Page 1 of 1

LEGEA CECULUI-JURISPRUDENTA

Posted: 27 Oct 2006, 11:43
by corect
Daca in legatura cu aplicarea sau nu si in ce cazuri a disp.art.84, al.1, pct.2 din Legea cecului nr.59/1934, lucrurile s-au lamurit prin relativ recenta decizie data de sectiile unite ale instantei supreme, eu am o nelamurire: exista sau nu jurisprudenta in care sa se fi facut aplicarea art.84, alin.1, pct.3 si 4 din aceeasi lege? Daca da, unde o gasesc si eu???
Multumesc.

P.S. In practica cele mai multe cazuri de emitere de cecuri in rel. comerciale se incadreaza in aceste prevederi!
Astept si alte pareri.
Multumesc! :cafea:

Posted: 27 Oct 2006, 15:11
by norocel
R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL DE 9 JUDECATORI


Decizia nr. 338/2004
Dosar nr. 62/2004



Sedinta publica de la 13 decembrie 2004

Asupra recursului in anulare de fata;

In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 99 din 21 iunie 2001, Tribunalul Buzau a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice, din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

In baza art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata P.E., la 12 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen.

In baza art. 33 - 34, raportat la art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate si a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen.

A aplicat art. 71si 64 C. pen.

Prin aceeasi hotarare, instanta de fond a anulat actele false, respectiv 36 bilete la ordin si 36 file CEC, a obligat inculpata sa plateasca, cu titlu de despagubiri, 2.438.490.468 lei catre SC F. SA Ramnicu Sarat; 288.000.000 lei catre SC V.P. SRL Craiova; 230.950.894 lei catre SC M.I. SRL Brasov; 185.000.000 lei catre SC A. SRL Brasov si a mentinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatei, instituit prin ordonanta nr. 1792 din 19 septembrie 2000 a Inspectoratului de Politie Judetean Buzau si procesul-verbal din 21 septembrie 2000 a Politiei municipiului Ramnicu Sarat.

Totodata, s-a dispus comunicarea sentintei, dupa ramanerea ei definitiva, in vederea inregistrarii la Oficiul Registrului Comertului Arges.

S-a retinut ca, in perioada noiembrie 1999 - mai 2000, inculpata P.E., in calitate de administrator al SC L.&J. SRL Pitesti si contabil cu drept semnatura in banca, a SC Y. SRL Pitesti, unde administrator este P.J., sotul acesteia, in mod repetat, a emis 36 bilete la ordin si 36 file CEC, pentru a achita contravaloarea marfurilor cumparate de la SC F. SA Ramnicu Sarat, SC V.P. SRL Craiova, SC M.I. SRL Brasov si SC A. SRL Brasov, cunoscand ca pentru valorificarea titlurilor de credit emise, nu dispune de provizia necesara in conturile bancare, cauzand in acest fel, prejudicii de 2.691.340.013 lei si, respectiv 3.960.314.635 lei.

Impotriva hotararii primei instante, inculpata a declarat apel, invocand interpretarea eronata a probelor administrate, precum si a naturii juridice a faptelor comise, in mod gresit retinandu-se caracterul penal al acestora.

Aceasta a sustinut ca emiterea biletelor la ordin nu poate constitui in sine o manopera dolosiva care sa se inscrie in ipoteza infractiunii de inselaciune.

Pe de alta parte, faptele constand in emiterea de cec-uri in perioada de interdictie bancara nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune.

In concluzie, aceasta a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii atacate si pronuntarea achitarii, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. pen.

Totodata, sustinand lipsa intentiei de inducere in eroare, inculpata a solicitat, in subsidiar, achitarea in temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, in cazul neretinerii motivelor invocate, inculpata a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor, in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 teza I din Legea nr. 59/1934.

In subsidiar, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei, in sensul reducerii cuantumului acesteia.

Curtea de Apel Ploiesti, sectia penala, prin decizia penala nr. 402 din 12 septembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpata, a descontopit pedeapsa rezultanta, a facut aplicarea art. 74 si 76 C. pen., a condamnat inculpata, la doua pedepse de cate 8 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen., a recontopit pedepsele si a dispus ca inculpata P.E. sa execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen.

In motivarea acestei decizii, instanta de apel a apreciat ca prima instanta a stabilit corect starea de fapt, iar incadrarea juridica este legala.

Singurul motiv apreciat ca fiind intemeiat, este cel privind individualizarea pedepsei, instanta de fond nedand eficienta cuvenita imprejurarilor care atenueaza raspunderea penala, constand in sinceritatea dovedita de inculpata pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, faptul ca are un copil minor de intretinut si, mai ales, faptul ca este grav bolnava.

