Art. 20 din legea 554/2004 neconstitutional

[sebi77]

DECIZIA NR.189
din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004

Publicata in Monitorul Oficial nr.307 din 05.04.2006


Ioan Vida
- presedinte
Nicolae Cochinescu
- judecator
Aspazia Cojocaru
- judecator
Constantin Doldur
- judecator
Acsinte Gaspar
- judecator
Gábor Kozsokár
- judecator
Petre Ninosu
- judecator
Ion Predescu
- judecator
Antonia Constantin
- procuror
Mihai Paul Cotta
- magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala in Dosarul nr.2541/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal, raspunde Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin consilier juridic, si S.C. Eybl Textile SRL, prin avocat.
Reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia. Se sustine ca art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 incalca prevederile art.21 si art.129 din Constitutie, deoarece redactarea lor ambigua permite judecatorilor sa adauge la lege. Totodata, arata ca, prin posibilitatea acordata instantelor de judecata de a interpreta in mod subiectiv textul legal criticat, partea interesata este pusa in situatia de a nu putea cunoaste momentul de la care incepe sa curga termenul de recurs atunci cand a participat la dezbateri, dar nu a fost prezenta si la pronuntarea hotararii primei instante.
Reprezentantul S.C. Eybl Textile SRL sustine ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 este inadmisibila, deoarece interpretarea acestora nu este o problema de constitutionalitate, ci apartine competentei instantelor de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila, considerand ca aceasta vizeaza aspecte care tin de interpretarea si aplicarea legii, iar nu de constitutionalitatea textului de lege criticat.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr.2541/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat de autorii exceptiei impotriva sentintei prin care s-a dispus anularea unor acte administrativ-fiscale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004 contravin dispozitiilor art.21, art.24 alin.(1), art.61 alin.(1) si ale art.129 din Constitutie. Astfel, considera ca "formularea ambigua a acesui text de lege permite judecatorilor sa nnlegiferezenn, respectiv sa adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si partilor fata de care termenul de recurs curge de la pronuntare, respectiv de la comunicare." Intrucat textul de lege criticat nu precizeaza in mod expres cazurile in care termenul legal de 15 zile de declarare a recursului curge de la pronuntare, si cazurile in care termenul de declarare a recursului curge de la comunicare, instantele de judecata il interpreteaza "ca fiind o dispozitie derogatorie de la prevederile art.301 din Codul de procedura civila si obligatorie pentru instanta."
Dispozitiile legale criticate restrang, astfel, dreptul la aparare al partilor prezente la dezbateri, carora nu li s-au comunicat hotararea, precum si accesul liber la justitie, deoarece sunt obligate sa promoveze o cale de atac fara sa cunoasca considerentele hotararii pronuntate pentru a putea motiva recursul.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia este intemeiata. Se arata, in motivarea acestei opinii, ca, intrucat textul de lege criticat nu precizeaza cazurile, conditiile si partile fata de care termenul de recurs curge de la pronuntare, respectiv de la comunicare, incalca prevederile art.21 alin.(3) si art.129 din Constitutie.
In conformitate cu prevederile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art.21, art.24 si art.129 din Constitutie. In acest sens, este mentionata Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1994.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), art.2, art.3, art.10 si art.29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1154 din 7 decembrie 2004, care au urmatorul cuprins: "(1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare."
Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca redactarea imprecisa a textului legal criticat ii pune pe judecatori in situatia sa adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si partilor fata de care termenul de recurs in care poate fi atacata hotararea primei instante curge de la pronuntare, respectiv de la comunicare, contravenind astfel prevederilor art.21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, art.24 alin.(1) din Constitutie referitor la garantarea dreptului la aparare, art.61 alin.(1) din Constitutie referitor la rolul Parlamentului si ale art.129 din Constitutie privind folosirea cailor de atac.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata.
Potrivit art.21 din Constitutie, "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime."
Principiul accesului liber la justitie consacrat prin textul citat din Legea fundamentala implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de instantele de judecata.
In acest sens, s-a pronuntat in mod constant si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, de exemplu, in cazul Rotaru impotriva Romaniei, 2000, a statuat ca "o norma este nn numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita", iar in cazul Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, a decis ca "[...] cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila."
In cauza de fata, Curtea Constitutionala constata ca legiuitorul a prevazut, in textul de lege supus controlului, ca hotararea pronuntata in prima instanta de catre instanta de contencios administrativ poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare, fara sa precizeze, in ce conditii si pentru care participant la proces, termenul de recurs se raporteaza la unul din cele doua momente procesuale.
Problema nu ar putea fi rezolvata prin aplicarea prevederilor Codului de procedura civila, la care face trimitere art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004, deoarece Codul de procedura civila face distinctii clare, in sensul ca termenul de recurs curge, pentru procuror, de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea hotararii, iar pentru parti, de la comunicarea hotararii. (Art.301 si art.284 din Codul de procedura civila). Or, art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004, care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, nu face nici o distinctie si, datorita redactarii restrictive si neconditionate ("de la pronuntare ori de la comunicare"), nici nu lasa posibilitatea aplicarii normelor de diferentiere prevazute in art.301 si art.284 din Codul de procedura civila.
In aceste conditii, judecatorul este constrans sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala in afara legii, adica substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunta asupra recursului cu judecarea caruia a fost investit, incalcand astfel dispozitiile art.1 alin.(4) din Constitutie, privind separatia puterilor.
Pe de alta parte, partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs hotararea pronuntata de instanta de contencios administrativ in prima instanta, ceea ce face ca accesul lor la justitie pe calea exercitarii caii de atac prevazute de lege sa fie incert si aleeatoriu, adica limitat.
Astfel, datorita impreciziei sale, art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004 contravine si prevederilor art.21 alin.(1) si art.129 din Constitutie
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1, art.2, art.3, art.11 alin.(1) lit.A. d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala in Dosarul nr.2541/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din 2 martie 2006.

[sebi77]

Pai in cazul asta care este termenul de recurs pe o cauza de contecios administrativ?

[teodora29]

Greu de raspuns...

[SoSlow]

Buna intrebare

[attorneyatlaw]

a fost considerata neconstitutionala formularea "curge de la pronuntare sau de la comunicare"
Pe cale de consecinta termenul de recurs va curge de la comunicare, conform dreptului comun (pr. civ) pana cand legiutorul va modifica legea si va spune clar ce si de unde curge.