Conditii:
- donatorul sa nu fi avut copil sau alt descendent in viata sau chiar un copil conceput in momentul incheierii contractului;
- donatorului sa i se nasca un copil ulterior incheierii donatiei si chiar dupa moartea sa.

Vreau sa stiu ce efecte se produc la data incheierii contractului de donatie !

Aceleasi efecte pe care le produce un contract incheiat sub conditie rezolutorie, adica pana la producerea evenimentului contractul este considerat ca si cum nu ar fi afectat de nici o conditie.
Daca insa se produce evenimentul, contractul se desfiinteaza cu efect retroactiv.

multumesc Sofia !!!

asa este,cu singura diferenta ca efectele actului inceteaza de drept in momentul indeplinirii conditiei,spre deosebire de situatia obisnuita.
ma intrebam daca aceasta situatie o putem privi si ca un termen extictiv,atunci cand donatorul are de gand sa conceapa un copil,ulterior realizarii donatiei si comunica acest lucru donatarului.poate sa fie totusi o conditie mixta pana la urma,pt ca nu depinde doar de vointa lui.comentarii?

Termen nu poate fi, deoarece termenul afecteaza executarea contractului.
Cand conditia apare ca o clauza, apar urmatoarele situatii:
-conditie mixta (rezolutorie) care depinde de vointa donatorului si a sotului/sotiei (persoana determinata). Aceasta conditie pare sa incalce dispozitiile art. 836 C. civ., iar, potrivit art. 1008 C.civ., conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri ori prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia. In doctrina solutia este nuantata, in sensul ca numai conditia suspensiva anuleaza conventia, in schimb, conditia rezolutorie, fiind nula, actul juridic se va socoti ca nefiind afectat de aceasta conditie.
-daca se va naste un copil din afara casatoriei, va fi o conditie rezolutorie simpla potestativa (vointa donatorului si a unei persoane nedeterminate, respectiv amanta/amantul). Aici trebuie discutata si incidenta art. 822 C.civ. Intr-o opinie (Fr. Deak), sunt interzise atat conditiile simple potestative, cat si cele pur potestative. Intr-o alta opinie (G. Boroi), sunt interzise numai conditiile pur potestative, fie rezolutorii, fie suspensive (achiesez la aceasta opinie). Si, bineinteles, revenim la art. 1008, pentru imoralitatea conditiei.
In concluzie, va opera art. 836 C.civ., respectiv revocarea pentru survenienta de copil.

Buna ziua,
sunt intr-o situatie din care nu stiu cum sa ies si as avea nevoie de un sfat.

Intr-un fel seamana cu cea de mai sus dar mai bine va povestec si poate ma ajutati.

Impreuna cu alti sapte mostenitori am dobandit (prin mostenire) un imobil. In urma unei intelegeri au hotarat cu totii sa-mi cedeze mie (contra cost) partile lor de mostenire. La notariat, din motivul ca taxele erau mai mici am fost sfatuiti sa facem un contract de donatie. Astfel cei sapte mi-au donat acel imobil si fiecare a declarat in fata notarului ca imi doneaza definitiv si irevocabil cota lui indiviza din acel imobil.
Acest lucru s-a intamplat in anul 2000.
Cinci dintre comostenitori sunt in varsta si in momentul incheierii contractului de donatie aveau copii in viata.
Doi sunt tineri si unul dintre ei este pe cale sa aiba un copil
Intre timp casa a fost complet renovata si s-au facut investitii suplimentare pt. amenajarea unui spatiu comercial.
Acum as dori sa fac un credit ipotecar, garantand cu aceasta casa dar banca este foarte prudenta cand este vorba de donatie.
As dorii sa stiu daca aceasta donatie poate fi contestata sau anulata si daca temerile bancii sunt intemeiate.
Multumesc!
Daca este nevoie de lamuriri suplimentare va stau la dispozitie.

Nasterea unui copil revoca de drept donatia, dar nimic nu va impiedica sa refaceti donatia respectand formele dupa nasterea copilului.

Discuţia asta nu prea are legătură cu topicul INM.

Să observăm totuşi că nu donaţia în întregime se revocă, ci strict cea care are ca obiect cota-parte din moştenire a viitorului tată. În ipoteza cotelor egale la moştenire, BWB devine proprietar pe 6/7 din imobil, iar viitorul tată pe 1/7, în condiţiile unei coproprietăţi obişnuite pe cote-părţi.

În opinia mea, presupunând că titularul şeptimii din proprietate s-ar opune refacerii donaţiei, nimic nu îl împiedică pe BWB să greveze cu sarcini cota sa de 6/7.

Survenienta de copil are ca efect revocarea donatiei, cf lui 836Cc., iar aceasta revocare este un caz de revocare special, care trebuie considerat ca atare, si fara a se face o analogie cu efectele indeplinirii unei conditiei rezolutorii.

Parerea mea este ca nu trebuie sa privim survenienta de copil ca fiind o conditie rezolutorie a contractului de donatie, pentru urmatoarele considerente:

1. Orice act juridic este susceptibil de a fi incheiat in forma pura si simpla. Includerea unei conditii este facultativa, si depinde doar de vointa partilor, iar actul astfel incheiat nu va fi act juridic pur si simplu, ci act afectat de conditie.
Survenienta de copil, pe de alta parte, este o cauza de revocare prevazuta de lege (nu convenita de parti) si va opera in toate cazurile, independent de vointa partilor. In acest sens, 839 cc spune ca nu se poate inlatura conventional revocarea pentru survenienta de copil.

