Prin sentinta penala 519/1996 Judecatoria Bucuresti l-a condamnat pe inculpatul minor la o pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni inchisoare , retinand in sarcina acestuia savarsirea in concurs real a 3 infract de furt, si la pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
Impotriva sentintei, Parchetul de pe langa Judecatorie a declarat apel, afirmand ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi s-a facut cu incalcarea prevederilor legale. Este intemeiat apelul declarat in cauza?
spete
-
mazgalici
off, kinguta, nu stiu ce ai scris si ai sters, ca nu am fost pe faza. Scuze.
Nu stiu nici despre ce RIL spui tu, dar uite ce raspuns da tribunalul:
Critica este neintemeiata. Art 109 alin 3 prevede ca pedepsele complementare nu se aplica minorului. Dispozitia mai sus citata nu face nicio referire la pedeapsa accesorie. Cum pedeapsa accesorie insoteste pedeapsa inchisorii pe tot timpul executarii ei, se impune concluzia ca sunt aplicabile si inculpatului minor, dispozitiile art 71 si 64 Cpen. Desigur ca aceasta dispozitie va fi eficienta in situatia in care, in timpul executarii pedepsei inchisorii , condamnatul devine major si are exercitiul drepturilor prevazute de art 64 C.pen.
Mie mi s-a parut interesant punctul lor de vedere.
Nu stiu nici despre ce RIL spui tu, dar uite ce raspuns da tribunalul:
Critica este neintemeiata. Art 109 alin 3 prevede ca pedepsele complementare nu se aplica minorului. Dispozitia mai sus citata nu face nicio referire la pedeapsa accesorie. Cum pedeapsa accesorie insoteste pedeapsa inchisorii pe tot timpul executarii ei, se impune concluzia ca sunt aplicabile si inculpatului minor, dispozitiile art 71 si 64 Cpen. Desigur ca aceasta dispozitie va fi eficienta in situatia in care, in timpul executarii pedepsei inchisorii , condamnatul devine major si are exercitiul drepturilor prevazute de art 64 C.pen.
Mie mi s-a parut interesant punctul lor de vedere.
-
kinga
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. LI (51)
din 4 iunie 2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 13/11/2007
Dosar nr. 23/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor în cazul condamnării inculpaţilor minori.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b), precum şi la art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
SECŢIILE UNITE,
deliberînd asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii în cazul inculpaţilor minori condamnaţi la pedeapsa închisorii.
Astfel, unele instanţe, stabilind pedepse cu închisoarea inculpaţilor minori, au considerat că nu li s-ar putea aplica şi pedepse accesorii, în temeiul art. 71 cu referire la art. 64 din Codul penal, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 4 din acelaşi cod, "condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi".
Au fost şi instanţe care au apreciat că pedepsele accesorii sunt aplicabile şi inculpaţilor minori, însă numai după împlinirea vârstei de 18 ani.
În fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că pedeapsa accesorie este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul devine major.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Art. 71 din Codul penal, în conţinutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, prevede mai întâi, la alineatul 1, că "pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64", iar în continuare, în cadrul alineatului 2, aduce precizarea potrivit căreia "condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei".
În fine, în cuprinsul alineatului 3 din acelaşi articol s-a reglementat că "interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă".
Pe de altă parte, art. 109 din Codul penal, prin care sunt reglementate pedepsele pentru minori, prevede, la alineatul 3, că "pedepsele complementare nu se aplică minorului", fără să conţină nicio dispoziţie referitoare la pedepsele accesorii pentru această categorie de infractori.
Dispoziţia din alineatul 4 al acestui articol, potrivit căreia "condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi", nu poate avea semnificaţia ce i se atribuie de unele instanţe, în sensul că ar excepta pe minori şi de la aplicarea pedepsei accesorii la care se referă art. 71 din Codul penal, câtă vreme este evident că dispoziţia respectivă nu reglementează o astfel de excepţie, iar natura juridică a pedepsei accesorii este diferită de aceea a incapacităţilor sau decăderilor, care privesc situaţia condamnatului după executarea pedepsei.
