termenul de prescriptie este intrerupt de o cerere de declarare a falimentului chiar daca aceasta este respinsa de catre instanta?adica in timpul cat s-a judecat aceasta cerere si o eventuala contestatie la ea se scade din termenul de prescriptie?

crezi ca interuperea sau suspendarea cursului prescriptiei extictive este de domeniul procedurii?
cererea de declarare a falimentului crezi ca este echivalentul unei cereri de chemare in judecata pentru a se intrerupe cursul prescriptiei sau al unui act de executare?

Cand o societate se afla in reorganizare sau faliment se suspenda executarea. Nu este vorba de suspendarea termenului de prescriptie asa cum o stii din civil-este vorba de o lege speciala, L64/95, cu modificarile ulterioare.
O simpla cerere de faliment la care exista o contestatie (mai ales in situatia in care contestatia este admisa) nu intrerupe si nici nu suspenda termenul de prescriptie.

"Cand o societate se afla in reorganizare sau faliment se suspenda executarea. Nu este vorba de suspendarea termenului de prescriptie asa cum o stii din civil-este vorba de o lege speciala, L64/95, cu modificarile ulterioare."
Desi raportat strict la speta, raspunsul este corect, justificarea teoretica lasa de dorit. Unul din autorii de drept comercial a caror autoritate nu poate fi pusa la indoiala defineste falimentul ca fiind o procedura de executare silita colectiva. (Ioan Schiau, p. 7)
Aceasta procedura suspenda - cf art. 35- executarile silite individuale(printre altele) ale creditorilor careactioneaza in paralel cu procedura.
Fata de creditorul intiator al procedurii si creditorii care inteleg sa-si declara creantele in cadrul acesteia opereaza suspendarea prescriptiei extinctive. Altfel ar fi de neinteles de ce dupa incheierea de inchidere a procedurii prescriptia extinctiva curge din nou. Numai in cazul in care contestatia debitorului easte respinsa, interpretind per a contrario art. 16 alin. 1 lit. c coroborat cu alin. 2 din Decretul trecut cu vederea pe numele lui 167/1958, prescriptia extinctiva nu-si intrerupe cursul.
Rezulta ca prescriptia extinctiva a dreptului material e o Marie iar suspendarea executarii silite e alta palarie.
autori circotasi: vexa & jolly roger

"Carcotasilor" sunteti foarte amuzanti, dar ar fi indicat sa mai cititi intrebarea si raspunsul poate s-a scapat vreo litera.
In ceea ce priveste falimentul, catcotiti altceva, pentru ca in cazul se deschide falimentul cu toate consecintele (va las placerea sa gasiti voi temeiul juridic) nu mai prea are apoi ce termen sa curga poate gasiti voi unul nou... E bine spus executare silita colectiva, numai ca interpretarea voastra e "originala".
In ceea ce priveste reorganizarea, vedeti ce se intampla daca nu este aprodat sau respectat planul de reorganizare si cam unde se ajunge in aceasta situatie...la alineatul precedent, astfel ca... Iar in planul de reorganizare sunt inscrisi toti creditori, care-l si voteaza (printre altele)
Inainte de Ioan Schiau va recomand Stanciu D. Carpenaru (este mai la indemana), Revista de Dreptul Afacerilor si Pandectele Romane unde sunt suficiente comentarii care sa lamureasca ce se intampla in faliment si reorganizare judiciara.

Daca tot avem placerea sa gasim un temei juridic (am gasit doar unul vechi, nou n-am reusit) , de dragul polemicii le punem la dispozitie membrilor:
Toata doctrina e de acord ca de la pincipiul descarcarii debitorului de obligatiile pe care le avea anterior inceperii procedurii exista nu una, ci trei exceptii mari si late:
1. debitorul nu va fi descarcat de datorii daca fa vi gasit vinovat de bancruta frauduloasa;
2.daca va fi gasit vinovat de plati sau transferuri frauduloase (care nu intrunesc in mod necesar conditiile atragerii raspunderii penale);
3. daca a mai fost supus in ultimii 5 ani procedurii si a mai beneficiat de descarcare de datorii.
ce se intimpla in cazul in care debitorul falit se afla in una din situatiile enumerate mai sus? Art. 36 din Legea 64/1995 republicata il redam in integralitatea lui pentru cei care nu ne cred pe cuvint : deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 35; termenele vor incepe sa curga dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii).
Cit despre prescriptia extinctiva a dreptului subiectiv si prescriptia actiunilor despre care se aminteste in art. 36 a se vedea VM Ciobanu vol. I, p. 254, ultimul paragraf.
Din experienta noastra se intimpla adeserori (in cazul falimentelor bancare, asigurari, cooperative de credit, firme cu creditori externi) sa existe creditori care dintr-un motiv sau altul nu afla de procedura si continua demersuri pe cale individuala. Au existat cazuri chiar de executori judecatoresti care au procedat la vinzarea la licitatie si intocmirea de acte de adjudecare pentru bunuri ale unor societati aflate in faliment.
A se consulta cele 2 volume de drept comercial ale prof. I.L. Georgescu si compara cu Tratatul de drept comercial al lui Stanciu D. Carpenaru. Se va vedea de nu il agreem pe Carpenaru si de ce nu facem referire la monumentala lucrare. In studentie, lectura lui Carpenaru ni se parea a naibii de absconsa. Am remarcat mai tirziu ca obscuritatea frazei sale se datoreste absentei unor explicatii pe care prof. Gerogescu le da in Tratat si care au fost sarite de catre Carpenaru atunci cind si-a redactat "beuranianul sau OP".
cu acelasi apetit pentru polemica juridica, aruncind manusa catre Themis
cu stima,
vexa & jolly roger

