Avocatura Com - Justitie fara secrete

Buna ziua si bine v-am gasit!

Vreau sa va prezint un caz al unui prieten care nu stie incotro s-o ia... Eu cunosc binisor legile italiene in materie si, daca el ar fi obtinut cetatenia italiana, la ora asta nu prea l-ar fi durut capul.. dar nu stiu cum il pot ajuta legile romanesti...

Sint casatoriti in Romania.
Au un copil cu grave probleme de sanatate (diabet).
El locuieste si munceste legal in Italia de vreo 13 ani, ea si copilul au ajuns acolo de vreo 5 ani, cu reintregirea familiei.
Ea lucreaza la negru cu un salariu net inferior.

Casatoria nu mai merge deloc, el ar vrea sa divorteze, dar ea il ameninta ca ia copilul si pleaca in Romania.
In Italia copilul este urmarit de diferiti medici, primeste insulina gratuit, are nevoie de vizite medicale parca o data la 3 luni, in urma carora i se acorda dreptul la insulina gratuita... ma rog..sint detalii pe care eu nu le cunosc prea bine. Stiu doar ca in Italia copilului ii merge foarte bine, convietuieste (sa zicem) perfect cu boala lui.

Frica lui este ca ea se tine de cuvint si duce copilul in Romania, unde, dupa cite stiu, insulina nu e gratuita si nici nu prea se gaseste pe toate drumurile. In plus asistenta medicala din tara ar fi net inferioara celei din Italia.
Dat fiind faptul ca pina acum ea s-a deplasat cu copilul inspre si dinspre Romania fara nici un acord al tatalui (scris, ma refer, cum ar prevede legea), frica prietenului in cauza creste.

Intrebarea mea ar fi urmatoarea: in caz de divort, fiind cetateni romani si deci divortind in Romania, dupa legile romanesti, el poate in vreun fel sa-i impuna sa nu scoata copilul din Italia?

Presupun ca pe EA nu o poate obliga sa stea in Italia, daca ea doreste sa se intoarca in Romania. Dar, fiindu-i incredintat copilul EI si avind minorul acele probleme importante de sanatate, exista vreo cale sa o oblige sa nu plece?

De pe margine eu cred ca ar fi o ambitie prosteasca a EI, i-ar face un rau imens copilului, poate vrea numai sa-l tina in sah cu amenintarea asta, dar lui ii este prea frica sa nu se dovedeasca a fi adevarata ei intentie..

Sper sa ma fi exprimat destul de clar...ora e cea care e 8O

Si profit si mai pun o intrebare: are el vreo posibilitate sa obtina incredintarea copilului, avind in vedere ca are un serviciu fix si bine platit in Italia, in afara faptului ca viata lui e dedicata copilului sau?

Va multumesc de pe acum pentru un eventual raspuns, sper sa ma ajutati ca sa-l ajut si eu pe el, pt ca saracun.. nu mai traieste... si nici ea nu e fericita in situatia asta.

Sansa lui si a copilului ar fi sa i se incredinteze lui copilul prin hotararea de divort.Inteleg ca minorul are mai mult de 5 ani ,asa ca exista sanse.Cu un avocat bun,ancheta sociala favorabila (facuta la domiciliul tatalui,in Italia),actele medicale ale copilului,martori care sa arae situatia copilului,dar si a mamei (nu are venit stabil,domiciliul ei) - sunt sanse sa obtina copilul.
Daca nu se reuseste,poate oricand dupa acea sa ceara reincredintarea,daca demonstreaza ca minorul nu o duce bine cu mama lui.
Cu iesitul din tara,nu stiu cum e in Italia,dar la iesirea din Ro se cere acordul scris al celuilalt parinte.Cred (si rog pe cine stie exact sa scrie) ca s-a modificat legea 272 in sensul ca daca minorul e incredintat prin hotarare judecatoreasca,parintele nu mai are nevoie de acordul respectiv.Legea romana nu poate dispune ca ea sa nu scoata copilul din Italia,nefiind aplicabila pe alt teritoriu.

Va multumesc pentru raspuns.
da, copilul are 13 ani de-abia impliniti.

Legea romana insa ii permite sa treaca frontiera (spre Romania) cu copilul fara acordul parintelui?
Cea italiana, daca nu ma insel, permite circulatia copilului, atita timp cit are pasaport personal care s-a facut cu acordul parintilor, dar nu sint absolut sigura cum functioneaza pt copii minori de 16 ani.

ma gandesc eu ca copilul este cetatean roman, asa ca el poate intra in romania cand doreste el, nimeni nu intraba de acordul tatalui.
cat despre insulina si tratamentul pentru diabet e la fel de gratuit si in Romania iar asistenta medicala de specialitate e foarte buna si aici (m-a iritat usor chestia aia cu net inferioara si nu pentru ca as fi grav nationalista ci pentru ca nu corespunde realitatii)
Raspunsul este nu, nu o poate obliga instanta romana nicicum pe sotie sa locuiasca cu copilul numai in italia.
Sunt cetateni romani, ce Dumnezeu, cum sa oblige statul roman un cetatean roman sa traisca altundeva decat pe teritoriul Romaniei!!!
Sincera sa fiu nici nu-mi dau seama de ce chestia asta e folosita in scop de sicana, eu iau copilul si-l duc in romania, ba nu eu te oblig sa nu-l duci.
Cred ca adevarul e undeva la mijloc si tare imi e ca mama incearca sa-si acopere niste suparari legate de vreo nescapada" (alta relatie) a tatalui.
Sincer cred ca daca tatal traieste "numai pentru copil" asa cum spui atunci exista mari sanse ca pe cale amiabila sa ajunga la un modeus vivendi.
parerea mea, sigur ca da, iar in cazul in care te-am deranjat cu ceva ignora, te rog, tot ce excede cadrul juridic din raspunsul meu

