Directorul trimite un angajat al firmei sa cumpere un produs de o oarecare valoare apreciabila, de la un alt comerciant, partener de afaceri. Ridica produsul si nu achita pe loc factura, scadenta pana la data x. Problema e ca sunt prevazute niste penalitati foarte mari in caz de neplata la termen, lucru scapat cu vederea de angajat care a verificat numai pretul. Acum firma cumparatoare nu are posibilitatea platii la termen, iar directorul nu e de acord decat cu pretul trecut, pe care il cunostea, nu si cu valoarea considerabila penalitatilor.
Intrebare: respectivul angajat (munictor in sectie) poate contracta in numele firmei cata vreme nu e administrator? E valabil contractul de vanzare cumparare doar in baza unei "delegatii" verbale prin care respectivul muncitor era imputernicit de firma cumparatoare sa achizitioneze in numele acesteia bunul?

Teoretic nu, dar depinde de probatoriul efectuat in instanta. in cadrul actiunii in constatarea nulitatii.

te gandesti sa invoci nulitatea partiala a contractului, cu privire la penalitati?

sau cum ?

Eu consider ca prin comanda telefonica facuta de reprezentantul societatii, urmata de executare, s-a incheiat un contract de vanz. cmp. in forma simplificata, in conditiile art. 36 cod com. Astfel, eu consider contractul incheiat in forma scrisa nul, integral si nu numai in ceea ce priveste penalitatile. E un punct de vedere, dar care depinde si de probatoriul administrat in cauza.

Da.

Administratorul nu a vorbit cu reprezentantul vanzatorului, ci a vorbit direct cu muncitorul: "Fanele, treci pe la Sc... si cumpara pe firma......... produsul x". Cam asa a fost.
Nu exista obiectiuni cu privire la pret, ala era cunoscut si acceptat, penalitatile erau problema.

In acest context cred ca situatia se schimba radical. Muncitorul a fost mandatat de sef sa incheie un contr. de v.c., iar restul clauzelor la care a achiesat muncitorul vor putea fi considerate cel mult o depasire de mandat din partea muncitorului, dar contr. de v.c. incheiat cu furnizorul ar trebui sa ramana valabil.

Problema nu e ce e, problema e ce poti sustine si dovedi in instanta.

Lipsa mandatului, eventual lipsa mandatului pentru acceptarea clauzei referitoare la penalitati, lipsa/vicierea consimtamantului, clauze abuzive, etc.

Mandatarul poate face actele care sunt o consecinta necesara a mandatului. Iar a cere anularea clauzei penale inseamna a te prevala de prorpia imoralitate, deoarece ai cumparat fara a te gandi sa platesti.
In plus, mandatul a fost ratificat. Asa ca nu vad cum sa scapati de penalitate.

Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, Decizia nr. 368 din 3 februarie 1998, RDC nr.6/2000
Decizie nr. 368/1998
din 03/02/1998


Reprezentarea partilor. Semnarea contractelor de persoane neautorizate. Efecte.



