Page 1 of 2

Tulburare de posesie -principiul oficialitatii sau nu?

Posted: 30 Apr 2006, 18:58
by leustean
Am un subiect de supus dezbaterii.
Nu stiu daca ati observat, dar textul art. 220 Cod penal nu mai prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cum prevedea anterior. Textul a fost modificat in 2005, dar nu am verificat daca modificarea dateaza de atunci, tocami pentru ca daca ar data de atunci tot nu lamureste problema, avand in vedere 279 C. proc. penala.
In textul art. 220 Cod penal, in prezent, se specifica doar ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
De ce?
Textul anterior era si cu "actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila", nu-i asa? Desigur, cu distinctia neconstitutionala in privinta titularului dreptului de proprietate, dar prevedea expres plangerea prealabila, ceea ce excludea dubiul ca ar putea ca actiunea sa se puna in miscare altfel decat la plangerea prealabila a persoanei vatamate...
Ce scop are aceasta omisiune? De a inlatura prevederea neconstitutionala sau si de a face ca actiunea penala sa se puna in miscare din oficiu in cazul acestei infractiuni, lucru cu totul nou in materie?
Atunci ce facem, pentru ca in art. 279 subzista inca enumerearea infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila adresata direct instantei.
A devenit situatia tulburarii de posesie similara cu cea a seductiei, unde se prevede ca impacarea partilor inlatura rasp. penala, fara insa a se prevedea ca actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila (ceea ce este firesc, avand in vedere subiectul pasiv al infractiunii de seductie, care este o minora si avnd in vedere gradul de pericol sociula al faptei).
Aceasta omisiune face ca in prezent actiunea penala sa se puna in miscare din oficiu?
M-am intrebat adesea daca Irinel Columbeanu nu s-a facut vinovat de aceasta infractiune si daca Parchetul nu trebuia sa se sesizeze din oficiu.
Dar asta este o alta poveste. (Cunoasteti cazul monden, nu? Cu Monica nu stiu cum, care a implinit 18 ani dupa ce a explodat bomba vestii casatoriei ei cu omul de afaceri...)
Asadar : pentru infractiunea de seductie, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, doar impacarea partilor inlaturand raspunderea penala.
Zic bine?
Atunci, daca si la tulburarea de posesie nu se mai prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, rezulta din interpretarea legii ca se va pune in miscare din oficiu? Asa sa fie oare?
Ce o a vrut legiuitorul nostru?
Si atunci, repet, ce facem cu art. 279 care pastreaza enumerarea?
Ce spunem noi la examen, asta vreau sa spun.
Va spun ca specialisti care aplica legea nu au stiut sa imi dea un raspuns clar, invocand practica de ani de zile.
Nici nu sia-u pus problema... 8O
Dar nu asta este in discutie.
Vreau sa stiu clar ce concluzie se desprinde din aceasta omisiune, poate s-a mai sesizat cineva pana acum, dar eu acum m-am trezit.
Ce parere aveti?

Posted: 30 Apr 2006, 19:01
by leustean
Erata :si-au...nu sia-u

Posted: 30 Apr 2006, 19:16
by florian267
ne-am certat mai de mult si am ajuns la concluzia ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar pastrarea enumerarii de la 279 edoar o eroare legislativa (probabil votau nepotii...).

Cat despre Irinel, fapta sa nu constituie seductie intrucat s-a tinut de cuvant si a luat-o pe fata cu acte....

Re: Tulburare de posesie -principiul oficialitatii sau nu?

Posted: 30 Apr 2006, 19:20
by krisstina
leustean wrote:Si atunci, repet, ce facem cu art. 279 care pastreaza enumerarea?
Nu este un caz de abrogare tacita?

Abrogarea poate fi expresa, cand actul nou o pronunta direct, sau tacita, cand dispozitiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou.

Posted: 30 Apr 2006, 20:30
by leustean
Irinel nu a facut pasul.
Daca este asa cum spuneti voi si nu fluier in bisercia la examen daca spun "din oficiu", este o veste mare si va garantez ca nu o stie nimeni dintre cei care se ocupa direct cu aplicarea legii.
Mai vreau niste indicii, argumente, sa fiu sigur ca nu comit gafe.
Articole, bla bla, ceva...
Multumesc, asa spusesem si eu si au cascat unii ochii mari cat cepele.

Posted: 30 Apr 2006, 21:30
by wittmann
Da, putem spune ca e vorba de o abrogare tacita.

Re: Tulburare de posesie -principiul oficialitatii sau nu?

Posted: 01 May 2006, 07:54
by sofia
leustean wrote:Vreau sa stiu clar ce concluzie se desprinde din aceasta omisiune, poate s-a mai sesizat cineva pana acum, dar eu acum m-am trezit.
Ce parere aveti?
In data de 23.03.2006, Ilie Botos, a declarat recurs in interesul legii, si Sectiile Unite ale ICCJ se vor pronunta asupra acestei probleme.

