buna . am o poveste care pare mai mult iesita din telenovele . mai pe scurt totul a inceput cu o frumossa poveste de dragoste , urmata de casatorie , iar mai apoi de nasterea copilului. problemele au inceput de citiva ani , mai precis din momentul in care am aflat ca a avut o relatie cu cineva . a marturisit acest lucru si in fata colegei ei de servici , iar motivatia pentru ceea ce a facut a fost ca sunt prea gelos si posesiv . asta e cam adevarat , insa la fel am fost si inainte de casatorie . si totusi , dupa 4 ani de prietenie , a vrut sa se casatoreasca cu mine , stiind ca sunt gelos . motivul ? a fost prima si singura mea prietena . singura mea femeie. anul trecut , in momentul in care au aflat parintii nostrii de problemele noastre nu a mai recunoscut nimic din ceea ce a sustinut timp de 2 ani . nici ea si nici tipul cu care afost . in primavara a plecat la parintii ei timp de o luna , motivind ca nu ma mai iubeste , si vrea sa ne despartim . a venit inapoi mai fortata de parinti , care i-au spus ca trebuie sa se gindeasaca la copil . copilul , are 6 ani , a fost foarte afectat in acea perioada . dar , dupa venirea acasa , lucrurile pareau ca reintra in normal . de o saptamina insa , a plecat iar . a locuit la nista prieteni , iar acum sa mutat in apartamentul fratelui ei.
copilul fiind in vacanta , sta mai mult la bunici , si incerc sa il fersc pe cit posibil sa afle ca sunt din nou probleme intre noi . dar nu voi putea face asta la nesfirsit. acum spune ca vrea sa divorteze , ca nu mai suporta sa stea acasa pentru copil , ca nu ma mai iubeste . nu stiu daca ma iubit vreodata cu adevarat , ea singura recunoscind ca sa casatorit mai mult ca sa plece de acasa , pentru ca tatal ei era foarte autoritar.
eu o iubesc nespus si am facut tot posibilul ca lucrurile sa mearga bine intre noi . pentru binele copilului.
dar daca totusi , va inainta divortul , am vreo sansa sa dobindesc copilul ? aventura ei poate conta ? faptul ca a plecat de acasa are vreo relevanta ?
sau femeile pot sa faca ce vor si cum vor ?

buna!
in primul rand, oricat ati fi de dezamagit, haideti sa nu generalizam...sunt si de o parte si de alta astfle de pareri, insa nici una nu seaman cu alta, fiecare avand povestea si particularitatea ei proprie..
bun, daca nu mai doreste,n-aveti cum o obliga...motivul pentru care s-a casatorit il stie numai ea..cert este ca nu mai vrea...regretabil est einsa ca este un copil la mijloc care va avea de suferit, si,dacasa s-ar fi casatorit doar ca sa plece de acasa cum ziceti dvs.,n-ar fi mai facut un copil...zic eu...e clar ca ceva n-a mai mers...daca stiti sigur care este acel ceva si mai puteti, incercati sa-l reparati...insa, reparare nu inseamna certuri,reprosuri etc..e.tc..inseamna uitat tot ce a fost, deci sters cu buretele si sa incercati sa va schimbati atitudinea,in sensul de a nu mai fi atat de gelos...mai bine zis, incercati sa ascundeti asta...daca reusiti,m-as bucura...cu toate ca ma indoiesc,spun asta,plecand de la premiza,ca ceea ce va intereseaza si acum este faptul ca, de ce nu mai recunoaste...parca ar mai avea vreo relevanta...
bun, trecand la partea juridica a problemei, faptul ca a parasit domiciliul conjugal,are importanta la desfacerea casatoriei...care-i distincta de incredintarea minorului...insa in cadrul aceluasi proces se incredinteaza si minorul...
exista posibilitatea sa vi se incredinteze si dvs, nu doar d-nei...

la incredintarea minorului instanta are in vedere interesele acestuia...trebuie sa se faca dovada ca cel care cere incredintarea va avea toate conditiile pentru a-i oferi acestuia un camin, hrana, afectiune...

mult succes si orice decizie ati lua ganditi-va inainte la minor,ca el sufera cel mai mult din pacate, in astfel de situatii...

multumesc pentru raspuns . in mare parte sunt intru totul de acord .
nu generalizam , dar mi se pare ciudat ca toata lumea spune ca un copil se incredinteaza din start mamei , atata timp cat ea este in deplinatatea facultatilor mintale , are un venit , si un loc unde sa stea . nu conteaza ce a facut in timpul casniciei , si din ce cauza vrea sa se desparta .ma rog , nu am sa lungesc discutia in aceasta directie .
ar mai fi inca o problema . avand in vedere ca o iubesc nespus atat pe ea cit si pe copil , nu pot sa accept ideea de divort . sotia mea nu e un om rau , ci dimpotriva , un suflet mare . problema ei este naivitatea si faptul ca nu se stie feri de cei din jur . ma tem ca anturajul a facut-o sa fie asa .
acum e plecata , dupa cum am mai spus . eu ca ultima solutie , pentru ca nu mai stiu ce altceva sa fac , am hotarat sa plec la munca in strainatate . in speranta ca daca nu ne vedem un timp , si ne auzim doar daca e strict necesar , lucrurile vor reveni la normal . se va mai linisti si ea , isi va mai limpezi gandurile . plus ca e vorba si de partea financiara .
insa , in cazul in care ea va continua sa doreasca divortul , plecarea mea ar putea afecta cu ceva posibilele sanse de a primi tutela copilului ?
as face orice pentru asta . nu vreau sa se creada ca nu isi iubeste copilul . este lumina ochilor ei . dar ma tem ca odata femeie divortata , un barbat isi face foarte usor loc in viata ei , datorita naivitatii de care vorbeam . si sunt sanse mari ca acel barbat sa se poarte frumos cu copilul doar pentru a ajunge mai usor la inima mamei . nu mai vreau sa vad copilul suferind . si acum ma uit cu rusine in ochii lui . la prima ei plecare a fost foarte afectat . acum e la fel , si ma tem ca daca va mai fi mult timp supus unui astfel de comportament din partea noastra , a parintilor ( amandoi avem clar partea noastra de vina ) va deveni un copil problema .