(când terenurile au fost preluate abuziv de la proprietarul de drept şi scoase din circuitul civil)
In primul rand aceasta afirmatie este gresita fata de prevederile legale si constitutionale care erau in vigoare pe timpul regimului comunist.
Prin disp.art.102 din Legea nr.18/1991 (art.123, rep.) se prevede ca "
pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga: [...] Decretul-Lege nr.115/1959 [...]".
Conform disp.art.2 din Decretul nr.115/30 martie 1959 pentru lichidarea ramasitelor oricaror forme de exploatare a omului de catre om in agricultura, in scopul ridicarii continue a nivelului de trai material si cultural al taranimii muncitoare si al dezvoltarii constructiei socialiste, publicat in Buletinul Oficial nr. 10 din 30 martie 1959, se prevedea:
"
În scopul de a se asigura cultivarea suprafeţei de pamînt ce nu va mai fi dat în parte sau arendă şi nici lucrat prin exploatarea muncii străine, vor trece în folosinţa gospodăriilor agricole colective sau altor organizaţii agricole socialiste, în urma aplicării procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 3 următoarele terenuri agricole:"
"
art.3 alin.3
Comitetul executiv al sfatului popular raional sau orăşenesc va face comitetului executiv al sfatului popular regional propuneri referitoare la întinderea de teren a cărei folosinţă urmează să fie trecută la gospodăria agricolă colectivă sau la altă organizaţie agricolă socialistă.
şi ale alineatului 4:
Trecerea folosinţei terenului la o anume gospodărie agricolă colectivă sau altă organizaţie agricolă socialistă se va face prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional.
Art. 5
Folosinţa terenurilor, intrînd în prevederile prezentului decret, trece la gospodăriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, liberă de orice sarcini.
Art. 6
Datoriile faţă de stat, în bani sau în natură, ale proprietarilor de terenuri a căror folosinţă a trecut la gospodăriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, prin aplicarea prevederilor art. 2, se anulează, pe data trecerii folosinţei şi proportional cu valoarea acesteia, dacă datoriile s-au născut în legatură cu acele terenuri.
Proprietarii terenurilor a căror folosinţă a trecut la gospodăriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, prin aplicarea dispozitiilor art. 2, vor primi în bani o sumă corespunzătoare.
Orice alte sarcini, în afară de datoriile faţă de stat, ce grevau terenurile prevăzute de alineatul precedent sînt strămutate, fără îndeplinirea vreunei formalităţi asupra sumei de bani cuvenite proprietarului.
Art. 7
Celor cărora li s-a facut aplicaţiunea prevederilor art. 2 le încetează obligaţiile legale de natura fiscală sau economică decurgînd din starea lor social-economica anterioară, ei trecînd în categoria ce corespunde noii lor stări social-economice.
Art. 8
Prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri se vor stabili:
a) modul de determinare a sumei de bani cuvenite pentru folosinţa terenurilor trecute la gospodăriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste, precum şi modalitatea de plată;”
Astfel terenurile nu au fost "preluate abuziv", in sensul exproprierii, pentru ca sa se prezume ca dreptul de proprietate ar fi iesit din patrimoniul proprietarului terenului.
Conform normelor legale citate anterior, care au fost abrogate cu Legea nr.18/1991, si care si-au produs efectele din 1959 si pana la data abrogarii lor, doar dreptul de folosinta a fost “trecut” “
la gospodăriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste”, dar dreptul de proprietate a rămas în patrimoniul proprietarului acestui teren.
Dreptul de proprietate, de drept, se transmite mostenitorilor rezervatari ai proprietarului, la decesul acestuia, prin însăşi efectul legii, a disp.art.644 Cod Civil, aceasta fiind o prezumtie legala.
In consecinta, chiar daca dreptul de folosinta a terenului, care este un drept dezmembrat din dreptul de proprietate, nu mai era in patrimoniul proprietarului fiind “trecut” “
la gospodăriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste”, totuşi, insasi dreptul de proprietate rămas in patrimoniul acestuia facand parte din masa succesorala, revenea, de drept, mostenitorilor rezervatari.
Nu exista nici o norma legala prin care ar fi fost interzis in timpul regimului comunist ca dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sa nu poata fi transmis prin mostenire, acestmod de transmitere fiind singurul permis, posibil si prevazut de legiuitorul comunist chiar si pentru terenurile din intravilan, fiind interzisa doar vânzarea terenurilor, din intravilan sau agricole, sub sanctiunea trecerii fara plata in patrimoniul statului.
Deci, terenurile agricole nu au fost niciodata “scoase din circuitul civil”, ci doar au existat restrangeri cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra acestora, prin lipsirea folosintei si prin interdictia de vanzare a lor, insa dreptul de proprietate a ramas in patrimoniul proprietarilor, putand sa fie transmis pe cale succesorala, mostenitorilor rezervatari.
Prevederile art. 696 Cod civil "Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede" nu pot fi interpretate, fiind mai mult decat explicite, reprezentand o prezumtie legală, prin care însasi legea il declara pe renuntator ca nu mai are calitatea de mostenitor de la data renuntarii, astfel acesta devenind strain de succesiune, nefiind posibil ca ulterior sa mai fie repus in termenul de acceptare,
din simplul motiv ca nu mai este recunoscut de lege ca si fiind mostenitor, fiind strain de sucesiune.
Nu numai ca este interzis şi inadmisibil sa contrazici o prezumtie legala, dar este lipsit de orice bun simt sa pretinzi, asa cum au facut judecatorii prin decizia citata, ca si mostenitorul care, de drept, se prezuma ca nu a fost “
niciodată erede” fiind strain de succesiune, ar putea fi repus in dreptul de a accepta o mostenire la care deja a renuntat anterior, aceasta renuntare fiind constatata printr-un act autentic notarial, care are caracterul unui act juridic unilateral care este considerat, de drept, un act irevocabil, asupra caruia nu se mai poate reveni, nici de cel care l-a dat, si nici nu se poate dispune altfel, cu incalcarea vointei liber exprimata în termenul prescris de lege, cu privire la renuntarea expresa si explicita la dreptul fundamental si constitutional la mostenire, care este un drept personal al celui care l-a facut, nici prin lege, nici de catre o autoritate publica a statului si nici de catre o instanta judecatoreasca,
deoarece nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire asa cum s-a procedat in cazul in speta, prin emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor mostenitorilor rezervatari, desi doi dintre ei erau deja straini de succesiune.