Daca o cerea tribunalului era absoluta (373 al.2). La tine i cu surub de locul bunurilor.
Poate ajuta asta
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Nr. X din 5 februarie 2007
RIL
Potrivit dispoziţiilor art. 373, 3731 din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, cererea de executare silită se depune, de regulă, la executorul judecătoresc competent să efectueze executarea, acesta solicitând instanţei, încuviinţarea executării.
În acest scop, executorul judecătoresc înaintează instanţei de executare, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu, iar instanţa se pronunţă prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Din cuprinsul acestor prevederi legale imperative se constată că executarea silită este guvernată, de regulă, de principiul disponibilităţii, astfel încât, urmărirea nu poate începe, decât la cererea creditorului.
Prevederile Codului de procedură civilă, mai sus citate, nu arată care sunt menţiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de executare, astfel încât urmează a se aplica dispoziţiile generale, referitoare la cererile de chemare în judecată, ţinându-se seama, însă, de specificul acestei materii.
Astfel, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură civilă, se desprinde concluzia că, în cuprinsul cererii de executare, creditorul va trebui să indice următoarele elemente: numele, domiciliul sau reşedinţa sa, respectiv numele, domiciliul sau reşedinţa debitorului, iar pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; titlul care justifică pornirea executării silite, faptul că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă; obiectul cererii (punerea în executare a titlului executoriu) şi împrejurarea că debitorul refuză să execute de bunăvoie obligaţia.
Cererea, astfel semnată de creditor, în copie, având anexat titlul executoriu va fi înaintată de executorul judecătoresc, instanţei de executare, prevăzută de art. 373 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Aşadar, indiferent de modalitatea de executare silită pentru care va opta executorul, executare silită directă sau executare silită indirectă, el nu va putea să întreprindă demersurile necesare, câtă vreme instanţa, nu a încuviinţat executarea silită prin încheierea dată în procedura prevăzută de art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Consider că, încuviinţarea executării silite poate fi solicitată, respectiv, acordată, fără a fi menţionată, în mod expres, modalitatea de executare silită (prin poprire, prin vânzarea bunurilor mobile ori imobile ale debitorului), deoarece executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate declanşa, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, acea formă de executare pe care o socoteşte potrivită pentru acoperirea creanţei creditorului.
De altfel, în faza de solicitare, respectiv, de încuviinţare a executării silite, atât creditorul, cât şi executorul judecătoresc, dar şi instanţa de executare, nu pot prefigura, cu exactitate, modalitatea de executare la care se va recurge, pentru acoperirea creanţei.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3731 alin.1 şi 2 din Codul de procedură civilă nu prevăd că cererea de executare silită şi, corelativ, încheierea de încuviinţare a executării silite, trebuie să indice modalitatea de executare, astfel încât, aplicând argumentul de interpretare logică „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, a cere creditorului urmăritor să precizeze, în cererea sa, de încuviinţare a executării silite, pentru care formă de executare optează, constituie o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.
Totodată, în această fază procesuală, atribuţiile instanţei de executare au un caracter necontencios, limitându-se, în temeiul art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la verificări privind regularitatea formală a titlului executoriu, calităţile părţilor, iar încheierea de admitere a cererii de încuviinţare a executării silite, deşi nu are autoritate de lucru judecat, totuşi, potrivit dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură civilă, se bucură de stabilitate, atât timp cât temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au schimbat, iar, a adopta punctul de vedere contrar, potrivit căruia sunt necesare tot atâtea cereri şi încheieri de încuviinţare a executării silite, la câte forme de executare silită recurge creditorul, ar echivala cu un formalism excesiv, în afara scopului legii, ceea ce ar conduce la prelungirea fazei executării silite, prin formularea mai multor cereri de încuviinţare a executării silite, cu consecinţa plăţii unor taxe judiciare de timbru pentru fiecare cerere în parte.
Totodată, necesitatea verificării respectării normelor de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare nu reprezintă un impediment în calea adoptării acestei soluţii, întrucât, o eventuală încălcare a acestor norme poate fi cenzurată pe calea contestaţiei la executare, dispoziţiile art. 399 alin.21 din Codul de procedură civilă permiţând formularea contestaţiei la executare şi anularea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
În favoarea acestei opinii, pledează şi un argument de interpretare, sistematică a legii, în sensul că, în Capitolele II – VI ale Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă sunt reglementate toate formele de executare silită, fără ca, dispoziţiile legale incidente în cazul fiecăreia, să prevadă că este necesară obţinerea încuviinţării executării silite, strict pentru respectiva formă.
PS Poate o avea imobile pe raza judecatoriei x , dar domiciliul il are la bunica pe raza judecatoriei y unde are si bunurile mobile
Oricum de afli ce o zas onorata in recurs ...dau o bere rece. Pana atunci
