mariusms wrote:Nu am participat ca si candidat, dar am vazut un raspuns incorect la grila de penal, la infractiunea de abuz de incredere, in sensul ca si banii imprumutati pot constitui obiect material (in varianta alternativa a refuzului restituirii). Am mai dezbatut noi problema pe forum, cu citate din practica.
Daca va ajuta cu ceva, faceti contestatie la barem.
Respecte.
Iata cum motiveaza d-lor ca nu ezista controversa:
"... deoarece doctrina si jurisprudenta au stabilit ca nu constituie un abuz de incredere refuzul de a restitui o suma imprumutata, fapta antrenand raspunderea civila. Decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997 a CSJ, Sectia Penala (recurs in anulare n.n.), indicata in contestatii, sustine acelasi punct de vedere evidentiat mai sus..."
rezumatul deciziei sus-mentionate acesta este:
"Prin sentinta penala nr. 757/21.03.1995, Judecatoria Piatra Neamt a condamnat pe inculpatul N.C. la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta in art. 213 C.pen.
In fapt, s-a retinut ca intre inculpat si partea civila a intervenit, la 15.09.1993, un contract de imprumut, in baza caruia partea civila imprumuta pe inculpat cu 400 de marci germane, acesta obligandu-se sa restituie banii pana la 31.12.1993, fapt ce nu s-a intamplat.
Prin decizia penala nr. 211/14.06.1996, Tribunalul Neamt a admis recursul declarat de inculpat si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, constatand ca prejudiciul este acoperit prin restituirea imprumutului.
Recursul in anulare declarat in cauza este fondat.
Analizand prevederile art. 213 C.pen., care incrimineaza abuzul de incredere, se constata ca, pentru existenta infractiunii, se cere ca faptuitorul sa detina bunul mobil ce constituie obiectul material al infractiunii pe baza unui titlu, a unui raport juridic patrimonial si ca el sa-si insuseasca acel bun, sa dispuna de acesta pe nedrept ori sa refuze a-l restitui. Faptuitorul, devenit detentor al bunului, interverteste in mod abuziv aceasta detentie intr-o stapanire deplina, se comporta ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand de increderea celui care i l-a incredintat.
Conduita abuziva a faptuitorului se realizeaza prin una din cele trei actiuni incriminate, si anume: insusirea bunului, dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui.
Din plangerea partii civile rezulta ca inculpatul nu si-a respectat obligatia de a-i restitui imprumutul pana la 31.12.1993;
avand in vedere ca acesta se refera la un bun consumptibil, forma de realizare a abuzului de incredere nu poate fi decat refuzul restituirii. Actiunea privitoare la refuzul de a restitui trebuie sa fie certa, intrucat o simpla intarziere, invocarea unor obiectii serioase care sa justifice intarzierea restituirii banilor la scadenta nu echivaleaza cu un refuz.
Examinand probele administrate in cauza, se constata ca inculpatul s-a aflat intr-o asemenea situatie datorita insuficientei veniturilor. El nu a negat datoria sa catre partea civila si, ulterior, a restituit suma imprumutata.
In consecinta, fapta savarsita de inculpat nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, nici din punctul de vedere al laturii obiective, nici al celei subiective, ea situandu-se in afara ilicitului penal, putand constitui o fapta de natura civila."
Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 2216 din 8 octombrie 1997
Este evident ca refuzul cu rea-credinta de a restitui banii, conform deciziei, constituie abuz de incredere. In speta fapta nu s-a incadrat, asadar, la abuz de incredere, din cauza insuficientei veniturilor si nicidecum pentru ca nu ezista posibilitatea ca banii sa nu fie obect material.
Astia or fi citit decizia cap-coada?