Cu cea mai mare placere as fi ridicat manusa aruncata, daca nu as fi citit mesajul pana la sfarsit. Referirea nu era neaparat la "monumentala" lucrare a lui Carpenaru, ci la "monumentalele", pentru ca sunt mai multe. Dar, "aprecierile" de genul "beuranian", credeti-ma m-au lasat fara cuvinte. Probabil sunteti personagii care au cel putin tot atatea lucrari publicate si recunoscute cat are Carpenaru, astfel incat nu cred ca mai are rost sa fac vreun comentariu.
Toate cele bune!

Evident ca nu avem atitea lucrari publicate, dar avem patru clase primare si ca urmare, putem remarca diferentele si asemanarile dintre doua fraze ale unor autori diferiti.
Nu cred ca doar statutul de universitar sau numarul de articole publicate indreptateste pe cineva sa emita opinii despre un eventual plagiat, ci orice persoana inzestrata cu ceva rudimente de bun simt si careia ii repugna furtul intelectual. Nu am facut-o intentionat, ci am remarcat niste "asemanari suspecte" in momentul in care eu si asociata mea "vexa" am incercat sa parcurgem tot ce s-a scris in doctrina comerciala romana despre un anumit subiect in intentia, benigna de altfel, de a face doar niste note de concluzii bune intr-un dosar mai complex.
Dar sa revenim la fapte, ca ele... "vorbeste" (o sa ma scuzati ca am folosit butada militieneasca in locul dictonului - res ipsa loquitur).

1 I. L. Georgescu (editia din 2002 de al All-Beck, ca cea din n46 e destul de greu de gasit) pagina 573, nr. crt. 489 " ...legea comerciala obliga in mod expres pe prepus, ca ori de cite ori incheie acte juridice sa faca cunoscut tertului contractant calitatea sa de prepus, mentionind in semnatura sa, pe linga, numele si prenumele sau propriu si numele si prenumele sau firma patronului, cu mentiunea "prin procura", sau alta asemenea.
2. Stanciu D. Carpenaru (editia a III a revizuita din 2000 de la All-Beck, pagina 132 ultimul paragraf)
"...Daca actul se incheie in forma scrisa, legea il obliga pe prepus sa mentioneze cind semneaza actul, pe linga, numele si prenumele sau si numele si prenumele sau firma comerciantului, cu mentiunea "prin procura", ori o mentiune echivalenta."
1 I. L. Georgescu pagina 573, nr. crt. 489 "...In lipsa unei atare declaratii, prepusul se obliga personal. Legiuitorul insa acorda tertului, facultatea de a exercita si contra patronului, actiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercitiul comertului cu care a fost insarcinat "
2 Stanciu D. Carpenaru (editia a III a revizuita din 2000 de la All-Beck pagina 133 primul paragraf). "Nerespectarea acestei obligatii are drept consecinta angajarea personala a prepusului; actul va fi considerat incheiat in nume propriu. Trebuie aratat ca desi in acest din urma caz prepusul se obliga personal fata de terti, legea recunoaste tertilor dreptul de a exercita impotriva comerciantului actiunile ce deriva din actele prepusului, cu conditia sa faca dovada ca actele in cauza privesc exercitiul comertului cu care prepusul a fost insarcinat".

Si asta pe doua pagini in capitolele corespondente referitoare la "prepusii comerciantilor". Cine are timp si rabdare sigur mai gaseste "corespondente stranii" si in alte capitole ale publicatiilor prezentate mai sus dar si intre volumul despre obligatiile contractele comerciale scos de I.L. Georgescu abia in 93 sau 94 la Lumina Lex si reactualizat de Ion Bacanu si capitolele corespondente din cursul lui Carpenaru.

