Ce sanse am la apel pentru modificare programului de vizita?
Posted: 05 Nov 2008, 21:41
Am un copil de 3 ani si jumatate. S-a incheiat divortul (fond) si vreau sa fac apel.
Cum am ajuns sa pierd?
Am vorbit cu avocatul meu si i-am spus ca programul copilului e nenegociabil. De un an de zile de cand m-a parasit sotul abia daca si-a vazut copilul odata la 6 saptamani. Acum, la proces, a ridicat mari pretentii la programul de vizitare. Vrea si si la sfarsit de sapatamana de vineri pana luni, vrea si in vacanta de vara o luna, vrea si de sarbatori. Si asta nu pentru el, ci pentru ca sa-l dea in acest timp lui maica-sa care il tot toaca la cap ca vrea copilul...
Copilul nici nu-l mai cunoaste bine, nu se simte in siguranta cu el... Am mers si inca mai mergem la psiholog, pentru ca copilul e foarte sensibil acum, este foarte afectat de abandonul din partea tatalui.
Psihologul mi-a spus la ultima sedinta ca pentru ea nici nu exista tatal. Refuza sa-l mai pomeneasca in orice discutie.
Mi-a scris o recomandare, ca din punctul lui de vedere ca psiholog, dupa ce a examinat copilul in 6 sedinte, copilul este inca in soc si recomanda ca vizitele tatalui sa se faca deocamdata numai sub supravegherea mamei.
Avocatul meu a vazut hartia si a spus ca o va introduce la dosar. Dar FARA ACORDUL MEU nu a introdus-o. Din cate mi-am dat seama, a negociat in numele meu cu avocatul sotului, pentru ca cel din urma i-a strigat la un moment dat "Nu asa ne-am inteles".
Am fost luata prin surprindere nu am fost in stare sa reactionez cand judecatoarea m-a intrebat daca ne-am inteles la un program de vizitare si avocatul ma tragea de maneca sa spun ca "da". Am spus ca nu, dar cand avocatul ca spus ca nu a introdus la dosar recomandarea de la psiholog pentru a-si tine intelegerea pe care a facut-o singur cu partea adversa, nu am stiut sa reactionez sa-mi sustin cauza sa spun eu de hartia de la psiholog.
Ca urmare, a avut castig de cauza la programul de vizitare.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum va face copilul meu cand vineri, peste doua zile, va veni tatal la usa sa il ia sa-l duca la maica-sa. Isi recunoaste tatal, dar in ultimul an nu si-a petrecut mai mult de 2 ore cu el.
Am vreo sansa la apel? Ce ma sfatuiti sa fac? S-a mai confruntat cineva cu o situatie asemanatoare? Risc ceva daca refuz sa-i dau fetita in wee-end?....sunt disperata in clipa asta....
Cum am ajuns sa pierd?
Am vorbit cu avocatul meu si i-am spus ca programul copilului e nenegociabil. De un an de zile de cand m-a parasit sotul abia daca si-a vazut copilul odata la 6 saptamani. Acum, la proces, a ridicat mari pretentii la programul de vizitare. Vrea si si la sfarsit de sapatamana de vineri pana luni, vrea si in vacanta de vara o luna, vrea si de sarbatori. Si asta nu pentru el, ci pentru ca sa-l dea in acest timp lui maica-sa care il tot toaca la cap ca vrea copilul...
Copilul nici nu-l mai cunoaste bine, nu se simte in siguranta cu el... Am mers si inca mai mergem la psiholog, pentru ca copilul e foarte sensibil acum, este foarte afectat de abandonul din partea tatalui.
Psihologul mi-a spus la ultima sedinta ca pentru ea nici nu exista tatal. Refuza sa-l mai pomeneasca in orice discutie.
Mi-a scris o recomandare, ca din punctul lui de vedere ca psiholog, dupa ce a examinat copilul in 6 sedinte, copilul este inca in soc si recomanda ca vizitele tatalui sa se faca deocamdata numai sub supravegherea mamei.
Avocatul meu a vazut hartia si a spus ca o va introduce la dosar. Dar FARA ACORDUL MEU nu a introdus-o. Din cate mi-am dat seama, a negociat in numele meu cu avocatul sotului, pentru ca cel din urma i-a strigat la un moment dat "Nu asa ne-am inteles".
Am fost luata prin surprindere nu am fost in stare sa reactionez cand judecatoarea m-a intrebat daca ne-am inteles la un program de vizitare si avocatul ma tragea de maneca sa spun ca "da". Am spus ca nu, dar cand avocatul ca spus ca nu a introdus la dosar recomandarea de la psiholog pentru a-si tine intelegerea pe care a facut-o singur cu partea adversa, nu am stiut sa reactionez sa-mi sustin cauza sa spun eu de hartia de la psiholog.
Ca urmare, a avut castig de cauza la programul de vizitare.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum va face copilul meu cand vineri, peste doua zile, va veni tatal la usa sa il ia sa-l duca la maica-sa. Isi recunoaste tatal, dar in ultimul an nu si-a petrecut mai mult de 2 ore cu el.
Am vreo sansa la apel? Ce ma sfatuiti sa fac? S-a mai confruntat cineva cu o situatie asemanatoare? Risc ceva daca refuz sa-i dau fetita in wee-end?....sunt disperata in clipa asta....