Impotriva acestei din urma hotarari au declarat recurs, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, invocand motivul de casare prevazut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu referire la gresita retinere a circumstantelor atenuante in favoarea inculpatei, precum si inculpata, care a sustinut nelegalitatea hotararilor atacate, decurgand din neincuviintarea administrarii probei cu expertiza contabila.

Prin decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2002, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, a respins recursurile, ca nefondate, apreciind ca situatia de fapt a fost corect retinuta de instante, in baza materialului probator administrat, vinovatia inculpatei fiind dovedita pe deplin, iar pedeapsa a fost judicios individualizata.

Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a declarat recurs in anulare, intemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 si pct. 7 C. proc. pen.

S-a sustinut ca faptele nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., in sensul inexistentei relei credinte.

Ca atare, fapta savarsita de inculpata intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificata prin Legea nr. 83/1994.

S-a mai sustinut ca fapta de emitere a 36 bilete la ordin, fara ca la scadenta sa existe banii necesari acoperirii lor, avand caracter civil si in lipsa dovedirii activitatii de inducere in eroare a societatilor comerciale, cu care se afla in relatii comerciale, in mod gresit a fost incadrata in dispozitiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., in loc de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1994.

In concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului in anulare, casarea hotararilor atacate, achitarea inculpatei, in baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelasi cod, in infractiunea de emitere de cecuri fara disponibil la tras, prevazuta de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rejudecarea cauzei in aceste limite si in functie de sanctiunea aplicata, sa se dea eficienta dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Examinand cauza, in raport cu criticile formulate si cu dispozitiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 4141 alin. (1) din acelasi cod, se constata urmatoarele:

I. Cu privire la incadrarea juridica a faptei de emitere de cecuri fara disponibil in cont.

Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificata, se pedepseste cu amenda sau cu inchisoare de la 6 luni, pana la un an, in afara de cazul cand fapta constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa, "oricine emite un cec, fara a avea la tras disponibil suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte, de disponibilul avut".

De retinut, ca textul mentionat a ramas neschimbat de la data adoptarii legii, la data de 1 mai 1934, dispozitia nefacand obiectul modificarilor si completarilor operate prin O.G. nr. 11/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, de modificare a Legii nr. 58/1934 si Legii nr. 59/1934.

Totodata, art. 215 alin. (4) C. pen., sub denumirea marginala "Inselaciunea", dispune in sensul ca "emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului, de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. (1), daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (2)".

Existenta unui concurs de texte, prezentand identitate sub aspectul valorii ocrotite, cu referire la proprietate, corespunzator art. 1 C. pen., si la relatiile sociale ce se formeaza in raporturile comerciale in jurul acestei valori, precum si elementului material al laturii obiective a continutului constitutiv alternativ al infractiunii, cu referire la emiterea unui cec fara disponibil in cont sau a unor operatiuni in cont avand drept consecinta diminuarea acestuia sub limita apta a asigura onorarea cecului emis de tragator, pune problema incadrarii juridice corecte, a stabilirii concordantei depline intre fapta concreta savarsita si norma penala speciala care incrimineaza acea fapta.

Sub un prim aspect, dificultatea incadrarii juridice este generata de faptul ca ambele texte privesc aceeasi actiune interzisa, cu referire la conditiile emiterii cecului, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934.

Astfel, potrivit textului mentionat, emiterea cecului se bazeaza pe o acoperire, reprezentand o suma aflata intr-un cont bancar si pe conventia dintre banca si tragator.

Din modul de redactare a art. 3 din legea cecului, rezulta ca acoperirea cecului emis de tragator trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditia anterioritatii, in raport cu data emiterii cecului, a suficientei, in raport cu cuantumul sumei ce urmeaza a fi platita, a disponibilitatii, in sensul de a fi lichida si exigibila in raportul juridic dintre client si banca, precum si cea a irevocabilitatii, cu referire la obligatia tragatorului, de a mentine acoperirea la dispozitia posesorului cecului, pana la incasarea cecului sau, eventual, pana la prescrierea titlului de credit.

Or, incadrarea juridica corecta apare ca deosebit de importanta, in raport cu imprejurarea ca, numai cu indeplinirea acestei conditii, se asigura desfasurarea represiunii penale in limitele legii si, totodata, este indeplinita si functia incadrarii juridice, de garantie a respectarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.

In acest sens, limitele de pedeapsa prevazute in normele incriminatoare mentionate, semnificativ diferite, relevand un pericol social abstract distinct, nu au aptitudinea de a constitui criteriu pentru operatiunea de stabilire a incadrarii juridice a faptei.