Or, din moment ce pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa privativă de libertate, este evident că nicio raţiune nu impune exonerarea minorului de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se află în detenţie ca efect al condamnării sale.
A considera altfel ar însemna să se ajungă la situaţia inadmisibilă ca un condamnat minor să păstreze exerciţiul anumitor drepturi chiar şi în perioada în care este lipsit de libertate.
Evident, specificul situaţiei în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii presupune existenţa unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exerciţiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, limitat la drepturile părinteşti pentru cei între 16-18 ani, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71, raportat la art. 64 lit. a) şi b), şi în art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, executarea unei asemenea pedepse începând la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul devine major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
- SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. LI (51)
din 4 iunie 2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 13/11/2007
Dosar nr. 23/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor în cazul condamnării inculpaţilor minori.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b), precum şi la art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
SECŢIILE UNITE,
deliberînd asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii în cazul inculpaţilor minori condamnaţi la pedeapsa închisorii.
Astfel, unele instanţe, stabilind pedepse cu închisoarea inculpaţilor minori, au considerat că nu li s-ar putea aplica şi pedepse accesorii, în temeiul art. 71 cu referire la art. 64 din Codul penal, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 4 din acelaşi cod, "condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi".
Au fost şi instanţe care au apreciat că pedepsele accesorii sunt aplicabile şi inculpaţilor minori, însă numai după împlinirea vârstei de 18 ani.
În fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că pedeapsa accesorie este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul devine major.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Art. 71 din Codul penal, în conţinutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, prevede mai întâi, la alineatul 1, că "pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64", iar în continuare, în cadrul alineatului 2, aduce precizarea potrivit căreia "condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei".
În fine, în cuprinsul alineatului 3 din acelaşi articol s-a reglementat că "interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă".
Pe de altă parte, art. 109 din Codul penal, prin care sunt reglementate pedepsele pentru minori, prevede, la alineatul 3, că "pedepsele complementare nu se aplică minorului", fără să conţină nicio dispoziţie referitoare la pedepsele accesorii pentru această categorie de infractori.
Dispoziţia din alineatul 4 al acestui articol, potrivit căreia "condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi", nu poate avea semnificaţia ce i se atribuie de unele instanţe, în sensul că ar excepta pe minori şi de la aplicarea pedepsei accesorii la care se referă art. 71 din Codul penal, câtă vreme este evident că dispoziţia respectivă nu reglementează o astfel de excepţie, iar natura juridică a pedepsei accesorii este diferită de aceea a incapacităţilor sau decăderilor, care privesc situaţia condamnatului după executarea pedepsei.
Or, din moment ce pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa privativă de libertate, este evident că nicio raţiune nu impune exonerarea minorului de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se află în detenţie ca efect al condamnării sale.
A considera altfel ar însemna să se ajungă la situaţia inadmisibilă ca un condamnat minor să păstreze exerciţiul anumitor drepturi chiar şi în perioada în care este lipsit de libertate.
Evident, specificul situaţiei în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii presupune existenţa unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exerciţiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, limitat la drepturile părinteşti pentru cei între 16-18 ani, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71, raportat la art. 64 lit. a) şi b), şi în art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, executarea unei asemenea pedepse începând la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul devine major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-
mazgalici
Vad ca ati adormit cu totii. Nu mai posteaza nimeni grile, spete....
Am sa postez eu una usurica, pentru dezmortire, poate dau tonul.
1. "Faptuitorului FM i s-a aplicat o amenda administrativa , cf art 18n Cpen, deoarece a savarsit o fapta prevazuta de lg penala care nu prezinta gradul de pericol social al unei infract. Faptuitorul nu a achitat aceasta amenda cf prevederilor legale, iar instanta a transformat-o in pedeapsa de 3 luni inchisoare, facand aplicarea regulilor privind amenda ca sanctiune de drept penal (pedeapsa principala). Este corecta hotararea instantei?"
