Avocatura Com - Justitie fara secrete

In cazul in care creditorul formuleaza cerere pentru emiterea somatiei de plata, in baza unei facturi acceptate la plata, emisa pentru efectuarea unor lucrari de constructie iar debitorul invoca existenta unor vicii ascunse ce afecteaza lucrarile efectuate, cererea este admisibila?
Apararile debitorului afecteaza caracterul necontencios al procedurii?

Somatia de plata asa cum rezulta din Og 5 modificata si aprobata cu modificari nu presupune a avea un caracter necontencios! Prin acordarea paratului a dreptului de a depune intampinare se exclude caracterul necontencios al procedurii prin faptul ca el poate opune orice aparare (evident viabila) in scopul de a nu executa la ceea ce s-a obligat!

Daca debitorul face dovada existentei unor vicii ascunse, judecatorul poate refuza emiterea somatiei motivind ca exista probleme ce necesite judecarea fondului litigiului.

mihai

Consider totusi ca procedura speciala are caracter necontencios. Prin Legea 295/2002 a fost introdus art 11 ind. 1 "Art. 111. - (1) Ordonanta si hotararile pronuntate de instanta, in conditiile prezentei ordonante, nu au autoritate de lucru judecat privitor la fondul raporturilor juridice dintre parti.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator."
:o
Intampinarea din procedura somatiei de plata are un caracter restrans. Probatoriile sunt rezumate la inscrisuri, nu se poate formula cerere reconventionala etc.

procedura somatiei de plata presupune existenta unei creante certe, exigibile si lichida.
Avand in vedere factura acceptata la plata, cererea este admisibila.
Eventualele vicii pot face obiectul unei actiuni separate

silvia wrote:procedura somatiei de plata presupune existenta unei creante certe, exigibile si lichida.
Avand in vedere factura acceptata la plata, cererea este admisibila.
Eventualele vicii pot face obiectul unei actiuni separate

8O Tztztztz! Adica nu mai poate opune exceptia de neexecutare?

Chiar trebuie discutat ce inseamna contencios si necontencios? Chiar seamana procedura somatiei de plata cu spre ex o autorizare de infiintarea a unei soc. com.? Atata vreme cat o parte cere executarea obligatiei de a platii creanta certa, lichida si exigibila, si atata vreme cat paratul poate opune exceptii si alte aparari pentru a nu plati suma nu vad caracterul necontencios! Pe langa acest fapt sa nu uitam ca e una ca nu are autoritate de lucru judecat in ce priveste fondul si alta e caracterul necontencios! Plus de asta daca stam stramb si judecam drept silvia ar putea avea dreptate intr-un sens cand spune ca judecatorul poate emite ordonanta privind somatia de plata si asta ptr ca o factura emisa si acceptata la plata trebuie platita! Insa din faptul ca legea prevede ca debitorul poate sa opuna exceptii/aparari de fond in cadrul contestatiei la executare numai daca nu le-a formulat cu ocazia cererii de anulare rezulta indirect ca pot fi formulate si aparari de fond! Insa asa cum s-a spus de catre mihai judecatorul constatand ca exista neintelegeri cu privire la fondul pricinii ar putea refuza emiterea somatiei de plata creditorului neramanadu-i decat calea de drept comun ptr recuperarea creantei. Si nu e exclus sa se opuna chiar exceptio non adiplendi contractus caz in care nu vad judecatorul care ar emite ordonanta privind plata!
ADI