Prin urmare, donatia este act pur si simplu, chiar daca ea va fi revocata pentru survenienta de copil.

2. Daca am admite ca survenienta de copil este o conditie rezolutorie a donatiei, atunci aceasta revocare nu ar opera in cazul in care donatorului i se naste un copil din afara casatoriei, conceput in timpul casatoriei, fiindca, in acest caz, conditia este contrara bunelor moravuri si este prohibita de legi.(1008 cc)
Dupa cum este in general stiut, in cadrul casatoriei, sotii au obligatia de fidelitate, ceea ce-i opreste dpdv legal sa (incerce sa) conceapa copii cu terte persoane interesate.

(Inainte aveam si un articol in codul penal care incrimina adulterul. Dar ca sa nu fim considerati o natie de infractori, legiuitorul, in intelepciunea lui, a dezincriminat fapta. Buna solutie. )

Pe de alta parte insa, 836cc spune clar ca in cazul in care dobandeste un copil (indiferent daca e legitim au ba, cf art.63 din codul familiei) donatia se revoca.

Iata deci in ce situatie absurda am ajunge plecand de la premisa ca survenienta de copil este o conditie rezolutorie.



In subsidiar, ar fi interesant de vazut ce se intampla in cazul conditiei cazuale, care, dupa cum scrie la carte, este independenta de vointa partilor, si tine doar de intamplare si hazard, mama lui de hazard, ca uite, a ramas, fir-ar sa fie de treaba, si ce ne facem acum?:grin:

De asemenea, un exercitiu amuzant ar fi sa vedem daca intr-adevar este vorba de o conditie mixta, sa zicem in cazul unor donatori fara copii, in varsta de 90 de ani, casatoriti de 60 de ani, care doar prin puterea vointei lor juridice concep un copil.



La data incheierii contractului de donatie se produc acele efecte pe care legea le prevede pentru contractul de donatie. Nu sunt prea sigur, dar asa cred.

Denominatus:
"Daca am admite ca survenienta de copil este o conditie rezolutorie a donatiei, atunci aceasta revocare nu ar opera in cazul in care donatorului i se naste un copil din afara casatoriei, conceput in timpul casatoriei, fiindca, in acest caz, conditia este contrara bunelor moravuri si este prohibita de legi.(1008 cc)
Dupa cum este in general stiut, in cadrul casatoriei, sotii au obligatia de fidelitate, ceea ce-i opreste dpdv legal sa (incerce sa) conceapa copii cu terte persoane interesate."

Denominatus, am o rezervă. "Obligaţia de fidelitate" e mai degrabă o prezumţie de fidelitate, pentru că nu este stipulată expres în Codul familiei. Această prezumţie dispare, cred, în situaţia despărţirii în fapt a soţilor. Se consideră că şi prezumţia de mandat tacit reciproc instituită de art. 35 C.fam. încetează la despărţirea în fapt.

Ce nu îmi este clar este ce relevanţă practică poate avea încadrarea faptului survenienţei de copil într-o categorie sau alta de condiţii, dacă efectul ei este unul singur şi obligatoriu.

Regula este verificata prin aplicarea la toate situatiile posibile.
Existenta unor cazuri particulare care nu confirma regula, se cheama ca o infirma.

In speta, avem cazuri particulare la cazuri particulare care nu confirma regula.
Ori e ceva in neregula cu cazurile particulare, ori ce ceva in neregula cu regula insasi, daca aceste cazuri particulare se dovedesc a fi mai multe decat cazurile neparticulare.

Argumentului ca obligatia de fidelitate a sotilor nu este prevazuta expres in codul familiei ii opun acelasi argument, respectiv ca nici separarea in fapt nu e prevazuta in codul familiei. Ca sa nu mai spun ca separarea in fapt este de fapt o incalcare a majoritatii celorlalte obligatii pe care sotii le au unii fata de altii si fata de copii. Ce facem de-aici? Admitem ca separarea in fapt este o modalitate de divort temporar si neoficial si-i dam efecte juridice, peste dispozitiile din codul familiei? Hmmm... O cauta de oameni o sa fie tare fericiti, iar ceilalti, care merg pe langa caruta, o sa fie tare nefericiti....

Fidelitatea este o obligatie, nu o prezumtie. Paralela cu mandatul tacit nu este posibila. Pe vremea cand era incriminat penal adulterul, probabil ca puteai sa scapi de pedeapsa penala pentru adulter daca erai separat in fapt. Si/sau daca faceai dovada ca ai introdus actiunea de divort.
Insa, daca ar fi fost stabilita si o sanctiune civila, nu cred ca ar fi mers.

Şi copilul ce vină a avut?

Teoria ta pleacă de la o premisă falsă, cred eu. Legea îl protejează pe copil, nu pe soţul infidel.

[quote="krisstina"

Teoria ta pleacă de la o premisă falsă, cred eu. Legea îl protejează pe copil, nu pe soţul infidel.[/quote]


Subscriu.

Sanatate voua scriitorilor si subscriitorilor

Adevarat va spun voua ca argumentul reducerii la absurd fara o premisa falsa ar fi precum Titanicul fara aisberg, David fara Goliat si Tantza fara Costel.
Sau invers.