Ati citit hotararea data in cauza Nitescu c. Romaniei?
Ce parere aveti?
Cum putea fi practic pusa in executare hotararea prin care s-a dispus anularea unei hotarari a consiliului local prin care s-a admis schimbarea destinatiei unui apartament si transformarea in spatiu comercial dar nu s-a dispus si anularea autorizatiei de constructie?

“În speţã, deşi Curtea de Apel Piteşti a casat hotãrârea primei instanţe, a indicat fãrã echivoc cã acordul reclamantului la schimbarea destinaţiei apartamentelor constituia o condiţie esenţialã pentru validitatea actelor administrative iar în lipsa acordului actele sunt nule. In plus, a reţinut şi cã situaţia creatã afecteazã dreptul la domiciliu al reclamantului. In ciuda acestor constatãri, Judecãtoria Piteşti a respins cererea de încuviinţare a executãrii silite pe motiv cã în dispozitivul hotãrârii nu s-a stabilit obligaţia de sistare a activitãţii comerciale.”

“În speţã, este adevãrat, aratã Curtea, cã în dispozitivul hotãrârii din 17 iunie 2002, nu se dispune administraţiei expressis verbis sã închidã localul comercial dar în motivare se indicã totuşi clar motivul anulãrii actelor administrative, astfel încât, autoritãţile administrative trebuiau sã se raporteze la constatãrile fãcute de Curtea de Apel Piteşti cu privire la nelegalitatea actelor (a se vedea mutatis mutandis Zazanis, § 38.”

“Curtea a constatat cã anularea actelor administrative în discuţie constituia o mãsurã prealabilã necesarã pentru încetarea activitãţii comerciale iar în speţã, deşi instanţele au constatat nulitatea acestor acte într-o procedurã în care a fost parte şi societatea proprietarã a spaţiului, toate demersurile ulterioare ale reclamantului, în scopul punerii în executare a hotãrârii au rãmas fãrã rezultat ca urmare a refuzului administraţiei de a se conforma dispoziţiilor hotãrârii judecãtoreşti.”

Cred că din cele citate este destul de clar faptul că autorităţile erau obligate, prin constatarea făcută de Curtea de Apel Piteşti cu privire la nulitatea actelor prin care se putea desfăşura o activitate comercială în spaţiul respectiv, să interzică societăţii respective desfăşurarea activităţii în acel spaţiu, să o amendeze şi să ceară ajutorul poliţiei pentru închiderea spaţiului, astfel societatea fiind nevoită să se mute în altă locaţie.

“In data de 16 august 1999 societatea a obţinut autorizaţie de construcţie pentru a efectua lucrări prin care se schimba structura apartamentului.
Printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în data de 7 februarie 2000, s-a admis cererea Asociaţiei de Locatari nr. 420, din care făcea parte reclamantul şi s-a dispus sistarea lucrărilor şi refacerea structurii de rezistenţă a blocului.”
“Acţiunea a fost respinsă de Tribunalul Argeş care a judecat în primă instanţă dar admisă parţial de Curtea de Apel Piteşti printr-o hotărâre din data de 17 iunie 2002, în sensul anulării actelor administrative prin care s-a admis transformarea apartamentelor în spaţiu comercial. Cererea de anulare a autorizaţiei de construcţie a fost respinsă.”
Autorizaţia de construcţie a fost emisă pe numele societăţii la “data de 16 august 1999” iar conform L.50/1991 şi menţiunii finale din chiar formularul tipizat, aceasta este valabilă doar 12 luni, adică până la data de 16 august 2000, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 12 luni.
Autorizaţia de construcţie a fost anulată implicit, în fapt, prin “prima hotărâre judecătorească rămasă definitivă în data de 7 februarie 2000” prin care “s-a dispus sistarea lucrărilor şi refacerea structurii de rezistenţă a blocului.”.
Deci nu are nici o relevanţă această autorizaţie de construire faţă de interdicţia de a se desfăşura activităţi comerciale în cele două apartamente.

Si tu esti de parere ca administratia trebuia si putea, in baza acestei hotarari judecatoresti, sa dispuna sistarea activitatii comerciale in spatiul respectiv?
Dar instanta, putea sau nu dispune incuviintarea executarii silite a hotararii, asa cum a cerut reclamantul?
Cum s-ar fi executat silit hotararea?