Caracterul contencios al unei proceduri exista, conform art.331 Cod proc.civ., in momentul in care se urmareste stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana in cadrul acelei proceduri, cand exista un conflict de interese. Avand in vedere ca din dispozitiile O.G.5/2001, asa cum a fost modificata prin L 295/2002, rezulta ca debitorul poate combate sustinerile creditorului prin diferite mijloace de proba (nu doar inscrisuri), procedura somatiei de plata nu poate fi decat contencioasa. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.109/13 martie 2003, din care citez: " Curtea constata ca, drept urmare a modificarii O.G. nr. 5/2001 prin Legea nr. 295/2002, art. 4 a suferit o modificare esentiala. In actuala sa forma, acesta prevede ca in toate cazurile, judecatorul investit prin cererea creditorului, dispune citarea partilor pentru oferirea de explicatii si lamuriri. Procedura dobandeste astfel un evident caracter oral si contradictoriu . Chiar daca textul care ii confera aceste trasaturi - alin. (2) al art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, astfel cum a fost modificat prin legea de aprobare - este eliptic, in sensul ca omite sa precizeze cum pot fi probate explicatiile si lamuririle la care face referire, el nu contine insa nici o dispozitie expresa de limitare a mijloacelor de proba exclusiv la inscrisuri. In lipsa unei asemenea dispozitii, urmeaza a-si gasi aplicarea dreptul comun, asa cum prevede art. 11 indice 1 din aceeasi O.G.5/2001. Tot astfel, prin instituirea, in cadrul art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, a interdictiei debitorului de a invoca, pe calea contestatiei la executare, aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca, in prealabil, a atacat ordonanta de admitere a cererii creditorului cu cerere in anulare, legiuitorul a avut in vedere faptul ca respectivul debitor a avut posibilitatea de a invoca asemenea aparari cu acel prilej". De asemenea, in Decizia nr.30/28 ianuarie 2003, Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele, in legatura cu procedura somatiei de plata: "Debitorul, exercitandu-si dreptul la aparare, poate combate inca de la inceput sustinerile creditorului, prin acte scrise si prin explicatii orale. Ordonanta de admitere integrala sau in parte a cererii creditorului poate fi atacata prin cerere in anulare, care se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca competenta pentru judecarea in fond a cauzei. In cadrul judecarii cererii in anulare, debitorul se poate folosi de toate mijloacele legale de aparare, iar sentinta de respingere a cererii in anulare poate fi atacata cu recurs".
Astfel, in cazul in care apararile debitorului se vor dovedi justificate, cererea de emitere a ordonantei cu somatia de plata formulata de creditor poate fi respinsa, chiar daca exista o factura acceptata la plata.

Vezi tu, atita vreme cit legea de aprobare si modifcare a O.G. 5/2001 stabileste ca ordonanta se completeaza cu prevederile de la procedura necontencioasa tentatia e foarte mare pentru judecator ca sa respinga cererea de somatie daca debitorul pune o intimpinare cit de cit serioasa. Practic bruma de contradictorialitate la care te referi tu se rezuma la discutii de genul:
Aveti contract?
Factura e completata corect?
E acceptata de beneficiarul serviciilor ( aici practica e diferita, unii judecatori accepta facturile trimise prin posta si nesemnate de client daca mai exista si alte inscrisuri - aviz de insotire a marfii, prces verbal de receptie, N.I.R, confirmari ale debitului de catre client, etc., alti judecatori emit somatii numai pe baza facturii cu stampila si semnatura beneficiarului)
In toate cazurile in care debitorul invoca compensatie, vicii ale bunului vindut, intirzieri in prestarea serviciilor, practic orice ii trece prin cap, cu o probatiune extrem de subtire, judele zice... halt!
Respingem cererea de somatie, sau mai rau admitem actiunea in anulare, ca se pune chipurile in discutie fondul dreptului. Practic ai 90% sanse cu somatia doar daca debitorul nu depune intimpinare si nu se prezinta. Daca depune intimpinare ele scad la brusc la 30%.
In concluzie cred ca aceasta procedura are doar un parfum de contradictorialitate, ca mod de abordare din partea judecatorului ( ma refer la modalitatea de a rationa ) se apropie de ordonantza presedintiala ( judeacatorul trebuie doar sa "pipaie" fondul, sa se asigure de existenta unei aparente a dreptului) dar asemanarile se opresc doar la acest aspect.

av. Dumitru Dobrev

Oricum, de cind cu modificarile aduse Codului de procedura civila, somatia de plata a devenit aproape inutila.
Ca debitorul are drept la actiune in anulare iar solutia pronuntata in actiunea in anulare se ataca cu recurs
Iar recursul se duce la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, sufocata fiind, da termene deja prin 2005 daca nu chiar mai tarziu.
Asa ca ce rost are o procedura speciala, care asigura chipurile realizarea cu celeritate a creantelor, daca debitorului i s-a oferit prin lege posibilitatea de a intarzia plata ani de zile???