Ma scuzati, poate v-am ranit facind acea afirmatie.... Dar copilul a devenit diabetic la 2 ani IN ROMANIA datorita unei ERORI UMANE...
Daca ar fi copilul meu si as avea posibilitatea sa-l duc la medici in occident, in mod sigur nu l-as da pe mina medicilor romani .
Scuzati-ma.. si eu mi-am pierdut tatal acum 5 ani tot pentru modul in care NU a fost bagat in seama decit cind s-a trecut prin salon pentru racolta de "fonduri".
Eu nu am mai avut ce face, nu am mai putut cere autopsia si nu am putut intenta proces acelui... doctor. Cel putin prietenul meu a reusit s-o dea afara din ordinul medicilor pe incapabila care i-a condamnat copilul pe viata...

Cit despre sicane, nu stiu exact care e situatia intre ei doi, am inteles numai ca LUI ii e frica sa-l piarda, iar EI ii e teama ca nu-si va putea reface viata cu un copil cu acele probleme.. E o relatie de compromis avind drept alibi un copil cu probleme de sanatate...
Poate unii isi dau seama ca mai e importanta si fericirea personala, fara sa prejudece viata copilului, bineinteles.

Cind ma refeream la a o obliga sa nu plece din Italia, e drept, m-am exprimat gresit.. Poate voiam sa spun sa o "oblige" sa stea acolo unde copilului ii e mai bine.
Cit despre insulina.. eu stiu ca el trimite saptaminal in Romania pachete de insulina tuturor prietenilor diabetici...

Mai mult nu stiu...sincer...el nici nu stie ca eu va cer sfatul aici, dar au fost ieri la noi in vizita si mi-au parut extrem de "terminati" psihologic, desi incearca sa pastreze o anumita atitudine in public...


va multumesc pt orice sfat :)

Crezi tu ca-i bine sa te amesteci in treburilor lor?
Daca asa stau lucrurile (insa nu uita ca lucrurile nu sunt totdeauna asa cum par din afara), s-ar putea ca mama sa accepte ideea de a fi incredintat copilul tatalui (nu pentru ca ea are salariul mai mic ci pentru ca el are mai multe sanse de a ramane acolo avand in vedere ca lucreaza legal - eu asa as pune problema) cu conditioa, fireste, ca tatal sa-i promita (si sa se tina de cuvant) ca o va lasa sa-si petreaca timpul cu copilul (e copilul ei pana la urma, nu-i asa?) ori de cate ori va simti nevoia, inclusiv vacante in tara la parintii ei (banuiesc), fara sa o sicaneze.
De regula chestiile astea cu divort cu incredintare minor sunt urate rau pentru ca parintii, uitand definitiv de interesul copilului (care-si iubeste si mama si tatal in mod normal si nu are nici o treaba cu neintelegerile lor), se gandesc in mod egoist numai cum sa le fie lor bine si cum sa-l sicaneze pe celalalt. Si de regula fac din copil moneda de schimb
Sa stii ca din experienta mea multe lucruri care nu se pot obtine prin instanta se pot obtine pe cale amiabila, prin intelegerea celor doi parinti.
Ma indoiesc ca mama ar vrea sa-i fie rau copilului ei.
Daca vrei sincer sa-i ajuti, fara sa fii de partea unuia sau altuia, cata sa-i convingi sa ajunga la o intelegere in sensul asta. Instanta va lua act de ea, caci asa e mai bine pentru copil, sa pastreze relatii bune si fara disensiuni cu amandoi parintii sai.

attorny... (ma opresc aici, sint foarte obosita ), nu-mi spui nimic nou. Este ceea ce si noi il sfatuim pe el (el s-a deschis fata de noi), pt ca traim intr-o tara unde sicanele de genul ala le fac persoanele... cu mai putina cultura, sa zicem... Aici viitoarea lege care e in discutie e "affidamento congiunto", adica incredintarea "in comun" (e tot oboseala care nu ma lasa sa gasesc cuvintele corespunzatoare in romaneste..). Dar si pina la aceasta lege, tribunalul il obliga pe parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul sa-l viziteze si chiar sa-l ia la el citeva zile (Ex. Un Craciun cu mama, unul cu tatal, un weekend cu mama, unul cu tatal). Oricare dintre cei doi care nu respecta aceasta hotarire (mama ca nu vrea sa-l lase, tatal care uita ca are copil...) este pedepsit...

Nu cred ca va spun ceva nou...

Problema LOR este ca NU STIU SA COMUNICE INTRE EI... Necomunicind, habar nu au de ceea ce ar vrea fiecare (si eu cred ca mama ar mai respira un pic usurata daca i s-ar incredinta - nu definitiv poate - copilul tatalui, dar nu pt ca ea nu poate ramine in Italia. Poate sa ramina, problema e sa gaseasca MUNCA CU CONTRACT... asta a devenit utopie si pt femeile italiane de o "anumita" virsta...).
Si asa ,Lui ii e frica ca ea ii duce copilul departe, Ei ii e frica ca ar putea fi considerata mama denaturata daca ar accepta sa i-l lase lui...

Dar in fond.. el ar vrea ca EA sa ramina in Italia cu copilul, oricum ar fi.. Ar avea copilul aproape si oricum TOT EL ar avea grija d.p.v. material de el... Iar ea este persoana cea mai potrivita sa-l ingrijeasca..dupa toti anii astia, normal, nu?

Eu nu ma amestec, eu am cerut numai SOLUTII LEGALE pt a-i ajuta, si pe unul si pe altul, dat fiind faptul ca situatia in sine e destul de complicata...

Va urez noapte buna :-|