Avocatura Com - Justitie fara secrete

Contestatia la executare avand ca obiect sistarea starii de coproprietate asupra bunurilor comune ale sotilor, fara sa fi urmarit mai intai bunurile proprii ale sotului debitor, este inadmisibila sau prematura? (sau nici una nici ailalta? )

Eu zic ca nici una,nici alta.
In primul rand ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa faci executare intai pe bunuri proprii,iar in al doilea rand,nu ai cum sa stii care-i sunt bunurile proprii atata vreme cat e casatorit...
Numai ca te vei trezi la impartire de bunuri,ca aproape toate bunurile sunt proprii ale ...celuilalt sot. Eu asa am patit.Nu stiu cum s-a terminat,ca oamenii si-au luat alt avocat,ca li se parea ca nu se mai termina.Se tragea de timp (procedural) intr-o veselie. I-am vazut si peste vreo doi ani tot in instanta.
Datornica facuse intre timp si ceva donatie in favoarea copiilor,anulata prin actiune pauliana (alt proces)...asa ca tare anevoios !

Ba, ca scrie Ally, potrivit legii speciale si care are aplicabilitate prioritara in speta (consider ca), admiterea impartelii este dublu conditionata, si anume; pentru datorii personale, intai se urmaresc bunurile proprii si numai daca, DUPA aceasta urmarire, creanta nu ar fi fost acoperita...(art. 33/2C. fam.)
Deci,prematura sau inadmisibila? sau pot (pot=cat de tare va rade lumea )cere s-o respinga si ca prematur introdusa si ca inadmisibila?

Evident ca mai toate bunurile sunt comune, executorul n-are decat sa identifice si sa inventarieze pe cele proprii, ce treaba am eu?
A, sunt pentru debitoare :? , caut si io sa trag matza de coada si timpul de par...orice idee e bine primita.
Multumsc mult!

Aaa,ai atunci se schimba datele problemei...
Si daca scrie (ca eu,recunosc,nu m-am uitat) atunci e normal sa te prevalezi de text.Eu as merge pe prematuritate,ca la noi (in instante) nu prea mai merge cu inadmisibilitatea...Judecatorii spun ca e o chestiune de fond si o trateaza cu nepasare.(adica o unesc cu fondul)

Daca nu-i notat procesul in CF,mai scoate un imprumut din banca pe imobil...sau altceva.

hmmmmmm

da.. ordinea in care bunurile proprii si comune pot fi urmarite este imperativa.

dar nu este nici inadmisibila si nici prematura....

singurul lucru pe care poa sa faca sotul neurmarit este acela de a invoca beneficiul de discutiune... ...

AllyMcBeal wrote: Daca nu-i notat procesul in CF,mai scoate un imprumut din banca pe imobil...sau altceva.

mda... interesant....
asta din capitolul buna credinta?????

ca doar banca nu-ti cere sa dai o declaratie pe propria raspundere cunoscand sanctiunea prevazuta de lege pentru falsul in declaratii ca bunurile nu sunt urmarite....mai ales la o ipoteca...

ete na....


sa fim seriosi....

datoriile trebuiesc platite...

sa zacem cu tu reprezinti creditorul... si mai tre sa primesti si un onorariu de succes...
se schimba datele problemei , nu????

kinga wrote:singurul lucru pe care poa sa faca sotul neurmarit este acela de a invoca beneficiul de discutiune... ...

Exceptia asta e din alt film Kinga, gandeste-te si tu un pic.

Ally, m-am lamurit, invoc prematuritatea, ma apar insa si pe fond sa nu am surprize. Apropon, daca tot veni vorba, ti s-a intamplat sa ramana in pronuntare pe exceptie si sa ti-o respinga?

Datoriile se platesc intr-o vreme (toate) kinga, nu insa in conditiile pe care vor sa ne vare pe gat creditorii, ci cand, cum si din ce vrem noi, ca de aia si-a angajat avocat.

