Avocatura Com - Justitie fara secrete

Ce parere aveti cu privire la Hotararea Curtii EDO pronuntata in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei?

Redau mai jos un scurt extras din comunicatul publicat pe site-ul Mnisterului Afacerilor Interne:

"Curtea Europeana a remarcat ca expresia "drept de superficie" este mentionata in mai multe acte normative interne, care insa nu contin reguli specifice cu privire la regimul juridic al acestui drept.

In schimb, nu se poate face abstractie de jurisprudenta abundenta a instantelor nationale cu privire la dreptul de superficie.

In acest context, Curtea a retinut ca, prin hotararea din 2001, Curtea Suprema a stabilit ca autoritatea administrativa locala a dobandit un drept de superficie in temeiul "unor imprejurari de fapt pe care cei doi proprietari nu le-au dorit ori cunoscut", iar a nega acest fapt evident ar insemna sa nu se recunoasca nici un efect aparentei de drept. Or, in temeiul jurisprudentei instantelor interne, dreptul de superficie se dobandeste exclusiv prin lege, prin uzucapiune, prin legat sau prin conventia partilor. Simplul fapt de a construi pe terenul altuia, chiar si cu buna credinta, nu poate da nastere unui drept de superficie in beneficiul constructorului, in absenta unuia dintre cele patru elemente mentionate mai sus. Curtea a remarcat ca aparenta de drept la care s-a referit instanta suprema nu se incadreaza in categoria actelor si faptelor pe care se poate intemeia dreptul de superficie. Prin urmare, ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor nu a avut o baza legala in dreptul intern, fiind incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor."

Sa prespunem ca statul a construit un bloc de locuinte pe un teren pe care nu a avut nici un titlu si fostul proprietar introduce actiune in revendicare invocand si dreptul de accesiune cu privire la constructia de pe teren.
Statul se va apara invocand dreptul de superficie.
Ce credeti ca se va intampla in practica, acum, dupa hotararea Curtii EDO?

Ce sa credem, Norocel?
Trist e ca s-a ajuns la Curte cu prostii. Ce e asa de greu de inteles ca prin simpla ridicare a unei constructii pe terenul altuia nu se naste automat dreptul de superficie?


Ce se va intampla?
Parerea mea e, ca totusi, statul nu poate fi considerat constructor de rea credinta. Si atunci; art. 494 alin.3 C.civ. +( 766,771,997,1076,1084).

Pai buna credinta nu conteaza.
Exact asta spune Curtea si de asta este si asa importanta hotararea asta.

Norocel wrote:Pai buna credinta nu conteaza.

Nu pt. nasterea dreptului de superficie.
Insa conteaza pt. stabilirea regimului juridic aplicabil constructorului.

Norocel wrote:Sa prespunem ca statul a construit un bloc de locuinte pe un teren pe care nu a avut nici un titlu si fostul proprietar introduce actiune in revendicare invocand si dreptul de accesiune cu privire la constructia de pe teren.
Statul se va apara invocand dreptul de superficie.
Ce credeti ca se va intampla in practica, acum, dupa hotararea Curtii EDO?

Din hotarare rezulta doar ca, nefiind prevazuta de lege in sensul Conventiei EDO, aceasta aparare a statului trebuie respinsa, nu si cum ar trebui solutionat un asemenea litigiu.

In exercitarea puterii sale de control, Curtea EDO nu are sarcina de a se substitui instantelor interne competente, ci pe aceea de a verifica sub aspectul respectarii Conventiei hotararile pronuntate in virtutea puterii lor de apreciere.

Din hotarare rezulta doar ca, nefiind prevazuta de lege in sensul Conventiei EDO, aceasta aparare a statului trebuie respinsa, nu si cum ar trebui solutionat un asemenea litigiu.

pai daca ar trebui respinsa apararea , care crezi ca va fi solutia?

Nu ma incumet sa raspund.

Dar am observat altceva. Curtea EDO a remarcat ca aparenta de drept la care s-a referit instanta suprema nu se incadreaza in categoria actelor si faptelor pe care se poate intemeia dreptul de superficie, anume: lege, uzucapiune, legat sau conventia partilor.

