ar mai fi de adaugat ca art.60 alin.3 din Legea nr.24/2000 zice ca "abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial", ca decizia CC e cel putin dubioasa, in sensul ca legea de abrogare nu e in nici un caz neconstitutionala, curtea si-a depasit atributiile apreciind asupra oportunitatii politicii penale si ca daca ar fi sa admitem ca efectul deciziei e "reinvierea" textului abrogat, curtea s-ar substitui legiuitorului.
de asemenea, curtea si-a pus mana in cap explicand chiar in textul deciziei care e efectul acesteia, si anume reincriminarea celor 2 infractiuni, asa ca sa nu fie dubii ...

, desi o asemenea concluzie e fatis contrara principiului legalitatii incriminarii.
dincolo de controversa privind efectele deciziei, eu am o solutie mai practica: nup, scoatere sau achitare, dupa caz, intemeiata pe art.10 lit.b C.proc.pen., pe motiv ca legea penala, in ceea ce priveste cele 2 infractiuni, nu e catusi de putin previzibila, iar jurisprudenta curtii edo e cristal: simpla prevedere a legii nu ajunge, aceasta din urma trebuie sa indeplineasca si conditiile legate de accesibilitate si previzibilitate (Sunday Times c.Regatul Unit, Cauza Open Doors Society şi Dublin Well Women c.Irlanda).
pe scurt, motivele ar fi urmatoarele:
a) Divergenţa doctrinară în privinţa efectelor deciziei citate asupra articolelor 205-206 din C.pen. abrogate prin textul legal declarat neconstituţional (din lipsa de spatiu nu pot sa o exprim aici dar credeti-ma ca e

Florin Streteanu – Drept penal.Partea generală, vol.I, Corneliu Liviu Popescu – Lege penală neconstituţională.Efecte, în R.D.P. nr.4/1996, Sergiu Bogdan – Drept penal. Partea specială, vol.I, ediţia a II-a,
http://www.apador.org/show_report.php?id=86, Gabriel Andreescu – „Logica” unei decizii a Curţii Constituţionale în Noua revistă de drepturile omului, nr.1/2007,Radu Chiriţă – Principiul legalităţii consacrat de art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi obligaţiile impuse statelor membre, în Caiete de drept penal, nr.1/2007, Betinio Diamant, Vasile Luncean – Efectele constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale, în Revista de Drept Penal, nr.4/2007)
b) Practica neunitara a Parchetelor în solutiile pronuntate in dosare avand ca obiect fapte de insulta si calomnie savarsite. Dupa Curtea edo, prin lege se înţeleg nu doar legile propriu-zise, ci si jurisprudenta, inclusiv in tarile din sistemul continental. in aceste conditii si jurisprudenta tren sa fie previzibila, adica unanima si constanta (Muller c.Elveţiei, hotararea din 24 mai 1988, Pessino c.Frantei, hotararea din 10.10.2006)
dupa publicarea deciziei nu a existat din stiinta mea nicio trimitere in judecata pe 205-26 C.pen. Cu toate astea, parchetele au dat solutii de nup in dosare, solutii cu motivari dintre cele mai diverse - 10 lit.d, pt ca fapta nu era susceptibila de a supune la dispret public ... etc, 10 lit.b in considerarea ca efectul nu poate fi reincriminare, pe motiv de legalitatea incriminarii, sursa trecerii unei fapte in sfera ilicitului penal putand fi numai actul legiuitorului, nu si hotararea judecatoreasca, fie ea si a instantei de contencios constitutional.
Desi solutiile dispuse de procurori nu constituie jurisprudenta in sensul avut in vedere anterior, cel putin pentru ca provin de la un organ al executivului si nu îndeplinesc nici minime exigente de accesibilitate, ele reprezinta totusi interpretari ale legii facute de practicieni, prin ipoteza specialisti ai dreptului penal.
c) Vadita contradictie dintre efectele deciziei, enuntate de catre Curte in chiar considerentele acesteia, si prevederile Legii nr.24/2000 si ale art.61 alin.1 din Constituţia României
O persoana fara pregatire juridica s-ar gasi în mod cert în dificultate daca, luând cunostinta de sustinerea Curtii Constitutionale, conform careia in cazul în care este constatata neconstitutionalitatea dispozitiei legale de abrogare, aceasta isi incetează efectele juridice in conditiile art.147 alin.1 din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte, ar încearca sa o concilieze cu dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.24/2000, precitate, şi cu cele ale art.61 alin.1 din Constitutie, conform carora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”.
Punerea în acord este imposibil de realizat deoarece Curtea Constituţională s-a substituit in mod evident legiuitorului, procedand la incriminarea unor infracţiuni abrogate prin vointa Parlamentului, singurul in masura sa decida asupra politicii penale a statului, prin abrogarea sau incriminarea unor infractiuni.
d) Lipsa unei jurisprudente constante in materie (vezi Pessino c.Frantei).
daca aveti rabdare sa cititi ce-am scris si dupa aia puteti demonstra ca nea nutu, mecanicul meu, stie cum sa isi reglementeze comportamentul in functie de cerintele legii penale sunteti buni si imi scot palaria.