Sintagma "afara de cazul cand faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa", folosita de legiuitor in art. 84 din Legea nr. 59/1934, in raport cu care s-ar putea concluziona in sensul subsidiaritatii textului din legea cecului, fata de norma cuprinsa in art. 215 alin. (4) C. pen., constituie temei pentru incadrarea juridica a faptei, exclusiv prin prisma constatarii intrunirii conditiilor de aplicare a acestuia din urma, asa incat nici aceasta nu poate constitui un unic criteriu, cu referire la aspectul examinat.

Drept urmare, sub aspectul examinat, solutia este data de interpretarea textelor mentionate, in raport cu forma propozitionala care identifica intelesul voit de legiuitor, prin stipularea unor conditii suplimentare de angajare a raspunderii penale, prin incadrarea faptei, in dispozitiile art. 215 alin. (4) C. pen.

Astfel, ambele texte au in vedere cerinta imperativa a acoperirii cecului, stabilita prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, care nu poate fi eludata de parti.

Eludarii acestei cerinte se opune caracterul imperativ al normei mentionate, precum si faptul ca cecul nu reprezinta un instrument de garantare a creantelor, lasat in continutul sau la latitudinea partilor, ca in cazul altor acte juridice.

Mai mult, aceasta eludare este in mod firesc sanctionata in conditiile, dupa caz, a uneia dintre cele doua norme penale mentionate, fata de faptul ca prin lege a fost stabilita posibilitatea garantarii creantelor, in cazul in care partilor convin sa accepte tranzactia in alte conditii, decat cele stabilite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, prin utilizarea variantei biletului la ordin, care nu prezinta restrictii legale, in sensul preconstituirii provizionului.

Conditiile suplimentare inscrise in art. 215 alin. (4) C. pen., fata de cele inscrise in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, care identifica intelesul voit de legiuitor, cu referire la incadrarea juridica in unul din textele mentionate, privesc savarsirea faptei "in scopul aratat in alin. (1)" al art. 215 C. pen. si "daca s-a pricinuit o paguba, posesorului cecului".

Ca atare, in toate situatiile, emiterea unui cec fara acoperirea necesara, constituie infractiune, cu urmatoarele distinctii, sub aspectul incadrarii juridice:

- emiterea unui cec, fara a avea la tras disponibil suficient acoperirii acestuia, constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, daca aceasta situatie a fost cunoscuta si acceptata de beneficiar;

- emiterea unui cec fara acoperirea bancara necesara, in scopul aratat in art. 215 alin. (1) C. pen., privind "inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata, a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase, a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul, un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului", constituie infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen.

In consecinta, pentru legala incadrare juridica a faptei de emitere a unui cec fara asigurarea anticipata a disponibilului in cont, necesar pentru acoperirea acestuia, urmeaza a se stabili, in raport cu probatoriul administrat, daca neindeplinirea acestei conditii a fost cunoscuta de beneficiarul efectului de comert mentionat, caz in care fapta comisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de pericol prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea cecului, sau daca neindeplinirea acestei conditii este rezultatul inducerii intentionate in eroare a beneficiarului cecului, in scopul particularizat de art. 215 alin. (1) C. pen., de esenta infractiunii de inselaciune daca s-a produs o paguba, caz in care fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii impotriva patrimoniului prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen.

Or, probatoriul administrat in cauza se constata a fi insuficient, acesta neavand aptitudinea de a clarifica elementele mentionate, singurele apte a realiza stabilirea naturii juridice a raspunderii si incadrarea juridica corecta a faptelor retinute in sarcina inculpatei.
2. Cu privire la fapta de emitere de bilete la ordin, fara ca la data scadentei acestora, contul bancar al emitentului sa fie alimentat cu fondurile banesti necesare acoperirii obligatiei de plata asumate.

Potrivit dispozitiilor art. 104 din Legea nr. 58/1934, reprezentand o repetare a dispozitiilor art. 1 din acelasi act normativ, cu diferentierile impuse de structura acestuia, biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul, in calitate de debitor, se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul acestuia, o suma determinata, la locul si scadenta aratate.

Ca atare, conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un bilet la ordin, sunt cele privitoare la cambie, deosebirea constand in faptul ca in acesta din urma nu va figura numele trasului si ca biletul la ordin nici nu va putea fi acceptat.

In speta, supusa examinarii este promisiunea neconditionata a inculpatei, de a plati sumele determinate, corespunzatoare creditului documentar stabilit prin emiterea unor bilete la ordin, in raport cu dispozitiile art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934.

Este de retinut ca, urmare a unor excese comise in practica ordinelor de plata, ca si in cea privind emiterea cecurilor fara acoperire de altfel, au fost emise norme privind decontarile unor astfel de titluri, de catre Banca Nationala a Romaniei.