Mai scriu una care imi place....dar care sigur va va da batai de cap
2. "Inculptul MA a savarsit in perioada liberarii conditionate mai multe infractiuni aflate in concurs. Care va fi modalitatea de calcul a pedepsei , in cazul in care se va dispune revocarea liberarii conditionate?"
Daca vreti, in cazul asta puteti stabili ipotetic niste pedepse. Speta urmareste sa stabileasca cine cu cine se contopeste...
Am sa postez eu una usurica, pentru dezmortire, poate dau tonul.
1. "Faptuitorului FM i s-a aplicat o amenda administrativa , cf art 18n Cpen, deoarece a savarsit o fapta prevazuta de lg penala care nu prezinta gradul de pericol social al unei infract. Faptuitorul nu a achitat aceasta amenda cf prevederilor legale, iar instanta a transformat-o in pedeapsa de 3 luni inchisoare, facand aplicarea regulilor privind amenda ca sanctiune de drept penal (pedeapsa principala). Este corecta hotararea instantei?"
Mai scriu una care imi place....dar care sigur va va da batai de cap
2. "Inculptul MA a savarsit in perioada liberarii conditionate mai multe infractiuni aflate in concurs. Care va fi modalitatea de calcul a pedepsei , in cazul in care se va dispune revocarea liberarii conditionate?"
Daca vreti, in cazul asta puteti stabili ipotetic niste pedepse. Speta urmareste sa stabileasca cine cu cine se contopeste...
-
mazgalici
Vad ca spetele postate de mine nu va intereseaza sau vi se par usoare. Hmmm. cel putin a doua e chiar interesanta din pctul meu de vedere.
Daca nu va incumetati, voi posta zilele astea raspunsurile, dar in cazul asta nu va mai scriu si altele. Nu imi place sa scriu singura spete la care sa raspund tot eu.
De fapt speram ca veti raspunde la asta cu alte spete, grile, etc, astfel incat sa ne mai testam cunostintele.
Daca nu va incumetati, voi posta zilele astea raspunsurile, dar in cazul asta nu va mai scriu si altele. Nu imi place sa scriu singura spete la care sa raspund tot eu.
De fapt speram ca veti raspunde la asta cu alte spete, grile, etc, astfel incat sa ne mai testam cunostintele.
-
mazgalici
Ignite, daca ti-as da un raspuns la ceea ce ai scris, probabil ca as atrage repede useri pe forum, ca la circ vin toti gramada. Ai mai facut o afirmatie nepotrivita si am preferat sa o ignor. Nu ma intereseaza ce ai urmarit cu ea si nici nu vreau sa aflu de unde a venit o asemenea remarca. Desi esti un tip impulsiv, sunt convinsa ca ceea ce scriu mai jos te va lamuri. Nu astept replica. E ca in mesajele alea pe care le primesti pe mail, in care ti se spune: nu trebuie sa raspunzi la acest mesaj. Fireste ca daca vrei, poti sa o faci, insa acela nu ajunge niciodata la destinatar, pentru ca e blocat.
Uite am sa fac o critica tuturor (nu pentru ca as avea vreo ceva cu cineva, ci pentru ca sunt sigura ca daca va uitati in oglinda, va veti regasi... si aici ma includ si pe mine). Sunt multi pe forumul asta care aspira la magistratura si altii care probabil ca deja impart dreptatea. Dar oare cati dintre toti reusim sa fim nepartinitori si sa impartim dreptatea asa cum trebuie? Cati dintre noi dau dreptul celor acuzati de a se apara? Cu totii am invatat ca mai inainte de a da un verdict trebuie sa asculti ambele parti si sa tii cont de probele existente. Dar daca noi nu facem asta la dimensiuni mai mici, suntem oare capabili sa impartim dreptatea?