Dincolo de pertinenta comentariului de mai sus, in sensul ca, atata vreme cat actuala reglementare a competentei materiala a Inaltei Curti se va mentine, practic procedura somatiei de plata poate deveni inutila, prin durata procedurilor pana la ramanerea irevocabila a hotararii date asupra cererii creditorului, totusi discutia cu privire la caracterul procedurii somatiei de plata este actuala, avand in vedere multitudinea de cereri pendente.

Modificaile succesive aduse procedurii somatiei de plata au relevat din ce in ce mai pregnant, in opinia mea, caracterul necontencios al acesteia. Sublinierea caracterului necontencios pare a fi facuta de insusi legiuitor, odata cu introducerea in cuprinsul ordonantei in cauza (prin Legea nr. 295/2002) a art. 11 indice 1 alin. 2, text potrivit cu care "Prevederile art. 338 din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator".

Discutiile pe marginea naturii contencioase sau gratioase a procedurii au abundat in materialele publicate, dar in majoritatea lor, aceste materiale sunt de data anterioara amintitei Legi 295/2002.

In opinia mea, chiar in prezenta unor aparari invocate de catre debitor prin intampinare, judecatorul ar urma sa procedeze - asemenetor ca in cazul ordonantei presedintiale - la o pipaire a fondului. Daca in urma acestei analize sumare (dar nu superficiale) a fondului raportului juridic rezulta cu certitudine ca creanta creditorului intruneste conditiile prevazute de art. 1 alin. 1 din OG 5/2001, atunci ar trebui ca cererea sa fie admisa. Daca insa dabitorul produce dovezi in sensul existentei unor lipsuri (prin prezentarea, spre exemplu, a unui inscris din care rezulta ca a facut obiectiuni la receptia marfii, in termenul de 2 zile de la preluarea acesteia prevazut de art. 70 C.com., sau chiar prin inserarea pe factura a unei atare mentiuni), in acest caz judecatorul ar urma sa respinga cererea, tocmai prin aceea ca procedura tinde a avea un caracter contencios. Prin ce ar mai diferi procedura speciala si sumara din OG 5/2001 de procedura actiunilor "pe fond" daca s-ar admite ca procedura e contenciosa, ca judecatorul poate analiza in profunzime raportul juridic, la fel ca in actiunile asa zise "in pretentii" de drept comun? Ar diferi doar faptul ca cererea e taxabila cu o suma mult mai mica.

O speta relativ recenta mi-a ridicat intrabarea legata de "limitele" pipairii fondului. Era vorba despre o creanta certa, lichida si exigibila, dar care nu are dovedita prin factura acceptata "dintr-o data" in mod expres, ci prin faptul ca debitorul intelesese sa efectueze plati partiale ale datoriei. Creditorul cerea plata restului de datorie si a dobanzii aferente.

Am facut trimitere la speta de mai sus, in care tribunalul a admis cererea si, ulterior, a respins cererea in anulare a debitorului, tocmai pentru a evoca faptul ca, deoarece in speta era lesne de cercetat daca creanta indeplineste conditiile din art. 1 al OG 5/2001, a procedat la examinarea sumara a fondului si a a admis cererea. Faptul ca, pentru a conchide ca creanta e certa lichida si exigibila, judecatorul a facut mai mult decat sa vada daca exista o stampila si o semnatura, ci a timut cont si de principiul indivizibilitatii platii, precum si faptul ca, la calculul dobanzii, acelasi judecator a avut de stabilit daca se aplica sau nu rata dobanzii de 6% pe an prevazuta pentru raporturile cu element de extraneitate, nu au constituit impedimente, nu au transformat acest examen intr-o judecata pe fond. De asemenea, faptul ca, prin apararile expuse, s-a incercat combaterea sustinerilor referitoare la certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea creantei nu au constituit impedimente in admiterea cererii, lucru firesc in conditiile in care era evident ca sunt intrunite cerintele art. 1 din ordonanata.

Deci, procedura e necontencioasa iar, momentan, pana la modificarea OG 58/2003 (proiectul legii de aprobare fiind in prezent deja adoptat de senat si trecut de comisia juridica la camera) procedura somatiei de plata poate deveni ineficienta cand debitorul promoveaza recurs contra hotararii date in solutionarea cererii in anulare - recusul fiind in competenta de solutionare a ICCJ.