Dar aparenta de drept este una dintre justificarile uzucapiunii. Nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, mai ales in privinta imobilelor, conduce la recunoasterea de efecte juridice aparentei de proprietate create in persoana celui care se comporta timp indelungat ca proprietar al bunului. (C.Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale, All Beck, 2001, parag.381). Spre a dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungita, chiar si o posesie de rea-credinta este apta sa duca la dobandirea dreptului real, la implinirea termenului prescris de art.1890 C.civ. (idem, parag.386).

Ca urmare, eu cred ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor a avut o baza legala in dreptul intern.

Ce parere aveti?

krisstina wrote:Din hotarare rezulta doar ca, nefiind prevazuta de lege in sensul Conventiei EDO, aceasta aparare a statului trebuie respinsa, nu si cum ar trebui solutionat un asemenea litigiu..

In sensul Conventiei, expresia "prevazut de lege" , are o alta semnificatie decat in dreptul intern.
In sensul Conventiei, practica judiciara consecventa echivaleaza cu norma juridica.
In speta asta, ca si in altele (ex: Lupas impotriva Romaniei in care s-a pus problema regulii unanimitatii) Curtea, a retinut ca existand o practica judiciara consecventa, se poate aprecia ca dreptul de superficie este "prevazut de lege".
Dreptul de superficie neavand insa o reglementare legala, Curtea si-a bazat concluziile pe practica judiciara majoritarea, conform careia dreptul de superficie se naste prin conventia partilor, uzucapiune, legat si lege.
Curtea a retinut insa ca "aparenta de drept" nu este o modalitate de dobandire a dreptului de proprietate.

krisstina wrote:In exercitarea puterii sale de control, Curtea EDO nu are sarcina de a se substitui instantelor interne competente, ci pe aceea de a verifica sub aspectul respectarii Conventiei hotararile pronuntate in virtutea puterii lor de apreciere.

Cand am pus intrebarea am avut in vedere faptul ca sunt multe situatiii in care statul nu si-a intabulat dreptul pe care pretinde ca l-a dobandit asupra unor terenuri in perioada dinainte de 1989.
Pe aceste terenuri a ridicat constructii pe care apoi le-a vandut fostilor chiriasi.
Jurisprudenta Curti EDO, avand o valoare egala cu cea a Conventiei insasi, instantele din statele care au aderat la Conventie, sunt obligate sa aplice Hotararea Bock si Palade c. Romaniei, in cauzele similare.
Or, daca statul nu poate invoca nasterea dreptului in alte modalitati decat cele retinute de Curte, rezulta logic ca in cauzele de acest tip, apararea statului privind dobandirea dreptului de superficie prin "aparenta de drept" va trebui respinsa.
In privinta vanzarii de catre stat a "bunurilor altuia" stim deja parerea Curtii

krisstina wrote:Dar aparenta de drept este una dintre justificarile uzucapiunii. Nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, mai ales in privinta imobilelor, conduce la recunoasterea de efecte juridice aparentei de proprietate create in persoana celui care se comporta timp indelungat ca proprietar al bunului. (C.Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale, All Beck, 2001, parag.381). Spre a dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungita, chiar si o posesie de rea-credinta este apta sa duca la dobandirea dreptului real, la implinirea termenului prescris de art.1890 C.civ. (idem, parag.386).

Ca urmare, eu cred ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor a avut o baza legala in dreptul intern. .

Statul nu a invocat uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului ci doar "aparenta in drept" si ICCJ a retinut ca ar fi dobandit dreptul de superficie in acest mod, nu prin uzucapiune.

De altfel, si institutia uzucapiunii se clatina deja foarte serios pentru ca exista o hotarare a Curtii, respectiv Pye Oxford c. UK prin care s-a constat ca uzucapiunea ca modalitate de dobandire a dreptului de proprietate constituie o privare de bunuri in sensul Conventiei, mai ales in acele situatii in care exista o opozitie serioasa din partea proprietarului.
Am spus ca doar se clatina serios pentru ca hotararea a fost contestata si a ajuns la Marea Camera.
Daca si Marea Camera se va pronunta la fel, va trebui sa ne revizuim serios pozitia si fata de institutia uzucapiunii care ar urma sa aiba o aplicabilitate limitatata.