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la cate momente din viata au preferat sa nu caute adevarul, sa se bucure de raul pe care tocmai l-au descoperit si il stiu despre cei cunoscuti si sa acuze fara macar a cerceta.
Unii o fac de bucurie, altii din rautate, altii din jena. Jena aia pe care o ai atunci cand vezi ca omul de langa tine are muci in nas si iti e rusine sa ii spui sa se stearga; preferi sa mergi tacut pe langa el, sa ii vorbesti, timp in care te uiti obsesiv la nasul lui si il lasi sa il vada o lume intreaga. E ceva firesc la urma urmei , dar nu e si ceva placut si cu care sa te afisezi. Ai putea sa ii curmi rusinea (despre care nici macar nu e constient ca ar trebui sa o aiba), dar preferi sa taci. Il lasi sa mearga mai departe, sa se gaseasca cu altii, sa se prezinte la interviuri....si nimeni nu ii spune ca e murdar la nas. Ai putea sa ii spui sa se stearga, dar nu o faci. Iti e mai comod sa iti scurtezi convorbirea cu el, decat sa ajungi in situatii jenante, nu?
Acum ceva vreme mi-am reamintit o povestioara. Imaginati-va ca toata viata voastra e intr-un borcan pe care trebuie sa il umpleti cu pietre si nisip. Pietrele mari sunt lucrurile importante din viata voastra, pietrele mici, lucrurile mai putin importante, iar nisipul, lucrurile cu care ar fi indicat sa nu pierdeti prea mult timp. Voi decideti cu ce umpleti borcanul! Aveti grija, insa: daca incepeti mai intai cu nisipul, nu vor mai incapea pietrele! Cred ca la un moment dat eu am pus ceva nisip in borcanul vietii mele. Nu mai pot sa il scot, insa voi incerca sa nu mai pun altul peste. Voi ce hotarati? Sa va mai condimentati viata cu prostii si sa umpleti borcanul cu nisip sau sa folositi timpul pentru pietrele mari?
Cat despre faptul ca nu se inghesuie nimeni sa isi dea cu parerea in privinta spetelor, cred ca mai degraba e teama de a nu spune vreo ceva gresit si de a atrage rapid voci care sa critice si sa il faca in tot felul, decat vreo antipatie. Din cate stiu, pe forumul asta se intra (sau ar trebui) pentru a se impartasi impresii de natura juridica si a se sprijini unii pe altii.
Pentru cei interesati de raspunsul la cea de-a doua speta (prima e absurd de simpla), il gasiti in cartea lui Bulai de drept penal general. Eu am doua carti de penal general si intr-una din ele nu era aceasta mentiune. De aceea am gasit ca e interesant de postat.
Uite am sa fac o critica tuturor (nu pentru ca as avea vreo ceva cu cineva, ci pentru ca sunt sigura ca daca va uitati in oglinda, va veti regasi... si aici ma includ si pe mine). Sunt multi pe forumul asta care aspira la magistratura si altii care probabil ca deja impart dreptatea. Dar oare cati dintre toti reusim sa fim nepartinitori si sa impartim dreptatea asa cum trebuie? Cati dintre noi dau dreptul celor acuzati de a se apara? Cu totii am invatat ca mai inainte de a da un verdict trebuie sa asculti ambele parti si sa tii cont de probele existente. Dar daca noi nu facem asta la dimensiuni mai mici, suntem oare capabili sa impartim dreptatea?
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la cate momente din viata au preferat sa nu caute adevarul, sa se bucure de raul pe care tocmai l-au descoperit si il stiu despre cei cunoscuti si sa acuze fara macar a cerceta.
