Page 1 of 1

Ordinul prefectului.

Posted: 27 Feb 2007, 19:40
by valic
In baza legii 18/n91 cu modificarile ulterioare si in conditiile art.23 se constata dreptul de proprietate asupra unui teren si se emite un ordin al prefectului. Persoana in cauza vrea sa vanda terenul.Nu are alte acte de proprietate decat acest ordin al prefectului, pe baza caruia s-a facut cadastrul/intabularea.Se poate ?

Posted: 28 Feb 2007, 16:38
by BABI
Poate sa faca vanzarea, mai ales ca are si carte funciara. Daca terenul este intabulat inseamna ca Ordinul prefectului este actul de proprietate al acestuia. Bafta.

Ordinul prefectului

Posted: 29 May 2007, 16:18
by valic
Antecontract v-c:
Acte de proprietate pt. teren-ordinul prefectului(art.23 lg.18/91, raportat la dispozitiile art.8 din lg.42/90), act de dezmembrare+intabulare.Pt. casa exista o autorizatie de construire, receptia lucrarilor, numar postal.Pe baza acestor acte se doreste un precontract, urmand ca pana la v-c efectiva sa se obtina cadastrul,intabularea,etc.
3 notari si trei pareri diferite, dar intrebarea(notarilor) care persista e cum s-a obtinut acest ordin al prefectului si concluzia..nu se poate face contr.,desi actele sunt in regula.Cine poate sa-mi spuna de ceva spete cu acest ordin sau ceva asemanator? Va rog!

Posted: 29 May 2007, 18:04
by valic
Chiar nimeni nu a intalnit o situatie in care actul de proprietate e ordinul prefectului.Cum ati procedat? E vorba de bani multi la mijloc, in sensul ca se da un avans mare, iar restul de bani se vor plati prin credit, asa ca se pune problema daca unii dintre notari au ridicat o asemenea problema, ce o sa spuna banca! Ei doresc aceasta casa, avansul a fost obtinut greu si nu as dori sa-l piarda. :-(

Posted: 01 Jun 2007, 09:43
by lightning
uite o speta gasita repede (cu teren atribuit prin ordinul prefectului); mai caut una cat de cat ca a ta

Decizia nr. 104
Dosar nr. 958/2003






Sedinta publica de la 14 ianuarie 2004



Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Tribunalul Vaslui, prin sentinta civila nr. 1155 din 21 octombrie 2002, a respins contestatia formulata de F.I. si F.V. impotriva dispozitiei nr. 650 din 6 august 2001 a Primarului Municipiului Barlad, data in aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 215/2001, prin care s-a propus completarea in echivalent a despagubirii acordate contestatorilor pentru imobilul construit situat in Barlad, demolat in baza Decretului de expropriere nr. 101/1987 si s-a respins cererea persoanelor indreptatite privind acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafata de 458 mp teren aferent locuintei demolate, care a facut obiectul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Sentinta primei instante a fost mentinuta de Curtea de Apel Iasi care, prin decizia civila nr. 3 din 14 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.

Pentru a hotari astfel, instantele au avut in vedere dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 referitoare la modalitatea de despagubire a persoanei indreptatite al carei imobil cu destinatie de locuinta nu poate fi restituit in natura (in speta aceasta fiind demolata) si dispozitiile art. 8 alin. (1) privind neincidenta aceleiasi legi in cazul terenurilor al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 si Legea nr. 1/2000 (in speta contestatorii fiind pusi in posesia unei suprafete de 408 mp + 90 mp teren atribuita, prin compensare, pe un alt amplasament.

Impotriva deciziei instantei de apel contestatorii au declarat recurs intemeiat pe motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 4, 7, 8 si 9 C. proc. civ., in dezvoltarea carora reitereaza sustinerile formulate in apel vizand, pe de o parte, compunerea nelegala a completului de judecata in fata instantei de fond, si neparticiparea procurorului la dezbateri, iar pe de alta parte, nesolutionarea cererii lor de atribuire a unui alt imobil, prin compensare si neclarificarea "situatiei juridice si a valorii de inventar" privind imobilul.

Recursul nu este fondat.

Imobilul contestatorilor, teren cu constructii, a fost expropriat pentru cauza de utilitate publica - construirea unor blocuri de locuinte - in care scop locuinta expropriata a fost demolata, cu plata unei despagubiri in valoare de 80.000 lei (in anul 1987).

Scopul exproprierii a fost realizat, in zona construindu-se un ansamblu de blocuri de locuinte amplasate inclusiv pe terenul ce a apartinut reclamantilor.