Acesta este constinutul cererii de recurs:

"C a t r e

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

In temeiul art.4142 alin.1 din Codul de procedura penala si art.25 lit.a din Legea nr.304/2005 privind organizarea judiciara republicata, declar

RECURS IN INTERESUL LEGII

in vederea stabilirii, in raport de dispozitiile art.279 alin.2 lit.a din Codul de procedura penala si art.220 din Codul penal modificat prin Legea nr.247/2005, daca plangerea se adreseaza direct instantei de judecata sau organului de cercetare penala.



Examenul jurisprudentei evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al acesteia, astfel :

1. Unele instante au apreciat ca sunt competente sa procedeze la judecarea cauzelor penale ce au ca obiect infractiunea prevazuta de art.220 din Codul penal, fiind sesizate direct prin plangerea persoanei vatamate (anexele nr.1-119).



2. Altele au considerat ca plangerea trebuie sa fie adresata organelor de cercetare penala, instantele putand fi sesizate sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie numai prin rechizitoriu. (anexele nr.120 - 265).



Apreciez ca ultima solutie este cea corecta.



Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs in interesul legii sunt urmatoarele:

Potrivit Titlului IX pct.2 al Legii nr.247 din 19 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial nr.653 din 22 iulie 2005, articolul 220 din Codul penal va avea urmatorul cuprins :

"Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Daca fapta prevazuta in alin.1 se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta in alin.2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".

*

* *



Savarsirea unei infractiuni determina crearea unui raport juridic penal de conflict, iar pentru ca ordinea juridica sa fie restabilita prin aplicarea sanctiunii prevazute de lege pentru infractiunea comisa, trebuie ca raportul juridic de conflict sa fie adus in fata organelor judiciare, pentru ca acesta sa cerceteze si sa decida daca exista realmente fapta, daca ea cade sub incidenta legii penale si daca este cazul sa aplice o sanctiune si care anume.

Raspunderea penala, ca institutie fundamentala a dreptului penal, are la baza urmatoarele principii : infractiunea este singurul temei al raspunderii penale, personalitatea raspunderii penale, unicitatea raspunderii penale (non bis in idem), celeritatea raspunderii penale, inevitabilitatea raspunderii penale, individualizarea raspunderii penale si prescriptibilitatea raspunderii penale.

Potrivit principiului inevitabilitatii raspunderii penale, savarsirea unei infractiuni trebuie sa conduca inevitabil la aplicarea pedepsei cu exceptia cazurilor in care, potrivit legii, raspunderea penala este inlaturata.

Inevitabilitatea raspunderii penale este legata si de principiul fundamental constitutional potrivit caruia "Nimeni nu este mai presus de lege" (art.16 alin.2), ambele fiind asigurate si prin actiunea principiului oficialitatii actiunii penale in vederea tragerii la raspundere penala si sanctionarii infractorului. Organele competente au obligatia, conform art.2 din Codul de procedura penala, de a actiona din oficiu ori de cate ori sunt sesizate cu savarsirea unei infractiuni pentru a face imposibila orice eludare a raspunderii penale, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Potrivit art.131 alin.1 din Codul penal, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri constituie o cauza de inlaturare a raspunderii penale.

Totodata, in conformitate cu prevederile art.279 alin.1 din Codul de procedura penala, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanelor vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara aceasta plangere.

Din interpretarea logica a dispozitiilor legale mentionate se constata ca ori de cate ori legea nu prevede expres exceptia conditionarii punerii in miscare a actiunii penale de existenta unei plangeri prealabile a persoanei vatamate, actiunea penala se pune in miscare din oficiu.

In alineatul 2 lit.a) al articolului 279 din Codul de procedura penala, se prevede ca plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art.180, 184 alin.1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut.

Pana la adoptarea Legii nr.247/2005, pentru fiecare din cele 8 infractiuni enumerate de art.279 alin.2 lit.a), legiuitorul a prevazut expres ca "actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate".

In schimb, prin Legea nr.247 din 19 iulie 2005, dispozitia de incriminare a infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta de art.220 din Codul penal, a fost modificata atat in ceea ce priveste elementele de drept substantial (continutul constitutiv si sanctiune), cat si procedural, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Referitor la acest ultim aspect, este evident ca s-a renuntat la conditia de pedepsibilitate si procedibilitate in materia acestei infractiuni.

Concluzia nu poate fi decat aceea ca aceasta infractiune nu va fi urmarita si pedepsita din oficiu, sesizarea instantei urmand a se face numai prin rechizitoriu.

