Avocatura Com - Justitie fara secrete

Avem de-a face cu un raport juridic comercial. Contractul de imprumut incheiat in speta (chiar daca nu in forma scrisa) este supus regulilor din dreptul comercial in special si apoi celor din dreptul civil in general.
Prescriptia incepe sa curga de la data cand creanta a devenit certa, lichida si exigibila.
Aici este problema. Eu consider ca termenul imprumutului daca nu s-a precizat expres, se poate stabili fie pana la o situatie financiara buna a societatii comerciale, fie pana la incheierea raporturilor juridice ale asociatului cu societatea. Nu cred ca astazi am imprumutat firma, iar maine aceasta este obligata sa imi inapoieze banii daca eu ii cer. Care ar mai fi rostul acestui imprumut?
Pe de alta parte intervin si normele privind buna credinta(abuzul de drept) si imbogatirea fara justa cauza.
Ca sa nu mai spun ca acest creditor care este si asociat poate sa isi ia niste masuri astfel incat creanta sa nu mai fie prescrisa. Se poate prevala de reaua credinta a celuilalt asociat care a incercat sa ii fraudeze interesele (reaua credinta a celuilalt asociat este evidenta in aceasta speta).
Avem un singur contract de imprumut cu executare suucesiva (a depus sumele in mod succesiv) sau mai multe contracte de imprumut? Care a fost vointa reala a partilor?
Nu e chiar asa de simplu.
Inca o data cetatenia si varsta asociatului nu conteaza.
Daca as fi judecator si in functie de probele care sunt administrate in cauza as obliga societatea sa plateasca sumele acordate ca imprumut societatii de catre asociatul respectiv conform datelor din contabilitate fara dobanzi.

Doar bazandu-ma pe solutia in acesta speta si te-as aproba la examenul INEM.Ce astepti ca sa devii judecator?

In lipsa unei conventii privind scadenta platii, nu putem interpreta ca data a scadentei termenul de 30 de zile pentru ca nu exista un temei juridic pentru aceasta. Legea 469/2002 a prevazut termenul de 30 de zile in cadrul unei norme de recomandare si nu imperative (daca la legea asta facea trimitere Varsatorsator in mesajul sau) . Aceasta interpretare a fost imbratisata de jurisprudenta avand in vedere Principiul libertatii contractuale. In plus art. 4 din legea 469 a fost modificat prin eliminarea acelei prevederi cu termenul generic de 30 de zile ca data a scadentei. Prin urmare, intr-un eventual litigiu in speta noastra se va putea solicita administrarea probei cu martori pentru dovada datei scadentei insa doar in limitele prevazute de codul civil si comercial. Cu toate acestea insa exceptia prescriptiei face inutila discutia despre exigibilitatea datoriei. Nu cred ca sunt pertinente afirmatiile expuse de Judge pentru simplul motiv ca nu sunt argumentate in drept. Apropo de vointa reala a partilor, va rog nu uitati si ca unul dintre principiile de interpretare a conventiilor dreptului civil - drept comun in raport cu dr comercial este cel enuntat in art 983 - conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (in cazul nostru in favoarea impumutatului). In concluzie raman la parerea ca speta este simpla iar datoria este prescrisa.

am o creanta care s-a nascut in 2001. Intre 2001 - 2006 s-au trimis notificari. A fost intrerupt termenul prescriptiei, in acest mo?? In decembrie 2006 debitorul a fost actionat in judecata.

aprilie a scris:

datoria este prescrisa.

Nu e prescrisa, asta e sigur; chiar daca nu exista un contract de imprumut intre societate si asociat, exista in contabilitate o hartiuta micuta pe care scrie-"creditare societate", asta amintind faptul ca societatea trebuie (la un moment dat) sa-si achite datoriile, cand va dispune de lichiditati.