Astfel fiind, in ceea ce priveste terenul, restituirea in natura nefiind posibila, prin Ordinul Prefectului Judetului Vaslui nr. 28din 18 martie 1997 emis in baza Legii nr. 18/1991 reclamantilor le-au fost atribuite, in compensare, suprafetele de teren situate in str. R., respectiv 408 + 90 mp, cum rezulta si din procesele verbale de punere in posesie nr. 12943 din 10 septembrie 1997 si nr. 12944/1997.

Ca urmare, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit carora, sub incidenta prezentei legi nu intra terenurile al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata si prin Legea nr. 1/2000.

In considerarea celor ce preced si a dispozitiilor art. 1 alin. (2), respectiv alin. (2) teza II din Legea nr. 10/2001, instantele au retinut, corect, ca posibilitatea acordata persoanelor indreptatite de a opta pentru un anumit tip de despagubiri, expres mentionate, nu echivaleaza cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniul detinatorului.

In ceea ce priveste constructia demolata, au fost avute in vedere dispozitiile art. 18 lit. b) si ale art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care prevad modalitatea de stabilire a valorii constructiilor expropriate ce nu mai exista la data intrarii in vigoare a legii, precum si dispozitiile art. 12 alin. (2), care indreptatesc persoana in cauza sa primeasca, in completarea despagubirii primite, diferenta de la valoarea actualizata a acesteia cu indicele inflatiei pana la valoarea corespunzatoare a imobilului, modalitatile si cuantumul despagubirilor urmand a fi reglementate prin dispozitiile speciale la care fac trimitere art. 38 si art. 40 din Legea nr. 10/2001.

In sfarsit, examinand critica vizand neparticiparea procurorului si compunerea nelegala a completului de judecata la prima instanta, curtea de apel a retinut si motivat, corect, ca dispozitiile legii speciale si ale codului de procedura civila nu prevad obligativitatea participarii procurorului in cauze de natura celei dedusa judecatii si ca sentinta a fost data de judecatorii care au constituit completul de judecata in fata caruia s-a dezbatut cauza in fond, intre ei neregasindu-se judecatorul ce s-ar fi pronuntat intr-o cauza solutionata in contencios - administrativ urmata intre aceleasi parti.

Fata de cele ce preced recursul se priveste ca nefondat si urmeaza a fi respins ca atare

Posted: 01 Jun 2007, 18:35
by madalina
C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 1216 din 27 iunie 1996
Nota: Legea nr. 18/1991 a fost republicata in M. Of. nr. 1/5.01.1998, astfel incat art. 23 a devenit art. 24.

Reclamantii P.S. si P.D. au cerut anularea ordinului nr. 426 din 26 octombrie 1993 al Prefectului Judetului Suceava prin care s-a atribuit numitei E.T. un teren in suprafata de 883 mp situat in orasul Radauti.

In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca terenul mentionat este proprietatea lor, imprejurare pe care inteleg sa o dovedeasca cu mai multe hotarari judecatoresti, precum si cu actul de vanzare-cumparare autentificat.

Curtea de Apel Suceava, sectia civila si de contencios administrativ, prin sentinta nr. 78 din 24 martie 1995, a respins ca neintemeiata actiunea.

Pentru a pronunta aceasta solutie, curtea de apel a stabilit ca E.T. a primit de la fosta C.A.P. Radauti un teren cu dare in plata pe care a ridicat o casa si mai multe anexe gospodaresti, terenul aferent fiind, conform masuratorilor, in suprafata de 883 mp, asa incat, potrivit dispozitiilor art. 22 si 35 din Legea nr. 18/1991, Prefectul judetului Suceava in mod intemeiat a emis ordin de atribuire a terenului in proprietatea intimatei E.T.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii cu motivarea ca intimata E.T. a primit de la fosta C.A.P. Radauti un teren cu act de dare in plata in suprafata de numai 300 mp, dar s-a extins peste limitele aratate si a ridicat fara autorizatie mai multe anexe pe terenul de 883 mp, diferenta facand parte din terenul cu care recurentii au intrat in fosta C.A.P.

Recursul nu este fondat.

Dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 stabilesc ca terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane indreptatite, pentru constructia de locuinte si anexe gospodaresti, raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori, chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate, indiferent in ce mod, de la fostii proprietari. Acestia din urma vor fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta, in intravilan, sau, in lipsa, cu teren extravilan in imediata vecinatate.

Dispozitiile art. 24 din aceeasi lege stabilesc insa ca, in cazul in care cooperativa agricola de productie a atribuit loturi in folosinta unor cooperatori, in gradinile din intravilanul fostilor proprietari, asemenea terenuri revin de drept in proprietatea detinatorilor initiali.

Or, in cauza, in mod intemeiat prima instanta a stabilit ca intimata E.T. este indreptatita sa i se atribuie proprietatea asupra terenului in suprafata de 883 mp care cuprinde casa si anexele gospodaresti, astfel cum rezulta din probele cauzei, chiar daca terenul a apartinut anterior colectivizarii reclamantilor.

In ceea ce priveste lotul in folosinta detinut pana in anul 1991 de catre E.T., acesta a fost atribuit recurentilor, carora li s-a emis si titlul de proprietate pe terenul la care sunt indreptatiti potrivit dispozitiilor Legii nr. 18/1991.

Fata de cele aratate rezulta ca au fost respectate atat dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 privind terenurile pentru constructia de locuinte si anexe gospodaresti, cat si cele ale art. 24 din lege referitoare la loturile in folosinta.

In conditiile in care recurentii, in calitatea lor de fosti proprietari, sunt indreptatiti la compensare cu teren echivalent, se constata ca nu sunt vatamati in drepturile lor recunoscute de lege.

Fata de cele aratate, recursul urmeaza a fi respins.






C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 202 din 1 martie 1995
Nota: Legea nr. 18/1991 a fost republicata in M. Of. nr. 1/5.01.1998, astfel incat art. 23 a devenit art. 24, iar art. 25 a devenit art. 26.

Reclamantii S.V. si G.M. au chemat in judecata Consiliul Local al Orasului Techirghiol si Prefectul Judetului Constanta, solicitand obligarea paratilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren in suprafata de 3000 mp situat in orasul Techirghiol.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia de contencios administrativ, prin sentinta civila nr. 472 din 29 septembrie 1994, a admis actiunea si a obligat Consiliul Local al orasului Techirghiol sa propuna Prefectului Judetului Constanta atribuirea prin compensare in proprietatea reclamantilor, in intravilanul orasului Techirghiol, a unui teren in suprafata de 3000 mp, echivalent cu terenul ce a format obiectul actului de vanzare-cumparare din 1923.

Totodata, Prefectul Judetului Constanta a fost obligat sa emita ordin pentru atribuire, prin compensare, in proprietatea reclamantilor, in intravilanul orasului Techirghiol a unui teren in suprafata de 3000 mp.

Impotriva sentintei a declarat recurs Consiliul Local al Orasului Techirghiol, sustinand ca, in mod gresit, instanta a admis actiunea, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 35 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, iar nu dispozitiile art. 23 si 25 din aceeasi lege si ca terenul reclamantilor nu putea fi restituit in natura, nefiind liber, ci afectat de blocuri de locuinte.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 35 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, sunt supuse restituirii terenurile din intravilan, daca sunt libere de constructii si neafectate de detalii de sistematizare si se afla in administrarea primariilor, fiind proprietate de stat.

In cauza, este necontestat ca terenul reclamantilor in suprafata de 3000 mp, a carui restituire se solicita, este situat in intravilanul orasului Techirghiol, nefiindu-i aplicabile dispozitiile art. 23 si 25 din Legea nr. 18/1991, care se refera la terenurile ce au fost atribuite, de cooperative, cooperatorilor sau altor persoane indreptatite, pentru constructia de locuinte si anexe gospodaresti, ci dispozitiile art. 35 alin. (5) din aceeasi lege.

Se constata, insa, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 35 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, intrucat terenul pretins de reclamanti este ocupat de blocuri de locuinte, incat, nefiind liber, nu poate fi restituit.

Dispozitiile art. 23 si 25 din Legea nr. 18/1991, care se refera la compensare cu teren echivalent, nu sunt aplicabile in speta, cat timp terenul a carui restituire se cere de catre reclamanti este teren intravilan si nu a apartinut fostei cooperative agricole de productie, intimatii-reclamanti nefiind membri cooperatori.

Prin admiterea recursului declarat de parat, urmeaza a se casa hotararea atacata si a se respinge actiunea.

Posted: 01 Jun 2007, 19:04
by madalina
Si de ce nu vor sa perfecteze actul? Ca eu n-am inteles....

Posted: 02 Jun 2007, 22:20
by valic
Merci! :floare: Au reusit sa faca antecontract, dar la un notar care cunostea situatia terenurilor.
De ce au refuzat primii notarii? Intrebare notar:"Cum ati obtinut ordinul prefectului?"
Raspuns:Sunt smecher/Mi l-a dat primarul./Nu am avut dreptul, dar m-am descurcat?".
Aveau o adeverinta de la primarie prin care li se atribuia nr.postal cu data de ....maine.Asta +multe altele au facut ca 3 notari sa refuze sa incheie antecontr.