Posted: 14 Feb 2009, 07:12
Mi se pare firesc ca judecatorul care a solutionat o cauza pe exceptie sa continue judecata dar problema pentru justitiabil este ca pierde foarte mult timp.
Adica, pe langa timpul pe care il pierdea oricum pentru ca se ducea dosarul in apel sau/si recurs si pana se intorcea trecea ceva vreme, acum, dupa trimiterea spre rejudecare primeste un termen la care se va invoca exceptia incompatibilitatii si se va trimite dosarul la urmatorul complet pentru solutionare (asa spune Regulamentul CSM) si apoi se repartizeza din nou aleatoriu.
Cum aceasta exceptie stim cu totii ca trebuie judecata pe procedura de drept comun adica cu citarea partilor si in sedinta publica si nu dupa procedura de la art. 31 din Codul de procedura, ne putem imagina cam cat timp se pierde.
In legatura cu exceptiile vad ca toata lumea este nemultumita.
Atunci de ce sa nu le scoatem din legislatia de drept substantial si procedural si sa nu ne judecam dupa regulile morale?
Am vrut sa spun, sa ne judecam in echitate dar si la judecata in echitate regulile de procedura sunt extrem de stricte si daca le incalci nu poti invoca lipsa unei proceduri echitabile.
Pe mine nu exceptiile ma deranjeaza, dimpotriva, mi-ar fi mult mai simplu daca s-ar respecta strict regulile de procedura si s-ar aplica sanctiunile procedurale. Ma deranjeaza insa practica neunitara.
Adica merg la o instanta (reclamant fiind) si ma astept ca intr-o cauza calificata de lege ca urgenta (ex: comerciala) sa se admita exceptia tardivitatii si sa fie decazut din proba paratul care, in incercarea de a sta pe rol inca vreo trei ani, nu depune intampinare si depune cerere pentru angajare aparator. Instanta da termen si imi vorbeste despre art. 118 alin 3. In schimb cand sunt eu interesat de un astfel de termen, nimeresc la alt judecator care este foarte strict si ma decade din dreptul de a mai propune probe.
De ce nu se unifica practica daca procedura este aceeasi?
Grigia ce parere ai ?
Adica, pe langa timpul pe care il pierdea oricum pentru ca se ducea dosarul in apel sau/si recurs si pana se intorcea trecea ceva vreme, acum, dupa trimiterea spre rejudecare primeste un termen la care se va invoca exceptia incompatibilitatii si se va trimite dosarul la urmatorul complet pentru solutionare (asa spune Regulamentul CSM) si apoi se repartizeza din nou aleatoriu.
Cum aceasta exceptie stim cu totii ca trebuie judecata pe procedura de drept comun adica cu citarea partilor si in sedinta publica si nu dupa procedura de la art. 31 din Codul de procedura, ne putem imagina cam cat timp se pierde.
In legatura cu exceptiile vad ca toata lumea este nemultumita.
Atunci de ce sa nu le scoatem din legislatia de drept substantial si procedural si sa nu ne judecam dupa regulile morale?
Am vrut sa spun, sa ne judecam in echitate dar si la judecata in echitate regulile de procedura sunt extrem de stricte si daca le incalci nu poti invoca lipsa unei proceduri echitabile.
Pe mine nu exceptiile ma deranjeaza, dimpotriva, mi-ar fi mult mai simplu daca s-ar respecta strict regulile de procedura si s-ar aplica sanctiunile procedurale. Ma deranjeaza insa practica neunitara.
Adica merg la o instanta (reclamant fiind) si ma astept ca intr-o cauza calificata de lege ca urgenta (ex: comerciala) sa se admita exceptia tardivitatii si sa fie decazut din proba paratul care, in incercarea de a sta pe rol inca vreo trei ani, nu depune intampinare si depune cerere pentru angajare aparator. Instanta da termen si imi vorbeste despre art. 118 alin 3. In schimb cand sunt eu interesat de un astfel de termen, nimeresc la alt judecator care este foarte strict si ma decade din dreptul de a mai propune probe.
De ce nu se unifica practica daca procedura este aceeasi?
Grigia ce parere ai ?