In acest moment sunt in faza revizuirii si contestatie in anulare in doua procese, cel despre care am relatat si altul in care toti judecatorii unei instante de tribunal si-au judecat reciproc cererile de recuzare, formand in acelasi dosar, in aceeasi zi, 4 complete de judecata compuse din judecatori recuzati care au judecat alti judecatori recuzati si au pronuntat 6(sase) incheieri de sedinta in aceeasi zi, in acelasi dosar.
Aceiasi judecatori au respins recursul impotriva unei sentinte a instantei de fond pronuntata, asa cum scrie in practicaua acesteia chiar de catre judecator, “in lipsa dosarului”, :( si prin care a respins cererea de completare a dispozitivului sentintei principale prin admiterea exceptiei propuse din oficiu, si asta este si mai frumos, “exceptia inadmisibilitatii exercitarii dreptului de a cere, completarea dispozitivului sentintei cu solutiile omise a fi pronuntate”.
Asa dupa cum ai aflat din mass-media, inspectia de la CSM este in plina reorganizare, dar toate actele sunt pregatite pentru a fi depuse la CSM, imediat ce se termina si cu cererile de revizuire si contestatiile in anulare, pentru ca acest client din aceste doua dosare, care s-a reprezentat singur, dar a avut grija sa inregistreze audio toate sedintele de judecata, nu mi-a dat voie sa fac reclamatiile decat cand se termina cu procesele in instantele din Romania, stiind de la inceput ca va ajunge la CEDO.
Oricum, regulamentul CSM spune ca poti reclama numai dupa ce se solutioneaza procesul.

Gavril, inainte de toate iti urez un bine-ai revenit pe forum. Indepartandu-ne putin de subiectul topicului, nu pot sa nu relev ca m-au captat putin remarcile lui vulpacris legate de mersul justitiei romane si intr-o oarecare masura tind sa-i dau dreptate. Ma uitam pe portalul instatelor la vechile mele dosare, repartizate colegilor, si cu gust amar observ in unele dintre ele solutii cat se poate de eronate. Acolo unde apreciam ca sunt mari sanse de a se face ceva in bine pentru parte, evident, nu s-a facut. Si sunt sigur ca nu e vina avocatului care a preluat dosarul, mai ales ca din cuprinsul incheierilor de sedinta se poate observa ca a facut tot ce i-a stat in putinta pentru obtinerea unei hotarari care sa reflecte pe deplin adevarul.
Nici activitatea procurorilor nu scapa de critica mea, cu toate ca inclin spre blandete, dar uneori se exagereaza cu solutiile de NUP sau SUP. De ex., s-a apreciat ca e caz de 18 ind. 1 la furt pe 210 CP intre concubini care locuiau impreuna, cu prejudiciu de 5000 lei, motivarea fiind, printre altele, ca incuplatul are familie si copii. Gravitatea faptei e aceeasi, atata doar ca se pedepseste la plangere prealabila. Cu asa solutie nu pot fi de acord ever. Dai rechizitoriu si in cel mai bun caz nu ataci cu apel o sentinta cu suspendare sub supraveghere, dar nicidecum sa dai tu, procuror si aparator al intregii societati, o solutie de netrimitere in judecata. Astea le consider prime de incurajare pentru faptuitori in a persista in activitatea infractionala. Dar, cum spunea Gavril, sa nu generalizam. Am citit si practica de foarte buna calitate care atat de bine e argumentata incat pur si simplu convinge partea sa nu exercite calea de atac chiar si atunci cand solutia ii este nefavorabila. Acesta ar trebui sa fie meritul justitiei, dar de multe ori lasa de dorit.

Asa fiind, merita cu prisosinta cel putin triplarea salariului de baza, in plus niste premii de excelenta.

[quote="Gavril"]imi zise Giovanni ieri sa arunc o privire pe subiect.
observ ca si-a schimbat statutul repede, de la simpatic pentru multi la antipatic majoritatii; singura diferenta, in timp, fiind faptul ca el urmeaza a face parte din sistem.
daca aceleasi afirmatii le-ar fi facut inainte, cand era avocat, sunt sigur ca reactiile nu ar fi fost de asemenea amploare si atat de inversunate.
se poate trage multe concluzii din aceste observatii ... mai mult sau mai putin intemeiate.

parerile expuse asupra relelor sistemului judiciar sunt si ele mai mult sau mai putin veridice. cauza acestor rele nu sta decat in parte asupra oamenilor din sistem. in acest sens recomand a se citi pe indelete interviul d-lui prof. C. Barsan de pe site-ul juridice.ro.
in opinia mea, spusele acestuia sunt pertinente, obiective si acopera o arie diversificata de cauze ce trebuiesc analizate inainte de a "condamna" toti oamenii unui sistem (sau aproape toti).


Deloc nu imi place modul in care se incearca falsificarea deopotriva a discutiilor purtate pe forum, punand la indoiala veridicitatea celor afirmate despre relele existente in sistem, cat si interviului luat profesorului Barsan, respectiv opiniei acestuia relativ la nenorocirea din justitia romaneasca.
Desi asa avea cate ceva de spus, totusi trec peste viermuieli tip simpatic/antipatic inainte sau dupa Hristos, flori fete sau baieti, intrucat comentand pe marginea lor, nu as obtine altceva decat directionarea discutiei spre...nicaieri (nicaieri reprezinta un cuvant bland, multumeste-mi ca n-am folosit altul)
De asemenea, desi n-ar fi cazul, ma deranjeaza si tonul superior-intelept “de recomandare” spre lecturare pe indelete a celor spuse de catre profesor, lasand sa se inteleaga ca acesta ar anula afirmatiile, asa zis –virulente- facute pe forum, ca noi toti de pe aici am batut elizeii cu gratie, manati de verde invidie am pus in mod miselesc la zid elita sistemului juridic.
Acu, daca tot te-ai simtit dator sa intervii in (re)stabilirea adevarului si a dreptatii, folosindu-te de interviu ca de o suprema absolvire, se cuvine sa ne explici cu propriile ganduri si cuvinte ce altceva anume a spus profesorul B in comparatie cu noi, care si unde este diferenta, de ce noi, spre deosebire de profesor, suntem impertinenti, subiectivi? Astept raspuns, multumesc anticipat.
Pe urma, promit ca voi spune ceea ce am inteles eu, intrucat, ca o eleva sarguinciosa si de buna credinta, chiar am facut o “lecturare aprofundata”. (desi o persoana fara glaucom pe irisi, la o simpla citire prinde exact esenta, din teama de a nu gresi, eu am citit pe "indelete")