La adresa http://www.echr.coe.int/fr/Press/2006/j ... 260106.htm
am citit comunicatul privind cauza Lungoci contra Romaniei.
In acest comunicat se arata ca CEDO a constat ca s-a incalcat art. 6 din Conventie, sub astectul dreptului la o judecata echitabila pentru ca petentei i s-a respins o cerere de chemare in judecata pe motiv ca exista autoritate de lucru judecat.
"Lninteressee intenta alors une action en constatation de la validite de la convention passee par son pere en 1947, a laquelle le tribunal de premiere instance fit droit le 28 mars 1997. Se fondant sur cette decision lui reconnaissant la propriete de trois appartements, la requerante intenta une seconde action en revendication immobiliere. Son recours fut rejete par les juridictions roumaines en raison de lnautorite de la chose jugee.
.............................................................
La Cour estime que le fait dnavoir eu acces a un tribunal, mais seulement pour entendre declarer son action irrecevable par le jeu de la loi a prive la requerante dnune possibilite claire et concrete dnacces a un tribunal. Par consequent, la Cour conclut a lnunanimite a la violation de lnarticle 6 - 1 et estime qunil nny a pas lieu de statuer sur la violation alleguee de lnarticle 1 du Protocole no 1. "
Ce parere aveti?
Lungoci contra Romaniei
-
attorneyatlaw
mi-e greu sa am o opinie ca nu stapanesc prea bine limba franceza.
M-ar interesa insa motivarea curtii caci eu personal nu consider ca respingerea unei actiuni pentru nautoritate de lucru judecat" ar constitui, in sine, incalcare a art. 6.
Principiul autoritatii de lucru judecat asigura pana la urma o oarecare siguranta si stabilitate, omul stie ca odata ce pricina lui s-a solutionat intr-un fel are siguranta ca nu se mai poate trezi maine sau peste un an ca vine cineva si se mai judeca odata si schimba solutia.
De altfel asta a fost ratiunea pentru care s-au abrogat dispozitiile din CPC privind recursul in anulare.
O ignorare a principiului autoritatii de lucru judecat ar fi chiar mai rea decat recursul in anulare caci ala macar avea un termen pe cand in situatia data ar insemna ca solutia, chiar irevpocabila, ar putea fi - teoretic- modificata oricand, chiar si peste 10 ani.
Ma gandesc insa ca poate Curtea a avut in vedere si alte aspecte, care mie imi scapa.
M-ar interesa insa motivarea curtii caci eu personal nu consider ca respingerea unei actiuni pentru nautoritate de lucru judecat" ar constitui, in sine, incalcare a art. 6.
Principiul autoritatii de lucru judecat asigura pana la urma o oarecare siguranta si stabilitate, omul stie ca odata ce pricina lui s-a solutionat intr-un fel are siguranta ca nu se mai poate trezi maine sau peste un an ca vine cineva si se mai judeca odata si schimba solutia.
De altfel asta a fost ratiunea pentru care s-au abrogat dispozitiile din CPC privind recursul in anulare.
O ignorare a principiului autoritatii de lucru judecat ar fi chiar mai rea decat recursul in anulare caci ala macar avea un termen pe cand in situatia data ar insemna ca solutia, chiar irevpocabila, ar putea fi - teoretic- modificata oricand, chiar si peste 10 ani.
Ma gandesc insa ca poate Curtea a avut in vedere si alte aspecte, care mie imi scapa.
-
attorneyatlaw
Revin ca sa te cert, in primul rand: de ce nu ai postat tot textul ca sa pricepem si noi?
Am accesat insa linkul tau si iata la ce concluzie am ajuns (repet ca franceza mea e proasta0
1. Prima actiune in revendicare a fost respinsa pe motiv ca reclamanta nu a facut dovada titlului (dreptului) ei de proprietate.
