Avocatura Com - Justitie fara secrete

Care este parerea voastra despre urmatoarea speta:

Un angajat(X) al unei societati comerciale(A), responsabil pentru vanzari, vinde marfa unei alte societati(B), cu modalitatea platii contravalorii marfurilor prin cec. Contract scris si semnat nu exista.
Cecul este depus spre decontare, insa banca il refuza, din motivul ca acesta nu are acoperirea necesara, ba chiar este retras din circulatie. Ulterior, se afla, ca soc. B era in stare de faliment in momentul in care fostul administrator al acesteia a achizitionat marfurile de la soc. A. S-a depus denunt penal impotriva soc. B si al administratorului acesteia, insa: societatea A vrea recuperea prejudiciului cauzat de la X, din moment ce soc. B se afla in incetare de plati (faliment).
In fisa postului lui X, semnat de catre acesta, printre obligatiile acestuia este trecuta prevederea verificarii bonitatii clientilor, exprimare destul de vaga, fara alte precizari. Aceasta obligatie acoperea verificarea unei societati pe anumite site-uri de catre angajat, cum ar fi mfinante, recom, buletinulinsoventei etc. Daca aceasta verificare prealabila s-ar fi efectuat, in mod evident, starea societatii B se putea observa cu usurinta. Aceasta masura a fost omisa cu desavarsire de catre X.

Cum credeti, se poate angaja raspunderea patrimoniala a salariatului in aceste conditii?
Sau Tribunalul este tentat sa refuze o asemenea actiune, din motiv ca mai intai soc. A sa se indrepte impotriva soc. B pentru recuperarea prejudiciului?!
Sau paguba produsa se incadreaza in sfera riscului normal al serviciului?

Orice opinii sunt bine-venite.

emiterea cecului fara a exista acoperirea in cont este infractiune iar societatea prejudiciata are posibilitatea legala de a formula plangerea penala. In cazul in care societatea doreste sa se indrepte impotriva salariatului sau pentru recuperarea prejudiciului urmeaza a fi respectate prevederile codului muncii, clare in materia raspunderii patrimoniale. Faptele ce se pot imputa salariatului constituie abateri disciplinare si in opinia mea o actiune pentru antrenarea raspunderii patrimoniale nu este admisibila in lipsa unei decizii de sanctionare (cu cercetarea prealabila obligatorie). In acest context sunt de dovedit si imprejurarile in care salariatul a vandut marfa in lipsa unui contract, conditiile de emitere a facturii de furnizor, instrumentele pe care salariatul le avea efectiv la dispozitie pentru a verifica in mod real bonitatea clientului sau etc.

Codul muncii ART. 270
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Salariatul va putea fi tras la raspundere contractuala.
Sanctiunea disciplinara este o prerogativa si nu o obligatie pentru angajator.

Aprilie, exista practica judiciara in sensul respingerii actiunii formulate in raspundere patrimoniala daca in prealabil nu s-a antrenat raspunderea disciplinara? Sau, asa cum te-ai exprimat, este o opinie personala?!

De acord cu precizarea lui Marius, nu vad de ce ar fi conditionata raspunderea patrimoniala de raspunderea disciplinara. Eventual, declaratiile date de salariat si consemnate in p-v, in cursul cercetarii disciplinare prealabile, ar putea constitui probe in cadrul actiunii in raspundere patrimoniala.

Este opinia mea, intr-adevar . Nu am cautat practica insa imi argumentez parerea pe existenta si dovada culpei salariatului, sarcina probei in litigiile de munca (care revine angajatorului) si termenul de prescriptie a raspunderii disciplinare (6 luni de la data savarsirii faptei). Daca angajatorul intelege sa nu de foloseasca de "prerogativa disciplinara" si actioneaza direct salariatul in temeiul raspunderii contractuale (cu actiunea in pretentii intemeiata pe contractul individual de munca), ipotetic discutand cu depasirea termenului de 6 luni, credeti ca salariatul nu s-ar putea apara cu succes ?