Contractele comerciale se considera incheiate, daca manifestarea de vointa a partilor, oferta si acceptarea ofertei, sunt concordante.
Tribunalul a admis in parte actiunea reclamantei Societatea Comerciala "ELCA" S.A. impotriva paratei Societatea Comerciala "NAPOTEX" S.A., pe care a obligat-o la plata penalitatilor de intarziere pretinse.
Apelul declarat de parata a fost respins de Curtea de Apel, retinandu-se ca in contractele comerciale, acordul de vointa se considera realizat indiferent de forma pe care o imbraca, iar parata a acceptat o oferta reclamantei si a efectuat plati esalonate, incat pentru zilele de intarziere corect a fost obligata la plata penalitatilor de intarziere (art. 158 C. proc. civ.).
Parata a declarat recurs, contestand actul depus de intimata, in baza caruia s-au acordat penalitatile, acesta nefiind incheiat cu societatea sa, incat nu ii este opozabil.
Recursul este fondat (art. 299-308 C. proc. civ.).
Contractele comerciale se considera incheiate, daca manifestarea de vointa a partilor - oferta si acceptarea ofertei sunt concordante.
In speta nu s-a realizat acordul de vointa al partilor cu privire la clauza penala, nerezultand ca intimata ar fi perfectat cu parata conventiile in care s-au prevazut penalitatile de intarziere.
Astfel, in preambulul acestor inscrisuri au fost nominalizati directorul general si directorul economic al societatii reclamante, care au semnat si aplicat stampila societatii, iar recurenta apare nominalizata prin doua persoane, existand in finalul actului o semnatura pentru "beneficiar", fara indicarea functiei si stampila societatii recurente.
Pentru ca pretinsele conventii sa-si poata produce efecte juridice, se impunea sa fie incheiate cu un reprezentant autorizat al recurentei beneficiare, indreptatit legal de a reprezenta persoana juridica in raporturile cu tertii.
Or, intimata reclamanta care a semnat cele doua inscrisuri pentru directorii societatii, n-a fost in masura sa prezinte vreun document din care sa rezulte ca prepusii paratei au fost mandatati sa perfecteze contracte in numele societatii parate. De altfel parata a formulat si plangere penala in legatura cu aceste doua inscrisuri, contestand ca societatea a imputernicit vreo persoana sa incheie contracte cu reclamanta.
In lipsa unui mandat din partea recurentei, chiar sub forma unui ordin de deplasare semnat de reprezentantii autorizati ai recurentei parate, din care sa rezulte ca semnatarii celor doua inscrisuri au primit imputernicire sa incheie conventii cu intimata, in mod eronat s-a considerat ca recurenta si-a dat acordul cu privire la plata penalitatilor de intarziere.
Imprejurarea ca oferta intimatei, cu privire la marfa a fost acceptata, pretul fiind achitat in transe, nu poate atrage automat suportarea unor penalitati de intarziere.
Penalitatea reprezinta o sanctiune contractuala prestabilita, ceea ce inseamna ca ea este rezultatul exclusiv al manifestarii vointei partilor contractante, or in speta, numai intimata reclamanta si-a manifestat vointa cu privire la penalitati prin reprezentantii legali ai persoanei juridice, lipsind acordul recurentei prin persoanele sale autorizate sa incheie conventii.
In lipsa acordului de vointa expres, acceptarea marfii a dat nastere numai la obligarea platii pretului, nu si la plata unor penalitati a caror catime a stabilit-o in mod unilateral intimata, fara consimtamantul recurentei.
Este de retinut ca forma simplificata de contractare prin acceptarea ofertei, in lipsa unei clauze penale cuvenita expres de parti, nu putea genera obligatia de plata a penalitatilor de intarziere, cum eronat au considerat ambele instante care au pronuntat solutii nelegale.
In atare situatie, recursul a fost admis cu consecinta respingerii actiunii.
__________
Publicata in "B.J." 1999, p. 343.


Opinii recente:
"Potrivit art. 46 Cod comercial , factura nu face proba in contra destinatarului decat daca este acceptata de acesta. Simpla tacere, in principiu nu valoreaza acceptare. In cazul de fata exista o acceptare tacita si neindoielnica. Partile sunt platitori de TVA. Potrivit dispozitiilor Codului fiscal, platitorii de TVA au obligatia de a tine evidenta contabila potrivit legii, astfel incat sa poata determina baza de impozitare si TVA colectata, sa asigure conditiile necesare pentru emiterea documentelor si sa depuna la organul fiscal competent pana la data de 25 a lunii urmatoare decontul de TVA , sa plateasca la buget TVA.

Fata de aceste dispozitii imperative, destinatarul facturii nu poate ramane impasibil. Tacerea lui este exclusa. El trebuie sa ia atitudine: ori este de acord cu factura si procedeaza la inregistrarea ei in contabilitate si la plata catre buget a TVA ori formuleaza refuz de plata total sau partial si il comunica emitentului."

