Avocatura Com - Justitie fara secrete

X ii cere lu Y telefonul sa dea un telefon.Cand X pune mana pe telefon fuge cu el....O solutzie ca m.am contrazis cu 2 omuletzi.!

e furt

bobocel wrote:e furt

M.am contrazis cu un coleg shi cu un criminalist,care sustineau sus shi tare ca e abuz de incredere.Sincer m.am uitat shi la definitia abuzului shi nu prea mi s pare diferita de cea a furtului in forma simpla...difera chestia cu refuzul de a restitui bunul mobil. Dispunerea de un bun nu e de fapt insusirea acestuia fara consimtzamantul persoanei care.l detzine???

Intr-adevar, exista o speta mai veche, in care se arata ca, daca se da bunul faptuitorului doar sa-l vada, persoana vatamata nu se desesizeaza in fapt de bun, iar in literatura de specialitate si in practica se apreciaza ca este furt.
In speta de fata, persoana vatamata imprumuta telefonul, iar faptuitorul refuza sa-l restituie. Ma intreb daca are vreo importanta daca telefonul a fost imprumutat pentru 10 minute (sau cat o fi durat convorbirea) ori 10 zile pentru a incadra fapta diferit la furt sau abuz de incredere.
Inclin, in speta aceasta, sa cred ca este abuz de incredere. Dar se poate sustine si furtul.

inselaciune


Secţia penală a Curţii de apel

Decizie nr. 349/2004
din 04/06/2004


(Iaşi). Furt. Înşelăciune. Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este modalitatea în care bunul iese din posesia posesorului prin prisma consimţământului celui vătămat. Pentru existenţa infracţiunii de furt este necesar ca bunul să fie luat din posesia altuia.



Prin sentinţa penală nr. 1488/25.03.2003 a Judecătoriei Iaşi, menţinută cu privire la încadrarea juridică a faptei prin decizia penală nr. 56 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Iaşi, fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 lit. e şi g Cod penal.
S-a reţinut că în seara de 8/9 iunie 2001, în jurul orei 200, partea vătămată se afla într-un restaurant având pe masă telefonul mobil.
Acolo se afla şi inculpatul, cunoscut anterior, al părţii vătămate, care l-a rugat pe vătămat să-i permită să dea un telefon de la mobilul său. Vătămatul a fost de acord, iar inculpatul motivând că urmează să aibă o discuţie particulară a ieşit pe hol, după care a dispărut.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au considerat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt deoarece inculpatul a luat bunul în scopul însuşirii pe nedrept.
Critica invocată în apel prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune, a fost considerată ca nefondată, apreciindu-se că inculpatul nu a avut consimţământul vătămatului.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpat, iar unul din motive a avizat greşita încadrare juridică a faptei, care constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 Cod procedură penală.
A motivat inculpatul că bunul a intrat în posesia lui cu acordul părţii vătămate, urmare a faptului că i-a relatat mincinos că doreşte să dea un telefon. În aceste condiţii, fapta lui întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal şi a solicitat în conformitate cu art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice.
Analizând acest motiv de recurs, s-au reţinut următoarele:
- Pentru existenţa infracţiunii de furt este necesar ca acţiunea ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, respectiv luarea bunului din posesia altuia, să se realizeze fără consimţământul posesorului.
- Ori, în speţă inculpatul a luat telefonul mobil cu acordul părţii vătămate, urmare a inducerii lui în eroare prin afirmaţia mincinoasă că doreşte să dea un telefon.
- În această modalitate, inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi pricinuind vătămatului o pagubă.
- Ceea ce deosebeşte infracţiunea de furt de cea de înşelăciune este modul în care a ieşit din posesia vătămatului, respectiv cu sau fără consimţământul acestuia.
- În cauză, inculpatul a intrat în posesia bunului cu consimţământul vătămatului, urmare a inducerii în eroare.
În aceste condiţii, instanţele nelegal au încadrat fapta inculpatului în infracţiunea de furt, deoarece bunul a ieşit din posesia celui vătămat cu acordul acestuia, iar acţiunea infracţională se circumscrie dispoziţiilor art. 215 alin. 1 Cod penal.
Pentru cele precedente, în conformitate cu art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b1 Cod procedură penală, a fost admis recursul inculpatului şi schimbată încadrarea juridică în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal.

Hehe. Da, si speta lui Kinga este o solutie de luat in seama.