Eu, din prisma debitorului as gandi altfel - se merge pe procedura somatiei de plata - in cazul in care este admisa - asta este, s-a rezolvat; in caz contrar (admiterea cererii in anulare ptr creditor) in loc de a opta pentru introducerea recursului (judecare ce ar dura cat stiti si d-voastra) se poate renunta la acest recurs urmandu-se calea dreptului comun.

La cum este reglementat mecanismul somatiei de plata, nu vad cum ar putea debitorul sa apeleze la procedura "de drept comun" in cazul in care a formulat cerere in anulare, care a fost insa respinsa si, apoi, nu s-a mai promovat recurs contra hotararii de respingere a cererii in anulare.

In opinia mea, singura optiune la indemana debitorului aflat in aceasta situatie este aceea de a formula contestatie la executare. Neexercitarea recursului de catre debitor se dovedeste a fi favorabila numai pentru creditor. Debitorul insa intra in constrangerea prevederilor speciale privind contestatia la executare, cuprinse in OG 5/2001, modificata.

Succint:

- In cazul neexercitarii recursului contra hotararii de respingere a cererii in anulare, conform art. 9 alin. 2 din OG 5/2001, modificata, creditorul poate trece la punerea in executare a hotararii de somare a debitorului la plata.

In acest caz, debitorul are la indemana numai contestatia la executare, in cadrul careia insa este limitat de prevederile art. 10 alin. 2 din OG 5/2001, modificata, text conform caruia, "prin contestatia la executare debitorul poate invoca aparari de fond impotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului in care a formulat, potrivit art. 8, cerere in anulare impotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului".

Asadar, debitorul nu mai poate uza de aparari privind fondul raportului juridic dedus judecatii, lucru firesc, avand in vedere ca o judecata pe fond are loc practic in cadrul solutionarii cererii in anulare.

Mai mult, daca debitorul ar promova recurs contra hotararii de respigere a cererii in anulare, in judecarea recursului ar avea loc, din nou, analiza fondului, avand in vedere ca respectivul recurs are caracter devolutiv, confort art. 304 indice 1 C.pr.civ., in conditiile in care hotararea data in solutionarea cererii in anulare se da "fara drept de apel".

- Din punctul de vedere al debitorului, a promova recurs la ICCJ este chiar "avantajos", avand in vedere ca el este interesat sa amane cat mai mult momentul ramanerii irevocabile a hotararii de somare la plata, data de prima instanta.

- Exercitarea recursului la ICCJ prezinta dezavantaje indeobste pentru creditor. El risca sa astepte "mult si bine" pana cand ICCJ va judeca acest recurs.

Totusi, comentariile din mesajele de mai sus privitoare la durata considerabila a judecarii recursului contra hotararii de respingere a cererii in anulare (inclusiv comentariul meu de mai sus), trebuie privite mai nuantat, prin raportare si la prevederile referitoare la solutionarea acestui recurs, continute in legea speciala - OG 5/2001, modificata.

Bunaoara, conform art. 8 alin. 5 teza finala din OG 5/2001, modificata, "Recursul se judeca in termen de 30 de zile".

Chiar daca acest termen - la fel ca, spre exemplu cel de 30 de zile pentru redactarea hotararilor judecatoresti - are un caracter relativ, iar depasirea sa poate atrage numai sanctiuni disciplinare, nu vad ce ar opri creditorul sa formuleze o cerere privitoare la acordarea de catre ICCJ a unui termen la o data mai apropiata, cerere intemeiata tocmai pe prevederile art. 8 alin. 5 teza finnala citate mai sus.

- Nu vad ce cerere "de drept comun" ar putea formula debitorul, in cazul in care nu a promovat recurs contra hotararii de respingere a cererii in anulare. Ce petit ar avea o atare cerere "de drept comun"? Cumva "obligarea creditorului sa nu mai ceara banii la plata carora debitorul a fost obligat prin hotararea ramasa irevocabila prin neexercitarea recursului"

Am o intrebare care se potriveste subiectului discutiilor dvs. Tribunal Arbitral poate solutiona o cerere formulata in temeiul O.G. 5/2001 ca si somatie de plata ?

Categoric nu.Competenta este clar stabilita si ea apartine conform noilor modificari aduse O.G.5/2002 doar Judecatoriei.