretii "blindati" cu carti de o valoare inestimabila, te simti coplesit de spiritualitatea locului. Pe masura ce povesteste, Anastasescu deschide cartea unor vremuri de mult apuse si, totusi, foarte actuale. Potrivit profesorului, la inceputul secolului XX, coruptia in justitie exista, dar era o exceptie. "Coruptia a fost si atunci si va mai fi. Asta e clar. Inainte, coruptia era insa la un nivel nesemnificativ, comparativ cu ce se intampla acum. Majoritatea magistratilor erau corecti, oameni cu o cultura generala vasta si o pregatire juridica foarte buna", povesteste Decebal Anastasescu.

Pentru Decebal Anastasescu, tatal a fost un model si, de altfel, sustine ca spiritul in care a fost educat l-a impiedicat "sa isi vanda sufletul" ( in 1959 Decebal Anastasescu este exclus definitiv din invatamantul superior, pentru ca a refuzat sa colaboreze cu Securitatea. Totusi, 1972 participa, in calitate de raportor pentru Blocul de Est la o Conferinta Internationala din Statele Unite).

Procesul boierului cu satenii

Octogenarul marturiseste, cu ochii umeziti de emotie ca tatal sau era de o inalta tinuta morala, fiind pentru el un exemplu de corectitudine. In sustinerea afirmatiilor sale, Decebal Anastasescu prezinta o intamplare care dovedeste caracterul parintelui sau. "La debutul carierei a fost repartizat intr-un sat foarte sarac din Oltenia, fiind singurul judecator peste zona", isi incepe Anastasescu-fiul povestea. "Mai mare peste zona respectiva era un boier, care era inrudit de departe cu familia Jienilor (bunica mea dinspre tata a fost o stranepoata de-a lui Iancu Jianu, care boier fiind s-a dus sa lupte pentru saraci). Boierul asta ii dirija pe sateni, iar cand a aflat ca tata este judecator i-a mobilat locuinta in care statea, il invita sa ia pranzul de doua-trei ori pe saptamana la conacul lui, pana cand a aparut un proces mare intre boier si localnici. Satenii si-au cerut drepturile si l-au dat in judecata pe boier. Dosarul a ajuns la tata, iar el le-a dat castig de cauza taranilor. Nici nu s-a terminat bine procesul ca ii luase boierul toata mobila din casa si toata prietenia lor s-a terminat", mai spune Anastasescu.

Arestarea sefului de post

Din Oltenia, Marius Anastasescu a ajuns in Banat, ca judecator la Sasca Montana (langa Oravita). Fiul magistratului isi aminteste de un caz dupa care se poate face un film de actiune de succes. "A fost un caz in care un seful de post l-a impuscat intr-o padure pe un vagabond cu care a avut probleme. S-a zis ca nu se stie cine l-a impuscat si l-au inmormantat imediat. Dosarul a ajuns la tata, care a plecat cu medicul legist sa faca autopsia. Tata a cerut sa se faca deshumarea pentru a se verifica glontul. Seful de post s-a impotrivit, motivand ca e noapte, ca nu se mai poate face nimic. Tata l-a dat la o parte, au facut deshumarea si la lumina tortelor s-a facut autopsia, in cimitir. Dupa aceea l-au si arestat pe seful de post, care era o functie foarte importanta atunci", si-a mai amintit profesorul Anastasescu.

Procuror in dosare cu jurati

In zona s-a dus vestea despre puterea de munca si de concentrare a lui Anastasescu si a fost repartizat la Oravita pentru a pune la punct arhiva de acolo. De aici a fost mutat la Lugoj, care era capitala de judet, unde a activat ca procuror. Odata cu criza din anii ’30 postul s-a desfiintat, a fost mutat la Sighetul Marmatiei si a revenit la Timisoara, unde a activat ca procuror in procesele cu jurati, procedura care s-a experimentat pentru aproximativ doi ani, la vremea respectiva. "Era foarte bine pregatit si era un bun orator. La procesele in care prezenta punctele de vedere ale acuzarii, veneau intelectuali din oras sa-i asculte rechizitoriile. Imi aduc aminte ca imi citea pasaje din rechizitorii. Incepeau ca un roman captivant. Urmau apoi articole de legi si citate din tratate de drept, inclusiv din Dreptul Roman. Rechizitoriul se incheia apoi cu concluziile si acuzatiile", a mai aratat Anastasescu.

Beizadelele perioadei interbelice

Decebal Anastasescu isi aminteste si de un celebru dosar de ucidere din culpa, intrumentat de tatal sau. In dosar era cercetata fiica celui mai bogat om din zona, un anume Totis. Viata tinerei era numai o petrecere, petrecand in localurile de noapte ale vremii. Intr-o dimineata, intorcandu-se, ametita bine de la o petrecere, a ratat o curba si a intrat pe trotuar, unde a ucis un cersetor orb, care tocmai isi incepea ziua "de lucru" pe trotuarul respectiv. "Tata statea foarte mult la birou. Intr-o seara am mers cu mama sa il luam, pentru ca venea acasa tarziu de tot. Nu am sa uit niciodata. Pe masa era un dosar de un metru inaltime, cu declaratii, expertize, planse foto. Foarte revoltat de ce s-a intamplat, tata mi-a aratat poza celui mort si ce a putut sa faca acea nenorocita", a mai spus Decebal Anastasescu, care a precizat ca Totis a cumparat o editie intreaga de ziar in ziua in care trebuia sa apara povestea accidentului si a reusit sa mute procesul de la Timisoara. "Si atunci, ca si intodeauna, politicul a fost cel care a avut influenta. Tatal meu a refuzat sa faca politica pentru ca legea prevedea ca magistratii sunt obligati sa se obtina de la orice activitate politica", a incheiat Anastasescu.

In loc de concluzie

Desi tatal magistrat i-a fost model, Decebal Anastasescu sustine ca a fost atras de constructii si nu de stiintele juridice. A intrat la Facultatea de Constructii din Timisoara, pe care a absolvit-o in 1950 ca sef de promotie. A ramas in cadrul Facultatii pana in 1959, cand refuza solicitarea Securitatii de a deveni informator, ceea ce atrage excuderea sa din randul cadrelor universitare. Ceea ce nu l-a impiedicat sa continuie sa isi faca meseria de inginer proiectant in cadul unui institut de cercetare si proiectare (actualul IPROTIM). In aceasta calitate, a proiectat hotelurile "Central" si "Continental" din Timisoara sau hotelul "Hercules" din Baile Herculane, dar si cladirea Universitatii de Vest din Timisoara sau chiar o cladire turn in Resita. Este autor a numeroase carti de specialitate. In 1996 a primit, din partea Universitatii de Vest, titlul de "profesor onorific".