De altfel, aceeasi concluzie rezulta si din faptul ca sanctiunile au fost substantial majorate; aceasta semnifica faptul ca pericolul social generic apreciat de legiuitor este mult mai mare in actuala reglementare, ceea ce impune ca aceasta infractiune sa fie scoasa din regimul disponibilitatii si inclusa in cel al oficialitatii.

Faptul ca dispozitiile procedurale ale art.279 alin.2 lit.a) mentin inca conditia de procedibilitate si pedepsibilitate nu contrazice concluzia de mai sus, aceea a aplicarii principiului oficialitatii, intrucat reprezinta o simpla inadvertenta legislativa, care se inlatura interpretand vointa legiuitorului si insesi ratiunile de existenta ale dreptului procesual si raporturile acestuia cu dreptul substantial.

Astfel, ratiunea dispozitiilor procesuale si procedurale este de a dinamiza institutiile de drept substantial, neputand exista in absenta acestora.

Altfel spus, dispozitiile procesuale si procedurale au un caracter subsecvent celor substantiale, consecinta fiind aceea ca existenta normei procesuale este conditionata de existentei celei penale.

Prin urmare, aplicand principiul accesorium sequitur principale, inlaturarea tezei I a alineatului 4 al articolului 220 din Codul penal determina inaplicabilitatea dispozitiilor art.279 alin.2 lit.a) din Codul de procedura penala cu privire la infractiunea de tulburare de posesie. In consecinta, in cazul infractiunii de tulburare de posesie, fiind obligatorie faza urmaririi penale, instanta nu poate fi legal sesizata decat prin rechizitoriu.



Pentru aceste motive, in scopul interpretarii si aplicarii unitare a legii solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii in urmatorul sens :

"Sesizarea instantei de judecata in cazul infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art.220 din Codul penal se face din oficiu, prin rechizitoriu"."

practica

Posted: 01 May 2006, 19:02
by bonsa
din Cluj trimite acum toate tulburarile de posesie la Parchet pt efectuarea rechizitoriului.
pana acum, parerile erau impartite.

Posted: 03 May 2006, 10:21
by safar_kardan
Legea 247/2005 modifica art. 220 si art. 44 Cod penal. Practica juridica ulteriora modificarilor, arata ca majoritatea magistratilor nu si-au insusit aceste reglementari.

Conditia plangerii prealabile a fost elimitata din ratiuni de practica judiciara. Daca avem in vedere art 284 alin 1 din Codul de procedura penala, observam ca pentru introducerea plangerii prealabile este stipulat un termen de 2 luni de la data cand s-a cunoscut faptuitorul. Or, in practica, acesta invoca de multe ori ocuparea cu mai mult de doua luni, fapt ce determina respingerea actiunii ca tardiva. Este, de altfel, si motivul pentru care s-a incriminat si refuzul de a parasi imobilul astfel ocupat, pentru a da posibilitatea partii vatamate de a face plangere in cazul in care terenul i-a fost ocupat anterior aparitiei legii si la momentul respectiv i-a fost respinsa cererea ca tardiva. Refuzul este usor de probat si da posibilitaea p.v. de a adresa o noua cerere in apararea drepturilor sale.

O alta situatie, vizeaza refuzul faptuitorului de a elibera terenul dupa punerea in posesie efectuata de executorii judecatoresti, in executarea unei hotarari judecatoresti. Practica judiciara ulterioara intrarii in vigoare a Legii 247/2005 retine nerespectarea hotararii judecatoresti, dar nu si infractiunea de tulburare de posesie. Or, continutul acestei actiuni este usor de delimitat. Daca nerespectarea hotararii judecatoresti incrimineaza impotrivirea la executarea unei hotarari judecatoresti prin amenintare fata de organul de executare, tulburarea de posesie incrimineaza ocuparea abuziva a imobilului dar si refuzul faptuitorului de a se retrage de pe imobilul astfel ocupat.

Referitor la sesizarea instantei, aceasta nu poate fi legal sesizata decat prin rechizitoriu, fiind obligatorie faza urmaririi penale.

Posted: 03 May 2006, 12:54
by cristinuzza
Abia acum am citit ce a postat Sofia! Dar acum am o mica problema.... care este efectul recursului intentat de Botos asupra cauzelor aflate pe rol la judecatorii in momentul asta, sesizate la plangerea prealabila, nu prin rechizitoriu?

Am chiar maine termen exact pe asa ceva, si nu stiu cum sa procedez. Eu initial am trimis plangerea la parchet, dar cei de-acolo au trimis judecatoriei cauza spre solutionare. Iar cand am invocat exceptia nelegalitatii sesizarii instantei, mi s-a respins pe motivul ca Biblia lor (a judecatorului si a procurorului) este Cpp, si ca, atata timp cat acolo nu s-a modificat nimic la art. 279, ei merg in continuare pe necesitatea plangerii prealabile.