"Abuzul de incredere este exclus in cazul in care nu exista un raport juridic care sa confere detentia asupra bunului faptuitorului , aflandu-se numai in situatia de a se efectua anumite operatii materiale asupra bunului sau de a veghea asupra acestuia.
In acest sens, in practica judiciara s-a deciz ca exista furt si nu abuz de incredere in cazul in care inculpatul a sustras un bun pe care posesorul il incredinteaza pentru a-l vedea ori pentru a-l pazi o scurta vreme, pana la intoarcerea sa." (nistoreanu, dobrinoiu ...) [/b]

Interesant kinga ce zici u acolo...Kiar m.ai pus pe ganduri.Eu cu gandul ca e furt shi ma gandeam oarecum la abuz de incredere ca a incercat un criminalst sa ma intoarca pe asta...acum u o intorci de tot...

mazgalici a citat exact diferenta care exista intre furt si abuz de incredere, parere care este impartasita de majoritatea doctrinei, respectiv faptul ca nu exista identitate intre dreptul de a face niste operatii materiale asupra bunului, si notiunea de " bun detinut cu orice titlu " folosita la infractiuea de abuz de incredere.

daca s-ar admite ipoteza infractiunii de abuz de incredere ar inseamna sa admiti ca si daca te duci la magazin si ceri sa iti arate un telefon mobil si apoi fugi cu el , nu ar fi furt ( ceea ce mie mi se pare o absurditate)

apoi , modul de savarsire a infractiunii nu reprezinta decat modalitatea in care autorul a conceput savarsirea furtului.

si, in ceea ce priveste calificarea faptei drept inselaciune ,daca eu ma duc cu un pistol de jucarie la un nene si ii zic sa imi dea banii ca daca nu il impusc, iar nenea imi da banii(deci nu avem o actiune de luare, si putem considera ca avem si consimtamant), care va fi incadrarea ? tot inselaciune?... zau asa....................

amitza wrote:
daca s-ar admite ipoteza infractiunii de abuz de incredere ar inseamna sa admiti ca si daca te duci la magazin si ceri sa iti arate un telefon mobil si apoi fugi cu el , nu ar fi furt ( ceea ce mie mi se pare o absurditate)

Nu e chiar asa. In speta, telefonul a fost dat faptuitorului pentru a se folosi de el, deci pentru a avea detentia lui. Proprietarul s-a desesizat de telefon pentru a-l imprumuta faptuitorului. Stiu ce se spune in cazurile la care te referi, am precizat asta in prima postare, dar nu cred ca aici situatia este aceeasi. Adica nu cred ca e o chestiune de timp (un an, o luna, o zi, o ora, un minut) pentru a caracteriza un contract drept imprumut sau altceva ori nimic. Totusi, telefonul i s-a dat cu un titlu, de imprumut.

La speta cu moshu cu pistolul de jucarie e clar ca alta incadrare nu poate fi dekt furt,cu M.O!...dak detaliem intra in competentza ofitzerilor SIC.Asa ca inshelaciune nu prea are cum sa fie...acolo e o absurditate

curat...imprumut...pe fata...ce conteaza un minut, doua sau doi ani?
este contract de imprumut...partile au incheiat un negotium, au intentionat sa incheie un imprumut...evident. Fara termen...se subantelege...ca doar era telefonul mobil...dat pentru o conversatie...Ce sa mai...e o diferenta subtila...dar care este...chiar daca exista o speta mai veche...se inclina...spre abuz...
se poate sustine si furtul. Si abuzul de incredere. Ambele impreuna.

Shoto wrote:La speta cu moshu cu pistolul de jucarie e clar ca alta incadrare nu poate fi dekt furt,cu M.O!...dak detaliem intra in competentza ofitzerilor SIC.Asa ca inshelaciune nu prea are cum sa fie...acolo e o absurditate

imi pare rau sa te dezamagesc, dar la speta cu pistolul de jucarie este talharie, pentru ca e furt savarsit prin amenintare, neavand relevanta tipul de pistol atata timp cat victima s-a simtit amenintata.

si, inca ceva in cadrul SIC sunt rezolvate si infractiunile de inselaciune, acum ca intram in detalii.....

IGNITE wrote:curat...imprumut...pe fata...ce conteaza un minut, doua sau doi ani?
este contract de imprumut...partile au incheiat un negotium, au intentionat sa incheie un imprumut...evident. Fara termen...se subantelege...ca doar era telefonul mobil...dat pentru o conversatie...Ce sa mai...e o diferenta subtila...dar care este...chiar daca exista o speta mai veche...se inclina...spre abuz...
se poate sustine si furtul. Si abuzul de incredere. Ambele impreuna.

dupa lungi perioade de meditatie imi dau seama ca de fapt este inselaciune, dar nu pe baza art 215 alin 1 ci pe alin 3-inselaciune in conventii.................

dar se poate sa ma insel......

E posibil sa ai dreptate, vezi speta lui Kinga.