Inaltei Curti de Casatie si Justitie, mai exact Decizia nr. 14 din 13 ianuarie 2004, in care se arata urmatoarele:
" Dreptul comercial inlatura formalismul existent in alte ramuri de drept, pentru a raspunde exigentelor comertului: celeritate, increderea partilor, stabilitatea operatiunilor incheiate. De aceea, principiul consensualismului domina raporturile dintre comercianti, facilitand astfel schimbul de marfuri.
Simplul acord al partilor , urmat de executarea conventiei astfel incheiate, este suficient pentru caracterizarea raporturilor comerciale.


Eu personal inclin sa dau dreptate la Luminta 2006 si la Agatocles.
Societatea contractanta nu avea de unde sa stie ca persoana respectiva nu are dreptul sa contracteze.
El s-a prezentat in calitate de reprezentant al firmei X.
Acu ar fi penibil, de ficare data cand vine un delegat sa cer imputernicire scrisa si sa intreb care sunt limitele mandatului.
Ptr. Agatocles si Luminita

@Giovanni. Eu personal cred ca esti indreptatit sa actionezi cum ti-ai propus.

Pe scurt, acordul de vointa nu a existat in ceea ce priveste penalitatile, chiar daca pentru vanzare-cumparare a existat un acord de vointa intre mandatar si vanzator. Punct.
O fi comercialul cu celeritate si incredere, cum s-a zis aici, insa nu cred ca aceste doua recomandari (fara nici o acoperire/materializare in practica de zi cu zi) trebuie sa fie interpretate in sensul de a aduce prejudicii comerciantilor.

Prin plata pretului, cumparatorul a ratificat doar contractul de vanzare-cumparare, nu si clauza penala.
Cand o sa primesti factura pentreu penalitati, o trimiti inapoi, frumusel, cu un refuz la plata expres mentionat.
Ca sa nu mai zic ca ai putea foarte frumos sa le trimit factura inapoi de pe acum, sa le zici sa o refaca, intrucat clauzele referitoare la penalitati nu au fost agreate de firma ta.

Acum iti sugerez sa citesti HG cu facturile, sa vezi ca factura are multiple functiuni si inscrisul tine loc de multe chestii. Eventual ai putea sustine cu oareshacari sanse de succes ca factura este doar un document de insotire a marfii si semnatura de pe ea nu inseamna acceptare la plata. In sensul asta, acceptarea la plata este dovedita doar prin inscrierea in nush ce registru la contabilitate. ;)
Un pic de imaginatie, cu aprofundarea textelor in materie, pot face minuni.

Nu te speria de spetele prezentate aici, speta ta nu se incadreaza intocmai in ipoteza celorlalte.

Nu cred ca distinsa inalta curte vrea sa interpreteze consensualismul ca smecherie sau furt pe fatza.

Denominatus, nu am postat spetele cu intentia de a speria pe Giovanni.
Chiar prima speta..prelucrata putin sublinieaza punctul lui de vedere.
Dar, daca eu as fi adversarul lui as invoca spetele respective. Am avut acum un caz asemanator.
Nu acceptau semnatura de pe factura, nu acceptau stampila, nimik, pe considerentul ca nu a fost semnat de reprezenatul legal al societatii, etcccc
Am invocat spetele mai sus postate in plus am invocat articole din legea contabilitatii.( neinregistraea facturii in evidenta contabila, detinerea de marfuri fara acte legale, etccc)
Si am castigat. Nu trebuie sa uitam ca la nivel de judecatorie, un judecator se lasa usor convins ca ai dreptate in momentul in care vede o decizie a ICCJ... aplicand principiul ca ei stiu mai bine.

Respect punctul tau de vedere, dar.....
Cum am mai scris parerile sunt libere nu obligatorii.

Mersi mult !!! A tinut. Oricum, societ. pe care o reprezint a dat de bani si vor achita in curand factura. Iar daca o vor face "intr-un termen rezonabil" nu vom mai plati penalitati (asa, am stabilit, la mica intelegere).

Nu m-am speriat deloc. Chiar m-au bucurat. Am salvat textul primei spete, ca nu se stie cand mai trebuie.
10x pentru tot !

cu placere .