Alt film???

ieri am citat din memorie..
azi am cursu in manute Jojo...

si dau copy paste

" potrivit art. 400 ind.1 din c.pr.civ. impartirea bunurilor comune , in conformitate cu art 33 alin2. Codul familiei poate fi ceruta si in cadrul contestatiei la executare silita.
Asadar, impartirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali se poate face pe cale principala, cand acestia introduc cererea de chemare in judecata, sau pe cale incidentala, in cadrul contestatiei la executare silita. În vederea realizarii creantelor sale, creditorul personal poate cere luarea masurilor asiguratorii asupra bunurilor comune, caci indisponibilizarea provizorie a acestor bunuri nu este contrara prevederilro art. 33 C.fam,, care prohiba doar urmarirea bunurilor comune.
.....In cadrul judecarii contestatiei la executare , instanta poate sa decida si cu privire la impartirea bunurilor comune, in conformitate cu dispozitiile art. 36 c.fam.
Cererea de impartire poate fi facuta de catre sotul neurmarit sau de orice persoana interesata.
Prin aceasta impartire se determina ce anume bunuri revin sotului impotriva caruia nu exista titlu executor si trebuie sa fie scoase de sub urmarire si ce anume bunuri revin sotului debitor.
Impartirea bunurilor comune in cadrul contestatiei la executare poate fi partiala, privind numai bunurile supuse urmaririi, sau totala, privind bunurile care n-au fost supuse urmaririi."


...... Daca un creditor personal introduce actiune pentru impartirea bunurilor comune si nici unul din soti nu invoca beneficiul de discutie, atunci aceasta trebui ridicat din oficiu."



DECIZIE nr.429 din 13 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 893/6 oct. 2005





Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde personal Ionel Dumitru, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, statuând prin Decizia nr.379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.785 din 7 noiembrie 2003, că acestea sunt constituţionale.
CURTEA,


având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.391/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4001 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că, prin posibilităţile oferite instanţei de textul de lege criticat, dreptul de proprietate al contestatorului-debitor (autor al excepţiei) asupra unui imobil este afectat deoarece permite intimatului-creditor să se îndestuleze de pe urma acestui imobil pentru o creanţă cu care nu are nici o legătură.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cererea de împărţire a bunurilor comune, formulată de către creditor, în cadrul executării silite, conform art. 4001 din Codul de procedură civilă, nu aduce atingere dreptului de proprietate al contestatorului-debitor, fiind o deposedare cu cauză, ce se realizează în scopul satisfacerii creanţei pe care acesta o are împotriva debitorului care nu a înţeles să-şi execute de bunăvoie obligaţia de plată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 4001 din Codul de procedură civilă reglementează calea procedurală prin care creditorul poate să-şi realizeze un drept recunoscut de lege, şi anume formulând, în cadrul unei contestaţii la executare, cererea de a se împărţi bunurile pe care debitorul le are în proprietate comună, în scopul de a se determina în concret care bunuri sau alte valori care pot fi urmărite aparţin numai debitorului, pentru a fi supuse urmăririi, în virtutea dreptului de gaj general recunoscut creditorilor de art. 1718 din Codul civil. Astfel, textul de lege criticat oferă posibilitatea creditorilor să treacă la executarea silită, al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului, asigurând totodată protejarea intereselor patrimoniale ale coproprietarilor debitorilor care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, respectiv în raportul de obligaţie faţă de creditorul urmăritor. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.785 din 7 noiembrie 2003.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, dă expresie acestuia într-o manieră specifică. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia, prin posibilitatea dată creditorului de a cere împărţirea bunurilor proprietate comună, în scopul satisfacerii creanţei sale împotriva debitorului care nu a înţeles să o execute de bunăvoie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,


examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4001 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 2 octombrie 2000.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 4001 din Codul de procedură civilă: "Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, după urmărirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împărţeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecărui soţ devenind bunuri proprii şi putând forma obiectul urmăririi silite din partea creditorului. Prin Decizia nr.379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.785 din 7 noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 4001 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.
Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.
Prin urmare, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie, critica autorului excepţiei fiind neîntemeiată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:


Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu



--------------------------------------------------------------------------------

Kinga,
stii si tu foarte bine ca in avocatura datele problemei le privesti din perspectiva celui care te-a angajat. Iar avocatura nu-i intotdeauna o profesie cuminte,lina,"de buna credinta".Poate de-aia unii dintre noi sunt consilieri juridici.