Totodata, in raport cu latura obiectiva a excesului mentionat, fapta, in conditii determinate, excede ilicitului civil si intra sub incidenta normelor penale.

Astfel, natura civila este data de imprejurarea ca, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, biletului la ordin ii sunt aplicabile dispozitiile din Legea nr. 58/1934, privitoare la gir, scadenta, plata, actiunea sau executarea cambiala, regres in caz de neplata si protest.

Natura penala a faptei, apta a afecta patrimoniul si relatiile sociale ce se formeaza in jurul acestei valori in raporturile comerciale, este atrasa de savarsirea acesteia, cu intentia directa de inducere in eroare a beneficiarului platii, in scopul prevazut de art. 215 alin. (1) C. pen.

Este adevarat ca cel care intra in raporturi cu caracter patrimonial, trebuie sa fie diligent, sa procedeze cu toata grija si atentia, pentru ca interesele sale sa nu fie vatamate, uzand de toate mijloacele si instrumentele de protectie puse la dispozitie de Legea nr. 58/1934 si legislatia comerciala incidenta.

Insa, pentru formarea si desfasurarea nestanjenita a relatiilor cu caracter patrimonial, deci si a raporturilor comerciale, este necesara o anumita buna credinta a partilor, reglementata ca obligatie legala prin art. 970 C. civ., cu referire la art. 948 pct. 2, art. 953 si urm. din acelasi cod.

Pentru a pune la adapost persoana de buna credinta, de pagubele care i-ar putea fi pricinuite acesteia, ca urmare a inducerii in eroare, legiuitorul a incriminat infractiunea de inselaciune in conventii, intre altele, prin art. 215 alin. (3) C. pen., care priveste fapta de inducere sau de mentinere in eroare, cumulativ sau alternativ, cu ocazia incheierii sau executarii unui contract, constand in inducerea acelei reprezentari false a realitatii, in lipsa caruia contractul nu ar fi fost, dupa caz, incheiat sau executat.

Asadar, fapta de a emite un bilet la ordin pentru onorarea caruia la scadenta nu exista disponibilitatile banesti necesare efectuarii platii, are natura civila sau penala, dupa caz, in masura stabilirii folosirii sau nefolosirii de manopere dolosive fata de creditorul obligatiei de plata, intr-unul din cele doua momente avute in vedere de legiuitor, respectiv cel al asumarii obligatiei la incheierea contractului si/sau neexecutarii obligatiei de plata contractual asumate.

Cum, insa, atitudinea psihica a subiectului activ al infractiunii de inselaciune, respectiv vointa de a savarsi fapta si constiinta caracterului si urmarilor acesteia, ca temei al imputabilitatii intrand sub incidenta legii penale, nu pot fi stabilite ca atare, acestea urmeaza a fi constatate deductiv din mijloacele de proba administrate, privitoare la comiterea faptei, cu referire la emiterea biletului la ordin, prin raportare la obligatia legala de a asigura acoperirea la scadenta.

Or, sub acest aspect, constituie probe pertinente, in raport cu obligatiile legal stabilite pentru comercianti, privitoare la activitatea documentara, bugetul de venituri si cheltuieli si programul fluxurilor financiare.

Tot probe directe in stabilirea bunei sau relei-credinte constituie si contractele incheiate, graficele de livrare, modalitatea si termenele de plata, in raport cu care se pot stabili sumele previzionate a exista in cont in viitor, care se raporteaza la data stabilita ca scadenta a platii biletului la ordin.

Evident, ca pot fi administrate si oricare alte mijloace de proba reglementate de legea procesuala, indeplinind conditiile de admisibilitate, cenzurate, insa, corespunzator posibilitatii afectarii valorii informative, a adevarului, de conivente ulterioare savarsirii inducerii in eroare.

Asadar, fapta de a emite un bilet la ordin, fara ca la scadenta sa existe in contul emitentului, disponibilitati banesti suficiente pentru onorarea obligatiei de plata, are caracter civil sau penal, functie de caracterul previzibil a lipsei sumei necesare acoperirii platii promise, caz in care beneficiarul ordinului de plata a fost indus in eroare, sau fortuit, cu referire la aceeasi suma, din cauze independente de activitatea emitentului, caz in care nu este indeplinita conditia ce tine de esenta infractiunii de inselaciune, in oricare din formele acesteia.

Or, din actele si lucrarile dosarului se constata ca nici sub acest din urma aspect, situatia de fapt nu a fost pe deplin stabilita.

