Avocatura Com - Justitie fara secrete

Daca o persoana pleaca fara sa achite nota la restaurant, comite sau nu vreo infractiune?

nu. poate zice că a fost într-o stare de beţie completă şi nu îşi mai aminteşte de nimic.
sau că i s-a făcut rău şi n-a mai raţionat corect. sau încă 100 de motive.

cine şi cum ar putea demonstra contrariul?
nimeni.

Incing un pic spiritele De ce n-ar fi inselaciune in forma simpla? Ca ulterior solutia va fi un 18' cp e altceva, dar strict teoretic, eu gasesc ca sunt intrunite toate conditiile pentru inselaciune. Ospatarul este indus in eroare de client care se aseaza la masa , primeste meniul cu preturile incluse si comanda.Deci ii insufla acestuia increderea ca va plati la final, lucru pe care clientul nu il face. Totul e sa se dovedeasca ca intentia de a pagubi a existat inca din momentul in care a facut comanda, deci ca respectivul client stia ca nu o va onora. Asta difera de la un caz la altul. Paguba exista, deci, de ce nu 215? Cine si ce parere mai are referitor la asta?

O prietena cu care am discutat ieri, mi-a spus acelasi lucru, respectiv ca daca este sa fie o infractiune, nu ar putea fi decat inselaciune.

Si eu sunt de parere ca ar putea fi o inselaciune, daca se poate dovedi ca inca de la inceput nu exista intentia de a platii...
Insa e dificil de probat asa ceva (eventual daca n-avea bani si, stiind ca n-are bani s-a asezat la masa si a comandat, daca a facut asa ceva de x ori, daca atunci cand a plecat a plecat pur si simplu sau s-a folosit de anumite mijloace astfel incat sa nu se observe ca pleaca, etc)...

Altminteri ce-ar mai intra in discutie?
Eu nu prea vad nimic altceva...

furt???



forum/o-speta-t10187.html

Mii de multumiri Kinga, pentru trimiterea facuta.
O sa citesc ce s-a scris.

Daca cei care erau de parere ca e furt sunt acum judecatori sau procurori, nu-mi ramane decat sa sper sa ca intre timp au mai invatat ceva carte...

Altminteri.. dumnezeu cu mila pentru justitia romaneasca!

N-am timp sa citesc carnatul ala de postari referitor la incadrarea data de alti colegi forumisti. Cel mai probabil pe la inceputul anului , il citesc. Am vazut ca s-a postat mult pe speta asta. Eu pornesc de la codul penal care spune clar ca furtul consta in luarea din posesia altuia. In cazul nostru, nu s-a luat nimic, ba s-a dat de buna voie, prin persuadarea victimei. Deci nu vad cum ar putea fi vorba de furt, cand insusi cel pacalit i-a servit meniul si l-a si imbiat cu bucatele apetisante.
Si apropo de o situatie identica: in Paris acum vreo 3 ani au fost judecati niste portughezi pentru ca au intrat intr-un restaurant de fite si au comandat ce au poftit (stiu ca m-am amuzat ca era vorba despre rata cu portocala ) , deserturi scumpe, astfel incat pretul se ridica binisor la cateva sute de euro. Deci, chiar se practica si chiar se lasa cu condamnari. Eu am citit intr-un ziar local stirea asta si nu stiu cum s-a finalizat, dar mancaii erau retinuti pentru judecata si speta a facut mare haz la vremea respectiva.

Am citit postarea respectiva dar, acolo s-a batut moneda pe comparatia cu supermarket-ul.

In cazul restaurantului nu suntem in aceeasi situatie deoarece nu esti la "impinge tava". Aici ceri si ti se aduce.

S-ar putea face comparatia cu un magazin in care soliciti cu scopul declarat de a le cumpara anumite produse aflate pe raft, si pe care vanzatoarea ti le impacheteaza si se asteapta ca tu sa-i achiti contravaloarea acestora.

Faptul ca in momentul in care tu vrei sa platesti suna telefonul vanzatoarei si aceasta pleaca sa raspunda, iar tu, nemaiavand cui sa achiti pretul produselor, iei punga in care sunt acestea si iesi pe usa magazinului ce este, furt, abuz de incredere sau inselaciune !?

Cum faci dovada ca nu ai intrat in magazin cu intentia de a nu plati contravaloarea produselor, ca procurorul face dovada ca ai luat produsele si ai parasit magazinul fara a le plati ?

Intreb si eu.

Este inselaciune,dar...daca si numai daca se poate dovedi intentia de a nu plati...(ceea ce e foarte greu)parerea mea.

