Avocatura Com - Justitie fara secrete

Contractul este incheiat pe o perioada determinata de 3 luni.
Cu o luna inainte de a expira contractul, angajatorul "obliga" angajatul sa mearga la "specializare" (tot munca de fapt), in alta tara pentru o luna si jumatate, caz in care angajatul semneaza (mai mult fortat) un angajament prin care se obliga sa mearga la specializare si sa nu plece din firma timp de 3 ani. In caz contrar, angajatul este obligat sa plateasca 3500 euro.
Angajatorul a comunicat angajatilor verbal, ca in cazul in care ar pleca mai devreme din firma, ar putea "scapa" de plata acelei sume , daca nu se mai prezinta la serviciu pur si simplu.
Intrebarile sunt urmatoarele:
- avand in vedere ca acel contract expira dupa 3 luni si angajatul nu ar mai semna prelungirea lui, mai poate fi obligat angajatul sa plateasca acea suma de bani? (Practic nu pleaca din firma prin demisie, ci prin incetarea CIM.) Ce probleme s-ar ivi?
- in cazul in care s-ar prelungi CIM pe o perioada nedeterminata si dupa un an angajatul nu se mai prezinta la serviciu (asa cum a propus angajatorul), in ce mod s-ar incheia CIM? Care sunt consecintele pentru angajat?
- in ce mod ar putea scapa angajatul din aceasta situatie, tinand cont ca nu a dorit sa plece la "specializare" (nu a avut incotro).

Nimeni nu poate da un raspuns?!

Cheltuielile ocazionate cu "specializarea" vor fi suportate de catre angajat doar daca se incheie un act aditonal, act incheiat cu conditia respectarii art. 194-195 CM si anume:

Art. 194. [cheltuielile cu formarea profesională şi drepturile salariatului]
(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
(2) În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:
a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
b) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime.
(3) Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
(4) Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Art. 195. [obligaţiile beneficiarilor formării profesionale]
(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.