O cauza se apreciaza ca a fost solutionata in fond, corespunzator dispozitiilor art. 1 C. proc. pen., numai atunci cand instanta a stabilit corect starea de fapt, a stabilit si aplicat normele incidente, pronuntand, cu referire la cauza, o hotarare de condamnare corespunzatoare, apreciind in baza unui probatoriu complet, specific normei incriminatoare, asupra existentei faptei intrand sub incidenta ilicitului penal, incadrarii juridice legale si proportionalizand judicios riposta sociala, in raport cu criteriile de individualizare prevazute in art. 72 C. pen., de natura a satisface scopul si functiile acesteia, determinate de art. 52 din acelasi cod.

Aceste deziderate ale solutionarii cauzei, corespunzator principiilor procesului penal statuate in Codul de procedura penala, se constata a fi nesatisfacute in cauza.

In consecinta, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) din acelasi cod, Curtea va admite recursul in anulare, va casa hotararile pronuntate in cauza si va trimite dosarul, Tribunalului Buzau, in vederea rejudecarii cauzei.

Cu ocazia rejudecarii cauzei, instanta de fond va dispune efectuarea unei expertize, in vederea lamuririi imprejurarilor savarsirii faptelor comise de inculpata, sub aspectele anterior aratate. Totodata, instanta de fond va dispune administrarea oricaror altor probe, apreciate ca fiind apte a lamuri faptele deduse judecatii, a duce la aflarea adevarului si la legala solutionare a cauzei.





PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E





Admite recursul in anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Caseaza sentinta penala nr. 99 din 21 iunie 2001, a Tribunalului Buzau, sectia penala, decizia penala nr. 402 din 12 septembrie 2001, a Curtii de Apel Ploiesti, sectia penala si decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2003, a Curtii Supreme de Justitie, sectia penala, privind pe inculpata P.E.

Trimite dosarul, Tribunalului Buzau, in vederea rejudecarii cauzei.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 13 decembrie 2004.

Posted: 28 Oct 2006, 10:31
by corect
Legea cecului nr.59/1934:

Art. 84. - Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei si inchisoare de la 6 luni pina la 1 an, afara de cazul cind faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa:
3. Oricine emite un cec cu data falsa sau caruia ii lipseste unul din elementele esentiale aratate de alineatele 1, 2, 3 si 5 al art. 1 si art. 11.
4. Oricine emite un cec contrar dispozitiei ultimului alineat al art. 6.

Posted: 28 Oct 2006, 10:52
by norocel
Asta a fost tot ce am gasit.

Posted: 28 Oct 2006, 13:42
by corect
Iti multumesc frumos, Norocel! :cafea: :floare:

Posted: 28 Oct 2006, 13:57
by kinga
Vezi Revista de Drept Comercial

numerele 5-10/2006

Fraude comise cu cecuri (VI)
Medeanu Tiberiu Constantin

Posted: 28 Oct 2006, 17:00
by norocel
Referitor la art. 84 alin.1 pct.3:

DECIZIE nr. 805/R din 7 noiembrie 2002
Inselaciunea prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal. Infractiunea prevazuta de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Elemente de diferentiere.
EMITENT: CURTEA DE APEL BRASOV - SECTIA PENALA

Prin sentinta penala nr. 2257/2001 a Judecatoriei Brasov s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de l an si 6 luni inchisoare cu executare in regim de detentie, in temeiul art. 84 alin. l pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
In baza art. 346 Cod procedura penala, instanta a respins pretentiile formulate de partile civile.
Pentru a se dispune astfel s-a retinut in esenta ca, in urma incheierii unor contracte de vanzare-cumparare inculpatul a emis 2 file cec care purtau o data ulterioara ca data a emiterii. S-a apreciat ca faptele inculpatului realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 84 alin. l pct. 3 Legea nr. 59/1934 dispunandu-se schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal.
Impotriva sentintei au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si partile civile.
Prin decizia penala nr. 516/A/2002 Tribunalul Brasov a admis apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si partile civile.
In baza art. 215 alin. 4 Cod penal, a condamnat inculpatul M.I. la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
Parchetul a declarat recurs si a criticat pedepsele ca netemeinic individualizate precum si omiterea comunicarii hotararii la Registrul Comertului.
Recursul este fondat.
Asa fiind, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala recursul parchetului va fi admis.
Decizia instantei de apel va fi casata, iar sentinta primei instante va fi desfiintata pe latura penala.
Rejudecand, se vor aplica inculpatului pedepse de cate un an inchisoare pentru fiecare dintre cele trei infractiuni, iar in temeiul art. 33 si 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporita cu 6 luni, avand in final de executat l an si 6 luni inchisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 Cod penal.