Jojo,
cand s-a discutat prematuritatea,s-a dat cuvantul si pe fond si a ramas cu amandoua in pronuntare.Dar nu-mi amintesc de vreo speta pe tema ta,ci doar in alte domenii,unde s-a pronuntat pe fond,respingand exceptia.(erau cu Lg.10)

Executare silită imobiliară. Modalităţi de împărţeală





Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Executare silită. Urmărirea bunurilor imobiliare. Contestaţie la executare. Modalitate de împărţeală



Index alfabetic : Drept procesual civil

- bun comun

- contestaţie la executare

- procedura împărţelii judiciare



C.proc.civ., art.6731-67314



În cadrul procedurii împărţelii judiciare, reglementată prin art. 6731-67314, modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul din codevălmaşi.



I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4517 din 30 mai 2005





Prin contestaţia la executare înregistrată la 24.01.2003, G.V. în contradictoriu cu intimata Sucursala C.E.C. Târgovişte şi intervenientul forţat G.N., a solicitat anularea formelor de executare silită (somaţia nr.173/11 noiembrie 2002) privind un apartament situat în Târgovişte, care constituie bunul comun al contestatoarei şi soţului său (intervenientul forţat).

În cadrul contestaţiei la executare, intimata Sucursala C.E.C. Târgovişte a formulat cerere de împărţeală judiciară a imobilului, bun comun al contestatoarei şi intervenientului, motivată cu interesul continuării procedurii de valorificare a garanţiei constituită de contestatoarea G.V. în favoarea C.E.C. pentru împrumutata B.L. care are o datorie neachitată de 54.461.042 de lei.

Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 3312 din 16.10.2003, a dispus partajarea apartamentului şi a atribuit : lotul nr.1 contestatoarei G.V., compus din dormitor şi debara în valoare de 47.338.000 de lei şi 1/2 din: baie, holul nr.1, holul nr.2, bucătărie, sasul din holul nr.3, în valoare de 50.312.000 de lei; lotul nr.2 intimatului G.N., (soţul contestatoarei) compus din balconul şi sufrageria redusă pentru a se crea holul nr.3, în valoare de 47.388.000 de lei şi 1/2 din: baie, holul nr.1, holul nr.2, bucătărie, sas din holul nr. 3, în valoare de 50.312.000 de lei.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis contestaţia la executare şi s-au anulat formele de executare începute în dosarul de executare nr.173/2002.

Sucursala C.E.C. Târgovişte a declarat apel împotriva sentinţei, cerând modificarea sentinţei, în sensul de a se dispune vânzarea apartamentului şi împărţirea preţului, înlăturându-se din sentinţă dispoziţia referitoare la anularea formelor de executare, pentru a face posibilă continuarea executării silite.

Apelul a fost respins prin decizia nr.180 din 29.01.2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă. S-a reţinut că executarea silită nu poate fi continuată asupra întregului imobil, care constituie o proprietatea codevălmaşă a şi că, printr-o nouă executare, se va putea urmări cota-parte a debitoarei garante.

Prin recursul creditoarei Sucursala C.E.C. Târgovişte, s-a solicitat să se dispună partajarea bunului prin vânzare şi împărţirea preţului, deoarece starea de indiviziune nu este lichidată în privinţa dependinţelor apartamentului, care sunt strict necesare unei locuinţe, deci creanţa nu se poate executa.

Criticile recurentei sunt întemeiate.

Modalitatea de înfăptuire a împărţelii aleasă de instanţă nu satisface cerinţa recurentei de a încasa creanţa; împărţeala, aşa cum a validat-o instanţa, încalcă prevederile art.6731-67314 C. proc.civ. texte de lege care reglementează procedura împărţelii judiciare.

Instanţa, preluând propunerea din expertiză, fără a o cenzura, a acceptat pretinsa lotizare a apartamentului, care consta în atribuirea în exclusivitate în lotul 1 a două încăperi (dormitor şi debara), în lotul 2 a balconului şi sufrageriei şi ambele loturi includ câte 1/2 parte din baie, holuri şi bucătărie.

Această modalitate nu constituie o partajare în natură şi instanţa era datoare să aleagă una din cele două posibilităţi expres prevăzute în lege, respectiv atribuirea bunului în întregime uneia dintre părţi sau vânzarea bunului prin bună învoială sau la licitaţie, conform art.67310-67312 Cod procedură civilă.

De asemenea, instanţa urma să se pronunţe asupra „sumelor depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi asupra celor rezultate din vânzare, care vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar”, cum prevede art.67314 alin.2 C. proc.civ., în scopul satisfacerii creanţei recurentei.