Instanta judecatoriei a facut o greseala care este destul de frecventa, si anume aceea prin care judecatorii mai tineri nu iau in seama decat ceea ce scrie in dispozitivul hotararii, uitand cu desavarsire de ce au invatat cu privire la considerentele necesare, care explica dispozitivul, si de considerentele decizorii care chiar ele dezleaga aspecte litigioase.
Sentintele dinainte de 1990, si chiar si cele din anii ’90, de cele mai multe ori nu au trecut in dispozitiv, de exemplu, amplasamentul si suprafata terenului asupra caruia instanta a constatat ca are drept de proprietate reclamantul, acesta fiind aratat doar in considerentele hotararii.
Astfel judecatorul care a respins cererea de investire a facut o greseala destul de comuna in ultimii ani.
Ca urmare a faptului ca s-a constatat nulitatea actelor administrative care permiteau desfasurarea activitatii comerciale in cele doua apartamente, autoritatea administrativ-teritoriala respectiva trebuia sa someze societatea sa inceteze desfasurarea activitatii, si daca aceasta nu se conforma trebuia sa treaca la aplicarea legii, amenda, si restul, exact la fel cum procedeza cu cei care vand pe strada, sau in spatii neautorizate.

Crezi ca putea fi executata silit hotararea?


"Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 6 alin. 1 din Convenţie:
Guvernul a susţinut cã hotãrârea în discuţie nu impunea autoritãţilor nicio obligaţie precisã şi prin urmare nu era susceptibilã de a fi pusã în executare.
Curtea a reamintit cã s-a pronuntat deja în multe alte cauze anterioare în sensul cã nu este permis ca prin acţiunile sau omisiunile administraţiei, sã se împiedice punerea în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive sau repunerea în discuţie a hotãrârii judecãtoreşti definitive (a se vedea printre multe altele, Immobiliare Saffi c. Italiei [GC], nr 22774/93, § 74, CEDO 1999-V).
Curtea a reamintit deasemenea cã s-a pronuntat şi cu privire la importanţa deosebitã pe care o prezintã executarea hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ (a se vedea Iera Moni Profitou Iliou Thiras c. Greciei, nr. 32259/02, § 34, 22 dccembrie 2005).
In speţã, deşi reclamantul a obţinut o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, în data de 17 iunie 2002, prin care s-a dispus anularea unor acte administrative, pe motiv cã încãlcau dreptul reclamantului de a se opune la schimbarea destinaţiei aparamentelor, aceastã hotãrâre nu a fost nici pusã în executare dar nici anulatã sau modificatã într-o cale de atac prevãzutã de lege.
Curtea a reamintit cã potrivit jurisprudenţei sale în materie, obligaţia de a executa o hotãrâre judecãtoreascã nu se limiteazã la dispozitivul acesteia (Zazanis şi alţii c. Greciei, nr 68138/01, § 36, 18 noiembrie 2004). În speţã, deşi Curtea de Apel Piteşti a casat hotãrârea primei instanţe, a indicat fãrã echivoc cã acordul reclamantului la schimbarea destinaţiei apartamentelor constituia o condiţie esenţialã pentru validitatea actelor administrative iar în lipsa acordului actele sunt nule. In plus, a reţinut şi cã situaţia creatã afecteazã dreptul la domiciliu al reclamantului. In ciuda acestor constatãri, Judecãtoria Piteşti a respins cererea de încuviinţare a executãrii silite pe motiv cã în dispozitivul hotãrârii nu s-a stabilit obligaţia de sistare a activitãţii comerciale.
Deşi Curtea admite cã pot exista situaţii care sã justifice nepunerea în executare în naturã a unei obligaţii impuse printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã (a se vedea, Costin c. României, nr. 57810/00, § 57, 26 mai 2005), în speţã, în hotãrârea din 4 iulie 2003 prin care s-a respins cererea de încuvinţare a executãrii nu au fost relevate motive de fapt care sã facã imposibilã executarea hotãrârii din 17 iunie 2002 şi nici impedimente de naturã juridicã (mutatis mutandis, Costin c. României, § 28, SC Ruxandra Trading SRL c. României, § 57, Ştefanescu c. României, nr 9555/03, §§ 25, 26, 11 octombrie 2007).
A accepta argumentul Guvernului potrivit cãruia în baza hotãrârii în discuţie, nu revenea nicio obligaţie consiliului local şi primãriei, ar însemna sã se accepte lipsirea de orice efecte utile a hotãrârii judecãtoreşti prin care Curtea de Apel Piteşti a constatat nelegalitatea deciziilor administrative emise cu încãlcarea Legii nr. 114/1996 şi sã se permitã administraţiei sã aprecieze pertinenţa hotãrârii şi sã repunã astfel în discuţie fondul cauzei (a se vedea mutatis mutandis, Ioannidou-Mouzaka c. Greciei, nr. 75898/01, § 33, 29 septembrie 2005).
In speţã, este adevãrat, aratã Curtea, cã în dispozitivul hotãrârii din 17 iunie 2002, nu se dispune administraţiei expressis verbis sã închidã localul comercial dar în motivare se indicã totuşi clar motivul anulãrii actelor administrative, astfel încât, autoritãţile administrative trebuiau sã se raporteze la constatãrile fãcute de Curtea de Apel Piteşti cu privire la nelegalitatea acrtelor (a se vedea mutatis mutandis Zazanis, § 38 ).
Curtea a mai aratat ca nu este abilitatã sã indice mijloacele de punere în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti interne, astfel încât nu poate decât sã constate cã anularea actelor în discuţie nu a avut nici un efect cu privire la funcţionarea localului comercial, în ciuda obligaţiei autoritãţilor, ce decurge din principiul preeminenţei dreptului, de a se conforma hotãrârilor judecãtoreşti (a se vedea mutatis mutandis Pântea c. României, nr. 5050/02, § 35, 15 iunie 2006). Curtea a constatat cã anularea actelor administrative în discuţie constituia o mãsurã prealabilã necesarã pentru încetarea activitãţii comerciale iar în speţã, deşi instanţele au constatat nulitatea acestor acte într-o procedurã în care a fost parte şi societatea proprietarã a spaţiului, toate demersurile ulterioare ale reclamantului, în scopul punerii în executare a hotãrârii au rãmas fãrã rezultat ca urmare a refuzului administraţiei de a se conforma dispoziţiilor hotãrârii judecãtoreşti.
Având în vedere argumentele expuse şi scopul Convenţiei de a proteja drepturi concrete şi efective şi nu teoretice şi iluzorii, Curtea a concluzioant cã prin modul în care au acţionat, autoritãţile au lipsit de orice efect util hotãrârea favorabilã reclamantului, încălcându-se în acest fel art. 6 alin. 1 din Convenţie."