DECIZIE nr. 882/R din 29 noiembrie 2002
Inselaciune. Infractiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Delimitare.
EMITENT: CURTEA DE APEL BRASOV - SECTIA PENALA

Prin sentinta penala nr. 558/2002 a Judecatoriei Brasov s-a dispus condamnarea inculpatului S.S., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, retinandu-se, in esenta, ca a emis o fila CEC, postdatata desi nu exista provizia necesara acoperirii sumei.
Tribunalul Brasov, prin decizia penala nr. 646/2001, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si partea civila si a procedat la schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de inselaciune prev. de art. 251 alin. 4 Cod penal.
Tribunalul Brasov, a retinut ca, inculpata a emis o fila CEC in valoare de 62.787.708 lei in favoarea partii civile desi cunostea ca nu are disponibil in cont. CEC-ul a fost refuzat la plata datorita lipsei totale de disponibil, inculpata necomunicand aceasta imprejurare reprezentantilor partii civile si i-a indus in eroare spunandu-le "ca nu are asupra sa aceasta suma, dar in termen de 10 zile propus pentru plata va putea achita, intrucat detine mai multe magazine in Bucuresti si nu vor fi probleme", declaratie pe care inculpata si-a mentinut-o si in faza cercetarii judecatoresti.
In consecinta tribunalul constatand incidente dispozitiile art. 215 alin. 4 din Cod penal, a admis apelurile si a procedat in consecinta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.S. care prin aparator a solicitat casarea deciziei pronuntate de instanta de apel si mentinerea sentintei primei instante motivat de imprejurarea ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal.
Curtea de Apel Brasov a constatat ca recursul este fondat.
Asa fiind, incadrarea juridica data de prima instanta este cea corecta si anume aceea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 si nu aceea de inselaciune cum a constatat instanta de apel.

DECIZIE nr. 862/R din 22 noiembrie 2002
Inselaciune prin CEC-uri. Conditii.
EMITENT: CURTEA DE APEL BRASOV - SECTIA PENALA

Prin decizia penala nr. 437/2002 a Tribunalului Brasov a fost admis apelul formulat de parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva sentintei penale nr. 1661 din 7 septembrie 2001 a Judecatoriei Brasov, pronuntata in dosarul penal nr. 580/2000, pe care a desfiintat-o.
In baza art. 334 Cod procedura penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptelor comise de inculpatii P.P., prin actul de sesizare al instantei, din infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 si 4 Cod procedura penala cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal in trei infractiuni de emitere de CEC-uri cu data falsa, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 si o infractiune de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut in esenta ca, prin sentinta penala nr. 1661 din 7 septembrie 2001 pronuntata de Judecatoria Brasov, in baza art. 334 Cod procedura penala s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor din infractiunea prev. de art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, in infractiunea prev. de art. 84 alin. l pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CEC-ului, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a retinut ca, in data de 10 octombrie 1998, inculpatul asociat unic al SC A SRL s-a deplasat la sediul SC PS SRL, cu care avea relatii comerciale mai vechi, de unde a cumparat produse alimentare. Pentru plata pretului inculpatul a emis fila CEC semnata si stampilata de acesta, trecand ca data a emiterii CEC-ului, la intelegerea cu reprezentantii societatii comerciale, data de 19 octombrie 1998.
Fila CEC a fost introdusa in banca in aceeasi zi, dar a fost refuzata la plata pentru lipsa totala de disponibil.
Inainte de comunicarea acestui refuz, in data de 20 octombrie 1998, inculpatul s-a prezentat din nou la SC PS SRL de unde, in aceleasi conditii, a mai achizitionat marfa, emitand fila CEC cu data de 27 octombrie 1998.
In zilele de 30 octombrie 1998 si 2 decembrie 1998 a achizitionat o anumita cantitate de vin de la SC OI SRL.
La intelegerea cu asociatul unic al acestei societati, inculpatul a eliberat fila CEC la data de 10 decembrie 1998, fila care a fost refuzata la plata din lipsa de disponibil.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov si inculpatul, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursul parchetului se arata ca incadrarea juridica a faptelor este gresita intrucat inculpatul a actionat cu intentia de a insela pe partile vatamate in toate cazurile, faptele sale intrunind elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in forma continuata.
Recursul parchetului este fondat.
In aceste conditii, decizia pronuntata de instanta de apel este nelegala sub aspectul incadrarii juridice, motiv de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 Cod procedura penala, astfel ca, potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, recursul parchetului a fost admis.

Posted: 28 Oct 2006, 17:14
by kinga
Norocel, in revistele de drept comercial indicate de mine, sunt n.... spete.
:floare: :floare: :floare:

Tu ai revistele???

Posted: 28 Oct 2006, 17:26
by norocel
Nu le am.
Spetele le-am luat din "Legis".