Prin adoptarea soluţiei partajării în natură a bunului care, prin specificul său şi numărul încăperilor, nu poate fi împărţit în natură, s-a dat o aprecierea greşită formelor de executare.

Omisiunile instanţei şi încălcarea dispoziţiilor legale evocate au impus admiterea recursului şi casarea hotărârii cu trimitere pentru rejudecarea cauzei la instanţa de apel, urmând a se avea în vedere considerentele prezentei hotărâri.




Ally... io nu cred ca o sa gasesti speta asemenatoare...
si stii de ce???

executorul, creditorul nu au de unde sa stie care sunt bunurile proprii si care sunt comune.
De regula, trimit o adresa la Primarie sa vada daca figureaza in evidente cu bunuri impozabile... data dobandirii..

dar... daca merg acasa la soti.. aragazul pica.. frigiderul pica... hainele cine le executa???

deci.. care sunt bunurile proprii????
Daca nu gasesc pornesc executarea silita impotriva a ce vad....

iar interesul pentru indicarea bunurilor comune.. este al sotului neurmarit....

e frumos art. din Codul familiei....

dar in practica.....
cum debitorul nu fuge sa indice bunurile proprii..asa se procedeaza...
ai contestatie la executare.. ai.. pai fi buna si indica care bunuri nu sunt comune.....

Nu mi-am inchipuit nici o secunda ca invocarea exceptiei ar fi vreo inventie personala, tocmai de acea te-am invitat sa reflectezi un pic singura la doctrina din care citezi.

Din dispozitiile art. 1663 rezulta foarte clar, cel putin pentru mine, ca institutia beneficiului de discutie se aplica fazei de executare a creantei (....la cele dintai lucrari=acte de executare..), nicidecum in cadrul impartelii, cand aceasta este ceruta pe cale principala:

kinga wrote: ...... Daca un creditor personal introduce actiune pentru impartirea bunurilor comune si nici unul din soti nu invoca beneficiul de discutie, atunci aceasta trebui ridicat din oficiu."

Doctrinarul asta nustiucare (nici nu ma intere), habar nu are ce inseamna beneficiul de discutie + ca nu cunoaste regimul lui juridic, observi?
(I-auzi, din oficiu!)

Ok, in speta pusa in discutie de mine, creditorul solicita iesirea din indiviziune in faza executarii silite. Hai sa fortam analogia si, fara o baza legala, invoc exceptia. Ce crezi ca va spune adversarul printre hohote de ras? Tu cu ce ai veni in replica?
Si obtin ce? 1 pas ianinte 2 pasi inapoi, nicidecum respingerea contestatiei la executare.

Multam pentru deciziile postate, chiar daca nu prea au legatura cu speta, in sensul ca nu fac lumina in dilema pusa in discutie, sunt bine venite.
Ia sa facem noi pe interesantii si sa ridicam o exceptie de neconstitutionalitate.... hmhm

Pai e una - respinsa - postata mai sus...
De ce nu esti tu,Jojo,de buna credinta? Da la oameni banii,daca le datorezi,ce te-ai apucat de "chichite avocatesti"?

doctrinarul tampit e Ion P. Filipescu

AllyMcBeal wrote:Pai e una - respinsa - postata mai sus...
De ce nu esti tu,Jojo,de buna credinta? Da la oameni banii,daca le datorezi,ce te-ai apucat de "chichite avocatesti"?

lasa ironia ieftina Ally.....

parca nu te caracteriza... dar ma rog... solidaritate de breasla.... sa fie....

dar cand reprezinti pe creditor... nu te intereseaza amaratul de debitor... care vezi doamne de ani buni sta pe banii creditorului....si crede ca de fapt a beneficiat de un credit nerambursabil ....

mda..
in ziua de azi numai creditor sa nu fii..

Am ramane fara jumatate din clienti, Kinga,daca i-am refuza,pe motive de echitate,morala,bun-simt.
Doar multi sunt datornici,hoti,delapidatori,criminali,soti batausi...
Mai refuzi unul,doi,ca nu-ti vine bine sa-l reprezinti,dar tot isi gaseste si ala avocat.Generalizand,ca avocati ,facem "pe dracun in patru" pentru client.Ca doar din banii lor traim si ne platim darile...