Mi s-a sugerat sa fac acum o cerere de suspendare a cauzei pana la solutionarea recursului lui Botos...

Voi ce parere aveti?

Posted: 03 May 2006, 13:05
by leustean
Pai Biblia lor nu spune ca in procesul penal, chiar si declansat la plangerea prealabila a partii vatamate suspendarea nu poate opera la cererea partii, ci doar in conditiile art.303 CPP?
Nu sintem in civil, sa fie incidente dispozitiile privitoare la suspendarea la cererea partilor.
Cum vine asta?
Cerere de suspendare a procesului penal pana se solutioneaza recursul in interesul legii?
Trebuie sa pui concluzii pe nelegala sesizare a instantei, nu ai incotro.
Trebuie apreciata data plangerii.
Daca data formularii plangerii este ulterioara modificarii art 220 Cod penal, pui concluzii de nelegala sesizare a instantei, caz de nulitate absoluta, vezi art. 197. Lipseste in cazul acesta plangerea prealabila (lipsa plangerii exista si atunci cand nu au fost respectate dispozitiile legale pentru formularea acesteia) si este caz de incetare a procesului penal (art. 10 lit. f).
Daca data sesizarii prin plangere este anterioara modificarii, sesizarea instantei este legala.
Dar sa ceri suspendarea nu poate fi vorba.
tine-ne la curent.
Sint curios.

Posted: 03 May 2006, 13:05
by leustean
Pai Biblia lor nu spune ca in procesul penal, chiar si declansat la plangerea prealabila a partii vatamate suspendarea nu poate opera la cererea partii, ci doar in conditiile art.303 CPP?
Nu sintem in civil, sa fie incidente dispozitiile privitoare la suspendarea la cererea partilor.
Cum vine asta?
Cerere de suspendare a procesului penal pana se solutioneaza recursul in interesul legii?
Trebuie sa pui concluzii pe nelegala sesizare a instantei, nu ai incotro.
Trebuie apreciata data plangerii.
Daca data formularii plangerii este ulterioara modificarii art 220 Cod penal, pui concluzii de nelegala sesizare a instantei, caz de nulitate absoluta, vezi art. 197. Lipseste in cazul acesta plangerea prealabila (lipsa plangerii exista si atunci cand nu au fost respectate dispozitiile legale pentru formularea acesteia) si este caz de incetare a procesului penal (art. 10 lit. f).
Daca data sesizarii prin plangere este anterioara modificarii, sesizarea instantei este legala.
Dar sa ceri suspendarea nu poate fi vorba.
tine-ne la curent.
Sint curios.

Re: Tulburare de posesie -principiul oficialitatii sau nu?

Posted: 03 May 2006, 13:08
by rechtstaad
leustean wrote: M-am intrebat adesea daca Irinel Columbeanu nu s-a facut vinovat de aceasta infractiune si daca Parchetul nu trebuia sa se sesizeze din oficiu.
Dar asta este o alta poveste. (Cunoasteti cazul monden, nu? Cu Monica nu stiu cum, care a implinit 18 ani dupa ce a explodat bomba vestii casatoriei ei cu omul de afaceri...)
Poti proba ca i-a facut promisiuni de casatorie in scopul de a avea cu el raport cat timp ea era minora ? Poti proba ca actul s-a consumat ? Din cate stiu nu e incriminata casatoria cu o minora. Pentru ce s-ar fi sesizat parchetul din oficiu ?

Posted: 03 May 2006, 13:23
by leustean
Nu, evident, nu poti.
Dar atunci spune-mi si mie cand se va putea sesiza parchetul vreodata DIN OFICIU pentru o astfel de infractiune (ne referim la seductie)?
Fiindca este o infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, chiar daca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Si atunci, in absenta unei sesizari a persoanei vatamate care sa spuna "am cedat, fiindca mi-a promis ca se va casatori cu mine, dar el nu a facut-o", cum se va putea vreodata sesiza parchetul?
Cred ca mai degraba aici era nedumerirea mea, in rest vorbisem in treacat despre subiect, legat de impacarea partilor (similitudine cu tulburarea de posesie), insa nu neg ca am stat si m-am intrebat cand anume poate sa se sesizeze cu adevarat din oficiu Parchetul pentru seductie. Niciodata?

Posted: 20 Jun 2006, 16:17
by norocel
Prin decizia nr. XX din 12 iunie 2006, Sectiile Unite au decis ca:

"Pentru infractiunea de tulburare de posesie prevazuta in art. 220 din Codul penal. Astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Titlul IX al Legii nr. 247/2005, sesizarea instantei se face din oficiu, prin rechizitoriu".