Posted: 28 Oct 2006, 17:32
by kinga
Eu sincer, nu am citit atent..am vazut speta dupa speta....si iar speta..... o telenovela :-D :-D :-D :-D

nu am avut prea mult timp sa lecturez ... si nici nu ma interesa subiectul. :oops: :oops: :oops:

dar luni ma uit ... :floare: :floare:

Posted: 01 Nov 2006, 16:33
by kinga
Decizie nr. 247/2001
din 22/06/2001


(Brasov). Infractiunea prevazuta de art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934. Complicitate sau participatie improprie. Conditii. Parte civila. Examen comparativ cu infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 4 Cod penal.



Prima instanta a condamnat pe inculpatul P.S. in baza art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934.
In baza art. 26 Cod penal raportat la art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 a condamnat pe inculpata D.M.
S-a constatat ca pretentiile civile nu pot fi admise intrucat SC "Concept" SRL nu avea calitatea de parte civila in raport de infractiunea savarsita.
Pentru a dispune astfel prima instanta a retinut ca inculpatul PS in derularea unor afaceri comerciale cu SC "D-CONCEPT" SRL, a emis un CEC "in alb" pe cale l-a pus la dispozitia beneficiarului ca o garantie a platii pe care trebuia sa o faca, comunicand faptul ca nu dispune de disponibil banesc in cont dar ca mizeaza pe alimentarea ulterioara a contului.
Inculpatul P.S. i-a dat dispozitie inculpatei D.M. sa emita aceasta fila CEC, care a fost completata doar cu codul fiscal si numarul contului, asigurand-o ca a discutat cu firma beneficiara in legatura cu conditiile de plata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel parchetul si partea civila criticandu-se pedepsele aplicate si modul de solutionare a laturii civile.
Tribunalul a respins apelul declarat de partea civila si a admis apelul declarat de parchet pe latura penala a cauzei.
Pentru inculpatul P.S. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din art. 84 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 in art. 31 Cod penal raportat la art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 si s-a dispus condamnarea acestuia.
Inculpata D.M. a fost achitata, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Parchetul si partea civila SC "D- CONCEPT" SRL au declarat recurs.
Partea civila a solicitat admiterea pretentiilor considerand ca are calitatea de a le cere in acest proces, iar parchetul a sustinut ca incadrarea juridica a faptelor este gresita, la fel ca si achitarea inculpatei D.M.
Parchetul a facut alte sustineri decat cele prevazute in motivele de apel si a cerut instantei schimbarea incadrarii juridice in art. 215 alin. 2, 3 si 4 Cod penal pentru inculpata D.M. si art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 2, 3, 4 pentru inculpatul P.S.
Recursul declarat de partea civila este nefondat, iar recursul declarat de parchet va fi admis in legatura cu incadrarile juridice dar intr-o alta modalitate decat aceea pe care a cerut-o reprezentantul Ministerului Public si anume numai cu privire la neretinerea alin. 2 al art. 31 Cod penal.
Intre inculpatul P.S. si partea civila a intervenit un contract comercial in derularea caruia a fost platit un avans de catre inculpat iar restul urma sa se plateasca la ridicarea marfii.
Asa cum declara reprezentantul partii civile chiar si in recurs inculpatul i-a adus la cunostinta ca la momentul eliberarii filei CEC nu are disponibil in cont si ca urmeaza sa primeasca plati care sa-i alimenteze contul. Inculpatul a cerut amanarea introducerii filei CEC in banca lucru cu care reprezentantul partii civile a fost de acord.
Alimentarea de cont nu s-a produs si astfel CEC-ul nu a putut sa fie onorat.
Chiar prin rechizitoriu inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 intrucat probele dovedesc cu prisosinta lipsa oricarei intentii frauduloase calificate, din partea inculpatului P.S. care a fost de buna credinta la incheierea contractului comercial cu partea civila si i-a aratat dificultatile financiare in care se gaseste, situatie acceptata de partea civila.
Pentru retinerea infractiunii de inselaciune trebuie sa fie dovedita intentia inculpatului de a induce in eroare pe partea vatamata prin prezentarea unei situatii mincinoase ca fiind adevarata sau invers. In prezenta cauza probele dovedesc ca inculpatul a dat dovada de sinceritate in relatiile cu partea civila si ca i-a prezentat acesteia situatia reala in care se gasea din punct de vedere financiar.
Acceptarea riscului de catre partea civila s-a facut in cunostinta de cauza asa ca nu se poate vorbi de o inducere in eroare, element indispensabil pentru existenta infractiunii de inselaciune.
Simpla emitere a unei file CEC fara disponibil banesc, dar fara scop fraudulos, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asa cum corect s-a retinut la urmarirea penala si de catre ambele instante.
Fiind vorba despre o infractiune de pericol s-a apreciat in mod temeinic si legal ca furnizorul marfii nu poate avea calitatea de parte civila in cauza, acesta urmand sa-si rezolve pretentiile pe calea unui litigiu de o alta natura.
In legatura cu inculpata D.M. este gresita retinerea art. 26 din Codul penal intrucat aceasta a completat personal fila CEC, dar solutia de achitare este corecta pentru ca afirmatiile inculpatului P.S. au determinat-o pe aceasta inculpata sa aiba reprezentarea ca procedeaza in mod legal, si cu acordul partenerului de afaceri.
Chiar reprezentantul acest firme confirma sustinerile inculpatului cu privire la lipsa de disponibil si la intelegerea intervenita, sustineri pe care inculpatul P.S. le-a invederat inculpatei D.M.
Inculpata a savarsit fapta fara vinovatie motiv pentru care si in ceea ce priveste incadrarea juridica retinuta pentru inculpatul P.S. urmeaza sa fie schimbata in sensul aplicarii alin. 2 al art. 31 Cod penal.