Unii o fac de bucurie, altii din rautate, altii din jena. Jena aia pe care o ai atunci cand vezi ca omul de langa tine are muci in nas si iti e rusine sa ii spui sa se stearga; preferi sa mergi tacut pe langa el, sa ii vorbesti, timp in care te uiti obsesiv la nasul lui si il lasi sa il vada o lume intreaga. E ceva firesc la urma urmei , dar nu e si ceva placut si cu care sa te afisezi. Ai putea sa ii curmi rusinea (despre care nici macar nu e constient ca ar trebui sa o aiba), dar preferi sa taci. Il lasi sa mearga mai departe, sa se gaseasca cu altii, sa se prezinte la interviuri....si nimeni nu ii spune ca e murdar la nas. Ai putea sa ii spui sa se stearga, dar nu o faci. Iti e mai comod sa iti scurtezi convorbirea cu el, decat sa ajungi in situatii jenante, nu?
Acum ceva vreme mi-am reamintit o povestioara. Imaginati-va ca toata viata voastra e intr-un borcan pe care trebuie sa il umpleti cu pietre si nisip. Pietrele mari sunt lucrurile importante din viata voastra, pietrele mici, lucrurile mai putin importante, iar nisipul, lucrurile cu care ar fi indicat sa nu pierdeti prea mult timp. Voi decideti cu ce umpleti borcanul! Aveti grija, insa: daca incepeti mai intai cu nisipul, nu vor mai incapea pietrele! Cred ca la un moment dat eu am pus ceva nisip in borcanul vietii mele. Nu mai pot sa il scot, insa voi incerca sa nu mai pun altul peste. Voi ce hotarati? Sa va mai condimentati viata cu prostii si sa umpleti borcanul cu nisip sau sa folositi timpul pentru pietrele mari?
Cat despre faptul ca nu se inghesuie nimeni sa isi dea cu parerea in privinta spetelor, cred ca mai degraba e teama de a nu spune vreo ceva gresit si de a atrage rapid voci care sa critice si sa il faca in tot felul, decat vreo antipatie. Din cate stiu, pe forumul asta se intra (sau ar trebui) pentru a se impartasi impresii de natura juridica si a se sprijini unii pe altii.
Pentru cei interesati de raspunsul la cea de-a doua speta (prima e absurd de simpla), il gasiti in cartea lui Bulai de drept penal general. Eu am doua carti de penal general si intr-una din ele nu era aceasta mentiune. De aceea am gasit ca e interesant de postat.
-
ignite
mazgalici wrote:Ignite, daca ti-as da un raspuns la ceea ce ai scris, probabil ca as atrage repede useri pe forum, ca la circ vin toti gramada. Ai mai facut o afirmatie nepotrivita si am preferat sa o ignor. Nu ma intereseaza ce ai urmarit cu ea si nici nu vreau sa aflu de unde a venit o asemenea remarca. Desi esti un tip impulsiv, sunt convinsa ca ceea ce scriu mai jos te va lamuri. Nu astept replica. E ca in mesajele alea pe care le primesti pe mail, in care ti se spune: nu trebuie sa raspunzi la acest mesaj. Fireste ca daca vrei, poti sa o faci, insa acela nu ajunge niciodata la destinatar, pentru ca e blocat.
Uite am sa fac o critica tuturor (nu pentru ca as avea vreo ceva cu cineva, ci pentru ca sunt sigura ca daca va uitati in oglinda, va veti regasi... si aici ma includ si pe mine). Sunt multi pe forumul asta care aspira la magistratura si altii care probabil ca deja impart dreptatea. Dar oare cati dintre toti reusim sa fim nepartinitori si sa impartim dreptatea asa cum trebuie? Cati dintre noi dau dreptul celor acuzati de a se apara? Cu totii am invatat ca mai inainte de a da un verdict trebuie sa asculti ambele parti si sa tii cont de probele existente. Dar daca noi nu facem asta la dimensiuni mai mici, suntem oare capabili sa impartim dreptatea?
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la cate momente din viata au preferat sa nu caute adevarul, sa se bucure de raul pe care tocmai l-au descoperit si il stiu despre cei cunoscuti si sa acuze fara macar a cerceta.