[quote="vulpacris"]

Am citit postarea respectiva dar, acolo s-a batut moneda pe comparatia cu supermarket-ul.

In cazul restaurantului nu suntem in aceeasi situatie deoarece nu esti la "impinge tava". Aici ceri si ti se aduce.

S-ar putea face comparatia cu un magazin in care soliciti cu scopul declarat de a le cumpara anumite produse aflate pe raft, si pe care vanzatoarea ti le impacheteaza si se asteapta ca tu sa-i achiti contravaloarea acestora.

Faptul ca in momentul in care tu vrei sa platesti suna telefonul vanzatoarei si aceasta pleaca sa raspunda, iar tu, nemaiavand cui sa achiti pretul produselor, iei punga in care sunt acestea si iesi pe usa magazinului ce este, furt, abuz de incredere sau inselaciune !?

Cum faci dovada ca nu ai intrat in magazin cu intentia de a nu plati contravaloarea produselor, ca procurorul face dovada ca ai luat produsele si ai parasit magazinul fara a le plati ?

Intreb si eu.


nu eu trebuie sa fac dovada ca am intrat in magazin cu intentia de a nu plati(se prezuma buna credinta),ci...organul de cercetare/ urmarire penala trebuie sa o faca. si...e f greu .Altfel, nu e fapta penala.


Personal, m-am dus sa alimentez.Dupa, m-am dus la casa sa platesc...in timp ce vorbeam la telefon, mi-am mai cumparat una alta din benzinarie...la casa, am platit si...am plecat.
eu nu i-am zis casierei ca am si alimentat(mi se parea normal sa ma incaseze),am platit cat mi-a zis...in timp...tot vorbeam la tel.Am plecat. La urmatorul semafor, am realizat ca de fapt, platisem prea putin(inchisesem tel. si m-am uitat pe bon)....m-am intors la benzinarie si am platit diferenta....bineanteles, casiera era siderata...ca realizase greseala si mi-a si zis ca nu se astepta ca sa se mai intorarca cineva.

daca nu m-as fi uitat pe bon si nu as fi realizat ca nu platisem alimentarea....era infractiune...si daca da...ce infractiune?....eu spun ca intentia mea a fost sa platesc,dar ca...am uitat...atentia distributiva imi era afectata.

Asta cu supermarket-ul nu tine din multe considerente...
Cei care sustin paralela cu supermarket-ul uita ca in supermarket contractul se incheie nu prin simpla acceptare a ofertei ci atunci cand se trece pe la casa unde marfa este trecuta prin scanner si vanzatoare spune pretul. Daca s-ar incheia contractul in mod obisnuit (accepatarea ofertei), doar prin acceptarea ofertei nu ar mai exista furturi din supermarket, deorece oferta este considerata expunerea marfii, iar acceptarea ar fi luarea din raft! Ma rog.. aici e mult de discutat, insa cert este ca, in cazul unui supermarket atat timp cate ne aflam in magazin proprietatea/posesia (pentru ca furtul nu apara nu dar proprietatea ci si posesia) o au inca proprietarii magazinului.

In cazul unui restaurant, oferta este cartea de bucate, lista de preturi sau ce o mai fi... Acceatarea ofertei o constitue practic comanda, sau cel mai tarziu momentul in care ospatarul spune: da avem.... In acest moment contractul este valabil incheiat, deoarece avem toate elementele esentiale: pret, obiect, cauza, oferta, acceptare, ...

Or, existand un contract incheiat, exista un drept al clientului de a primii ce a comandat. Ce face clientul cu mancarea, bautura.. e treaba lui... e proprietatea lui!
Cineva tot spune ca a citit pe undeva (parca Deak) cum ca plata pretului ar fi o conditie esentiala a contractului.. afirmatie aproape absurda!
Pretul in sine este un element esential, plata pretului tine de executarea contractului.. de efectele contractului. In virtutea contractului cumparatorul are dreptul la marfa, iar vanzatorul (restaurantul) la plata pretului...

Mie problema mi se pare foarte simpla si foarte clara...

Interesanta este problema legata de alimentarea de la benzinarie, amintita de angel..
Pentru ca si aici poate fi discutabil, daca un contract se incheie in momentul in care clientul vede pretul, merge si accepta tacit oferta asta prin alimentare. Din punctul asta de vedere, nici aici nu ar exista decat un drept de creanta al benzinarie catre clientul care pleaca fara sa plateasca!
Insa pentru ca este mult mai usor sa se plece de la benzinarie fara sa se plateasca se considera in cazul asta ca oferta fiind facuta de client in momentul in care se prezinta la casierie, acceptarea ofertei fiind facuta de catre casierita. Practic, se poate face o paralela cu supermarket-ul - teritoriul benzinariei este asimilat supermarket-ului in sine...