Posted: 02 Nov 2006, 13:07
by corect
De unde ai luat speta asta, kinga? :cafea:

Posted: 03 Nov 2006, 16:46
by Scorpion
I. Cu privire la incadrarea juridica a faptei de emitere de cecuri fara disponibil in cont.

Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificata, se pedepseste cu amenda sau cu inchisoare de la 6 luni, pana la un an, in afara de cazul cand fapta constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa, �oricine emite un cec, fara a avea la tras disponibil suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte, de disponibilul avut�.

De retinut, ca textul mentionat a ramas neschimbat de la data adoptarii legii, la data de 1 mai 1934, dispozitia nefacand obiectul modificarilor si completarilor operate prin O.G. nr. 11/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, de modificare a Legii nr. 58/1934 si Legii nr. 59/1934.


Cu tot respectul pentru ICCJ dar infractiunea prevazuta de art. 84 pct. 2 din legea nr. 59/1934 se pedepseste numai cu inchisoare de la 6 luni la un an. Este adevarat ca legea nr. 59/1934 relativ la art. 84 pct. 2 nu a fost modificata in vreun fel de legile ulterioare care fac referire directa la ea, iar pe de alta parte textual articolulprevede sanctiunea amenzii si a inchisorii de la 6 luni la un an......Ceea ce nu are in vedere ICCJ este faptul ca amenda prevazuta in Legea nr. 59/1934 nu este amenda penala a carei reglementare o regasim in codul penal actual. Este vorba in legea nr. 59/1934 de amenda corectionala si reflecta sistemul sanctionator existent in 1934 cand existau cele 4 legiuri din cuprinsul tarii intregite respectiv Codurile din Vechiul Regat, legiuirea ungureasca in Ardeal, cea austriaca in Bucovina si cea ruseasca in Basarabia, unificarea acestora sub aspectul dreptului penal facandu-se prin Codul Penal Carol al II-lea din 18.03.1936. In materie de drept penal exista amenda corectionala, iar aceasta a fost abrogata prin Decretul nr. 544/1954 art. III. In urma acestui decret infractiunea prev si ped de art. 84 pct 2 are un regim sanctionator unic pedeapsa aplicabila fiind inchisoarea de la 6 luni la 1 an nemaiexistant un sistem sanctionator cumulativ si nici vorba de unul alternativ. Apreciez ca modificarile intervenite ulterior prin Codul penal de la 1969 precum si actele normative modificatoare ale legii nr. 59/1934 nu s-au referit sub nici o forma la art. 84 pct. 2 pentru ca acesta avea si are o reglementare clara................neclar este faptul ca s-a pierdut acest aspect din vedere de catre ICCJ.
Culmea este ca in acest sens s-a exprimat si Curtea Constitutionala in urma investirii acesteia cu o exceptie de neconstitutionalitate in materia legii aplicabile contractului de consignatie si care este tot din anul 1934(data la care fiinta amenda corectionala / Deciziile nr. 160/21.09.2000, 225/07.12.2000, 75/25.04.2000)

Desigur cele retinute in cosiderentele deciziei de catre ICCJ poate fi apreciata si ca o scapare dar.........(cum o scapare imi permit, ca o parere personala, sa o consider si asimilarea somatiei de plata cu procedura concilierii prevazute de art. 720.1 C pr.civ.)

Cu stima,

Posted: 03 Nov 2006, 16:53
by kinga
corect wrote:De unde ai luat speta asta, kinga? :cafea:
din programul meu legislativ.
Sincera sa fiu nu am avut timp sa rasfoiesc Revista de Drept Comercial .....am indicat gresit numerele, rectific 4- 10 .

Deci in numerele 4-10 la cap. Titluri de valoare: CECUL . Raspundere in mediul de afaceri

Fraude comise cu cecuri
Conferentiar univ. dr. Medeanu Tiberiu Constantin