Unii o fac de bucurie, altii din rautate, altii din jena. Jena aia pe care o ai atunci cand vezi ca omul de langa tine are muci in nas si iti e rusine sa ii spui sa se stearga; preferi sa mergi tacut pe langa el, sa ii vorbesti, timp in care te uiti obsesiv la nasul lui si il lasi sa il vada o lume intreaga. E ceva firesc la urma urmei , dar nu e si ceva placut si cu care sa te afisezi. Ai putea sa ii curmi rusinea (despre care nici macar nu e constient ca ar trebui sa o aiba), dar preferi sa taci. Il lasi sa mearga mai departe, sa se gaseasca cu altii, sa se prezinte la interviuri....si nimeni nu ii spune ca e murdar la nas. Ai putea sa ii spui sa se stearga, dar nu o faci. Iti e mai comod sa iti scurtezi convorbirea cu el, decat sa ajungi in situatii jenante, nu?
Acum ceva vreme mi-am reamintit o povestioara. Imaginati-va ca toata viata voastra e intr-un borcan pe care trebuie sa il umpleti cu pietre si nisip. Pietrele mari sunt lucrurile importante din viata voastra, pietrele mici, lucrurile mai putin importante, iar nisipul, lucrurile cu care ar fi indicat sa nu pierdeti prea mult timp. Voi decideti cu ce umpleti borcanul! Aveti grija, insa: daca incepeti mai intai cu nisipul, nu vor mai incapea pietrele! Cred ca la un moment dat eu am pus ceva nisip in borcanul vietii mele. Nu mai pot sa il scot, insa voi incerca sa nu mai pun altul peste. Voi ce hotarati? Sa va mai condimentati viata cu prostii si sa umpleti borcanul cu nisip sau sa folositi timpul pentru pietrele mari?
Cat despre faptul ca nu se inghesuie nimeni sa isi dea cu parerea in privinta spetelor, cred ca mai degraba e teama de a nu spune vreo ceva gresit si de a atrage rapid voci care sa critice si sa il faca in tot felul, decat vreo antipatie. Din cate stiu, pe forumul asta se intra (sau ar trebui) pentru a se impartasi impresii de natura juridica si a se sprijini unii pe altii. AICI TE REFERI LA MINE? DACA DA...ESTI O MARE ... MAI ALES CA AM VORBIT DE ATATEA ORI IN PARTICULAR...SI CU TOATE ASTEA...ESTI ATAT DE...VEZI MAI JOS...
Pentru cei interesati de raspunsul la cea de-a doua speta (prima e absurd de simpla), il gasiti in cartea lui Bulai de drept penal general. Eu am doua carti de penal general si intr-una din ele nu era aceasta mentiune. De aceea am gasit ca e interesant de postat.
ca orice scarba...te pricepi la vrajeli de rahat...si stii tu la ce ma refer...
lasa ma cu aberatiile astea...tu nu esti sanatoasa la cap!
ESTI NESIMTITA...SCUZA MA CA TI O SPUN PUBLIC...DAR CHIAR ESTI...SI STII TU DE CE...
NOROC CU ALTII...
SI NU TE MAI LUA DE IMPULSIVITATEA MEA...NU MAI FOLOSI ASTA CA PRETEXT...CA NU DESPRE ASTA E VORBA...PARCA NE AM INTELES IN PARTICULAR, NU?
NU TE MAI PREVALA TU DE "DEFECTE" ALE ALTORA...CA SA TI ASCUNZI RAHATURILE! TU ESTI ... VARZA...
ESTI DUSA ...BINE DE TOT...ESTI NEBAGATA IN SEAMA...CA SA INTELGI...SI SUNT SIGUR CA INTELEGI...
DE DATA ASTA NU DA REPLICA...SI LASA VRAJEALA...SCARBOSENIE DE OM.