2. Ulterior, reclmanta introduce o actiune in constatarea valabilitatii conventiei prin care tatal sau dobandise imobilul, pe care o castiga.
3. Bazat pe aceasta solutie introduce o noua actiune in revendicare care ii este respinsa in virtutea principiului autoritatii lucrului judecat.
Mie solutia din prima actiune imi pare similara unei solutii "pe exceptien, si anume a lipsei calitatii procesual active a reclamantei, imprejurare in care invocarea autoritatii de lucru judecat echivaleaza cu un refuz implicit de a cerceta fondul cauzei, respectv cu o incalcare a art.6.
(ceea ce nu schimba mare lucru din ce am scris mai sus)
Am accesat insa linkul tau si iata la ce concluzie am ajuns (repet ca franceza mea e proasta0
1. Prima actiune in revendicare a fost respinsa pe motiv ca reclamanta nu a facut dovada titlului (dreptului) ei de proprietate.
2. Ulterior, reclmanta introduce o actiune in constatarea valabilitatii conventiei prin care tatal sau dobandise imobilul, pe care o castiga.
3. Bazat pe aceasta solutie introduce o noua actiune in revendicare care ii este respinsa in virtutea principiului autoritatii lucrului judecat.
Mie solutia din prima actiune imi pare similara unei solutii "pe exceptien, si anume a lipsei calitatii procesual active a reclamantei, imprejurare in care invocarea autoritatii de lucru judecat echivaleaza cu un refuz implicit de a cerceta fondul cauzei, respectv cu o incalcare a art.6.
(ceea ce nu schimba mare lucru din ce am scris mai sus)
-
norocel
Citind numai comunicatul, nu prea am inteles solutia Curtii, dar dupa ce am citit hotararea in intregime...m-am luminat 
Curtea, in acord cu jurisprudenta anterioara, a reafirmat ca accesul la justitie nu este un drept absolut, acest drept presupunand prin chiar natura lui existenta unei reglementari legale privind exercitiul dreptului si, pe cale de consecinta, a unor limite.
Curtea a apreciat ca art. 1201 din Codul civil roman se incadreza in limitele normale de exercitiu a dreptului de acces la justitie si urmareste, fara nici un dubiu, un scop legitim: securitatea raporturilor juridice civile.
In cauza Lungoci, Curtea a constat insa ca instantele nationale (inclusiv Curtea Suprema) au respins a doua actiune in revendicare fara a intra in cercetarea fondului, dar nu au motivat convingator existenta triplei identitati ceruta de art. 1201 Cod civil, in special in privinta cauzei.
Interesant este ca se sugereaza reclamantului sa ceara, in baza art. 322 pct. 9 Cod pr. civ., revizuirea hotararii interne prin care s-a respins actiunea ca inadmisibila
Hotararea este publicata integral la adresa...
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view. ... n=hudoc-en
Curtea, in acord cu jurisprudenta anterioara, a reafirmat ca accesul la justitie nu este un drept absolut, acest drept presupunand prin chiar natura lui existenta unei reglementari legale privind exercitiul dreptului si, pe cale de consecinta, a unor limite.
Curtea a apreciat ca art. 1201 din Codul civil roman se incadreza in limitele normale de exercitiu a dreptului de acces la justitie si urmareste, fara nici un dubiu, un scop legitim: securitatea raporturilor juridice civile.
In cauza Lungoci, Curtea a constat insa ca instantele nationale (inclusiv Curtea Suprema) au respins a doua actiune in revendicare fara a intra in cercetarea fondului, dar nu au motivat convingator existenta triplei identitati ceruta de art. 1201 Cod civil, in special in privinta cauzei.
Interesant este ca se sugereaza reclamantului sa ceara, in baza art. 322 pct. 9 Cod pr. civ., revizuirea hotararii interne prin care s-a respins actiunea ca inadmisibila
Hotararea este publicata integral la adresa...
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view. ... n=hudoc-en
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 3 guests