Este discutabil daca avem aici un furt sau nu...
Daca ar fi sa ne luam dupa cele de mai sus, daca tu angel ai parasit benzinaria fara sa platesti benzina ar trebui sa fie furt.
Insa.. se poate spune ca daca tu ai facut oferta pentru fleacurile luate din magazin si benzina iar casierita a hotarat sa-ti faca benzina cadou .. sa sa nu-ti mai ceara banii...!!!
Sau daca latura subiectiva nu exista.. sau vinovatia este inlaturata... insa pana cand se clarifca toate astea... ar fi putut fi destul de neplacut!

Norocul tau ca ai observat.

Cam asa vad eu lucrurile...

johei wrote: Este discutabil daca avem aici un furt sau nu...
Daca ar fi sa ne luam dupa cele de mai sus, daca tu angel ai parasit benzinaria fara sa platesti benzina ar trebui sa fie furt.
Insa.. se poate spune ca daca tu ai facut oferta pentru fleacurile luate din magazin si benzina iar casierita a hotarat sa-ti faca benzina cadou .. sa sa nu-ti mai ceara banii...!!!
Sau daca latura subiectiva nu exista.. sau vinovatia este inlaturata... insa pana cand se clarifca toate astea... ar fi putut fi destul de neplacut!

Norocul tau ca ai observat.

Cam asa vad eu lucrurile...

Ei, hai mai, va tineti de bancuri? Vine Craciunul si v-a coplesit spiritul? Sau va spune Santa glumite in timpul liber? Cum sa fie furt in cazul lui Angel? Dar unde e latura subiectiva ceruta pentru furt? Ca angel a parasit benzinaria fara sa plateasca din greseala. Ori uitati ca pentru furt trebuie sa existe intentie ca forma de vinovatie?

Acuma despre ce zice vulpita asta inteligenta. Inselaciunea nu e altceva decat un furt mai discret.

"Faptul ca in momentul in care tu vrei sa platesti suna telefonul vanzatoarei si aceasta pleaca sa raspunda, iar tu, nemaiavand cui sa achiti pretul produselor, iei punga in care sunt acestea si iesi pe usa magazinului ce este, furt, abuz de incredere sau inselaciune !?"

Distinctia in cazurile prezentate de vulpe se face astfel:
- daca telefonul care suna este al vanzatoarei si aceasta raspunde si te lasa sa astepti cateva secunde de care tu profiti si fugi (sau pleci mai rapid ) e furt. Nu e abuz de incredere, ca ea nu ti le-a incredintat sa le ai in paza, ca sa le detii tu cu orice titlu.
- daca telefonul care suna este al tau, te indrepti , din greseala cu punga cu cumparaturi intr-o parte sa vorbesti la telefon...vanzatoarea vede, dar se asteapta ca tu sa ii dai banii iar tu, fara sa realizezi parasesti magazinul fara sa platesti, nu e infractiune deloc. Nu exista forma de vinovatie prevazuta de lege pentru niciuna din infractiunile luate in discutie.
- Nu e inselaciune, ca pentru asta, trebuie ca femeia sa fie indusa in eroare. Or aici vanzatoarea nu e deloc pacalita ca nu ai convins-o tu de nimic. Tu iei punga si fugi sau dupa caz te furisezi de sub ochii femeii.
E simplu si clar: furt. Intentia de furt e cat se poate de evidenta.

Hei mai Seiza.. am spus si eu ca este discutabila latura subiectiva...
Insa latura subiectiva... se poate vedea asa cum ne-a descris-o angel, sau ceva de genul:

x a alimentat, apoi pentru a-i distrage atentia casieritei s-a invartit prin benzinarie cateva minute, a luat cateva maruntisuri iar apoi telefonand s-a prezentata la casa, a achitat maruntisurile "uitand" de benzina si a plecat!

E una din variante...!!!
Aici varianta lui angel (greseala) este confirmata de conduita ulterioara (s-a intors sa plateasca) insa daca nu facea asta... furtul era deja consumat, iar latura subiectiva... hm!

Ca e greseal sau intentie... depinde de ce? Doar de declaratia faptasului (sorrryyyy... am uitat!!! ) sau de toate circumstantele?
E nasol cand totul depinde doar de latura subiectiva... dovezile pot fi asa sau asa.. depinzand in cele mai multe cazuri de parerea personala a judecatorului... sau procurorului... pe cine crede sa nu!
Pentru ca, dincolo de ciudateniile alea denumite detectoare de minciuni, nimeni nu poate vedea cu adevarat ce a gandit cineva...