flaviusnet wrote:n-are nici o treaba "interceptarea" in aceasta speta...aici se aplica cealalta modalitate normativa:"divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate...",dar ca sa se aplice aceasta ipoteza trebuie lamurite anumite aspecte:
leustean, convorbirea a avut la baza o intelegere prealabila de genul vezi ca te sun si te intreb cutarica si cutarica?
-cand s-a purtat discutia telefonica, ti s-a spus ca aceasta va fi publicata in mass-media?pt ca nu inteleg exact problema ta: faptul ca s-a publicat ceva fara acordul tau sau ca s-a publicat ceva dar cu alt continut decat ceea ce ai declarat tu...pt ca in acest caz nu vad nici o infractiune...
-ti s-a p[us in vedere ca vei fi inregistrat?

@actor : indignarea mea este cat se poate de bine tinuta in frau, te asigur, tocmai pentru ca problema mie insumi mi se pare minora.
Dar nu atat de minora incat sa nu imi pun problema in drept, unde pur si simplu as dori sa inteleg si sa dezbat pe marginea temei.
@flavius:
Nemultumirea mea este data de faptul ca aflu fara sa vreau, din chiar gura autorului, CA AM FOST INREGISTRAT.
Asa incat uit de nemultumirea legata de formularea frazei (admit asadar ca m-am exprimat intr-un fel pe care il dezavuez), dar ma sesizez asupra imprejurarii noi, necunoscute pana atunci, ca as fi fost inregistrat.
De aici incolo doresc sa se poarte discutia : a fi sau nu inregistrat intr-o conversatie telefonica, fara habar, fara accept.
Poate fi asadar o conversatie telefonica inregistrata de unul dintre interlocutori si apoi folosita intr-un articol de presa?
S-a nascut la un moment dat prezumtia ca simplul fapt al purtarii conversatiei cu un ziarist risti sa si fii inregistrat?
Au ziaristii voie sa isi inregistreze astfel conversatiile?
Eu zic ca cel mult ar putea sa conspecteze.
(De fapt, autoarea mi-a marturisit ca asta a si facut : a conspectat si apoi a pus semnele citarii, ceea ce pentru mine a fost suficient, recunoscand astfel ca nu se pricepe sa scrie un articol, de unde la inceput imi atribuia fraze imaginate de ea).
Eu am avut doua nemultumiri asadar :
1. ca am fost citat cu cuvinte ce nu imi apartin (aici as fi putut cere satisfactie in instanta, daune civile, cum spune actor, daca aveam de gand sa ma lupt pentru o asfel de problema);
2 ca sint instiintat brusc ca am fost fara sa stiu inregistrat.
Si imi pun intrebarea : poate fi cineva, vreodata, in orice conversatie ( fie ea telefonica, fie ea fata in fata), purtata cu un ziarist sau cu orice alta pesoana inregistrat fara voia lui?
Si, daca da, nu am nici macar dreptul sa ma plang?
De ce?
Pe temeiul acordului tacit inventat (fara argumente juridice, I may say...)?
In ceea ce ma priveste, problema s-a lamurit, nu a fost asa, DAR ramane discutia in sine, despre posibilitatea inregistrarii conversatiilor telefonice fara acordul interlocutorului si fara instiintarea sa prealabila.
Pentru ca iata, uneori ziaristii se folosesc de asemenea practici, fie ca o mai recunosc ulterior sau nu.
Este corect sa procedeze astfel (sa inregistreze oamenii fara sa ii anunte, fara sa le ceara permisiunea)?
Este in concordanta cu legea penala?
Pot ei dezvalui mai apoi cuprinsul unei conversatii particulare cu o persoana?
O conversatie in care cer informatii si atat?
Problema tine si de deontologia profesionala a ziaristului, dar in acelasi timp, ea poate insemna si o incalcare a legii penale.
Inregistrarea unei convorbiri particulare (in care nu esti intrebat decat buna ziua, ce mai faceti, am auzit ca, cum a fost, vom scrie un articol, ne puteti da niste informatii... atat) intruneste sau nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii amintite.
Eu ziceam ca da.