DUPA CE CA ESTI CUM ESTI...MAI FACI SI PE DESTEAPTA, DIPLOMATA SI PLINA DE BUN SIMT SI BUNA CRESTERE...EXPRESII CARE VA PLAC VOUA...
LE AI TRIMIS TUTUROR CE AM DISCUTAT CU TINE PE MESAJ PRIVAT...ASTA CA SA STIE LUMEA DE CE MI E SCARBA...DE SCARBA.
ai intors tu cum ai vrut treburile...si ti ai spus ca e bine sa i lingusesti pe unii si pe altii...dar nu te ai gandit ca aia nu sunt la fel ca tine si ca nimeni nu suporta asemenea potai.
ADICA EU VORBESC NORMAL CU TINE...FRUMOS...PRIETENESTE SI TU CA O NESIMTITA TRIMITI LA ALTII...BAI FATO TU AI IDEE CAT DE TAMPITA ESTI?
DE AIA TI AM SPUS CA SPETELE TALE NU NE INTERESEAZA...AM SPUS LA PLURAL...ASTA E...
PROST O FI ALA CARE TINE CONT DE MAGARIILE TALE! precum si de astea!
adica...cu alte cuvinte...ce a facut fata?...a intrat in vorba cu mine...am intrat in vorba reciproc...vorbim frumos... despre una despre alta...despre muzica...chestii...si apoi...ce se gandeste ea? ia sa le trimit eu la ceilalti anumite lucruri "compromitatoare" spuse in particular de catre IGNITE? cat de putori pot fi unii! cat de lepre pot fi!
-
ignite
bla .. bla... bla...acest forum il folosim pentru a ne imbunatati nivelul de cunostinte juridice...bla ... bla...impartim ... dreptatea...bla .. bla...
si daca forumul e pentru asta...te intreb si eu: de ce ma ta trimiti mesaje continand discutii particulare tertilor?
daca raspunzi...te rog...nu iesi din tiparele cu bla...bla ul obisnuit...
de fapt...nici nu poti.
pe fata...intr un fel...iar in dos (in realitate)...sp = simulatie.
cat despre speta...cum am spus...mi e sila...oricum...lasa culegerile inclusiv cele de la inm...si raspunde si tu pertinent la o speta din realitate...ca nu mi amintesc sa fi facut asa ceva...tu nu stii decat faze...de genul...imi dau cu parerea...pe o chestie inventata...ad hoc...dai explicatii...care mai de care...
daca te contrazice cineva...repede... inventezi si tu un exemplu...si iata discutie...
asta nu are cum sa fie schimb de experienta...balaceala in...
eu ...unul...m am saturat...asa ca...
apropos...ai spus ca nu mai scrii...si ai spus o public si in particular la multi...suferi nu? esti bolnava? oricum...nimeni nu te a crezut...
ce lipsa dracu ar fi...
si daca forumul e pentru asta...te intreb si eu: de ce ma ta trimiti mesaje continand discutii particulare tertilor?
daca raspunzi...te rog...nu iesi din tiparele cu bla...bla ul obisnuit...
de fapt...nici nu poti.
pe fata...intr un fel...iar in dos (in realitate)...sp = simulatie.
cat despre speta...cum am spus...mi e sila...oricum...lasa culegerile inclusiv cele de la inm...si raspunde si tu pertinent la o speta din realitate...ca nu mi amintesc sa fi facut asa ceva...tu nu stii decat faze...de genul...imi dau cu parerea...pe o chestie inventata...ad hoc...dai explicatii...care mai de care...
daca te contrazice cineva...repede... inventezi si tu un exemplu...si iata discutie...
asta nu are cum sa fie schimb de experienta...balaceala in...
eu ...unul...m am saturat...asa ca...
apropos...ai spus ca nu mai scrii...si ai spus o public si in particular la multi...suferi nu? esti bolnava? oricum...nimeni nu te a crezut...
ce lipsa dracu ar fi...
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 23 guests