Pe mine m-a invatat profesorul cind mi-am redactat lucrarea de licenta ca daca fac ce a facut Carpenaru, pun in ghilimele si scriu intr-o o nota de subsol fie din cine am citat daca este ad literam iar daca este imprumutata numai ideea cu alta formulare , nu se pun ghilimele in text dar nota de subsol ce nu trebuie sa lipseasca arata in ce lucrare a aparut ideea /afirmatia respectiva (implicit si cui ii apartzine).

Daca cineva gaseste la paginile indicate de mine vreo nota de subsol a lui Carpenaru in care sa-l citeze pe I.L. Georgescu eu, maninc ambele tratate de drept comercial si sint dator si cu 10 lazi de Guiness.

Spre stiinta lui Themis (daca n-a aflat pina acum) Universitarii nostri de (din anii 90 ) sint niste epigoni jalnici pe linga marii profesori si marii practicieni din perioada interbelica.
Pe ce ma bazez cind afirm asta:

1.Saracia de idei ( se plagiaza unii pe altii) cind nu se aproba unii pe altii, rar polemizeaza si sustin opinii contrarii (V. M Ciobanu este o exceptie notabila, la fel C. L. Popescu).

2.Limba de lemn folosita in contrast cu scrisul plin de savoare desi riguros stiintific al unor Alexandru Vallimarescu, Matei B. Cantacuzino, Istrate Micescu, si mai tirziu Paul. C. Vlachide. Vechiul stil care se indeparteaza uneori de la repetitia:Notiune, clasificare, natura juridica, efecte juridice...,printr-o scurta incursiune in dreptul roman, in jurisprudentele divergente ale unor instante, in scurte consideratii de drept comparat a disparut cu totul la noi....dar a ramas in lucrarile straine contemporane a caror lectura nu e atit de searbada.

3.Lenea de a cauta, si reactualiza jurisprudenta din notele de subsol si de a inregistra noile tendinte ale acesteia pentru ca numai in felul asta se verifica ipotezele doctrinei. De exemplu ultima editie din Statescu si Birsan, sau Beleiu reactualizat de Petrica Trusca si Marian Nicolae la notele de subsol gasesti aceleasi spetze cu practica Tribunalului Suprem din anii 70, dar cel putin unele trebuiesc schimbate. Astia doi dupa ce ca isi trec pe nemeritate in CV ca reediteaza si aduc la zi cartea lui Beleiu (Dumnezeu sa-l ierte) ar trebui macar de obraz sa mai adauge si ei ceva pe la nulitatile alea ca sint numai 5 pagini si avem in anii 90 o practica atit de bogata pe nulitati.
Marii profesori au avut continuatori pe masura care le-au imbogatit si reactualizat lucrarea nefacind rabat de la stil si "condei". Marcel Planiol l-a avut pe G. Ripert si Boulanger , Colin si Capitant pe Julliot de la Morandiere.

Comitetele de redactie serioase ale marilor reviste de drept din strainatate nu publica articole ale autorilor romani, spre deosebire de perioada interbelica cind se publicau mai ales in revistele frantuzesti. Acum daca dai o scanare pe google, lawcrawler, pe la bibliografii in afara de Octavian Capatzina si Ion Filipescu nu prea gasesti mare lucru. Asta e definitoriu pentru izolationismul si provincialismul stiintei juridice romanesti..

P.S. Aud ceva ....Themis?
P.P.S. daca eu as fi o persoana tendentzioasa s-ar zice ca m-am referit la colegul/colega cu acest nick-name, dar cum nu sint, am invocat-o (metaforic) doar pe zeita Themis/Justicia sa ne ajute sa scoatem dreptul romanesc din acest marasm.

Jollyroger din Iasi si Vexa din (ex) Micul Paris.

Partial sunt de acord cu carcotasii .. Personal, nu am stat sa studiez amanuntit problema plagiatului, dar pot face diferenta dintre seminariile lui Trusca si cursurile pe care le tineau Beleiu sau Capatana ...

un proces pierdut nu intrerupe prescriptia, fie el si pe procedura l64
(exceptia - sa nu fi fost o tranzactie, prin care paratul sa-si fi recunoscut datoria)

Pentru "carcotasi"

Puneti mana si scrieti (ca verb aveti) si poate vi se publica voua articolele in revistele de drept frantuzesti (ca la romania mi-e ca nu va fi posibil daca nu "semneaza" langa voi vreun asa zis "nume" al dreptului contemporan)
Iar treaba cu "plagiatul" din nefericire e reala si nu numai la autorul citat ci s-ar mai gasi si altii, tot contemporani.