mariusms wrote:
Simpla intrare in restaurant sub aparenta unei persoane apte sa faca plata nu induce pe nimeni in eroare. La fel si asezarea la masa. E la fel ca si in supermarket, marfurile sunt expuse sa fie cumparate. Daca tu bagi marfa in buzunar si nu o achiti la casa, atunci tot furt ai.....
Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi.
Corect
mariusms wrote:
desi pe rationamentul vostru ar fi inselaciune. Nimic mai fals
Gresit- nu am sustinut niciodata ca in astfel de cazuri ar fi inselaciune. Daca nu crezi, reciteste-mi mesajele. Dimpotriva, in cazul supermarketurilor, sustin ca e furt.
mariusms wrote:
Ca sa fie inselaciune, trebuie sa-l induca efectiv in eroare, de exemplu sa-i dea bani falsi
Cat se poate de corect, dar irelevant pentru situatia speta din restaurant.
mariusms wrote:
Literatura juridica, pe buna dreptate, combate acest punct de vedere.
"...simpla neexecutare ... nu are caracter penal, chiar daca in momentul incheierii conventiei partea care si-a asumat obligatia stia ca nu o va indeplini ... din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci cand, fie la incheierea conventiei, fie pe parcursul executarii ei, acea parte care nu a respectat conventia s-a folosit de mijloace amagitoare pentru a o convinge pe cealalta parte ca-si va executa obligatiile". G. Antoniu, C. Bulai etc., Practica judiciara penala, Vol. III, Partea speciala, Ed. Academiei Romane, 1992, p. 141.
Dar cine a negat vreodata acest lucru? Sunt cu totul de acord (ar fi chiar culmea sa sustin contrariul). Eu ce am sustinut in ultimile postari? Ca actul respectiv cade sub incidenta legii civile. Dar iarasi este irelevant acest paragraf cu motivul pentru care ne contrazicem noi. Aici autorii fac distinctia intre situatiile in care un asemenea act ar cadea sub incidenta legii civile sau s-ar aplica dispozitiile legii penale privitor la infractiunea de inselaciune, nu de furt. Care e legatura?
Eu gasesc ca in cazul nostru s-a folosit de "situatia amagitoare" a cumparatorului solvabil si cu buna credinta....
mariusms wrote:
Faptul ca bunurile respective sunt asezate intr-un raft, dinainte sa vina clientul sau sunt puse pe masa, in urma comenzii, nu il indreptatesc pe client sa le ia. Cu alte cuvinte, el nu are posesia lor, dimpotriva chiar are dreptul sa refuze cumpararea si consumarea lor, daca nu corespund meniului. Daca le ia, fara sa induca pe nimeni in eroare, atunci este evident un furt si nicidecum inselaciune.
Aici este problema pentru care ne contrazicem de fapt. Eu sustin ca e furt in cazul supermarketului (printre altele ca in acea situatie, cel care ia bunul din raft nu primeste nici posesia nici proprietatea asupra acestuia , lucru sustinut de amandoi).
In cazul restaurantului, produsul care i se pune clientului in fata este personalizat :omul de la bucatarie prepara exact acel tip de mancare special pentru ca tu l-ai comandat, luand cunostinta de pret, si atunci cand ti-l aduce in fata si tu il primesti si il consumi, este clar ca ti-ai asumat obligatia de a-l plati. In momentul in care ti-a adus platoul cu mancare, respectivul proprietar de restaurant nu mai vrea inapoi mancarea ta, facuta special pentru tine, deci iti transmite proprietatea asupra acesteia. El vrea banii pe ea, situatie fireasca unui acord civil. Tu poti sa o refuzi, dar daca motivele refuzului iti sunt imputabile tie si nu lui, tu esti obligat sa o platesti.
Cu alte cuvinte, daca chelnerul e precaut si totusi te intreaba inainte de a-ti da comanda: “Domnule, ai cu ce plati, nu? Costa atat. “ iar tu ii arati un teanc de carduri, e inselaciune pentru ca l-ai convins ca e asa aratandu-i de fapt niste carduri fara bani pe ele si daca doar o faci pe cumparatorul solvabil si de buna credinta, e furt? Mie nu mi se pare…. Pentru ca tu ii prezinti ca adevarata o fapta mincinoasa blablabla...pana la urma, nu?
In ce-l priveste pe mutulica si brelogurile lui, scriem altadata. Scuza-ma ca nu scriu complet si chiar imi pare rau ca nu pot sa dezbat mai pe larg. Din pacate nu pot, si nu pentru ca mi-ar lipsi contraargumentele. Dar astept mesajul de raspuns de la tine si in functie de asta ma voi mai gandi cum e.
PS: in celalalt topic sustin cu indarjire ca e furt, nu inselaciune. Tu nu ai aceeasi parere sau ai inteles gresit?
Deci singura chestie cu care nu suntem de accord este ca, ipotetic vorbind,
si doar ipotetic, in restaurant fapta este inselaciune, zic eu, furt , zici tu.
O seara buna si scuze pentru intarzierea cu care raspund.
ca sa il citez pe colegul care a incurcat strachinile 