Page 1 of 1

Reunirea cauzelor in cursul u.p.

Posted: 02 Nov 2006, 13:02
by corect
Va rog ajutati-ma cu un indiciu. Nu am la indemana C.p.p.-ul si am o nelamurire. In cursul u.p., in practica, reunirea (conexarea) cauzelor se dispune de catre o.u.p. (procuror sau o.c.p.) prin ORDONANTA. Din cate stiu, potrivit art.203 C.p.p., ordonanta se da atunci cand legea prevede expres aceasta posibilitate, in rest masurile luandu-se de o.u.p. prin rezolutie motivata. Daca ce spun eu e corect si la fel si practica, inseamna ca trebuie sa existe un text care sa prevada expres ca reunirea (conexarea) se face prin ordonanta. CARE ESTE ACEST TEXT (ARTICOL)?
Multumesc anticipat celor care vor raspunde intrebarii mele! :cafea:

Posted: 02 Nov 2006, 14:00
by nicuvar
Reunirea cauzelor

Art. 32. - In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.

Cazurile de conexitate

Art. 34. - Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.

Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate

Art. 35. - (1) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei militare.
(3) Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Daca instanta civila superioara este Curtea Suprema de Justitie, competenta revine acesteia.
(4) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(5) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.

Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor

Art. 36. - (1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.
(2) In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine competenta.

Cazuri speciale

Art. 37. - (1) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.
(2) Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.
(3) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.

Disjungerea

Art. 38. - In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

Sectiunea IV
Dispozitii comune

Exceptii de necompetenta

Art. 39. - (1) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
(3) Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

Art. 40. - (1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii

Art. 41. - (1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Declinarea de competenta

Art. 42. - (1) Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.

Conflictul de competenta

Art. 43. - (1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.
(3) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(4) In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
(5) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
(6) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(7) Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.
(8 ) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.
(10) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.

Chestiuni prealabile

Art. 44. - (1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

Art. 45. - (1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(11) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in cazul in care scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale a fost dispusa de un procuror militar.
(12) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.
(2) Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
(3) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.
(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
(5) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.
(6) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.

Posted: 02 Nov 2006, 15:06
by corect
Iti multumesc, nicuvar, pentru bunavointa ta, insa raspunsul la intrebarea mea nu se regaseste in textele introduse de tine! :cafea:

Posted: 03 Nov 2006, 12:25
by nicuvar
corect wrote:Iti multumesc, nicuvar, pentru bunavointa ta, insa raspunsul la intrebarea mea nu se regaseste in textele introduse de tine! :cafea:
Asta e. :( Iti multumesc pentru cafea si ca nu ai fost rautacios. :lol:

Posted: 03 Nov 2006, 20:52
by corect
Nu ai pt. ce sa-mi multumesti, nicuvar, s-a vazut clar buna ta credinta.
Ma asteptam, insa, sa intervina si specialistii in dr.penal. dar se pare ca e un subiect neinteresant... :roll:

Posted: 09 Nov 2006, 21:55
by corect
Concluzia la care am ajuns singur e ca reunirea cauzelor, in cursul u.p., trebuie sa se faca prin rezolutie motivata, desi in practica se face prin ordonanta, ceea ce cred ca e gresit. O fi o reminiscenta a vechilor prev. ale codului...? :roll:

Posted: 09 Nov 2006, 23:19
by Melinda
corect wrote:Concluzia la care am ajuns singur e ca reunirea cauzelor, in cursul u.p., trebuie sa se faca prin rezolutie motivata, desi in practica se face prin ordonanta, ceea ce cred ca e gresit. O fi o reminiscenta a vechilor prev. ale codului...? :roll:
De ce consideri ca reunirea cuzelor in cursul u.p. ar trebui sa se faca prin rezolutie motivata :?:

Eu asa am retinut ca, actele de dispozitie date de procuror, cand s-a inceput u.p. sau in cursul u.p. se numesc ordonante, iar cele date inainte de inceperea u.p. se numesc rezolutii.
Exemple: rezolutia de neincepere a u.p. sau ordonanta de scoatere de sub u.p.

Posted: 10 Nov 2006, 09:23
by svejk
Regula e ca procurorul se pronunta prin ordonanta atunci cand lege prevede expres -art. 203 Cpp.
In rest, prin rezolutie motivata.
Reunirea se dispune prin rezolutie motivata pentru ca nu avem text pentru ordonanta.

Pt. Melinda
Nu se face distinctia intre actele procurorului dupa momentul i.u.p ci dupa disp. art. 203 Cpp.
SUP se poate dispune atat prin rezolutie cat si prin ordonanta, functie de punerea in miscare a actiunii penale sau de temeiul - art. 249 alin. 3 Cpp- sau de momentul -art. 262 pct. 2 lit. a Cpp- in care intervine.

Posted: 10 Nov 2006, 11:09
by gstefan5
Dar care este diferenta intre rezolutie si ordonanta? au regim juridic diferit ? este ordonanta superioara rezolutiei? de ce se face o astfel de diferenta?

daca ordonanta este superioara rezolutiei, atunci nu e nici o problema pt. ca cine poate mai mult poate si mai putin.

Posted: 10 Nov 2006, 12:40
by corect
svejk wrote:Regula e ca procurorul se pronunta prin ordonanta atunci cand lege prevede expres -art. 203 Cpp.
In rest, prin rezolutie motivata.
Reunirea se dispune prin rezolutie motivata pentru ca nu avem text pentru ordonanta.
Acesta a fost si rationamentul meu! :cafea: