simulatie - speta

Discutii privind Dreptul Civil, Noul Cod Civil si Noul Cod de Procedura Civila
lilix2

simulatie - speta

Post by lilix2 » 23 Aug 2005, 16:50

sotii au vandut casa dobandita in timpul casatoriei, socrilor lui, pentru a nu fi urmarita de creditorii personali ai sotului vanzator. Ulterior, sotul vanzator se inbolnaveste iar sotia promoveaza divortul concomitent cu ordonnanta presedintiala promovata de parintii ei pentru evacuarea ginerelui din imobil. In speta vanzarea a fost fictiva, socrii nefacand nici un act de preluare a imobilului de la data cumpararii - 1986 - si pana la data cererii de evacuare. Sotul bolnav inca doreste sa -si obtina contributia sa la achizitia imobilului. Cum poate demonstra simulatia cand nu are la dispozitie nici un contrainscris si nici martori nu pot fi audiati (nu au cunoscut operatiunea de vanzare decat rudele sotiei)? Ce actiune se poate promova si cum o probeaza?

excalibur

Post by excalibur » 23 Aug 2005, 16:57

Si cum crezi ca ar fi admisibila o actiune in declararea simulatiei cand se invoca fraudarea legii chiar de catre cel care ar urma sa aiba calitatea de reclamant?

aho

Post by aho » 23 Aug 2005, 16:58

Actiune in constatarea simulatiei. Exista in c.civ. si o prezumtie de gratuitate privind vanzarile intre copii si parinti. Se pune insa problema legalit. simulatiei, sc. concret fiind ilicit, fapt ce atrage atat nulit. a. simulant cat si a a. simulat.

roxanagalateanu

Post by roxanagalateanu » 23 Aug 2005, 17:32

intre parti dovada nu se poate face numai cu contrainscris? iar prezumtia aceea de gratuitate eu credeam ca este instituita numai in favoarea mostenitorilor rezervatari. e vroba de cea din art 845 c civ?

roxanagalateanu

Post by roxanagalateanu » 24 Aug 2005, 11:16

am gasit o decizie despre o v-c simulata prin interpunere de persoana. si nici in aceasta situatie nu exista un contrainscris.


Simulatie. Necesitatea dovedirii operatiunii juridice (negotium). Cosecintele juridice ale utilizarii simulatiei pentru fraudarea unor legi.

Judecatoria Brasov a retinut in considerentele hotararii de admitere a petitiei urmatoarea stare de fapt:

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat, vanzatorii au instrainat paratei un apartament.

Desi contractul a fost incheiat intre partile de mai sus, reclamantii apreciaza ca acest act a fost simulat prin interpunerea paratei in locul adevaratilor cumpartori, care nu aveau dreptul de a achizitiona locuinta de la persoane fizice. Prima instanta a admis actiunea reclamantilor insa solutia in speta a fost considerata gresita, deoarece nu s-au avut in vedere conditiile esentiale care tin de natura simulatiei.

Simulatia este o operatiune juridica care implica incheirea a doua contracte.

Primul contract pe care partiel nu vor sa-l dea publicitatii, reprezinta vointa reala a acestora, adevaratele raporturi juridice incheiate intre ele si este denumit contrainscris.

Al doilea contract, denumit aparent sau public, este incheiat in scopul de a ascunde existenta primului contract real si respectiv pentru a creea o situatie diferita de cea adevarata.

Reclamantii, desi sustin ca, contractul de vanzare-cumparare este simulat prin interpunerea de persoane, nu au facut dovada in acest sens, respectiv nu au dovedit existenta contrainscrisului, a actului secret si real, care sa fi stabilit o alta situatie decat cea prevazuta in contractul public.

Prin actul secret, care ar fi trebuit sa se incheie intre vanzatori si cumparatoare, trebuia sa se specifice ca adevaratii beneficiari ai contractului sunt alte persoane decat cea care apare in contractul public.

De asemenea se mai poate retine ca necesitatea existentei contrainscrisului ca o conditie a dovedirii simulatiei nu face exceptie in situatia in care partile contractante sau tertii sunt rude apropiate.

In aceste conditii tribunalul a admis apelurile declarate.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamatnii, criticand-o in temeiul art.304 pct.8, 9, 11 Cod procedura civila intrucat se considera, in apel, ca o conditie obligatorie pentru simulatie este existenta unui contrainscris. Desi este unanim acceptat in literatura juridica si in jurisprudenta ca exista o piedica morala care face ca de regula intre rude apropiate sa nu se incheie acte scrise care sa constate vointa secreta a partilor.

Probele administrate confirma existenta operatiunii juridice dovedind cine a fost adevaratii cumparatori.

Se sustine ca prin simulatie nu poate fi eludata o lege care are caracter imperativ, actiunea reclamantilor incercand sa legalizeze o nulitate absoluta in contextul legislatiei anului 1983 (prevederile Decretului 189/1997).

Tocmai acesta este scopul urmarit prin simulatie, de a evita aplicarea unor legi, de a ocoli prevederile prohibitive referitoare la anumite contracte (Constantin Statescu, Corneliu Barsan - “Tratat de drept civil. Teoria generala a obligatiilor"- Editura Academica RSR - pag.92). Prin interpunerea de persoana partile din contractul aparent pot urmari inlaturarea unor dispozitii legale care impiedica efectuarea unor operatiuni juridice de catre anumite persoane.

Recursul a fost respins.

Primul motiv de critica ar fi fost intemeiat daca din interpretarea gramaticala a considerentelor deciziei recurate ar fi reiesit ca s-a ignorat imposibilitatea morala de preconstituire a probelor si dovada actului secret. Dar in cauza, elementul esential si definitoriu al simulatiei actul secret in sensul art.1175 Cod civil, acordul de vointa nu a fost dovedit si prin urmare firesc s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile simulatiei prin interpunere de persoana.

Este adevarat ca s-au facut dovezi ca sotii M. ar fi putut fi cumparatori, in timp ce parata nu ar fi avut venituri, dar dovada existentei negotiumului a acordului de vointa dintre aceste parti nu se poate prezuma ori extrage din posibilitati, ci trebuie dovedita ca in cazul oricarui act juridic une prioritatea apartine vointei reale a partilor.

Or aceasta vointa reala de a incheia un act secret, sub orice forma ar fi fost, nu s-a aprobat in cauza.

Pe de alta parte, si in cazul indeplinirii conditiei de mai sus, simulatia nu ar fi putut fi retinuta, prin ea urmarindu-se fraudarea unei legi (Decretul 189/1977) in vigoare la data respectiva, lege care instituia o incapacitate speciala de protectie pentru terti si care sanctiona incalcarea dispozitiilor ei cu nulitatea absoluta.

Prin urmare, actul fiind nul absolut inca de la nasterea sa, prin frauda la lege si abuz de drept, nu poate produce efectul urmarit prin el insusi, consecinta fiind a invalidarii sale (in acest sens a se vedea T.S., C.D. 1973,1976).

De mentionat este ca decizia recurata a facut corecta aplicare a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, in sensul ca nimeni nu poate invoca incalcarea unei legi in scopul obtinerii unui drept.

Mentinand considerentele deciziei tribunalului si constatand ca celelalte petite ar fi fost o consecinta a existentei simulatiei, fiind inutila cercetarea lor, recursul a fost respins.

lilix2

simulatie - speta

Post by lilix2 » 24 Aug 2005, 18:14

dar vanzarea -cumpararea perfectata in forma autentica intre soti si parintii sotiei a fost de fapt o [color=red]donatie deghizata [/color]intrucat socrii sotului parat [u]nu le-au platit tinerilor niciodata pretul imobilului[/u].
Cum am putea valorifica aceasta situatie in procesul de divort si nu numai?
In fapt sotii, la data vanzarii, nu au inteles sa vanda "pe bune" casa si deci nici nu au primit pretul, vanzarea fiind fictiva. As putea sa valorific aceasta situatie pe calea unei actiuni reconventionale in procesul de divort sau numai printr-o actiune separata?Care?

sofia

Post by sofia » 25 Aug 2005, 09:31

Contractul incheiat cu scopul de a frauda legea este sanctionat cu nulitatea absoluta.
Intrebarea este daca este admisibila o actiune in simulatie introdusa chiar de cel care a incheiat actul cu scopul de a frauda legea?
Eu cred ca nu.
Sau se poate admite actounea dar nu si cererea de repunere a partilor in situatia anterioara?

endimion

Post by endimion » 25 Aug 2005, 12:41

ce lege a fost fraudata ca sa putem vorbi de frauda la lege?
Nu a fost fraudat decat interesul creditorilor care face posibila de catre acestia intentarea actiunii revocatorii, fara a mai fii necesara declararea simultatiei. Actiunea revocatorie poate afecta si actele oneroase daca sunt facute in frauda creditorilor.

Sotul nu poate introduce actiunea pauliana. Dar ar putea intradevar introduce actiunea in declararea simulatiei.

Probelema este ca nu avem donatie indirecta. ci fictivitatea contractului aparent. Daca era donatie indirecta ar fi fost o deghizare totala dar noi avem aici o fictivitate a contractului aparent (vezi statescu si barsan)
Deci sotul trebuie sa dovedeasca ca prin actul secret se anihileaza total contractul public. Prin contrainsris partile marturisesc inexistenta contractului aparent).

Oricum nu vad aplicarea principiului "frauda la lege" pentru ca nu se incearca evitarea unor norme imperative ca la interpunerea de persoane sau fraudarea legii fiscale.
Se fraudeaza creditorii care se pot apara prin actiunea pauliana fara sa mai declare simulatia

voi ce ziceti?

ainsof

Post by ainsof » 25 Aug 2005, 12:49

endimion wrote:ce lege a fost fraudata ca sa putem vorbi de frauda la lege?Nu a fost fraudat decat interesul creditorilor...
Un act care a fost incheiat cu scopul de a sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor, nu are scop ilicit?

endimion

Post by endimion » 25 Aug 2005, 14:12

tind sa cred ca nu...
conform 968 cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice"

nu exista nici o lege care sa interzica acte care fraudeaza interesele creditorilor, exista doar posibilitatea data acestora de a actiona pe calea actiunii pauliene imotriva acelor acte.

Daca toate actele facute in frauda creditorilor ar putea fi anulate in baza 968 (cauza ilicita) nulitate absoluta care mai este utilitatea actiunii pauliene.
Nulitatea absoluta pentru cauza ilicita este mult mai puternica decat actiunea pauliana care produce efecte doar pentru creditorul care o exercita nu si pentru restul tertilo. Si atunci daca sar putea invoca nulitatea absoluta in baza aet968 nu ar mai aveaa nici un rost actiunea pauliana.

Eu cred ca nu se poate invoca art 968 decat 1. decat daca partile urmaresc evitarea unei norme imperative : de exemplu incapacitatii stabilite prin norme exprese in cazul interpunerii de persoane, act speculativ
2. contra bunelor moravuri, si nici aici nu e cazul ( exemplele tipice sunt cu concubinajul si alte chestii)
3. contra ordinii publice- nu este cazul ca interesele creditorilor nu sunt de ordine publica

deci nu exita nici o lege care sa interzica actele in frauda creditorilor si nici frauda la lege nu poate fi...tocmai de aia pt creditori mijlocul de aparare este special, adica actiunea pauliana

nu e asa oare?

sofia

Post by sofia » 25 Aug 2005, 14:16

Cum definesti tu frauda la lege?
Cand vorbesti de cauza distingi intre scopul imediat si scopul mediat?

endimion

Post by endimion » 25 Aug 2005, 14:36

1 frauda la lege consta in operatiunea prin care partile unui raport juridic civil uzand de anumite dispozitii legale isi creeaza in mod voit conditii pentru a se sustrage unor dispozitii legale imperative

2 in general aici cred ca ne referim la scopul mediat care este de a frauda interesele creditorilor. Scopul imediat la contractele sinalagmatice este primirea contraprestatiei.
Ei in cazul nostru scopul mediat al acestui act care este fraudarea intereselor creditorilor nu este unul ilicit, adica menit sa incalce o prevedere legala :)

tu cum argumentezi?

sofia

Post by sofia » 25 Aug 2005, 15:49

Notiunea de "frauda la lege" nu are o definitie legala si in doctrina exista controverse cu privire la sfera de aplicare.

Eu cred ca este vorba despre scopul imediat si nu despre cel mediat pentru ca partile au incheiat un contract de v-c avand drept SCOP fraudarea intereselor creditorilor.
Prin urmare nu este vorba despre o sitiuatie simpla de fraudare a creditorilor ci de o situatie in care actul are ca scop (cauza) fraudarea intereselor acestora.

endimion

Post by endimion » 25 Aug 2005, 16:35

ce vrei tu sa spui e ca actul are ca singur scop fraudarea intereselor creditorilor, si este corect ...dar asta nu il face ilicit sau cu cauza ilicita

pentru a avea o cauza ilicita trebuie ca scopul sa fie prohibit de lege sa fie contrar bunelor moravuri sau contra ordinii publice conform art 968 cod civil.

Scopul actului de a frauda interesele creditorilor chirografari nu este prohibit de nici o lege , nu este contrar bunelor moravuri si nici contrar ordini publice, deci cauza este licita chiar daca are un scop greu de acceptat la prima vedere

Spuneti-mi o lege in care se zice ca fraudarea intereselor creitorilor chirografari este interzisa ...

fraudarea intereselor creditoriilor nu inseamna ca s-a adus atingere unui drept de al lor. dreptul lor exista (dreptul de creanta) doar ca sansele de a fi valorificat eficient s-au diminuat (debitorul si-a accentuat starea de insolvabilitate). Deci fraudarea INTERESELOR unei persoane nu echivaleaza cu fraudarea DREPTULUI unei persoane sau a unei LEGI.
Interesele creditorilor nu sunt aparate juridic doar prin o masura de garantie ...actiunea pauliana


are logica ce spun? :)

sofia

Post by sofia » 25 Aug 2005, 16:53

endimion wrote:ce vrei tu sa spui e ca actul are ca singur scop fraudarea intereselor creditorilor...
Chiar asta vreau sa spun.

Si daca ma gandesc bine cauza nu este ilicita ci pur si simplu nu exista pentru ca in contractele sinalagmatice cauza ar trebui sa fie contraprestatia.

Adevarul este ca simt ca-mi scapa ceva in speta asta.

Uite ce vreau eu sa spun in realitate:
Cei doi soti au incheiat un act de instrainare cu scopul de a frauda creditorii si nu cu scopul de a instraina bunul in schimbul unui pret, cum ar fi fost normal intr-un contract de v-c.
Dupa ce au rezolvat problema, unul dintre ei vine si spune: stai ca nu-i chiar asa, noi nu am vandut nimic, am incheiat un act fictiv pentru a nu ne putea executa creditorii.
Ei, eu aici imi spun: cum sa fie admisibila o astfel de actiune cand cel care cere constatarea simulatiei isi invoca o culpa proprie?
Da, actiunea creditorilor ar fi fost admisibila si sunt de acord cu tine sub acest aspect, dar crezi ca acum se poate admite o actiune in constatarea simulatiei, introdusa nu de creditori ci de unul dintre vanzatorii fictivi?
Sper ca intelegi ca nu ma contrazic cu tine ci vreau sa-mi clarific niste lucruri!
Pana la urma ii dam noi de capat.

Post Reply

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 36 guests