soniacososchi.blogspot.com

Am crezut ca am fost explicit.

“Printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în data de 7 februarie 2000, s-a admis cererea Asociaţiei de Locatari nr. 420, din care făcea parte reclamantul şi s-a dispus sistarea lucrărilor şi refacerea structurii de rezistenţă a blocului.”

Aceasta hotarare nu a fost respectata de autoritatea administrativ-teritoriala, primaria care a eliberat autorizatia de constructie, pentru a anula aceasta autorizatie, si pentru a se asigura prin inspectorii serviciului de specialitate din primarie ca se respecta dispozitia cu privire la “refacerea structurii de rezistenţă a blocului.”.
Daca se respecta aceasta prima hotarare societatea respectiva nu mai putea sa-si desfasoare activitatea comerciala in acel spatiu.

Am citat si am scris:

“În speţã, este adevãrat, aratã Curtea, cã în dispozitivul hotãrârii din 17 iunie 2002, nu se dispune administraţiei expressis verbis sã închidã localul comercial dar în motivare se indicã totuşi clar motivul anulãrii actelor administrative, astfel încât, autoritãţile administrative trebuiau sã se raporteze la constatãrile fãcute de Curtea de Apel Piteşti cu privire la nelegalitatea actelor (a se vedea mutatis mutandis Zazanis, § 38.”

“Curtea a constatat cã anularea actelor administrative în discuţie constituia o mãsurã prealabilã necesarã pentru încetarea activitãţii comerciale iar în speţã, deşi instanţele au constatat nulitatea acestor acte într-o procedurã în care a fost parte şi societatea proprietarã a spaţiului, toate demersurile ulterioare ale reclamantului, în scopul punerii în executare a hotãrârii au rãmas fãrã rezultat ca urmare a refuzului administraţiei de a se conforma dispoziţiilor hotãrârii judecãtoreşti.”

“Cred că din cele citate este destul de clar faptul că autorităţile erau obligate, prin constatarea făcută de Curtea de Apel Piteşti cu privire la nulitatea actelor prin care se putea desfăşura o activitate comercială în spaţiul respectiv, să interzică societăţii respective desfăşurarea activităţii în acel spaţiu, să o amendeze şi să ceară ajutorul poliţiei pentru închiderea spaţiului, astfel societatea fiind nevoită să se mute în altă locaţie”

“Ca urmare a faptului ca s-a constatat nulitatea actelor administrative care permiteau desfasurarea activitatii comerciale in cele doua apartamente, autoritatea administrativ-teritoriala respectiva trebuia sa someze societatea sa inceteze desfasurarea activitatii, si daca aceasta nu se conforma trebuia sa treaca la aplicarea legii, amenda, si restul, exact la fel cum procedeza cu cei care vand pe strada, sau in spatii neautorizate.”

Da, ai dreptate sa insisti cu privire la intrebarea “Crezi ca putea fi executata silit hotararea?”, dar faptul ca un judecator interpreteaza gresit legea si refuza investirea hotararii cu formula executorie, totusi ..., constatarea nulitatii actelor emise de autoritatea administrativa, conducea de drept la inchiderea activitatii societatii in spatiul respectiv, pe principiul nu ai autorizatie de functionare legala, incetezi sa functionezi, daca nu, te amendez si cer sprijinul politiei.
Exact asta a spus si CEDO.

Pana la urma singura mea nedumerire este legata de faptul ca nu vad cum putea fi executata silit hotararea ca doara de asta se investeste sentina.
Si sa nu uitam ca era o hotarare pronuntata de o instanta de contencios administrativ.